%t. $7$ISTORIA DI LA TRANSLACIONI DI S. AGATA &CIncomensa la translacioni di la gloriusa virgini madonna santa Agati, di Constantinopuli ad la clarissima sua chitati di Cathania.&c %I &VInclita nostra vera chitatina, Agatha, luchi di la tua chitati, spusa di Cristu, chi per tia sì inclina versu di nui la sua eterna bontati; figlola eletta di l'alta Regina, Maria benigna, a cui foru donati gracii tanti quantu may creatura da Cristu in fuora, chi fu ultra misura %II &/V9&(l'anima di Cristu sula fu dotata plui di ipsa matri Virgini Maria, chi fu supra li Angili exaltata, intendendu supra omnuna cherarchia); di quista matri, o Agatha beata, sequisti la sua vera et santa via: li soy virtuti, quantu chi bastasti, ultra li forci toy tu li ymitasti. %III $8$&/V17&Ipsa comu advocata generali la Eclesia tutta octinni mantiniri; et tu, sequendu ad ipsa liberali, vulisti chi ti havissimu ad haviri, nuy, toi Cathanisi, speciali per advocata. Et fu ià lu diviri et iusta cosa chi ni favorissi, perchì si' tutta nostra, - comu dissi, %IV &/V25&et non sulu in quista, ma in multi altri parti, undi provai cun autentica scriptura, traducta in claru, da li greki carti in lingua latina, di quillu chi honura Missina cun la sua scientifica arti, chi luchi dintra e di for di li mura di quilla antiqua et nobili chitati undi è natu ipsu et tutti soy passati, %V &/V33&per misser Lisi, dicu, di Saccanu, nobili custumatu et virtuusu, in sciencia peritu et tantu humanu chi in vita si pò diri gloriusu; ipsu esti certu chitatinu romanu, d'omni virtuti tantu copiusu quantu altru regniculu chi sia: quista n'è sula opinioni mia. %VI &/V41&Li favuli di tia, Agatha, lassamu, chi dichinu alcuni, e damu oramai fidi a la veritati et non perfidiamu: chì quillu chi è di fora si ndi ridi. In grecu puru di certu trovamu, et claramenti per tuttu si vidi la veritati, comu quista Santa, di cui tanta gran gloria si canta, %VII $9$&/V49&fu certu nata, nutrita et crixuta da preclari et nobilissimi parenti in Cathania, undi amata et reveruta fu, viva et morta, presenti et absenti; undi volsi muriri, et fu tenuta, patruna di la sua devota agenti, per cui inpetrau la liberacioni da tutti soy mali et perturbacioni. %VIII &/V57&Quistu si vidi claru a lu tornari da Costantinopuli, undi fu portata da Maniachi, per repatriari a la chitati sua, dundi fu nata. Lu modu comu, audiriti narrari in quista digna ystoria, ordinata da episcopu Mauricciu, sant'omu, chi per ordini metti lu modu e lu comu. %IX &/V65&Li virtuti di lu quali s'eu dichissi, un'altra longa ystoria serrìa, et serrìa mali assay si li tachissi, chì dirli ad omni modu divirìa; ma mi dubitu assay chi non putissi suppliri la mia flacca fantasia a 'ntrambudui, et però li lassu stari, dichenduni alcuna parti chi mi pari. %X &/V73&Quistu cristianissimu fu tantu quantu a lu tempu so fussi prelatu; era per tuttu reputatu un santu, humili virtusu et costumatu; continuamenti quasi stava in plantu per penitencia e per stari infiammatu nell'amur di Cristu, a cui servìa cun tuttu cori quantu ipsu putìa. %XI $10$&/V81&In lu so tempu vinni lu thesoru et la luchi di Cathania fulgenti, Agatha santa, senza la sua soru, Luchia, benigna nobili et prudenti; chì intranbu insembli presentati foru a lu inperaturi, ma Deu omnipotenti non volsi chi Luchia santa venissi in la sua chitati, ma inlà rimanissi. %XII &/V89&Perchì chi di Cathania et Siracusa foru quisti dui virgini patruni, et all'una et l'altra soru gloriusa lu rigimentu fu datu comuni; bastava quista stilla radiusa, Agatha, digna, per multi raxuni, guardari intrambudui quisti chitati, coniunti in tantu amuri et caritati; %XIII &/V97&et la reliquia di Luchia guardassi Venecia, undi fu da poy portata, et chi la sustinissi et gubernassi forti et potenti, comu sempri è stata, contra infidili: chì, si ipsa mancassi cun l'ayutu chi li duna sta Beata, multi provincii di nui cristiani serrìanu subtamisi a lu Gran Cani. %XIV &/V105&Necessariu non fu adunca veniri Luchia, venendu la sua soru Agati; et ià Siracusa di certu pò diri chi Luchia vinni a li soy soru et frati, essendu venuta Agatha a conpliri la sua infocata et santa caritati accussì a Cathania, comu a Syracusa, per amuri di Luchia, di Cristu spusa. %XV $11$&/V113&Et, abenkì in Cathania aia elettu la sua reliquia di tiniri et stari, non per quistu manca may in effettu chi non sia a Saracusa ad reparari omni so fattu; et nell'altu conspettu di Iesu Cristu lassa supplicari a Luchia per Cathania piatusa, et ipsa prega poy per Saragusa. %XVI &/V121&Ki santu amuri et chi santa unioni è quista di sti dui Santi benigni! et chi infocata et pia dileccioni chi è infra di loru intranbu digni! Crixa in omnunu la devocioni, cu interiuri, exteriuri signi, di quisti dui advocati et protectrichi di quistu regnu, plui chi non si dichi. %XVII &/V129&Voluntati di Deu fu chi venissi Agatha e non Luchia, quistu cridimu; et, abenkì Saragusa non tenissi lu corpu di Luchia, ià certi simu chi vali tantu quantu ipsa l'avissi, chì in chelu ipsa ripara, ià sapimu, per li devoti soy Siracusani, virtusi et boni, amabili et humani. %XVIII &/V137&Or sequimu la ystoria notata di episcopu Mauriciu eleganti, di quista Santa benigna et beata: comu partìu et vinni di Levanti a la patria sua; et manifestata per li prodigii et miraculi tanti chi fichi Deu per ipsa a lu tornari, per plui chi era infra nui la lustrari. %XIX $12$&/V145&Comu per multi autentichi scripturi si trova: Deciu, crudili serpenti, gran crudilitati e gran fururi haviri usatu a la cristiana agenti, in quistu tempu, lu canditu fluri, l'inclita virgini di corpu e di menti, Agatha santa fu martirizata in Cathania, assay supra nominata, %XX &/V153&da Quincianu, impiu et crudili, chi l'isula di Sichilia regìa, proconsulu selestu iniquu et vili, chi nixuna virtuti in sì tinìa. Per la billiza et lu sangu gintili et la gran richiza chi Agatha havìa, la volsi haviri a la sua opinioni per navanzari di condicioni; %XXI &/V161&et, non trovandu plui secura via et plui honesta di haviri a conpliri la diabolica sua ribaldarìa, per cristiana la fichi inpediri; et, non consentendu a zo chi ipsu vulìa, martirizata la fichi muriri; et fu sutterrata, comu ià sapiti nella ystoria sua, chi spissu auditi. %XXII &/V169&Undi gran tempu nellu monimentu stetti lu corpu so, non si mutandu di quillu chi era, non dicu anni chentu, ma multi chentinara ben contandu. Lu populu di Sichilia in contemptu di Deu omnura assay mali operandu, in man di barbari poy per soy peccati lu dedi Deu a gran crudilitati: %XXIII $13$&/V177&li quali destruderu li chitati, auchidendu tutti loru habitaturi, mittendu a terra li templi sacrati cun multa yra e cun multu fururi; di tuttu lu regnu li barbari ingrati a lu fini poy divinniru signuri, tenenduli in terampnìa cornu inimichi, in modu chi lu regnu si disfichi. %XXIV &/V185&Sentendu quistu, l'altu imperaturi di Costantinopuli insemblau agenti assay, portandu gran doluri di lu dampnu di Sichilia, chi amau: et sutta Maniachi, gran signuri expertu in fattu d'armi, l'ordinau: et, mandatu in Sichilia, fichi tantu chi recuperau lu regnu tuttu quantu. %XXV &/V193&Li barbari, perduti et superati da li cristiani, senza altru riparu, passaru tutti per taglu di spati, et tanta loru superbia lassaru. Maniachi reformau poy li chitati, li terri et li castelli, chi guastaru li barbari disfatti incontinenti; et di tuttu havisau a lu imperatur potenti: %XXVI &/V201&comu ipsu la Sichilia possedìa, li barbari disfatti tutti quanti. Et per quistu li mandau cun alligria multi et assay corpura di Santi (infra li altri Agatha et Luchia, lu episcopu san Leu infra l'altri tanti, chi non si ndi fa nulla mensioni in quistu locu a bona intencioni), %XXVII $14$&/V209&havendu fidi chi per li prighieri di quisti Santi, di cui havìa mandatu li corpura loru, ritornassi arreri lu inperiu comu era in lu passatu. Li quali li richippi volinteri lu inperaturi, et in locu honoratu li tinni da poy in troppu excellencia, cun grandi honuri et multa reverencia. %XXVIII &/V217&Volendu poy Deu eternu, da lu quali veni omni beni, chi Agatha tornassi a la patria sua, sua parciali, et pluy in Constantinopuli non stassi, ordinau lu modu chi fa tali quali haudiriti, et, si si recontassi per altru modu, fidi non li dati, chì serrìa contra di la veritati. %XXIX &/V225&All'anni millichentu et vintisey di la incarnacioni di lu Signuri (natu in Bethalem di li Iudey nel tempu di Ottavianu imperaturi, regnandu Herodes cun soy modi rey in Ierusalem cun tantu grandi honuri: quillu chi auchisi li puri innocenti, comu Matheu declara summamenti), %XXX &/V233&in l'annu di la quarta indicioni, Honoriu papa regnandu et tenendu la Eclesia di Deu in santa unioni, omni fidili ad ipsa hobediendu; dui homini digni di condicioni, latini intrambudui, allura servendu in Costantinopuli l'altu imperaturi, da lu quali richipìanu multu honuri; %XXXI $15$&/V241&l'unu di li qual dui se nominava Gislibertu, iuvini curtisi, a cui lu imperaturi multu amava, per nacioni nobili francisi; l'altru Goscelmu omnunu lu chamava, nobili per natura et calabrisi: valenti in armi et multu custumati, li quali si reputavanu dui frati; %t. &P&CComu apparsi Agatha a Gislibertu dichendu chi lu so corpu di lu sepulcru piglassi et portassilu in Sichilia.&c %XXXII &V&/V249&stachendu nel serviciu imperiali, a Gislibertu una notti, dormendu, Agatha santa apparsi in forma tali chi si spagnau, tali li apparendu chi parìa un suli tutta quanta equali, lu locu undi ipsa apparsi straluchendu; et dissili: «Gislibertu, non dormiri, levati hora et prestu vogli giri %XXXIII &/V257&a la eclesia undi sta lu corpu meu, et di tal locu lu vogli piglari, chì quistu è lu vulir di l'altu Deu, et in Cathania lu digi portari. Si puru voy sapiri cui sia eu, chi ti commettu tanta cosa a fari, su Agatha, a cuy tu devotamenti spissu mi preghi nelli toy accidenti». %XXXIV &/V265&Non li dissi altru, et subitu disparsi; et Gislibertu, tuttu spaguratu, pensandu a li fachendi duri et scarsi, di non lu fari fu deliberatu. $16$La sequenti notti, Agatha plui l'arsi dichendu: «Et perchì tantu stay induratu? di chi ti spagni? cui pò contrastari cun Deu, chi voli chi tu l'agi a fari? %XXXV &/V273&Non dubitari di cosa nixuna, chì omni cosa a puntu troviray: inpachu non ti darrà alcuna persuna, securu in pachi per tuttu andiray; ad gloria et a perpetua coruna quista fachenda fachi chi haviray». Disparsi ancora, pluy non li dichendu, Gislibertu ancor dubiu stachendu. %XXXVI &/V281&La terza volta, cum troppu pagura di Gislibertu, Agatha li vinni et dissi: «Perchì fay tanta adimura? Perchì tanta fridiza tua ti tinni di non andari a lu sepulcru allura, undi lu corpu meu fa tanti sinni et miraculi clarissimi evidenti, comu providi l'altu Deu potenti? %XXXVII &/V289&Fa' chi non manca zo chi t'aiu dittu, si tu voy stari senza adversitati; pensa la forza di Deu benedittu, chi vinchi omni mondana potestati; a Deu tu di obediri si' restrittu et a nullu altru di l'omini nati: contra la vogla sua nullu è bastanti di contradiri per respetti tanti». %XXXVIII &/V297&Non dissi pluy, nè ancora plui la vidi. Gislibertu allura, risviglatu, senza dubiu alcunu firmu cridi quistu da Deu essiri ordinatu. Lu quali in omni cosa Ipsu providi, $17$chì a lu iudiciu so s'à reservatu omni fattu; et comu Ipsu hordinau, Agatha vinni, chi tantu ni amau; %XXXIX &/V305&et, si non era di sua voluntati, a nui per modu alcunu ipsa venìa; ma perchì volsi la sua maiestati, ni retornau ià di tanta longa via. Et havendu Gislibertu in tri fiati havutu la pagura chi ipsu havìa, di fari quistu fu deliberatu non sulu, ma di alcunu aconpagnatu. %XL &/V313&Et, non havendu ad altru a cui fidari si putissi ipsu di tantu sigretu, a Goscelmu, amicu so, si fa chamari, homu prudenti saputu e discretu; et per hordini la cosa, a non mancari, li cunta et narra non cun vultu letu, chì ancora murtificatu lu tinìa, chì multa e gran pagura ancora havìa. %XLI &/V321&Goselmu si spagnau audendulu diri, et ad omni modu lu cridi di certu, et incontinenti si oblicau di giri, comu ordinava et volìa Gislibertu; et dissi: «Frati, ad omni to serviri eu stayu prontu cun lu cori apertu: abenkì la cosa sia grandi da sì, obedir si voli Deu. Dicu accussì %XLII &/V329&ki nui dui di notti chi digiamu andari, et una scala cun nui portirimu, chì altramenti non purrìamu intrari, chì li porti chusi certu trovirimu. Deu ni ayutirà, senza mancari, et cun quista sua sperancza lu farrimu». $18$Venuta appressu la notti sequenti, cun la scala a lu locu foru virilmenti, %XLIII &/V337&et intraru intru la eclesia, dundi era lu sacru corpu tantu veneratu; et, apertu quillu locu a la maynera chi ipsi avìanu infra loru ordinatu, omni cosa trovandu pronta et vera comu in la visioni fu mandatu, commisiru intrambudui, per diri curtu, quillu laudabili et approbatu furtu. %XLIV &/V345&Et infra di rosi odoriferi tantu in un cofinu lu corpu collocaru, lu corpu, dicu, mirabili et santu, et a la casa di Goselmu lu portaru; et in altru modu da poy tuttu quantu, comu chi putìanu, l'acconzaru: la testa infra di dui novi scutelli la possiru infra rosi olenti et belli, %XLV &/V353&li membri in dui tarcasi netti et puri acconzaru li dui spirituali frati. La nova cun terribili terruri andau per tutta quanta la chitati; et a li aurichi vinni di lu imperaturi la cosa comu andau et la veritati: comu lu corpu d'Agata era statu raputu dundi era collocatu. %XLVI &/V361&Lu imperaturi manda incontinenti, per omni locu li soy officciali di la chitati, et li comandamenti et orrendissimi bandi assay mortali, chi stavanu atterrati tutti agenti, $19$li minimi et ancor li princhipali; li passi tutti ad un puntu piglati et tutti li porti di la gran chitati; %XLVII &/V369&et fu ordinatu chi nullu nixissi di la chitati, si di l'ordinati non fussi adimandatu dundi gissi et zo chi portassi, cun suptilitati. Ma tuttu quistu era nenti, comu dissi Salamuni nelli soy tractati: consiglu nullu contra Deu non vali, chi è signur d'omni cosa universali. %XLVIII &/V377&La provision di l'omu n'à valuri contra la vogla di Deu omnipotenti; lu servu non vali contra lu signuri, nè lu debili ancora contra lu potenti. A zo chi provitti Deu, summu creaturi, l'astuccia umana non chi bastau nenti, comu si pocti all'exitu vidiri di quisti cosi chi audiriti diri. %XLIX &/V385&Eu dicu chi li dui, poy chi acconzaru li reliqui santi di supra narrati, per menzu di li guardii passaru et di nulla cosa foru adimandati; iunti a lu portu, a puntu ipsi trovaru una gran navi, chi ià avìa assarpati l'ancuri tutti, et una indi tenìa a picu quasi, chi non si movìa. %L &/V393&Supra la quali li dui cavaleri foru caramenti richiputi; et in quillu puntu senza altru pinseri, li fachendi di la navi ià compluti, $20$li vili a lu bon ventu volinteri li marinari discreti et saputi dediru, fachendu santa via, chì Agatha li guardava et conduchìa. %t. &P&CComu pervinniru ad Asmirna.&c %LI &V&/V401&Finalmenti cun tempu suavi pervinniru ad Asmirna lestamenti, et in lu portu surgeru la navi li marinari valirusamenti, securi di li tempestati pravi, di fortunali et spaventusi venti; in lu qual locu quattru iorni poy stetti la navi cun li agenti soy. %LII &/V409&Gislibertu in quistu tempu volsi li reliquii santi rivydiri: xuti di li tarcasi, li recolsi et acconzau per plui securi giri. Et eccu un terremotu, chi revolsi perfina all'acqui, chi non si pò diri la pagura chi dedi a tutti quanti et maxime a Goselmu infra di tanti. %LIII &/V417&Gislibertu, plui fiducia havendu di lu compagnu, chi quasi era mortu, lu andava consulandu et ammonendu, danduli tantissimu confortu: «Goselmu frati, a, miser! - li dichendu, - di spagnarti tantu tu ay gran tortu: non pensi tu la divina presencia essiri intra di nui nella sua essencia? %LIV $21$&/V425&Si Deu è infra nui, adunca divi haviri la pagura chi mustri chi agi avutu? Non pensi tu a cui nui havimu a serviri, et quantu Agatha pò darini ayutu? Goselmu, dimmi: a nui cui ni fa giri? et per vogla di cui si' yczà venutu? Di Agatha, dirray, com'è lu veru, a cui tu porti tantu amur sinceru. %LV &/V433&Si ipsa per l'amuri ni fa andari cun la reliquia sua per so serviciu, et divimula a lu locu nui portari undi ipsa à dittu, a nostru beneficiu; adunca comu ni purrà mancari chi l'altu Deu non ni sia propicciu, chì nui servimu la sua santa spusa, chi tantu a li soy devoti è graciusa?» %LVI &/V441&Goselmu, assicuratu per raxuni, intisi a laudari Deu; et, a navicari accordati intrambudui cun lu patruni di un altru lignu, si misiru a mari. Et, navicandu cun multi persuni, cun quillu lignu vinniru arrivari prosperamenti a Chorinthu, a lu portu, cun comuni desideriu et confortu. %t. &P&CComu pervinniru ad Corintu.&c %LVII &V&/V449&Gislibertu et Goselmu a la chitati di Corinthu poy li convinni stari ad omni modu per necessitati, chì passaiu non trovaru per andari in Sichilia, undi ipsi eranu mandati; $22$et per forza li convinni di aspittari plui tempu chi volìanu loru dui, dandusi pachi, non putendu plui. %LVIII &/V457&Comu aiu dittu, accussì adimurandu per lu passaiu chi non era allura, dormendu Gislibertu et repusandu, Agatha santa virginella et pura li apparsi in sompnu, bella si mustrandu quali esti in chelu avanti a Cui ipsa adura, cun li capilli xolti chi parìanu di oru perfectu, tantu straluchìanu; %LIX &/V465&et contra di loru dui si lamentava perchì tantu tardavanu a la via, chì starì tantu non li bisugnava; ma chi prestu si spachassiru, dichìa, infra lu sompnu ipsa li mustrandu la navi chi partirisi divìa, et comu levava l'ancuri pr'andari, chi non divìa per nenti adimurari. %t. &P&CComu pervinniru a lu portu di Mudoni et da poy pervinniru a la chítati di Tarantu.&c %LX &V&/V473&Gislibertu, risviglatu, si levau, et cun Goselmu andau a la marina, et la navi a puntu per andar trovau, comu ordinau la voluntà divina; et, accordati, chasquidun muntau a la ditta navi, di mercancia plina, cun periculu alcunu di mari et di ventu, et a Muthoní foru tutti a salvamentu. %LXI $23$&/V481&Da poy, cun multi in compagnia partuti, felichimenti a Tarantu applicaru; dixisi in terra cun loru saluti, incontinenti a la chitati intraru; et, ad una digna eclesia vinuti, di supra di lu so maiuri autaru fichiru li reliquiy pusari, et in quillu poy una missa celebrari. %LXII &/V489&Vista la missa, maniaru di poy, et tornaru a la marina incontinenti: chascun portava li faretri soy, comu chi putìanu honestamenti. Goselmu dichi: «Amicu, si tu voy, a mia parrìa ad un locu ocultamenti chi rividissimu li reliqui nui, et securi nui starrìamu da poy pluy». %t. &P&CComu in lu litu la minna di la Virgini si dismenticaru, la quali fu trovata da una pichulilla et miraculusamenti da poy per la pichulilla donata.&c %LXIII &V&/V497&Accussì fu fattu. Et, a lu retornari, di li reliquii la minna lassaru in quillu locu, et, senza plui pensari, cun li faretri loru retornaru. Di lu qual locu, chi discurrìa a mari, un rivu d'acqua xìa multu assay claru, undi poviri donni chi venìanu a lavari panni, chi lordi tenìanu. %LXIV &/V505&Infra l'altri a lavari chi vinni una povira vidua chi avìa una sua figla, chi sempri sustinni $24$cun lu so lacti, comu ipsa putìa; et, lavati li soy panni, li convinni axucarili da poy, comu sulìa; et, avenduli a lu suli tutti stisi, cun la sua figla ad un cantu si misi; %LXV &/V513&et, poy chi la sua figla, appi allattatu, per la stankiza sua si adormentau cun la figlola pichula a lu latu. Tal fu lu fattu quali Deu hordinau: la pichulilla, chi troppu avìa statu a non lactari, un pocu murmurau, chì li minni di la matri non trovava, per multu chi lu pettu li chircava; %LXVI &/V521&di la matri si arrassau chircandu un pocu, andandu cun li pedi e cun li manu, piglandu di alcuni così festa e iocu, chi ipsa trovava in quillu pocu planu; et, accussì andandu, pervinni a lu locu undi la minna era. O Deu supranu, li toy secreti, et cui li pò vidiri? Maraviglusu è assay lu to sapiri! %LXVII &/V529&Trovata la minnella, si la misi a la sua bucca quilla pichulilla; et, comu l'altu Deu allura promisi, tantu di latti indi nixìu di quilla chi la innoccenti ad allattari intisi, chi non pensau a la matri nè pluy ad illa, eceptu sulamenti ad allattari, et non si putìa per nenti saturari. %LXVIII &/V537&Quillu latti era di tanta duchiza, chi a la pichulilla multu delectava; $25$et a la matri, chi dormìa per la stanchicza, Agatha apparsi in sonnu, chi lustrava, et dissili accussì, in quilla clariza, a la poviretta dompna chi li stava davanti appagurata: «Non durmiri, levati hora, senza plui sapiri, %LXIX &/V545&kì la tua figla nella bucca teni una di li mey minni izà lassata: di sapiri altru plui non ti conveni». Et accussì la dompna, allura risviglata, undi la sua figla si ndi veni, chi tinìa in bucca la minna sacrata, chi tanta abundancia di latti tenìa, chi troppu maravigla si fachìa. %LXX &/V553&Comu, dormendu, l'era statu dittu di Agatha santa, accussì in viglu vidi; et lassau la figla in lu locu predittu, et a lu episcopu di andari si providi; et comu pensau fichi, comu è scriptu, et dissili: «Signuri, dammi fidi di zo chi vi dirrò, chi è veritati senza nixuna iniqua vanitati. %LXXI &/V561&Essendu a lu locu chi nui poviretti li nostri panni solimu lavari, essendu stanca, ad un locu mi stetti, a fini di putirmi arripusari, cun una mia figla, cun soy puri effetti, chi di meu latti bisogna campari; tenendula a li braza mey curcata, per la stankiza mia fui adormintata. %LXXII $26$&/V569&Intra lu sompnu una dompna fulgenti, dichendumi, mi apparsi: &"Non durmiri, fa' chi ti arrisvigli incontinenti, chi la tua figla, chi non sa chi diri, allatta la minna mia, et tantu indi senti di la duchiza sua gauyu et plachiri, chi di la bucca iammay si la parti, secundu la sua simprichi et prim'arti. %LXXIII &/V577&Levati, hora et non adimurari, chì zo ki t'aiu dittu trovirai&". Per forza mi convinni arrisviglari; et la mia figla allattandu trovay una minnuza sicca, chi mi pari chi sia di tempu longhissimu assay, et tantu abondatu latti nexi et duna, chi maraviglar farrà ad omni persuna». %LXXIV &/V585&Lu episcopu la critti; e per lu cleru manda chi congrecari si divissi, perchì intindìa sapiri ipsu lu veru di quillu chi la bona dompna dissi; et cun lu cori humili et sinceru volsi chi lu populu vinissi cun lu cleru insembli a la processioni per vidir l'attu di ammiraccioni. %LXXV &/V593&Vistutu in pontificali, si partìu di la chitati lu episcopu dignu; et a lu locu cun lu cleru gìu, cun tuttu lu so populu benignu, chi onnunu allegramenti lu sequìu, per vidir tantu grandi et novu signu. Foru a lu locu, et lu fattu trovaru essiri veru, et tutti si accostaru. %LXXVI $27$&/V601&Per vidiri lu latti comu xìa di quilla minna sicca antiqua tantu, lu episcopu levarchila vulia; la pichulilla cun gridati et plantu stritta nelli soy manu la tenìa, non ascutandu amminazi nè scantu, nè li lusenghi chi l'eranu fatti: a la minna havìa lu pinzeri et a lu latti. %LXXVII &/V609&Non li pottiru per forza may levari la minna santa chi tinìa a li manu, et, per multu chi la volissiru lassari, si fatigava omnunu d'illi invanu. Lu episcopu da poy fa confessari contritamenti cun prepostu sanu ad omni sacerdotu, et di unu in unu fa andari a la pichulilla per lu dunu: %LXXVIII &/V617&perchì sì critti essiri alcun tali intra di loru, chi ipsu meritassi per l'ordini soy sacerdotali et per l'operi boni chi operassi, chi conchedissi Deu celestiali chi a quillu tali la minna si dassi; et quistu non plachìu a Deu, chi non vulìa chi la minna quilla dassi per tal via. %LXXIX &/V625&Un sacerdotu, di vita et di fama virtusissimu infra l'altri et timoratu, humilimenti a lu episcopu chama, et dissi: «Signuri, comu sta insemblatu lu populu et lu cleru, chi assay ama omni ordini chi per vuy sempri li è datu, a San Cataldu una processioni hordinati hora cun devocioni. %LXXX $28$&/V633&Deu revelirà tantu misteriu - eu aiu fidi - per la sua bontadi per la potencia sua e per lu so imperiu et per la sua tremenda maiestati; Ipsu inplirà lu nostru desideriu et la piatusa nostra voluntati». Lu episcopu comandau chi si fachissi quillu chi quillu previti dichissi. %LXXXI &/V641&La processioni a San Cataldu andandu cun l'ordini chi appartinìa di andari, la pichulilla un previti portandu nelli soy braza per pluy quieta stari, a la via la letanìa sempri cantandu comu a li processioni si sol fari, comu vinniru a diri: «Agatha santa, prega per nuy», a lu modu chi si canta, %LXXXII &/V649&la pichulilla la minna abanduna, et a lu pettu di lu previti la getta; lu sacerdotu di quistu si aduna, et cun reverencia grandi ipsu l'acepta et a lu santu episcopu la duna, dichendu: «Munsignuri, la minnetta è d'Agatha santa, chì, invocandu ad illa, mi la donau la pura pichulilla ». %LXXXIII &/V657&Canuxìusi di certu la virtati: essiri la minna omninamenti, di la pura et virginetta santa Agathi, spusa di l'altu Cristu omnipotenti. Per multi cosi da poy investigati ià canuxeru virtateramenti $29$essiri quilla. Et lu previti, allura, chi portau in braza la pichula pura, %LXXXIV &/V665&di la sua casa una eclesia digna, sutta lu titulu di quista Beata, Agatha, santa clementi et benigna, indi fichi prestu; et da poy, consecrata di quilla casa chi l'era condigna, in pochissimu tempu fu adornata di calichi et di digni vestimenti, et di altri richi et belli adornamenti. %LXXXV &/V673&Da poy in abitu santu monacali finìu la vita sua cun santitati; et l'anima sua cun Deu celestiali andau a gaudiri, cun l'altri Beati. Or lassamu quista ystoria la quali haviti audutu c'omni veritati; et a li dui cavaleri ritornamu, et lu caminu loru sequitamu. %t. &P&CComu pervinniru in Sichilia a la chitati di Missina.&c %LXXXVI &V&/V681&Dicu, sequendu li dui cavaleri, chi, partuti di Tarantu, arrivaru in Sichilia omnino, et cun multi pinseri passaru ià lu spavintusu Faru; et foru a Missina, et comu furisteri in una casa intrambu allibergaru. A Gislibertu parsi di lassari a Goselmu inlà, et a Cathania andari. %LXXXVII &/V689&A lu quali Goselmu, gran fidi tenìa per la sua antiqua et gran fidilitati, $30$amavalu multu et beni li vulìa non mancu di un carissimu e bon frati. Li reliquii santi, chi in guardia havìa, a Goselmu li lassau; et, in brevitati, vinni in Cathania, et non trovau a Mauriciu, episcopu dignu di gran beneficiu, %LXXXVIII &/V697&ki era ad un castellu nominatu Iachi, appressu Cathania a sey migla, chi era di lu so bonu episcopatu: et allura stava inlà cun la famigla. Gislibertu, sapendu lu so statu chi a Iachi era allura, si consigla di giri ad ipsu, et multu prestu andau a Iachi, undi a Mauriciu trovau. %LXXXIX &/V705&Et, fattuli quilla digna reverencia chi appartinìa, cun visu claru et letu, da poy lu prega multu chi audiencia li vogla fari ad un locu secretu; Mauriciu non li fichi resistencia, parenduli homu dabeni et discretu; ipsi dui suli si appartaru poy, non si tenendu a nullu di li soy. %XC &/V713&A lu qual dissi poy: «Patri et signuri, eu vegnu a vuy per sempri vi allegrari; et zO chi vi dirrò cun troppu amuri richipiriti di lu meu parlari. Eu pozu diri chi su ambaxaturi di cui non voglu pr'ora nominari; ma primu vi dirrò zo chi criyu eu da vuy, secundu lu pariri meu. %XCI &/V721&Cun passioni intrinsica et acuta diviti stari, patri meu beatu, di Agatha vostra, chi vi fu raputa $31$ià multu tempu, comu su informatu; et vuy sapiti comu et undi è iuta, et cui la teni, et comu sta guardatu lu corpu so, di vuy tantu lontanu chindi planiu eu, chi su intra vuy stranu. %XCII &/V729&In Costantinopuli l'aíu vistu eu in multa digna veneracioni, chi senza la potencia di Deu (eu quistu dicu senza passioni) rapir non si purrìa; ma a votu meu non fora furtu, si la opinioni fussi ben sana di cui la rapissi, purchì la vogla di Deu si adimplissi. %XCIII &/V737&Ma criyu, patri, chi zo chi haviti darrissivu forsi a cuy vi la portassi; et, si fussi accussì, mi lu dichiti, chì essiri purrìa chi vi iuvassi: et farrissivu comu quillu chi sapiti, chi zo chi appi vindìu, attalkì conprassi la margarita preciusa tantu, comu narra lu Evangeliu nostru santu». %XCIV &/V745&Mauriciu li interrumpi lu parlari a Gislibertu, chi si havìa distisu, et dissi: «O figlu, plazati narrari, cun quisti honesti termini chi ay prisu, zo chi tu intendi di diri e di fari, chì l'animu meu confusu sta, et suspisu: a cuy mi dassi, figlu, quista ioya la vita li darrìa senza sua noya». %XCV &/V753&Respusi Gislibertu: «Non vi voglu tiniri nè suspisu nè confusu; $32$ma per amur di Deu multu mi doglu chi siti statu tantu dolurusu. A quillu per chi vegnu mi arricoglu, et dicu chi Deu grandi et poterusu ordinau chi Agatha vi vegna senza essiri intra nuy alcuna convegna. %XCVI &/V761&Nè vita nè dinari paghiriti, secundu la divina voluntati, et lu corpu di santa Agatha haviriti, tuttu comu era nella sua chitati. Or stati attentu, et pr'ordini haudiriti tutti li fatti comu su passati». Et acomenzau di la prima visioni a diri fina a la conclusioni, %XCVII &/V769&et comu lu corpu santu era a Missina cun un so conpagnu liali et fidatu. «Signuri et patri, lu vulir mi inclina ad essiri a Missina retornatu; dui monachi virranu di matina cun mia, pr'aviri lu corpu beatu». Mauriciu dedi plenaria fidi a lu diri so, perchì rettu lu vidi %XCVIII &/V777&et plinu di sencera veritati, per Deu, chi tuttu quistu li mostrau. Et dui monachi di santa voluntati, chi frati Oldamanu l'unu si chamau et l'altru frati Luca, et inviati versu Missina, chascadunu andau, per portari lu thesoru a nuy conchessu, comu ordinatamenti dirrò appressu. %XCIX $33$&/V785&Foru a Missina li monachi ditti, ydoney a tanta cosa et a plui ancora; et trovaru li reliqui beneditti intru una casa et a Goselmu fora. Li cavaler cun l'arki e li sagitti, per hobediri la santa palora, cun li monachi insembli si parteru quillu midemmi iornu, a dir lu veru. %C &/V793&Passaru Tavormina, e da poy foru a Iachi, undi lu episcopu aspettava; et appresentaru lu riccu thesoru ad ipsu, chi di gauyu lacrimava et dichìa: «Signuri, non curu s'eu moru, poy chi aiu vistu zo chi disìava; benedittu siyi tu, summu Fatturi, chi ay datu pachi a li nostri doluri!» %CI &/V801&Et da li tarcasi reverentymenti lu episcopu xìu li reliquii santi; et tantu oduri senteru quilli agenti, chi stavanu stupefatti tutti quanti. Li quali in una caxa condicenti, condigna ad ipsi, cun laudi et cun canti, li misi; et, senza fari pluy adimura, in Cathania vinni multu prestu allura. %CII &/V809&Et, chamati in unu locu l'altri frati, la cosa comu stava li intimau; li quali tutti quanti ingenuchati, cun ipsi l'altu Deu rengracciau. Incontinenti in tutta la chitati la cosa tutta poy si devolgau; et lu populu tuttu vinni a lu prelatu, chi stava cun li frati, fatigatu %CIII $34$&/V817&ad hordinari zo chi bisognava per ascontrari la nostra patruna, et la eclesia per hordini indrizava, perchì aspettava tanta gran coruna. Lu populu infiammatu supplicava: «Dignissimu patri, - dichìa omni persuna, - lu corpu d'Agatha virgini sacratu sapimu chi a nui Deu l'à retornatu, %CIV &/V825&et havitilu vuy in vostru putiri infra lu vostru castellu di Iachi. Dignu pasturi, fandilu vidiri, si a Deu, chi tuttu voli, puru plachi». Lu episcopu dissi: «Dativi, plachiri, summu confortu et spirituali pachi, chì Deu ni volsi a tutti consulari di la cosa chi stachìamu tantu amari; %CV &/V833&et di tantu beni Ipsu ni subvinni, abenchì non meritassimu nui tantu. Vi havisu, figli mei, chi certu vinni lu corpu gloriusu dignu et santu di Agatha nostra, chi tantu sustinni peni e doluri, chi a dirivi quantu non mi bisogna, chì vuy lu sapiti, chi non mancu ià di mia vi conduliti ». %CVI &/V841&Pr'ordini dissi comu si partìu, et comu apparsi a quillu in visioni, et comu quillu et un altru lu rapìu senza nixuna contradicioni; et la pena chi lu imperatur sentìu, li crudil bandi et li provisioni $35$chi fichi per li passi et per li porti cun tanta guardia mirabili et forti; %CVII &/V849&et comu ipsi xeru, senza altru li diri: &"undi andati? oy puru chi portati?&" («Deu li levau di certu lu vidiri, perchì chi era di sua voluntati chi ni divissi tornari et viniri a consulari a nui, li sconsulati, chi plangìamu sempri, chì havìamu perdutu lu nostru indubitatu et veru ayutu»), %CVIII &/V857&et cun una navi, a lu portu acconzata, a fari so caminu si acconzaru, la quali era stata noligiata per la via loru, chi prospiri andaru. Et omni altra cosa pr'ordini cuntata, perfina a lu passari di lu Faru; et comu xisiru a Missina a salvamentu l'unu compagnu et l'altru ben contentu; %CIX &/V865&et comu foru da poy allibergati di una dompna - chi si dirrà appressu - ; et, essendu per tri iorni reposati, Gislibertu, a cuy li fu conchessu tuttu lu fattu da l'alta Bontati, volendu sequitari lu prochessu et la vogla di Deu altissima et divina, fu necessariu lassari a Missina %CX &/V873&cun li reliquii a Goselmu fidatu, et in Cathania ipsu poy veniri; et accussì fichi comu appi pensatu. «Dittu a Goselmu zo chi chi havìa a diri $36$muntau a cavallu, forsi accompagnatu di alcunu chi divìa cun ipsu giri; et fu izà in Cathania, et a mi non trovau chi era a Iachi, et arreri tornau; %CXI &/V881&et fu incontinenti a mi, chi mi stachìa a lu nostru castellu di Yachi a spachari alcuni fatti, chi non li putìa per nixun modu ad altruy li lassari; et, intratu dintru, per sua curtisia mi volsi ultra lu debitu honorari, et in secretu poy per zo chi vinni mi dissi allura, chi nenti si tinni. %CXII &/V889&Pertantu, figli amati et spirituali, l'altissimu Signuri n'à volutu, per la bontati sua chi tantu vali, consularini a tutti et darni ayutu. Figli, ferventimenti tutti equali, lu tali iormi cun sollempni vutu vi disponiriti cun mia tutti quanti di acconpagnari li reliqui santi. %CXIII &/V897&Di Iachi nostru a la vostra chitati, cun quilla santa et pura intencioni chi vuy putiti, tutti confessati, et cun sincera et pia contriccioni, verriti tutti, figli, umiliati, cun canti digni e iubilacioni, acompagnari lu corpu di quilla chi supra dí nuy resblendi comu stilla». %CXIV &/V905&Tutti laudaru zo chi lu prelatu dittu l'avìa; et chasquidun pretendi d'avir contritamenti accompagnatu lu santu corpu di cuy ni defendi, $37$lu iornu a quistu officciu hordinatu, chi di certu fu a li sidichi calendi di septembru, chi, si ben contati, a li dechisepti d'agustu su notati. %CXV &/V913&Ma primu alcuni monachi chi andaru, et acconzaru zo chi convenìa; et li reliquii cun honori piglaru, et cun multi agenti si misiru in via versu Cathania, comu ipsi hordinaru cun quillu chi lu debitu vulìa, lu episcopu e li dompni et altra agenti ad ascontrarli xìu solempnamenti: %CXVI &/V921&lu episcopu scalzu per humilitati et li altri tutti scalci, Deu laudandu cun devoti ymni et laudi apropriati: li gìa lu cleru a vuchi alti cantandu; masculi et fimmini di chascuna etati cun multu gauyu andavanu exultandu. Bisugnava multu adaxu caminari: per la tanta agenti non si putìa andari; %CXVII &/V929&la via era stritta inpachusa et pitrusa, la genti era pluy assay chi non si scrivi. Omni persuna gìa volintirusa, tutti equalmenti vigilanti et vivi, per vidiri la gemma pricciusa, chind'eramu stati tantu tempu privi. Quandu affachau la caxa chi venìa, si tronatu havissi, ià non si intendìa; %CXVIII &/V937&tutti gridaru: «Agatha beata, nostra patruna, et conchessini Cristu $38$chi a la chitati, dundi fusti nata et martirizata, ti havimu nui vistu!» La caxa, da li monachi portata, per la fulla non gìa avanti; et fu provistu per li officiali tutti et li mangnati, chi intrau finalimenti a la chitati. %CXIX &/V945&Et portata nella eclesia maiuri, li plazi tutti d'arburi adornati et di drappi richi et bellissimi fluri, et soni d'assay strumenti preparati, omnunu si forzava farli honuri cun torchi infinitissimi allumati; li campani si spezavanu sonandu, nixuna cosa di festa mancandu. %CXX &/V953&Una cosa, mirabili ad haudiri, non lassirò di diri in quista ystoria; et non si divi nè si pò tachiri, perchì chi digna di troppu memoria: chi, di quandu xìu la caxa per viniri di Iachi in Cathania per sua gloria, duy garzunetti cun duy torchi in manu venìanu cun la caxa et forti et planu; %CXXI &/V961&li puerili loru modi, nè lu ventu chi fachìa allura, pottiru astutari quilli duy torchi, chi senza alcun stentu portavanu quilli senza repusari, nè la via malvasa, chi dava vistentu chi la genti non putìa a so modu andari: may si astutaru li torchi allumati, perfinchì foru dintru la chitati. %CXXII $39$&/V969&Trentottu stadii di pessima via sunu di Iachi a Cathania - è scriptu, - petrusa tutta, chi non si purrìa caminar tostu, et omni passu è strittu, chi su sey migla, chi quantu è per mia, lassandu diri puru omni altru dittu, chi eu indi andiria quattru oy forsi pluy in una plana, chi in quissa via duy. %CXXIII &/V977&In quilla caxa li reliquii santi nella sua basilica trasuti, miraculi infiniti et digni tanti per ipsa Deu operau per sua vertuti: atracti, cheki et surdi, chi a dir quanti non bastirìa, et tanti posseduti di mali spiriti eranu salvati, et muti et altri d'assay infirmitati. %t. &P&CLu primu miraculu.&c %CXXIV &V&/V985&Infra li quali fu una iuvinetta, chi iunsi la sira, chi era chieca nata, et d'un pedi et d'una manu intrambu infecta ultramodu era assay debilitata; ipsa, sperandu cun menti perfecta nelli reliqui d'Agatha beata, pregava fidilmenti chi li dassi l'ayutu so et chi sana retornassi. %CXXV &/V993&Mirabili cosa! Comu ipsa pregau, octinni la misericordia divina: perfettamenti vitti, et firma andau, et la manu sana. Et di laudar non fina a Deu et a quista Virgini, chi orau et pregau per ipsa misera et mischina. $40$Et la sanitati d'altu Deu ottinni, et appi tuttu quillu per chi vinni. %t. &P&CLu secundu miraculu.&c %CXXVI &V&/V1001&Un'altra fiminetta consentina, vexata da lu demoniu crudilmenti, chi di null'ura, sira nè matina, may reposava (continuamenti era bisognu chi c'una catina la tenissiru ligata omninamenti), cun gran devocioni fu portata a li reliquii di quista Beata. %CXXVII &/V1009&Comu lu spiritu chi la possedìa fu avanti li reliquii venerati, accomenzau assay pluy chi non sulìa cun fischi et orrendissimi ululati ad tempestari ad quilla, et non vulìa xiri di la sua hospitalitati, chì a lu hospiciu so vulìa habitari, undi gran tempu custumau di stari. %CXXVIII &/V1017&Incontinenti chi ipsa si accustau a la santa caxa, perdìu lu valuri lu spiritu, et ad un puntu la lassau cun strepiti grandi et cun tanti atterruri; et a la prima sanitati retornau sana et salva di li soy duluri. Comu fu liberata, multu prestu la dompna mustrau signu manifestu, %CXXIX &/V1025&kì si fichi lu signu di la cruchi, dichendu: «Iesu Cristu omninipotenti, veru Deu et homu, nostra vera luchi, per ti su sana, et pr'Agatha excellenti». Accomenzau lu populu a gran vuchi $41$a laudar Deu manifestamenti (ià di la notti oscura era passata una gran parti, quandu fu sanata); %CXXX &/V1033&li quali vuchi li monachi haudendu, si arrisviglaru et livarusi allura, et tantu gran miraculu intendendu, chi ià havìa fattu la Virgini pura, &"Te Deum laudamus&" subitu dichendu cun lu populu insembli. Et a quill'ura una poviretta a dimandari ayutu era venuta cun so figlu mutu, %t. &P&CLu terzu miraculu.&c %CXXXI &V&/V1041&ki mutu lu figlau, allattau et crixìu, et non di avìa altru forsi chi quill'unu; comu lu miraculu ipsa haudìu, perchì gridava et laudava chascunu, avanti li reliqui si ndi gìu, et plangendu dimandava a Deu perdunu, dichendu: «Agatha virgini et beata, quista miskina ti sia accomandata; %CXXXII &/V1049&a lu figlolu meu duna l'auduta, chi intenda comu Deu si poza amari, et la loquela; et a mi, la perduta, per la tua mercì non risguardari; ad ipsu chi è innoccenti, Santa, ayuta, chi pò da Deu quistu meritari». Quista mischina plangìa et supplicava, mentri di l'altru signu si gridava. %CXXXIII $42$&/V1057&Cosa stupenda! Subitu parlau lu garzunettu chi may havìa parlatu; et officiu novu allura incomensau, zoè di parlari, ad ipsu inusitatu. Quantu la matri si ndi consulau, lu pensa omnunu chi à desideratu d'aviri cosa, chi da poy l'à havutu, in chi leticcia grandi è pervenutu. %CXXXIV &/V1065&Quistu altru gran miraculu si intisi infra lu populu chi attendìa a lu primu; et lu gridari forti plui si misi, videndu st'altru, chì - comu ià extimu - li infirmitusi eranu palisi et publichi a tutti - comu nuy cridimu -, et poy ad un puntu sani li vidìanu, et per quistu tali vuchi ipsi fachìanu. %t. &P&CLu quartu miraculu.&c %CXXXV &V&/V1073&Ià, per quisti miraculi operati, non rumasi Agatha di fari di l'altri ancora, per la sua pietati, chi non putìa di quilla may mancari. Una citella, pichula di etati, chi non vidìa, la misira! undi andari (chincu anni accussì checa ipsa era stata), et allura si trovau infra la brigata, %CXXXVI &/V1081&et li miraculi fatti ipsa intendìa, abenchì li cosi non putìa vidiri, infra ipsa stissa, plangendu, dichìa: «O Agatha, et purrìa, afflicta, octiniri da Deu tanta gran gracia per tia, $43$chi la vista comu eu havìa putissi haviri?» O cosa maraviglusa chi fu quista, chi recuperau di subitu la vista! %CXXXVII &/V1089&Et gridau allura: «Eu viyu claramenti, chi sugnu stata checa ormay chincu anny!» Li amichi, li vichini et li parenti, chi l'avìanu minata cu assay affanni, dissiru: «Et chi vidi prontamenti? Macari, figla, chi di li toy dampni fussi ayutata, comu quisti foru, di Agatha santa, nostru gran thesoru!» %CXXXVIII &/V1097&Respusi la citella: «Eu certu viyu. Non vi bisogna in quistu dubitari; et comu viditi vuy, vidir mi criyu. La tal cosa viyu in quillu locu stari, et di quill'altra cosa non vi spiyu. Et per chi causa vi voglu ingannari? Laudati l'altu Deu securamenti, chi mi à illuminatu, chi non vidìa nenti». %CXXXIX &/V1105&Li monachi a dormiri non tornaru, chì, videndu l'ura a loru consueta, matutini a loru modu celebraru; et la brigata a casa tornau leta. Li miraculi da poy continuaru; et omni persuna savia et discreta pensari pò chi l'altu Deu benignu mostrar divìa indubitatu signu. %CXL &/V1113&Per non dubitari alcunu, fu misteri essiri tanti signi demostrati fatti omni ura, manifesti et veri, chi una gran parti non di su notati. $44$Mauriciu, chi li scripsi, appi pinseri di scriviri la pura veritati; et quilla pocu chi ipsu di narrau aiu dittu eu, et non l'altri chi lassau. %CXLI &/V1121&Non volsi essiri prolixu nellu diri, chì multu tempu plui avirìa volutu a legiri tanta cosa oy puru audiri, chi forsi a multi havirìa rincrixutu; di l'altra parti, si vulìa suppliri a dir lu tuttu, forsi havirìa audutu chi la costuma sequissi di cuy ama laudari ad altru et iungi pluy. %CXLII &/V1129&La qual custuma gran mali mi pari, et cun grandi iniquitati si commetti. Quali è pluy iniqua cosa chi laudari ad homu chi è repletu di defetti? L'omu non divi iammay colurari, ma divi dir li cosi puri et netti: laudari l'omu virtusu et sinceru è santu fattu, ma di zo chi è veru. %CXLIII &/V1137&Non vogla Deu chi l'adolacioni si trova nella bucca di fidili, perchì fora in sua dampnacioni tal reprobatu vicciu et sì vili; a nui ni è fatta tal proybiccioni non da morali pagani et gintili, ma di Iesu Cristu, nostru redempturi, chi è via et vita, virtati et amuri. %CXLIV &/V1145&Si non divimu in palori occiusi stendiri la lingua nè la menti, $45$et, dichenduli, nui afflitti et dolurusi divimu dari cuntu finalmenti, or quantu divimu pluy essiri exclusi di adolari altruy mendachimenti! Ancorchì laudamu Santi, non divimu diri minsongna et pluy chi nuy sapimu: %CXLV &/V1153&nuy allura ià a li Santi non laudamu, non dichendu nui la veritati, ymmo è assay peyu chi li iniuriamu, ponendu a loru fatti falsitati. Si diri omni lor fattu non bastamu, et di tanti loru miraculi operati lassamu li pluy parti, or quantu nui ni divimu guardari di dir plui! %CXLVI &/V1161&Comu ià dissi, quisti sun palori di Mauriciu, ditti a la Legenda, homu perfettu, intrinsicu et di fori, in cuy non fu notata alcuna menda: in lu servir di Deu cun tuttu cori fu d'omni ura, et non dava vichenda a lu mundu iammay per vanitati, si non a li cosi santi et comandati. %CXLVII &/V1169&Ipsu tutta sta ystoria hordinau comu in latinu stilu è stata scripta; onini cosa chi dissi et chi notau di quista Santa, di Deu beneditta, di la pura veritati la cavau: chì la consciencia sua santa et restritta non havirìa permisu chi dichissi altru chi la veritati, comu dissi. %t. &P$46$&CLu quintu miraculu.&c %CXLVIII &V&/V1177&Tornandu a li miraculi soy tanti di quista Virgini santa et graciusa, chi Deu per li reliquii soy santi tanta cosa fachìa maraviglusa, dicu chi una dompna, cun alquanti familiari soy, di Saracusa vinni in Cathania, pr'essiri ayutata di quista Santa tantu venerata. %CXLIX &/V1185&La dompna era vexata et posseduta da un demoniu, multu tempu havìa; et honestamenti in casa era tenuta cun quilla guardia chi li convenìa. Lu maritu la tenìa ià per perduta, chì alcunu remediu non vidìa chi la sanassi; et, quasi disperatu, campava malcontentu in tali statu. %CL &/V1193&In casa di lu presulu era quistu di Saracusa dignu officiali, et a lu officciu so multu provistu, chi non era in tali officiu un altru tali; ma, meskinu, si tinìa dulenti et tristu di la mugleri chi patìa tal mali. Per tali causa terribili et strania la mandau lu maritu poy in Cathania, %CLI &/V1201&ki fussi, per li santi opraccioni di Agatha santa, liberata et sana da la continua sua infestacioni, chi la dompna patìa saracusana. La sua devota et pia devocioni $47$non fu appressu di Deu avuta per vana, chì liberata fu, comu petìa, la dompna di lu mali chi patìa. %CLII &/V1209&Mustrau com'era sana pr'omni signu, et comunicausi di lu sacramentu dominicali clementi et benignu, viaticu nostru et assicuramentu. Et un gran dunu, a tal fattu condignu, lu maritu donau, multu contentu, a li reliqui in gloria et honuri di Iesu Cristu, summu redempturi; %CLIII &/V1217&et tornau a casa multu consulatu, benedichendu Deu et li Santi tutti et ad Agatha, per cui in tuttu era statu salvatu di li soy doluri tutti, chi l'avìanu gran tempu conguxatu, chi quasi iamai l'ochi tenìa axutti: poy vitti la sua dompna liberata, laudava Deu et Aghatha beata. %CLIV &/V1225&La fama volatrichi publicava per paysi propinqui et lontani zo chi quista Virgini operava ad omni agenti, rendenduli sani; a veniri a la sua eclesia chamava non sulamenti a li Sichiliani, ma a multi altri d'omni naccioni per li soy veri demostracioni. %CLV &/V1233&Et armonìa la fama chi venissi ad omni unu, a laudari et vidiri $48$zo chi Deu vulìa chi si fachissi per quista Santa, stupendi ad audiri; requidìa a lu malatu chi ottenissi la sanitati chi chercava haviri, et a li sani la remissioni di lor peccati cun contriccioni. %CLVI &/V1241&Et per quistu chasquidunu chi venìa: cui per haviri la sua sanitati, cui la remissioni chi petìa di li delicti et di li soy peccati; a li quali ipsa Santa humili et pia li aurichi inclinava di la sua pietati: et a li infirmi fachìa da Deu curari, at a li peccaturi perdunari. %CLVII &/V1249&Ki quistu sia veru, in quillu chi haudiriti, dirriti, chi è assay plui chi non vi è dittu; et per quistu certu vuy comprindiriti chi lu veru per Dey gracia aiu scriptu. Di un magnatu homu riccu notiriti chi peccava in unu pessimu delittu: chi a li monachi di sant'Agatha portava odiu grandi, et may li visitava. %t. &P&CLu sextu miraculu.&c %CLVIII &V&/V1257&Arrigu fu per nomu nominatu, a lu quali Agatha apparsi, ipsu dormendu, perchì chi non havìa may visitatu li soy reliqui assay lu reprendendu; cun duchi vuchi et modu repusatu, clarissima ultra modu li apparendu, lu strinsi chi divissi omnino andari li reliqui soy santi ad visitari. %CLIX $49$&/V1265&Lu quali, arrisviglatu, assay pensau a la dompna chi li apparsi in visioni; et a la mugleri non lu revelau, chi dormìa ià cun quieta opinioni. Lu sompnu un'altra volta lu agravau; et, adormentatu, cu ammiracioni li apparsi ancora Agatha fulgenti, dichendu: «Tu si' troppu negligenti. %CLX &/V1273&Levati susu e non dormiri pluy, vogli obediri l'alta Voluntati; non una volta, ma ancora per dui ti su venuta per tua utilitati; Agatha sugnu, comu havanti fuy, luchi et patruna di la mia chitati; levati ora et plui no adimurari, et lu meu corpu vogli visitari». %CLXI &/V1281&Allura si arrisviglau tuttu adimisu (et arrisvigla la mugleri, chi dormìa) et di la sua pigricia riprisu, chì la prima volta obediri divìa; et cun lu cori attonitu et suspisu a la mugleri lu tuttu dichìa: comu Agatha li apparsi in visioni, increpandu la sua mala opinioni, %CLXII &/V1289&kì a li reliqui soy non era andatu a visitarli et a farili honuri. Allura canuxìu lu so peccatu et lu so antiquu et reprobatu erruri; di lettu si levau tantu humiliatu, et, armatu di caritati et veru amuri, vinni a la eclesia, et li reliqui santi li visitau cun dolu et veri planti. %CLXIII $50$&/V1297&Et cun li monachi in vera caritati si pachificau, poychì li hodiava et havìali tutti in mala voluntati et lu peyu chi putìa sempri l'ostava. Guarda zo chi operau la bonitati di quista Santa: chi a quillu chi stava in tantu hodiu redussi in vera pachi, et humili lu tornau, essendu sì audachi! %CLXIV &/V1305&Et, per vuliri ancora demustrari quantu displachi a Deu la yniquitati di alcun perversu et yniquu parlari chi si usa contra li Santi beati, un miraculu dírrò, di non lassari, per dar timenza a tali selerati chi ànu la lingua xota et prosumptusa contra alcun Santu oy Santa gloriusa. %t. &P&CLu septimu miraculu.&c %CLXV &V&/V1313&Fu una dompna a Missina, undi posaru - comu ià dissi - li duy cavaleri, chi li reliqui santi ipsi portaru - comu ià vi narrai una pocu arreri - : quandu a lu fini passaru lu Faru, chi li dedi spantabili pinseri, allibergaru a la casa di quista per qualchi causa chi da Deu era vista. %CLXVI &/V1321&Non obstanti chi havissi in casa havutu tantu thesoru mirabili e dignu, et da poy havissi tanti cosi haudutu quanti operava in ipsu Deu benignu, lu cori so, obstinatu surdu et mutu, $51$nè miraculu lu redussi, nè alcun signu, ad essiri devotu di sta Santa, di cui la Eclesia tantu dichi et canta. %CLXVII &/V1329&Alcuni volti li vichini standu, comu è custuma, insembli a raxunari, cun quista dompna assay cosi parlandu, venìanu da poy a diri et a parlari di Agatha santa, li cosi contandu chi havìanu vistu et intisu narrari, abenchì a la dompna assay li displachìa et contra la voluntati sua l'audìa. %CLXVIII &/V1337&Advinni chi una volta una li dissi di li vichini soy: «Et perchì si' stata a non chi andari, tu chi divirissi essiri iuta et da capu tornata? Et zo chi tu d'altrui haudi ridirrissi, et fori plui criduta et approbata, perchì chi in la tua casa tu tenisti li soy reliquii, chi iammay vidisti. %CLXIX &/V1345&Comu ipsa Santa si dignau di stari a la tua casa - et fu signu di amuri -, similimenti divirissi andari tu a la sua casa cun multu fervuri; chì non ti purrìa per so menzu mancari zo chi vulissi tu da lu Signuri: ornni gracia certu chi vurrissi per li prigheri soy da Deu otterrissi». %CLXX &/V1353&La dompna superbissima, adyrata, respusi allura: «Non chi voglu giri. Vanchi puru tu, et serray beatha, $52$et meglu charliray et sapiray diri; lassami stari a mi accussì indurata, chi quisti cosi non volsi may haudiri, nè giri chi voglu ancora, nè accustari, et voglu vidiri chi sapiray fari». %CLXXI &/V1361&Mirabili venditta indi sequyu incontinenti, et non chi fu adimura: chì cun doluri subitu insurdìu, parlandu in quillu puntu et in quill'ura. Tanta gran pena intrinsica sintìu, chi di confusioni e di pagura era ià morta, e non putìa allentari, nè un'ura senza tanta dogla stari. %CLXXII &/V1369&Li aurichi, chi non havìanu consentutu di haudiri li altruy monicioni, havìa di tal doluri Deu volutu chi havissiru sì gravi passioni: sì comu li displachìa di haviri haudutu di li vichini li reprensioni, a quillu sensu chi a lu pluy peccau tanta venditta l'altu Deu mostrau. %CLXXIII &/V1377&Lu dolur grandi chi patìa la vinsi, et adimandau mercì di lu so erruri, et di giri in Cathania la restrinsi et a dir sua culpa cun dignu doluri; et la bona voluntati innanti spinsi a demostrar lu intrinsicu fervuri, et cun la sua gran pena subitania la dompna si partìu et vinni in Cathania; %CLXXIV &/V1385&et havanti di la ymagini piatusa di santa Agathi, cun dogla di cori, $53$dissi la culpa sua senz'altra excusa, cun lacrimi amari et doglusi palori, dichendu: «O mia patruna gloriusa, lu intrinsicu nostru lu vidi di fori: tu vidi lu cori nostru oy claru oy bruttu in lu spichal di Deu, chi ch'è lu tuttu; %CLXXV &/V1393&tu vidi lu pentimentu meu si è veru, tu vidi la mia pura voluntati, tu vidi lu cor meu s'ill'è sinceru, tu vidi si è perfettu in caritati. In la piatati tua, patruna, speru chi mi darrai la prima sanitati, la qual per meu peccatu Deu mi tolsi, chi a lu diviri iammay mi recolsi». %CLXXVI &/V1401&Quisti et altri cosi illa dichendu cun tuttu cori et cun piatusa menti, li visceri benigni commovendu di la virginella Agatha clementi, la perfidia di la dompna posponendu, da l'altu Imperaturi omnipotenti ottinni la sua vera sanitati: et audìu comu ipsa audìa, per sua bontati. %CLXXVII &/V1409&Comu la dompna audìu perfectamenti, accomenzau a gridari ad alti vuchi dichendu: «A, gran mercì, Santa clementi, di Cathanisi verissima luchi! Di lu mali, chi eu patìa miseramenti a tanta sanitati mi reduchi, chi senza pena haudu comu audìa, chì surda deventay per culpa mia». %CLXXVIII $54$&/V1417&Accussì fu sana, comu supplicau. La dompna, poy, redutta a lu diviri et devota ferventissima tornau di Agatha piatusa cun plachiri; mentri chi a quista vita ipsa campau, may altru d'issa non si intendìa diri, si non li beneficii rechiputi da Deu, per quista Santa, in sua saluti. %t. &P&CL'ottavu miraculu.&c %CLXXIX &V&/V1425&Un altru gran miraculu è misteri chi eu dica a laudi di quista Beata, di unu mastru Micheli carpinteri, persuna assay dabeni et timorata. Per testimonii autenticati et veri quista tal fachenda fu approbata: comu dui anni stetti dissolutu per la paralisìa et tuttu perdutu, %CLXXX &/V1433&in tantu chi di lu locu und'era misu non si putìa per si stissu levari; si di l'ayutu d'altru n'era prisu, nixuna cosa putìa per sì fari. Un iornu, standu cun lu cor suspisu, chì tanti cosi havìa audutu narrari di li miraculi chi Agatha fachìa, a plangiri incomenzau, comu divìa, %CLXXXI &/V1441&kì si vidìa perdutu et derelictu di omni ayutu et succursu mundanu; et cun lu pinseri so conpostu et drittu alzau, comu putìa, intrambu li manu versu lu chelu, et cun lu cori afflictu $55$dissi: «O Iesu Cristu, re supranu, voglimi haviri per recomandatu, non risguardandu tantu meu peccatu; %CLXXXII &/V1449&per la tua gran clemencia, Signuri, risguarda un pocu la miseria mia, la mia gran pena et tantu meu doluri, chi, oymè! mi duna la palarisìa. A la tua spusa, digna d'omni honuri, conchedi, Signuri, per tua curtisia, chi ipsa mi sana, chì chi voglu andari a la sua eclesia, comu digiu fari». %CLXXXIII &/V1457&Cu quilla santa et bona opinioni si misi in via, d'amichi soy ayutatu; et cun tanta sua orrenda passioni supra d'un asinellu cavalcatu, andau cun quilli, cun devocioni et cun pentimentu d'omni so peccatu, chì canuxìa chi a quistu l'avìa misu et delongatu di lu paradisu. %CLXXXIV &/V1465&Et, caminandu, ad un flumi pervinni chi pocu luntanu è di la chitati, et, iuntu a la sua ripa, ipsu divinni stancu per la gravusa infirmitati; pregandu a li compagni soy, si tinni: «Scavalcatimi, - dichendu, - cari frati». Comu ipsu petìu, fu scavalcatu et ad un locu postu et acconzatu. %CLXXXV &/V1473&Et, ultra chi era tremulu et perdutu, era assay unxatu, chi pietati dava a quilli da li quali era servutu di tuttu quillu chi li bisugnava. Mirabili cosa! Senza alcunu ayutu, quandu di non sanari ipsu pensava, $56$nè tremulu nè unxatu si vidìa, chi ad ipsu stissu sompnu li parìa. %CLXXXVI &/V1481&Li soy compagni stavanu admirati, chi non sapìanu tutti zo chi diri, et, laudandu a Deu cun bona caritati, plangìanu di alligriza e di plachiri. Mastru Micheli cun multa pietati confortava li amichi soy a lu giri, dichendu: «Amichi mey, non adimuramu, ad Agatha santa a pedi tutti andamu». %CLXXXVII &/V1489&Et ipsu sulu lu flumi passau a pedi senza ayutu di nixunu, et l'asinellu appressu a sì minau; et appressu d'illu poy passau chascunu. Perfina a la chitati caminau a pedi, comu dicu, cun tal dunu chi Deu l'avìa per li intercessioni d'Agatha datu a sua peticioni. %CLXXXVIII &/V1497&Intrau nella sua eclesia poy appressu, gridandu: «Mercì, Agatha beata! chì per tia tanta gracia m'à conchessu la divina potencia exaltata». Sappisi per tuttu lu prochessu di la sua infirmitati disperata: di lu tempu di lu so perversu mali multi testificaru tutti equali, %CLXXXIX &/V1505&et comu cun la sua paralisìa vinni fina a lu flumi tuttu unxatu; et, scavalcandu, comu far sulìa, da li compagni soy sempri ayutatu, $57$si vitti sanu, et fichi ipsu la via di lu flumi a tutti; et, poy chi fu passatu, a pedi si ndi vinni a la chitati, mustrandu la sua vera sanitati. %CXC &/V1513&Sentendusi et sapendusi lu veru di la sua sanitati, accomenzau tuttu quantu lu populu et lu cleru: &"Te Deum laudamus&"; et pluy assay avanzau la devocioni ad omni cor sinceru, et tantu plui da poy si devulgau la fama di li miraculi operati da li reliqui santi et venerati. %CXCI &/V1521&Non bastirìanu lingui ad recontari, per multi chi assay fussiru a lu diri, li miraculi chi volsi demostrari Deu, per lu so intrinsicu vuliri, per quisti santi reliquii, comu pari la veritati a cuy la voli haudiri. Et si alcunu fussi chi mi respondissi et, argomentandu, accussì mi dichissi: %CXCII &/V1529&«Per chi accaxuni non foru sanati alcuni miserabili infra tanti, chi conguxati vinniru, et malati, a visitari li reliqui santi? et non appiru li loru sanitati, per multu chi fachissiru gran planti? et cun loru mali ritornaru arreri, forsi non cun li primi lor penseri?»; %CXCIII &/V1537&eu li respundu a quisti chi non basta l'umanu ingegnu a comprindiri tantu. $58$Si l'angilu, chi gusta, senti et tasta tantu di lu secretu di Deu santu, non sa lu tuttu (et ad ipsu non guasta la fragilitati humana chi a nui è mantu), or comu li sapirimu nuy ingnoranti li soy secreti mirabili et tanti? %CXCIV &/V1545&Ma per dui modi la Sacra Scriptura dichi chi Deu punixi l'impia agenti, et permetti la divina sua misura essiri flagellati iustamenti: lu primu modu, chi cun tal pagura mancanu di peccar murtalimenti, et per timuri di li peni havuti chercanu totalmenti lor saluti; %CXCV &/V1553&lu sicundu modu, chi alcuni, incitati a perpetrari simili defetti, di lu exemplu di quilli flagellati, si spagnanu et deventanu perfetti. Et, a confirmari quista veritati, omni raxuni voli et sì prometti chi unu exemplu non dìgia tachiri di un ruffianu, chi si divi audiri. %CXCVI &/V1561&Dicu chi a reveriri et visitari quisti reliqui santi venerandi gran numeru di agenti, a non mancari, venìanu omnura da diversi bandi. Infra li quali, per causa di orari lu corpu beatissimu, chi spandi tanta gracia a tutti chascun'ura, chi vinni una iuvinetta donna, pura, %t. &P$59$&CLu nonu miraculu.&c %CXCVII &V&/V1569&povira, assay devota et costumata; et un iornu nella via, essendu requesta di la natura a fachenda privata, lassau la compagnia, et subitu et presta andau for via a parti assay ocultata, a tal natural attu multu honesta. In lu qual locu un ruffianu vinni, et, sula ipsu videndula, si tinni; %CXCVIII &/V1577&et, di libidini grandi ipsu infiammatu, senza virgogna ad ipsa si accostau, et primu duchimenti l'à invitatu a quillu mali chi issa no operau. La fiminetta, audendu tal peccatu et lu locu solitariu, si spagnau, et dissi: «Frati, a mi non raxunari di tal fachendi. Lassamindi andari, %CXCIX &/V1585&kì eu vayu a visitar la casa digna et li reliquii di quilla beata Agatha, santa virgini et benigna, chi ad ipsu sulu Deu fu dedicata. Deu mindi guardi chi tantu maligna eu diventassi, perversa et ingrata, chi di tal peccatu a imbrattari mi havissi: un fulgaru pluy tostu mi auchidissi! %CC &/V1593&Levati, afflittu, di tal fantasia, ne per aventura da la manu forti di Deu, chi certu si vendichirìa, non agi tu a perir di mala morti». Lu ruffianu, miseru, chi ardìa, $60$pretendìa a li nequissimi conforti chi li avìa datu primu, et affirmava chi omnino a consentir li habisognava. %CCI &/V1601&La dompna si difendìa virilimenti cu amminazi, cun fatti et cun palori; lu ruffianu prontissimamenti da lu bon vuliri la cachava fori, et ad omni modu vulìa, lu dolenti, rumpiri lu beni chi avìa in cori; la dompna si difendìa et ben si ayutava, et quillu a consentiri la forzava. %CCII &/V1609&Agatha santa, ià tu non lassasti la tua devota in tal casu periri, ma comu protectrichi l'ayutasti: cun lu consensu di l'altu Vuliri, di lu officciu di la lingua lu privasti, et mutu diventau, senza plui diri. Lu ruffianu, videndusi offisu cun tantu dampnu, si tinni, riprisu. %CCIII &/V1617&La dompna intra stu tempu si ndi gìu, et, cun li soy compagni accompagnata, la sua devocioni ipsa complìu, comu ipsa era ià deliberata. Quistu attu poy per veru si rindìu: la cosa tutta, comu fu ordinata, per testimonii dignissimi et boni fu confirmata a la conclusioni. %CCIV &/V1625&Per dar pagura a li luxuriusi, porchi abominabili et fitenti, di multi orrendi mali defettusi, $61$secundu chi lu mundu tuttu senti, ià eu, per diri quistu, non conclusi lu primu diri: chì comodamenti indi parlirò appressu, comu intendiriti, si attenti ad ascutari vui starriti. %CCV &/V1633&Eu dicu chi talvolta Deu permitti essiri multi boni flagellati, secundu chi ab inicio previtti la sua immensa et alta magestati. Lu gran iudiciu so cui intisi et vitti, chi è unu abissu di profunditati? A Deu non lu intendi altru chi ipsu stissu, et per quistu dicu chi è profundu abissu. %CCVI &/V1641&Multi fiati la sua providencia permetti chi unu iustu sia agravatu, ma quillu agravamentu è penitencia di alcunu so terribili peccatu; per zo consenti l'alta Sapiencia lu mal di quillu iustu flagellatu: per campari plui rettu et timurusu, pluy regulatu, contritu et piatusu. %CCVII &/V1649&Dichi san Paulu, vas di eleccioni, chi, a quillu chi flagella Deu et castìya quilli soy tali castigacioni sunnu di patri bonu, chi disìya lu figlu bonu in bona opinioni, attalchì non lu senta nè lu vìya operatur di mali, iniquu et reu; et accussì a li iusti batti l'altu Deu. %CCVIII &/V1657&Et per quistu lu iustu et timoratu divi gaudiri a li soy adversitati; $62$et l'impiu malvasu et disperatu si divi attristari a li prosperitati, perchì chi, comu figlu abandunatu e discachatu di la hereditati di vita eterna, non pati alcun mali, ma abunda et gaudi in cosi temporali. %CCIX &/V1665&Volgi la carta poy nell'altra vita: lu bonu flagellatu regna et gaudi nell'altu chelu, in gloria infinita; sutta l'ali divini et l'alti faudi à saturitati perfetta et complita; et la divina essencia li exaudi omni peticioni chi ipsu voli, comu unu di li soy boni figloli. %CCX &/V1673&Ma quillu chi a stu mundu à congaudutu cun gran richiza, figloli et honuri, pompi et signuria, comu à volutu, altiza, sanitati et gran favuri, nell'altra vita comu sta perdutu nelli tormenti, peni e gran doluri! Beatu l'omu chi a stu mundu pati cun paciencia et bona voluntati! %CCXI &/V1681&Li bastunati di Deu omnipotenti sunnu a li iusti frenu, et su buccati chi lu teninu perfettu et pacienti, et non si extolli nella vanitati, et veninu ad haviri finalmenti lu fruttu di li beni perpetrati. Adunca l'omu si divi allegrari di zo chi pati, et Deu rengraciari. %t. &P$63$&CLu decimu miraculu.&c %CCXII &V&/V1689&Per unu exemplu, chi intendu sequiri a tal prepostu, meglu intendiriti; et, per putiri vuy meglu sapiri, di un grecu abati quistu notiriti: venerabili assay, chi, audendu diri li miraculi di Agata infiniti, di Trayna si partìu (allura chitati antiqua, digna, di multi prelati), %CCXIII &/V1697&per essiri in Cathania cu alquanti di li monachi soy, di quali alcuni andavanu a cavallu, infra di tanti, et alcuni a pedi, iuvini et garzuni. Infra li quali, cun pinseri santi, un noviciu ch'era, chi gìa innanti, currendu per la via velochimenti, cun devocioni cordialimenti. %CCXIV &/V1705&Subitamenti li vinni un doluri all'anca destra, chi non potti andari nè movirisi dund'era; cun clamuri gridava ayutu et non sapìa chi fari. L'abati et l'altri frati cu assay amuri non finavanu tutti lacrimari per compassioni chi a lu frati havìanu, vulìanulu ayutari et non putìanu. %CCXV &/V1713&Dissi l'abati: «Figlu, comu poy, a quilla chella chi è appressu di nuy ti forza andari cun li pedi toy oy cun lu ayutu chi haviray di altruy: chì Deu eternu cun l'operi soy, $64$chi a quistu basta et pò fari assay pluy chi nui cridimu, ni pò consulari accussì andandu, comu havendu a stari. %CCXVI &/V1721&A quilla cella tu ni aspittiray, perfinchì di Cathania tornamu; et poy a lu monasteriu virray cun tutti nuy, chi ad Agatha speramu chi prestu di tal mali saniray, et ad ipsa cun doluri indi pregamu». L'abati cun li soy si misi in via, lassandu a quillu, chi assay si dolìa, %CCXVII &/V1729&in mezu la via, ad Agatha chamandu chi tantu gran doluri li levassi, ad ipsa multu si arricomandandu; et, acussì dichendu, parsi chi habentassi quilla sua pena; et, in tal locu standu, a nullu trovandu chi poy l'ayutassi, si adormentau in menzu quilla via, vintu da lu doluri chi sentìa. %CCXVIII &/V1737&A lu quali apparsi Agatha beata, non mancu chi lu suli radiusa, et cun sua vuchi leta et consulata li dissi quilla Santa gloriusa: «Chi fay izà, frati, cun menti turbata, patendu tanta pena dolorusa, chind'aiu certu gran conpassioni di la tua tanta perturbacioni?» %CCXIX &/V1745&Lu monacu malatu li respusi: «Madonna, eu afflictu andava a visitari li reliqui santi et gloriusi $65$di Agatha santa, per plui mi infiamari nelli soy effetti amabili et piatusi, chi non mancanu iamay benificari li soy devoti a li necessitati, si alcunu d'illi per qualchi via pati; %CCXX &/V1753&un subitu doluri mi assaltau in quistu locu dundi su cadutu, chi omni virtuti et forza mi levau, et fui d'ompni meu beni destitutu». Allura quilla dompna lu guardau et dissi: «Frati, senza humanu ayutu levati et sequixi undi vayu eu, chi Agatha sugnu, la serva di Deu». %CCXXI &/V1761&In quillu instanti si arrisviglau allura lu monacu, trovandusi ben sanu, et Agatha non vidi: appi pagura, chì sulu si trovau in quillu gran planu; ma pur si vitti sanu, et pr'aventura: cun l'ochi in chelu auzau intrambu li manu, et rengraciau a Cristu omnipotenti, chi tantu beni li fichi evidenti %CCXXII &/V1769&per li meriti d'Agatha, sua spusa et vera figla per adopcioni, nel so conspectu tantu gloriusa quantu dimustra per operacioni mirabili, propicia et piatusa di soy devoti et servituri boni. Lu monacu, chi a la chella andar cridìa, comu l'abati comandatu havìa, %CCXXIII $66$&/V1777&et chi a la ditta chella l'aspittassi accussì siccu com'era, e perdutu, videndusi sanu cun li primi passi, si partìu lu bon monacu guarutu; et, caminandu, avanti chi scurassi, li monachi et l'abati appi vidutu appressu Cathania, et iungenduli dissi: «Patri, su sanu», et a Deu benedissi. %CCXXIV &/V1785&L'abati lu canuxi et l'altri ancora, et adimandaru curiusamenti tuttu lu fattu, et dissiru: «Dinni hora comu si' sanu, figlu hobedienti». Lu monacu plangìa ad omni palora per allegriza continuamenti, et omni cosa li dissi et zo chi vidi in visioni; et l'abati lu cridi %CCXXV &/V1793&per la tanta experiencia chi era verissima da sì, et chi havìanu vistu. Et cun gauyu tutti insembla a la maynera rengraciaru l'altu Iesu Cristu et ad Agatha, sua spusa santa et vera, chi a lu so bon devotu havìa provistu. Intraru iubilandu a la chitati, et a lu santu templu foru collocati, %CCXXVI &/V1801&undi adoraru lu corpu sacratu di l'alta spusa di lu Redempturi. Lu miraculu di lu monacu narratu plubicaru da poy cun gran fervuri: per tanti testimoni fu aprobatu et poy reduttu in publichi scripturi. L'abati et li soy monachi tornaru a lu cenobiu loru, et Deu laudaru. %CCXXVII $67$&/V1809&Multi fiati li boni et li santi su flagellati per lu meglu loru. Deu, chi canuxi lu cori di tanti et sa comu serrannu et comu foru, per loru gloria, ipsu Deu hordinanti, per darli in chelu maiuri thesoru, voli chi a quista vita sianu tutti tribulati, conguxati, in planti et lucti. %CCXXVIII &/V1817&Non sia nixunu chi, videndu alcuni, da li demoni inmundi conturbati, chi vogla diri per nulla raxuni: «Quisti da Deu sunnu abandunati». Nixunu pò sapiri l'accaxuni per chi Deu voli chi sianu vexati quisti tali da li spiriti inmundi: li secreti soy a nuy l'altu Deu ascundi. %CCXXIX &/V1825&Ma si trova per dui causi chi consenti chi sianu vexati quisti di tal mali: oy a castigari temporalimenti lu corpu loru, per diventar tali chi sia tuttu subiettu et hobedienti a l'anima, chi per stintu spirituali vurrìa lu ben comuni d'issi duy, et chi lu so beni si operassi pluy; %CCXXX &/V1833&oy pur li fa, a lor dampnaccioni perpetua, da ipsi conguxati. La sapiencia sua comu disponi, per la intrinsica sua profunditati, cuy pò sapiri? Nè l'angili boni, nè li malvasi di chelu cascati, nè nuy ancora putimu sapiri: sulu ipsu intendi Deu, senza plui diri. %CCXXXI $68$&/V1841&Ma, per chi si vogla sia tal detrimentu comu ordina et voli ipsu Signuri, sia a nostru comuni documentu, a nostru beni et a nostru timuri, ad utilitati et a nostru induchimentu d'essiri perfetti servituri di l'altu Deu, lu pluy chi nui putimu, chì soy creaturi et scavi tutti simu. %t. &P&CLu undecimu miraculu.&c %CCXXXII &V&/V1849&Per lu miraculu appressu, declaratu serrà zo chi dissi per conclusioni: di unu Spichiu, accussì nominatu, progenitu di greca naccioni; in la terra di Girachi fachìa statu, in monastica et pia professioni, in lu oratoriu di Stefanu santu, protomartiru dignissimu cotantu. %CCXXXIII &/V1857&Lu qualu Spichiu afflictu per dechi anni fu da un demoniu iniquu e perversu, cun tanta pena sua et cun tanti dampni, chi repusar non putìa per nullu versu; mortal fatighi e dolurusi affanni per setti uri li dava, chi dispersu da omni sentimentu lu tinìa, chi mortu pluy chi vivu ià parìa. %CCXXXIV &/V1865&La matri sua, chi Anna si chamava, di tantu so duluri si auchidìa; omnura per lu figlu trimulava, chì accussi tempestari lu vidìa; $69$nixuna cosa a lu figlu iuvava, per remedii assay chi li fachìa; all'ultimu omni cosa abandunau, et a lu Creaturi so l'accomandau. %CCXXXV &/V1873&In quistu tempu la nova pervinni di li miraculi d'Agatha beata. La dompna sconsulata si subvinni, et, all'altu Deu tutta humiliata, per la fidi chi havìa, certa si tinni chi per quista Virgini sacrata lu figlu so tant'anni tempestatu, ipsa operanti, sarrà liberatu. %CCXXXVI &/V1881&Accompagnata d'amichi et parenti, cun Spichiu so figlu la mischina si misi in via, plangendu amaramenti, di mortal doluri tutta quanta plina. Accussì fu in Cathania finalmenti cun lu figlu et li soy amichi una matina; intrau a la eclesia et, la fachi stricandu per lu pavimentu, andau sempri pregandu %CCXXXVII &/V1889&a la piatusa Virgini, chi audìa li soy piatusi supplicacioni. Et avanti li reliqui ipsa dichìa cun tantu dolu et tanta passioni: «O Agatha benigna, agi di mia, la sconsulata, ormay compassioni; a lu figlu meu, tant'anni combattutu, ti pregu, per piatati, dalli aiutu, %CCXXXVIII &/V1897&kì di tal spiritu iniquu sia lassatu, chi lu cumbatti tantu mortalmenti; et fazu vutu, si m'è liberatu, di abandunar lu mundu totalmenti, $70$et supta habitu monasticu votatu la vita mia finiri humilimenti». Et Deu, chi vitti la sua opinioni, exaudìu allura li soy oracioni: %CCXXXIX &/V1905&per li prigheri d'Agatha piatusa, chi a Deu pregava chi li conchedissi zo chi petìa la matri dolurusa, chi lu so figlu sanu li rendissi; per lu interessu di la sacra spusa, volsi chi la gracia optenissi ipsu Creaturi; et, comu Ipsu ordinau, Spichiu monacu sì si adormintau, %CCXL &/V1913&et dormendu vidi tali visioni: chi di li duy scutelli undi stachìa la santa testa, pr'ordinacioni di Deu, una clara stilla indi nixìa, et, cussì fulgenti com'era, si poni supra la testa sua, et non si movìa. Lu monacu, da poy quistu, si levau, et una orrenda vuchi ipsu gittau, %CCXLI &/V1921&in modu chi tutti quilli chi l'auderu di la pagura grandi si atterraru; et di un sompnu suavissimu et ligeru fu prisu, poy chi quilli si spagnaru. Et Agatha li apparsi, a dir lu veru, fulgenti et bella cu un vestitu claru, et dimandaulu si puru vulìa sanar, comu la matri li petìa. %CCXLII &/V1929&A cui respusi lu monacu allura, allegru tuttu di quilla riquesta, $71$et dissi: «Voglu, dompna mia et signura; et per quistu vinni cun tanta molesta». Agatha allura, virginetta et pura, ad ipsu primu una gangatha presta li dedi, et a lu demoniu poy dissi, chi di quillu corpu subitu nixissi. %CCXLIII &/V1937&A lu qual comandamentu lu demoniu si partìu di la stancia antiquata, et lassau, per veru et certu testimoniu, la persuna di quillu liberata: non sulu vidi quistu un omu ydoniu, ma lu vidi una dignissima brigata di masculi et di fimmini, venuti per sanitati et per vera saluti. %CCXLIV &/V1945&Lu monacu, levandusi sinceru, comu may quillu mali avissi havutu, publicamenti confessau lu veru di quillu chi dormendu havìa vidutu, et dissi chi un serpenti aspiru et feru mortu vitti per sì et tuttu ferutu. Tri iorni poy in Cathania congaudendu cun la matri stetti, Deu benedichendu. %CCXLV &/V1953&La matri, tanti vuti chi ipsa fichi cun vera et santa et bona opinioni, tornata chi fu a casa, satisfichi, et tornau in una pia religioni. Ora respundu ad alcunu chi dichi, comu di supra fichi mensioni, chi quisti, da inmundi spiriti fatigati, da Deu sunnu omnino habandunati. %CCXLVI $72$&/V1961&Et comu dissi, tornu ancora a diri chi Deu non si pò intendiri di nuy. Cui pò lu so iudiciu capiri, chi di lu chelu et la terra è assay pluy? Non stendi tantu lu nostru sapiri in li termini altissimi di Cuy conteni tuttu et non è contenutu, et comu ordina et voli esti adimplutu. %CCXLVII &/V1969&Da quistu tali monacu vexatu, datu a li spiriti inmundi, comu è dittu, xìu tantu beni; et era iudicatu chi da Deu forsi fussi derelictu per alcunu so intrinsicu peccatu; et tamen Iesu Cristu benedittu lu permisi a fini chi ipsu ammiglurassi et chi sua matri ancora si salvassi. %CCXLVIII &/V1977&Da nuy, cuy quistu putìa antividiri, plini d'omni ingnorancia quanti simu, chi ni cridimu di certu sapiri li secreti di Deu, chi non sapimu li nostri fatti nè ancora li diri, nè quillu chi fachimu nuy intendimu? Si eu non sachu quillu chi fazu eu, or comu sapirò zo chi fa Deu? %CCXLIX &/V1985&Cun quista nostra ignorancia sequitamu la vogla di Deu, et lassamu andari li cosi alti chi omnura pensamu, a li quali non putimu aproximari per natura nè per sciencia chi nui aiamu, chì non putimu tantu altu vulari, $73$chì lu volatu nostru non si stendi a lu sapir di Deu, chi si difendi. %CCL &/V1985&Quista materia pr'ora lassirimu (aiamu fidi, spiranza et amuri chascun di nuy, et Deu benedichimu, et lassamu providiri a lu Signuri), et la ystoria nostra sequirimu. Cun devocioni et spiritual fervuri laudamu a quista Virgini beata di tanti gracii essiri dotata, %CCLI &/V1993&ki ipsa, spusa di Deu omnipotenti, non sulamenti a soy conpatrioti oy puru a quilli chi li su presenti, chi par chi sianu plui in ipsa devoti, ma a li lontani infirmi oy sani absenti, in paysi longissimi et remoti, repara et subveni, comu intendiriti li cosi chi vuy intisu non haviti. %t. &P&CLu duodecimu miraculu.&c %CCLII &V&/V2001&Una dompna fu, vertusa et missinisa, piatusa, cristiana et timorata, la quali, in devoccioni essendu misa di li miraculi d'Agatha beata, deliberau, non guardandu spisa, nè ancora chi era gravida et malata, di andari in Cathania omninamenti per mari, non potendu ipsa altramenti. %CCLIII &/V2009&Ipsa d'un ochu nenti non vidìa, chindi patìa gran pena e displachiri, $74$nè d'una auricha ancora non haudìa; et per quista causa deliberau giri a visitari, comu ipsa putìa, li reliqui santi, a putiri ottiniri mercii da Deu per li oracioni di Agatha santa, cun devocioni. %CCLIV &/V2017&Supra una barca si misi per mari; venìa in Cathania cun multi in brigata, chi venìanu ancora a visitari i santi reliquii di quista Beata. Lu tempu bonu si misi a guastari, et, la barca di Missina delongata, la dompna plena, per la traversìa e per lu fetu grandi chi sentìa, %CCLV &/V2025&a vomitari misi cun gran pena zo chi tenìa a lu stomacu, plangendu. La donna, fatigata chì era plena, si debilitau tantu chi, n'avendu pluy chi gittari, quasi senza lena, lu sangu vomitau, &"oy me!&" dichendu, li visseri derutti tutti quanti, et cadi comu morta in quillu istanti. %CCLVI &/V2033&Da tutti quilli fu extimata morta omnunu la plangìa piatusamenti, dichendu: «Nullu signu ni conforta di vita in tutti li soy sentimenti; n'è licitu chi morta ipsa si porta a tal fortuna et contrarii venti; forzamuni havir terra, si putimu, et in qualchi locu la sutterririmu». %CCLVII &/V2041&Ma non potendu in terra may accostari, perchì lu ventu fora li spingìa, deliberaru gittarila a mari, $75$comu la costumanza li stringìa. Un cavaler non potti supportari, chi era in quilla barca in compagnìa, et dissi: «Assay vi pregu chi vi plaza chi per vuy tantu mali non si faza; %CCLVIII &/V2049&parrìami, si vi pari a tutti quanti, chi, morta oy viva, comu è, la portamu. Ià ipsa andava a li reliqui santi, undi nuy tutti quanti ancora andamu; fora assay erruri, infra di nuy tanti, si a quistu di lu in tuttu discordamu: si non potti viva compliri lu vutu, a lu mancu morta l'avirà complutu». %CCLIX Comu ipsu dissi, accussì fu ordinatu, et ad un locu poy la combuglaru. Poy di quattr'uri, lu corpu stentatu, stancu et abattutu et tuttu amaru, chi comu mortu, ad un locu gittatu, li marinari ià lu habandunaru, si mossi tuttu stendendu li manu, et cun l'ochi aperti parlava assay planu. %CCLX &/V2057&Li marinari et l'altri passageri, ammirati tutti, stavanu a vidiri si li cosi chi vidìanu eranu veri et si per veri li putìanu diri; et, certificati nelli lor pinseri, non volsiru di quistu pluy sapiri, chì viva la canuxeru, et stupefatti stavanu tutti comu homini rapti. %CCLXI &/V2065&La dompna, appressu, sollicitamenti adimandava a quilli marinari $76$cuy l'avìa postu in mezu tanta agenti, supra la barca chi andava per mari. Li marinari prestissimamenti li dissiru: «Non vogli altru pensari: cun li toy pedi tu stissa venisti, tu ni parlasti et tu ni convenisti». %CCLXII &/V2073&La dompna dissi: «Zo chi vuy dichiti non m'arrigordu, vi dicu virtati; quistu ben sachu, et zo chi intendiriti mi cridiriti, carissimi frati: fuy rapta in spiritu, comu mi viditi, et for di li mura d'una gran chitati in una eclesia stetti, assay adornata, chi in quillu locu era edificata; %CCLXIII &/V2081&undi gran multitudini chi vitti di monachi cantandu et salmizandu, et cun vuchi suavissimi lor ditti si audìanu spissamenti nominandu: &"Agatha santa, Christi benedicti inclita spusa, omnura demostrandu quantu di lu to spusu si' diletta, siyi laudata, Virgini perfetta&". %CCLXIV &/V2089&In quillu diri, Agatha mi veni, chi comu suli claru et pluy luchìa, et in quillu locu chi stachìa mi teni, et dissimi: &"Dompna, chi cherchi di mia?&", et eu rispusi: &"O Santa, chi subveni a cuy ti invoca et accomanda a tia, per li cosi mirabili chi eu audivi, di la mia casa, plena, mi partivi, %CCLXV $77$&/V2097&per essiri succursa et ayutata per tia, miraculusa et digna Santa. Tu vidi chi d'un ochu sugnu orbata et d'una auricha cun pena mia tanta in tuttu surda, chindi su abaxata, perduta et consumata tutta quanta; cun firma fidi, Virgini suprana, eu vinìa a tia per certu essiri sana&". %CCLXVI &/V2105&Videndumi tanta humili et piatusa, Agatha santa cun la dextra manu mi signau di la cruchi gloriusa, cun attu gracciusu et multu humanu, et poy mi dissi: &"Non si' esclusa, di la bona opinioni et lu cor sanu chi ay et ay avutu, ad ottiniri gracia, chi tu adimandi a Deu, chi tutti saccia. %CCLXVII &/V2113&Sequita la via tua devotamenti et va' a la eclesia mia, et octeniray zo chi t'aiu promisu omninamenti, et a casa tua ben sana torniray&". Eu poy, tornandu a li mey sentimenti, supra di quista barca mi trovay, chi va in Cathania. Adunca, cari frati, minatimi cun vuy per caritati». %CCLXVIII &/V2121&Li marinari da li soy palori, danduchi fidi, foru assay securi et canuxeru chi eranu di fori di periculu, di scanti e di paguri, et donarusi a lu giri pluy di cori. $78$Cun cursu salutiferu in pochi uri foru in Cathania, undi poy sbarcaru, et in la eclesia insembli tutti andaru. %CCLXIX &/V2129&Ad ura chi sunava matutinu, et avanti li reliqui inginuchati, per la potencia et lu vulir divinu, multi di quilli chi eranu malati foru exauduti; ma nenti di minu la dompna chi petìa la sanitati, di l'ochu e di l'auricha fu sanata per lu intercessu d'Agatha beata: %CCLXX &/V2137&di l'ochu vitti comu indi vidìa avanti chindi fussi stata orbata, et di l'auricha multu meglu audìa chi fachìa primu; et, tutta humiliata, gracii digni all'altu Deu rindìa et a la spusa sua glorificata. Et a casa sua tornau sana et sincera, multu et assay meglu chi primu era. %t. &P&CLu terzudecimu miraculu.&c %CCLXXI &V&/V2145&Quillu videmmi iornu, unu Iohanni, di etati vechu, in Catania vinni, chi era statu checu, ià dui anni; et quista Santa in la via lu subvinni. Partìusi di Messina cun assay affanni, per li qual forsi la gracia ottinni, et cun un cagnolu chi lu conduchìa vinni lu afflittu orbu per tanta via. %CCLXXII $79$&/V2153&Passau lu boscu cu assay affliccioni, cu assay conguxi, tempesti et pinseri, et da poy intrau a l'abitacioni cun lu so cani, sulu, foristeri. Errau la via per pluy confusioni, et fu ad un locu dittu Trimusteri, chi accussì è chamata la contrata a li vigni nostri, non troppu habitata. %CCLXXIII &/V2161&Et caminandu lu vechu, et venendu per quilla via petrusa cun gran stentu, non pensu a casu, ma Deu disponendu, perdìu lu cani chi era so sustentu. Lu cani, for di via sempri fugendu, non currìa comu cani, chì fu ventu; et però dicu chi Deu accussì volsi, chì lu cani per si stissu non si xolsi. %CCLXXIV &/V2169&Lu vechu rumasi atterratu et perdutu, et non sapìa fari altru chi gridari, a Deu benignu dimandandu ayutu, chì senza cani non sapìa undi andari, dichendu: «O summu Deu, et perchì ay volutu chi lu meu cani, chi mi avìa a minari per quilli lochi, oymè! chi non vidìa, l'aia perdutu a sta malvasa via? %CCLXXV &/V2177&O Agatha, eu vinìa a la tua spiranza chi mi restituissi lu vidiri et chi, quistu pocu tempu chi mi avanza, videndu havissi a giri et a veniri, secundu la mia longa antiqua usanza, quandu eu vidìa lu mundu et undi giri; $80$et ora nè vista aiu nè lu cani in quisti diserti lochi et parti strani. %CCLXXVI &/V2185&Tu mi repara per la tua pietati, Agatha santa, chi sachu chi poy. L'ochi mei, di lu in tuttu tenebrati, per li piatusi oracioni toy sianu da Deu eternu illuminati; criyu chi lu otterray, si puru voy; non mi lassari accussì sconsulatu, poviru vechu checu et straniatu». %CCLXXVII &/V2193&In quistu tempu, Agatha ià havìa da l'altu Deu la gracia ottenuta, et da l'alti cheli a lu checu dichìa: «Tu serray, povirettu, subvenutu, tu vidiray di certu la tua via, comu à ordinatu Deu et comu ha volutu. Li reliqui mey va' a visitari, comu ti disponisti, a non mancari». %CCLXXVIII &/V2201&Quisti duchi palori avendu ditti Agatha santa, et non dichendu pluy, incontinenti lu poviru vitti d'un ochu certu, e non di intrambuduy. Allura, lagrimandu, certu critti essiri stata quilla chi d'altruy audi li buchi lucubri et obscuri, plini d'omni miseria et doluri. %CCLXXIX &/V2209&Et dund'era si partìu subitamenti versu Cathania cun troppu plachiri; nè poy a lu cani pensau pluy per nenti, si non a regraciari et referiri gracii digni a Cristu omnipotenti $81$di la pietati chi li volsi haviri; fu a la chitati, et a la eclesia intrau undi gran multitudini trovau. %CCLXXX &/V2217&Comu fu avanti li reliquii santi, et orandu comu vuy pensar diviti, cun cordiali et verissimi planti li oraccioni soy non ià compliti, di l'altru ochu chi non vidìa innanti, comu di supra tutti intisu haviti, vitti da poy, cun tanta claritati quantu vidìa a la sua iuvini etati. %CCLXXXI &/V2225&Et fu satisfatta la promissioni chi appi nella via cun tantu hamuri. Et da poy, per notturna visioni ammonitu ipsu fu predicaturi di la stupenda sua sanacioni, attribuendu li laudi et honuri all'altu Deu et a la sua santa spusa, Agatha, benigna et gloriusa. %CCLXXXII &/V2233&A la quali divimu venerari quantu congruamenti nuy putimu, chì altramenti non putimu fari, chì di condignu bastanti non simu; et a quistu non divimu may mancari, maxime nuy chi soy vassalli simu, di la quali simu sempri defensati, comu haudiriti, si vuy attenti stati. %t. &P&CLu quartudecimu miraculu.&c %CCLXXIII &V&/V2241&Lu secundu annu era ià passatu di la stupenda sua translacioni; $82$avanti lu iornu da nuy celebratu di Maria excelsa la suscepcioni, un mirabili exercitu ordinatu di Spangna vinni: et, in conclusioni, per occupar Sichilia provista, l'armata vinni per mari, non vista. %CCLXXIV &/V2249&Et, debellati assay lochi et chitati, pervinniru in Catania, guastandu zo chi putìanu cun crudilitati, stringendu la chitati, attornu standu. Ma a zo provitti la summa Pietati: chì, standu li inimichi amminazandu, li chitatini chi stavanu inchusi, pronti a far guerra, comu eranu usi, %CCLXXV &/V2257&nixeru un iornu armati a debellari li inimichi fortissimi et potenti, chi eranu tantu chi a lu numerari non sachu cuy sarria sufficienti; et cun tuttu quistu, senza dubitari, chì a comparacioni eranu nenti, li Catanisi xeru a li nimichi. Hora audiriti zo chi Agatha fichi: %CCLXXVI &/V2265&ki la sua pocu agenti fa appariri a li Spagnoli essiri bastanti per ipsi et pluy; et perderu l'ardiri di accostarisi a li mura da poy innanti, ma fugeru tutti, cridendu vidiri l'agenti chi parìanu essiri tanti. Accussì Cathania si fu liberata di la patruna sua tantu beata. %t. &P$83$&CLu quintudecimu miraculu.&c %CCLXXVII &V&/V2273&Appropinquata quill'annu la festa di la celeberrima sua sollempnitati, gran numeru di agenti vinni presta a tanta digna e gran festivitati; infra li quali una matrona honesta, chi havìa advenuta in quista infirmitati: chi di intrambuduy l'aurichi havìa perdutu l'auduta comu may l'avissi havutu. %CCLXXVIII &/V2281&Quista mischina gran doluri havìa, chi nulla medichina li iuvava; et notti et iornu plangendu stachìa, et ad Agatha beata supplicava. Continuandu, comu ipsa sulìa, a li soy oracioni chi vacava, si adormintau una notti, et vidi allura una gran dompna, chi parìa signura, %CCLXXIX &/V2289&ornata di soy digni vestimenti, di lucida caterva accompagnata; et ad ipsa afflitta, chi tantu contenti la risguardava, quilla fu accustata, et a li haurichi soy suavimenti certi soy auriculari ipsa Beata li misi allura, et disparsi da poy cun tutti quanti li compagni soy. %CCXC &/V2297&Resviglandusi, la dompna haudìu li vuchi et lu parlari chi omnunu fachìa, et, maravigliata, fichisi la cruchi, et lu modu comu audissi non sapìa; et, pensandu poy a la dompna tantu duchi $84$chi nella visioni vistu havìa, chi li auriculari a l'aurichi li misi, chi quilla la sanau allura comprisi. %CCXCI &/V2305&Onnunu intisi chi era santa Agathi, a cuy la dompna tantu supplicau; et, richiputa vera sanitati, a casa sua contenta ritornau. Un'altra dompna da pichulitati checa, com'issa, quilla notti orau: fu illuminata et vidi claramenti, rendendu laudi a Cristu omnipotenti. %t. &P&CLu sextudecimu miraculu.&c %CCXCII &V&/V2313&A lu quintu annu chi fu portatu da Costantinopuli a la nostra chitati lu corpu di sta Virgini sacratu, comu ordinau la eterna Maiestati, avinni chi una dompna di bon statu, saracusana, oy per li soy peccati oy per altru chi fussi, fu vexata da un demoniu et multu tempestata. %CCXCIII &/V2321&Per la gran multitudini chi andava da omni locu a sta sacrata festa di quista Santa, chi si celebrava a la chitati sua assay manifesta, la maritu di la dompna si indrizava minari la mugleri accussì mesta a li reliquii santi, havendu fidi chi sanirìa subitu li vidi. %CCXCIV &/V2329&Lu maritu era pisanu, et havìa nomu Petru, secundu chi si trova scriptu, $85$et era extimatu et tinutu bonu homu per custumi boni, per fatti et per dittu. Finalimenti, non narrandu comu, ma di lu so bisognu assay restrittu, vinni cun la mugleri a la chitati chi celebrava gran festivitati. %CCXCV &/V2337&Comu a la eclesia la dompna accustau, lu demoniu, so iniquu possessuri, pluy chi havanti sulìa, la tempestau cu atrochy peni, conguxi et doluri. Per forza lu maritu so la intrau cun l'ayutu d'amichi et cun favuri; lassandusi la dompna straxinari, a so dispettu la fichiru intrari. %CCXCVI &/V2345&Comu fu intrata, lu spiritu malignu cun tutti li soy forci la stringìa, mustrandu a tutti per modi et per signu chi essiri in quillu locu li dulìa: chì quillu corpu santissimu et dignu di tanta gran virtuti lu sapìa chi a so dispettu lu havìa a fari xiri di quilla dompna cun so displachiri. %CCXCVII &/V2353&Tantu la molestau chi la disfichi, chi n'avìa parti in lu corpu guastatu chi non fussi forsi nigru comu pichi, tantu lu spiritu la tenìa anguxatu. La pena sua fu pluy chi non si dichi, nè chi a la ystoria sua trovu notatu. La dompna mischinetta non finava di gridari forti, chi all'altri atterrava; %CCXCVIII $86$&/V2361&et tantu eranu forti li gridati chi ipsa fachìa, chi non si audìa per nenti lu sonu di li organi sonati, nè di lu officiu dittu dignamenti di monachi, di previti et di frati, chitatini et foristeri equalimenti, chi a la gran festa eranu venuti per devocioni et per loru saluti. %CCXCIX &/V2369&Tantu gridava la dompna mischina, chi parìa un gran tronu la sua vuchi, chi perturbava la eclesia plina; et onnunu si signava di la cruchi et supplicava la mercì divina, chi omni cosa a bon fini reduchi, chi havissi di quilla misera pietati per la sua eterna et tanta bonitati. %CCC &/V2377&Ki dirrò pluy? Lu iornu tuttu quantu si consumau et la notti poy sequenti in quilli vuchi et in quillu gran plantu, chi ià la notti non putìa pluy nenti. Lu indimani poy fu lu iornu santu chi tantu si celebrava dignamenti di quista Santa, et diri sy vulìa la sacra missa, comu si divìa. %CCCI &/V2385&Et, ordinata la processioni, la sacra caxa portandu li frati supra li spalli cun devocioni et cun tanta ferventi humilitati, avanti la dompna, chi gran lesioni patìa l'afflitta, chi dava pietati $87$ad omni unu, et la caxa passaru, et tutti misiricordia gridaru; %CCCII &/V2393&lu demoniu, per quistu pluy turbatu, torquìa la dompna pluy chi non sulìa. Comu fu lu Evangeliu spachatu et la predica da poy, comu divìa, tuttu homu a supplicari era invitatu per lu imperaturi chi tenìa la Eclesia santa in pachi et onioni et tutta la cristiana regioni; %CCCIII &/V2401&et per li re cristiani obedienti a la santa Eclesia comu figli eletti; et per tutti altri princhipi potenti, conti et duca et marchisi perfetti; et per la catolica et baptizata agenti chi havi in Deu li soy devoti effetti; et per quilla isfortunata chi patìa, chi comu serpi onnura si torchìa, %CCCIV &/V2409&ki tantu crudilmenti era vexata da lu demoniu per sua iniquitati: chi per li meriti di quista beata virgini gloriusa santa Agati, li plaza avirila per recomandata et liberarla da la adversitati chi quistu spiritu inmundu l'à donatu, chi quasi morta in terra l'à gittatu. %CCCV &/V2417&Lu populu tuttu cun lacrimi et planti et cun prigher piatusi et cordiali, plangendu homini et dompni tutti quanti cun pura affeccioni et fraternali, $88$pregavanu a lu Santu di li Santi chi liberassi di tantu gran mali a quilla afflicta donna conguxata, per li gran meriti d'Agata beata. %CCCVI &/V2425&Agatha ottinni da Deu omnipotenti la gracia chi lu populu petìa: mentri chi lu pontifichi innoccenti la missa incomenzata ipsu sequìa, quilla poviretta pacienti fu liberata, chi pocu valìa; per voluntati di Deu redempturi cachatu fu lu infernali habitaturi. %CCCVII &/V2433&Quilla mischina misira rumasi perduta in terra senza sentimentu, mostrandu ad omni unu morta quasi per lu doluri intrinsicu et lu stentu; multi et assay lacrimi ipsa spasi, standu in quillu orribili tormentu: pluy gran doluri nixendu patìu, chi in tuttu lu tempu chi la possedìu. %CCCVIII &/V2441&Multi pusillanimi si pensaru chi l'anima et lu spiritu insemblati fussiru xuti, et assay dubitaru cridendu quistu c'omni veritati; ma di tal pinseri prestu si isgannaru per li signi verissimi mostrati, chì la dompna, lu so anelitu resumptu, mustrau subita viva in quillu puuntu. %CCCIX &/V2449&Et, a Deu et a santa Agati referendu gracii assay, di terra fu livata; $89$et la culpa di soy peccati ipsa dichendu, chamandu sempri ad Agatha beata chi l'ayutassi, sana si videndu et da lu spiritu immundu liberata, li soy doluri in gauyu convertuti, in casa sua tornau cun sua saluti. %t. &P&CLu septimudecimu miraculu.&c %CCCX &V&/V2457&Lu sequenti annu appressu, un'altra affritta povira dompna, non mancu dolenti, chì un demoniu la tenìa restritta, danduli peni continuamenti, di quista Santa da Deu beneditta fu sana et liberata similmenti. Li miraculi soy cuy purrìa diri, scriviri et narrari et referiri? %CCCXI &/V2465&Non sulamenti a stu regnu sicanu la fama sua per tuttu corruscava, ma per paysi longinquu et luntanu di li prodigii soy si raxunava. Et per quistu venìa malatu et sanu, secundu chi ad onnunu bisugnava venìa lu sanu per remissioni di soy peccati, in bona opinioni; %CCCXII &/V2473&li infirmi per la loru sanitati, chi eranu tanti chi non si purrìa notarsi in carta tutti li malati. Cuy per pedagra, cuy per firnixìa, cuy per dogla di nervi oy desiccati, et cuy per cancru et per paralisìa, $90$cuy per la vista et cuy per la palora venìanu dintru lu regnu et di fora; %CCCXIII &/V2481&cuy da li demonii detenuti, cuy d'alcun membru so debilitatu, et multi per diversi vii feruti, cuy da pulmuni oy ficatu guastatu, et tanti atratti miseri et perduti, cuy da unu mali, cuy d'altru agravatu: dicu, concludendu, in veritati chi vinniru infirmi d'omni infermitati. %CCCXIV &/V2489&Assay si parteru sani et ben contenti di quista Santa tantu gloriusa; et, per non diri pluy prolixamenti, per non parir la cosa isfastidiusa, dicu, notandu conclusivamenti, chi quista Santa, virginetta et spusa di Iesu Cristu, multu plui operau chi la Ligenda sua dissi et narrau. %t. &P&CLu decimuottavu miraculu.&c %CCCXV &V&/V2497&In quistu tempu, per pocu pluy diri, fu una gran fami a stu regnu per tuttu, chi pluy grandi non si purrìa audiri, chi quasi tuttu si tinni distruttu. Putìasi puru per gran prezu haviri furmentu oy oriu oy favi oy qualchi fruttu; cuy havìa dinari oy roba reparava alcuna volta, si non li tastava. %CCCXVI &/V2505&Un missinisi chamatu Iohanni, chi infra li pari soy campau honoratu, $91$non bastau di suppliri a tanti dampni chi la orribili fami l'avìa datu, nè li fatighi soy, nè li soy affanni; ma, essendu di lu in tuttu consumatu per accattar lu pani chi vulìa, senza riparu mortu si vidìa. %CCCXVII &/V2513&Di tanti ben soy non li rumasi altru chi duy bellissimi sumeri: tutti li vigni, territorii et casi havìa vindutu per quistu misteri. Di quilli duy sumeri vivìa quasi cun quisti andava a truvari frumentu cun dolurusi et dampnusi pinseri: per lontani lochi cun dogla e cun stentu, %CCCXVIII &/V2521&kì la mugleri sua accussì vulìa. Et, quandu vitti non putiri pluy, perchì chi havìa vindutu zo chi havìa, allugava li sumeri intrambuduy, et di lueri, comu ipsu putìa, si ndi campava; et non trovava a cuy talvolta ad allogari, et disiava herbi l'afflittu, nì si saturava. %CCCXIX &/V2529&Patendu tantu intrinsicu amaruri, pervinni ad una forti infirmitati di membri, di lacerti e di iunturi, chi perdìu la totali sanitati; et, si volìa andari, andava cun doluri, cun li ginochi et li manu insemblati per terra straxinandusi lu afflittu, siccu, perdutu, dolenti et sconfittu. %CCCXX $92$&/V2537&Et ultra lu so mali repentinu li vinni un'altra peyu affliccioni: chi la mugleri, may venendu minu, lu induchìa ad ira et disperacioni; forsi chi lu vidìa accussì mischinu, disfattu in tuttu, in tanta passioni, oy chi li rencrixissi lu serviri, lu tenìa sempri in pena et displachiri. %CCCXXI &/V2545&Et cussì l'affrittu era tormentatu di lu mali so et di la mugleri, et duplici agebatur cruciatu: et, tempestandu, murìa di pinseri, chì di la mugleri era lassatu (chi primu lu servìa assay volinteri) in quilla infirmitati sua malvasa, et poy sulu si vidìa a la scura casa. %CCCXXII &/V2553&Li ayuti e li servicii li mancaru, et la infirmitati sempri li crixìa; li midichini pluy non li iuvaru, et peyu, chi lu mischinu non l'avìa; et cun multa pena campava lu amaru, et la caritati d'altru lu tenìa. A lu fini si voltau a lu so Creaturi, chi di li afflitti è consulaturi. %CCCXXIII &/V2561&Et multu instantimenti lu pregava chi lu piglassi per recomandatu; et in quistu supplicari sempri stava, comu divìa, abattutu e humiliatu. Or lu mischinu multu spissu andava, da li genochi et li manu portatu, ad una eclesia di santu Nicola, di cuy la fama a li poviri vola, %CCCXXIV $93$&/V2569&multu pocu lontanu di Missina, zoè Alì, in lingua chi lu vulgu appella; et di santu Nicola un violu lu mina ad una devota et pichula cappella di quilla matri virgini divina, a cuy nuy dichimu: &"Ave Maristella&". Un iornu in quilla eclesia li scura, chì non fu tempu di tornari ad ura; %CCCXXV &/V2577&bisognau ad omni modu chi stachissi diyunu et sulu in quilla mansioni, et cun tutti li disaxi soy durmissi, perchì era stancu cu assay affliccioni: abenchì primu multi cosi dissi, multi pregheri soy et oracioni, et, di la santa cruchi poy signatu, si adormentau lu miseru affannatu. %CCCXXVI &/V2585&Nel so dormiri vidi in visioni una gran dompna di multa adorniza, chi la guardava cu ammiracioni la incridibili sua et vera billiza, bella in tutti li soy condicioni, cun tanta sua amurusa contentiza chi parìa un paradisu di vidiri, vestuta tutta d'un blancu vistiri. %CCCXXVII &/V2593&La quali dompna li toccau lu latu, et per propriu so nomu lu chamau, dichenduli: «Iohanni, et tantu ingratu ad essiri tu a mia cuy ti insignau? Ià infirmu tantu tempu tu si' statu, et iammay l'animu to deliberau $94$di andari a la mia casa a farimi honuri, essendu tu in continuy doluri!» %CCCXXVIII &/V2601&Iohanni, stupefattu, quistu audendu, li dissi: «Dompna, vurrìa ben sapiri und'esti la tua casa, chì pretendu ad omni modu vulirichi giri». Lo dompna, in quilla luchi resblandendu, li dissi: «Lu meu nomu voi tu audiri? Agatha sugnu, la quali fuy nata in la chitati mia, et martirizata; %CCCXXIX &/V2609&la casa mia è la eclesia undi stanu li mey reliquiy tantu venerati, in la quali tu andandu, serray sanu per la divina et clementi bontati». Iohanni, risviglatu, alzau li manu et l'ochi in chelu cun vera pietati, et dissi: «A, gran mercì, piatusu Deu, chi meglu di mia providi al mali meu!». %CCCXXX &/V2617&Lu sequenti iornu si fichi portari di alcuni a la marina, undi trovau una barca di Cathania surta a mari, chi certi cosi a Missina portau: per adimpliri li promisi cari chi Agatha li fichi, li mandau quilla videmmi notti quilla barca, di certi cosi, comu dissi, carca. %CCCXXXI &/V2625&Li marinari, xindendu a lu litu, a quistu afflittu culcatu truvaru, chi li aspettava devotu et contritu; et, videndulu, da poy lu adimandaru $95$zo chi chircava in tantu mal partitu, accussì infirmu, doglusu et amaru. Et quillu li declarau pr'ordini appressu di lu so fattu tuttu lu prochessu. %CCCXXXII &/V2633&Li marinari, comu ipsi divìanu, a li palori soy gran fidi dandu, piatusamenti assay si condulìanu di li doluri soy chi gìa narrandu; et supra la barca loru lu punìanu, et, di zo chi avìanu a fari si spachandu, poy di tri iorni cun prosperitati vinniru in Cathania insemblati. %CCCXXXIII &/V2641&In terra poy dixisu lu malatu, chi ià non si putìa in pedi tiniri, cun li pedi et li genochi straxinatu li bisognava straxinari et giri; et fu in casa d'un so hamicu allibergatu, chi a mala pena chi potti adveniri. Un pocu di chira, chi portatu avìa, in candili la mutau, comu vulìa; %CCCXXXIV &/V2649&et, cun quilli candili in manu accussì andandu, comu vi dissi, lu disventuratu, supra li genochi caminandu et cun li manu a la terra appuyatu, finalimenti (omnunu lu guardava, et a multi lu casu so narratu) fu a la eclesia santa, comu potti; et ià appropinquava la scurusa notti. %CCCXXXV &/V2657&Et cun gran devocioni cordiali plangendu multu, ad Agatha pregava: $96$chi di lu so dampnusu et tantu mali lu liberassi, assay la supplicava; et, pregandu, comu dicu, quistu tali arreri li porti chusi sempri stava, pregandu a Deu, et credendulu placari et cun li candili soy lu illuminari. %CCCXXXVI &/V2665&Mirabili cosa chi vuy haudiriti hora! Chì, comu dissi, andandu, truvau chusa la porta di la eclesia, et di fora convinni stari cun menti piatusa; et cun prighera et humili palora pregava a quista Santa gloriusa chi li plachissi donarili ayutu et non lu lassari, com'era, perdutu. %CCCXXXVII &/V2673&In quillu tempu lu episcopu andava a dir complita cun l'altri soy frati, et vidi a quistu chi si lamentava di la sua tanta oscura adversitati; et un mostru ultramodu demostrava, et gridava sempri: «Per la caritati, apritimi, vi pregu, chi non staya izà quista notti e di lu fridu arraya». %CCCXXXVIII &/V2681&Unu di li monachi, chi havìa la guardia di la eclesia, li vinni, et, la porta aperta, tal mostru vidìa; subitamenti allura ipsu si tinni, et chi stachissi quietu li dichìa. A quillu misir omu li convinni starisi in pachi, perchì li promisi tornari prestu, et quillu si remisi. %CCCXXXIX $97$&/V2689&Comu fu poy lu officyu spachatu, a lettu tutti li monachi andaru: lu povir omu fu adimenticatu arretru li porti, poviru et amaru; tutta la notti, fridu et aiazatu, stetti trimandu fina a iornu charu, pregandu sempri cun assay humilitati, chi a forza vinsi la summa Pietati. %CCCXL &/V2697&Comu fu iornu, et ià li porti aperti, si vitti sanu et forti, senza mali: li nervi adolorati et li lacerti et l'altri membri tutti corporali, chi debilitati et perduti avìa certi, li vitti sani tutti insembli equali. Li monachi, videndulu trasiri accussì sanu, stavanu a vidiri %CCCXLI &/V2705&si fussi quillu mostru oy contrafattu chi vittiru, la sira avanti, stari arreri li porti stortu et tuttu atrattu; et appiru a lu fini a confirmari essiri quillu. Et ipsu, mentecaptu, di quistu ancora non sapìa narrari comu era sanu, ma sempri dichìa: «Eu sugnu quillu, isfortunatu mia! %CCCXLII &/V2713&ki vinni arsira cun tantu gran stentu, di mey genochi pedi mi fachendu, et fuy a la porta; ià non mindi pentu si stetti fora, intrari non putendu; tutta stanotti cun tantu tormentu arretru li porti stetti may dormendu: appressu iornu, li porti si apreru, et eu stachìa ingelatu, a dir lu veru, %CCCXLIII $98$&/V2721&et volsimi livar, comu sulìa, cun li manu et li genochi straxinandu; stisi li gambi, chi primu tenìa arrunchati et sichi et senza forza in bandu, li braza forti; et l'animu mi dichìa chi mi levassi, et eu mi livay tandu, et vittimi sanu comu mi viditi. Ma plazavi lu meglu chi mi auditi: %CCCXLIV &/V2729&vi dicu chi eu izà vinni ad hobediri zo chi Agatha mi dissi in visioni». Et tuttu lu prochessu volsi diri da lu principiu a la conclusioni. Iungendu, chasquidunu vulìa audiri, et per la fulla fu confusioni; quillu mischinu a tutti quanti loru tornava a dir li cosi comu foru. %CCCXLV &/V2737&Multi lu canuxìanu a la chitati di Missina malatu comu era; li testimonii eranu approbati chi quista cosa dichìanu per vera: comu fu attrattu tant'anni passati et lu modu chi campava et la maynera. Quistu miraculu fu tantu avistatu chi omnunu stava assay maraviglatu. %t. &P&CLu decimunonu miraculu.&c %CCCXLVI &V&/V2745&Al tempu chi Yvenu monacu fu elettu in la eclesia di santa Agata maiuri, a Palazolu una dopna in effettu fu, per iudiciu di Deu redempturi, vexata di un demoniu, oy per defettu oy per altru non sapimu: lu Signuri $99$sulu lu sa. Puru accussì avinni chi quistu demoniu gran tempu la tinni. %CCCXLVII &/V2753&in gran doluri, conguxi et in stenti. chi quasi l'avìa tutta consumata. Tutti li amichi soy et li soy parenti per soy vertuti l'avìanu assay amata; et quantu l'amur fu pluy intrinsicamenti, tantu poy, videndula vexata, pluy si dolìanu, senza alcunu mediu, non li putendu dari alcun remediu. %CCCXLVIII &/V2761&Audendu li soy tanti cosi diri di li miraculi chi Deu omnipotenti omni iornu fachìa per pluy clariri la spusa sua mirabili et prudenti, ordinaru infra loru omnino giri in Cathania a sta Virgini clementi, et a quista dompna minaru ligatha in Cathania, a la sua eclesia honoratha. %CCCXLIX &/V2769&Avanti la porta lu elettu predittu trovaru cun li monachi sedendu, et chi era lu maiuri li fu dittu, a lu quali andaru li amichi plangendu, dichendu: «Patri, omnunu di nui afflittu ti supplica et prega chi tu, havendu piatati di sta afflitta sconsulata, chi da un spiritu immundu assay tempu è vexata. %CCCL &/V2777&ki ni lassati, si vi plachi, intrari: chì havimu fidi et gran devocioni chi, si stanotti ni lassati stari supta la caxa a fari oracioni, $100$nuy simu certi, e non purrà mancari di quista la sua liberacioni. Lu elettu recusava et non vulìa, perchì la eclesia parata tenìa, %CCCLI &/V2785&kì si celebrava la sollempnitati di la nativitati dil Signuri, et di tutti li paramenti eranu ornati li autari per allegriza e per honuri di tanta sacra et pia nativitati di l'altu Iesu Cristu redempturi. Et octinniru a lu fini chi traseru tutti comu volìanu, a dir lu veru. %CCCLII &/V2793&In la eclesia allura era una cappella di santu Petru et Paulu; et primu intraru in quilla tutti cun quilla citella, chi, per sanari, attaccata minaru. In quilla cappella intraru tantu bella, et la notti tutti insembli in quilla horaru; et, horandu tutti cun multu fervuri, senteru in quilla notti un gran remuri, %CCCLIII &/V2801&et vidiru duy cani, di grandiza non mancu nenti di duy gran sumeri, chi la loru disformitati et laydiza li fichi a tutti mutar di pinseri. Omnun di loru cun multa prestiza, comu cristiani boni et veri, di lu signu di la cruchi si signaru, atterrati tutti, per loru riparu. %CCCLIV &/V2809&Li demonii, in tal forma transmutati, tornaru arreri et non passaru innanti; et, di la cruchi intrambuduy atterrati, non parsiru da poy li malignanti. Di tali vista orribili spagnati, $101$trimavanu li affritti tutti quanti; tutta la notti non dormeru may per la pagura avuta, chi fu assay. %CCCLV &/V2817&A iornu, lu reverendu guardianu di li reliqui santi et l'ornamenti, chi ogi lu chamamu sacristanu, oy thesaureri pluy convenienti, mossu a pietati, chì era multu humanu, consentìu intrari la dompna dulenti a lu locu undi tenìanu conservati la caxa et li reliquii sacrati. %CCCLVI &/V2825&Et sutta la caxa la fichi poy stari; et, di lu locu poy dundi tenìa, la testa d'Agatha santa fa piglari, et supra di quilla infirma la punìa, pregandu a Deu chi li plachissi fari, comu la sua pietati riquidìa, per li meriti di sant'Agatha, sua spusa, chi liberassi a quilla dolurusa. %CCCLVII &/V2833&Lu monacu predittu venerandu, in li oracioni instantissimamenti, comu li convenìa, perseverandu, audìu lu spiritu furiusamenti cun striduri grandissimi ululandu, chi dichìa: «Oymè, miseru et dolenti! Levami, leva d'Agatha sta cani, chi passa tutti li fortizi humani. %CCCLVIII &/V2841&Quanti sun quilli chi per lor peccati a mi è permisu chi l'aia a vexari! et, comu sunnu a sta eclesia portati, a meu dispettu l'aiu abandunari! Di tutti quista Santa avi pietati, li soy suffragii non li sa negari; $102$ora di quistu corpu chi su intratu, cun violencia serrò certu cachatu». %CCCLIX &/V2849&In quistu tempu, quillu chi a memoria per ordinacion di lu pasturi scripsi ordinatamenti quista ystoria, vinni adorari li reliqui puri, per dari honuri preminencia et gloria all'altu omnipotenti Redempturi; iungendu, intisi, quandu raxunava, zo chi lu spiritu per quilla parlava, %CCCLX &/V2857&et scripsi zo chi audìu cun veritati, non chi crixendu nè mancandu nenti. Da poy lu reverendu et bonu frati, intendendu chi era lu antiquu serpenti, li dissi: «Spiritu d'omni falsitati, per tutta la Trinitati omnipotenti, eu ti coniuru chi mi digi diri lu nomu to, chi eu intendu di sapiri». %CCCLXI &/V2865&Audendu lu demoniu tantu nomu, di non lu diri non putìa mancari, nè sapìa a nullu modu sapir comu putissi lu adimandu so negari, et dissi: «Da chi mi stringi, tu essendu homu, per parti di Cuy non pozu recusari, ti dicu chi Ethiopu mi chamu eu, et quistu sachi chi è lu nomu meu». %CCCLXII &/V2873&Lu religiusu ly adimandau poy: «Quilli dui cani chi a quisti spagnaru stanotti, foru li compagni toy, oy puru fusti tu, miseru amaru?» Lu spiritu dissi li compagni soy, foru et non ipsu, chi si transmutaru $103$in cani intrambu a fini di atterrari a quilli chi stachìanu a Deu laudari; %CCCLXIII &/V2881&et subiunsi poy chi l'unu si chamava Sathan et certu l'altru si dichìa Persiquituri, chì persiquitava ad omni unu di la bona via. Et lu religiusu da poy replicava: «Chi potestati ay? - dimmilu a mia - et chi potestati ànu li compagni toy? Et, dittu quistu, tindi nexi poy». %CCCLXIV &/V2889&Et lu spiritu respusi: «Altra potestati non aiu certu si non siminari zizania et discordia intra frati: quista è ben l'arti mia chi sachu fari; ma li compagni mey su pluy forzati, pluy potenti et ferochi, et sannu dari omni malu indirizu a li bisogni». Or quistu dissi lu patri di menzogni: %CCCLXV &/V2897&«Quisti compagni mey ad unu burgisi di Palazolu, chi si nominava Michaettu, diavulu chi intisi ad omni mali (et però si chamava di tali nomu, chì cuy chi lu misi sapìa di certu zo chi ipsu operava), malvasissimu diabolicu et acutu, et in tutti fatti soy actu et saputu; %CCCLXVI &/V2905&cun tutta la sua malicia, incappau a li lazoli di li mey compagni, in modu chi a lu fini non scappau $104$di lor suptili et ocultati rangni: di mala morti lu corpu lassau la infelichi anima, ch'è a li eterni stagni. Li mey compagni assay pluy astuti foru di quillu iniquu, peyu assay d'un moru». %CCCLXVII &/V2913&Quilli di Palazolu, chi minaru l'afflitta dompna in cuy lu spiritu era, zo chi dissi lu spiritu confirmaru, tantu lu modu comu la maynera; l'essiri so per ordini narraru et tutta la cosa prontissima et vera, chi maraviglari fichiri, a cuy audìa, di la sua vita vilissima et ria. %CCCLXVIII &/V2921&Yvenu elettu, cun l'altri soy frati, di Petru et Paulu li reliquii santi, princhipi di li apostuli sacrati et di la Eclesia santa militanti, piglau cun reverenda et dignitati, cun spirituali et dignissimi canti, et supra quilla misera li possi, chi n'avia altru chi la pelli et l'ossi. %CCCLXIX &/V2929&Comu lu spiritu la forza sintìu di li reliquii santi, misi a fari cosi di infernu et omnino tachìu, non volendu san Petru nominari; et gridandu dissi, chi omnunu l'audìu: «Non mi lassati a sta flamma abruxari, levatimi di supra a Paulu hora et a Silvestru, chi mi alluma ancora» %CCCLXX $105$&/V2937&kì di san Silvestru li reliquii havìa di supra quilla dopna tempestata). Lu populu et lu cleru chi l'audìa et li monachi spagnati et la brigata, perduti di pagura: «Ave, Maria; - dichianu tutti, - ayutani, advocata »; ma, cun tutta la pagura, adimandaru a lu dolurusu spiritu tantu amaru: %CCCLXXI &/V2945&«Di cuy su li reliquiy, chi tu senti tantu doluri chindi stay atterratu?» Et lu spiritu li respusi incontinenti, comu di supra havìa dittu et narratu: «Di Paulu e di Silvestru hobedienti; di l'altru non serrà may nominatu per mia a nixunu modu, quistu è veru, perchì non pozu, chi mindi disperu ». %CCCLXXII &/V2953&Ki si per casu havissi prosumutu nominari lu nomu di tal Santu, chi nellu infernu infra loru è timutu cun pagura terribili et cun scantu, l'avirìa lu so princhipi battutu; et però lu Ethiopu timìa tantu. Et li compagni soy chi attornu stavanu, chi si ndi xissi multu lu pregavanu. %CCCLXXIII &/V2961&Et lu Ethiopu spiritu li dichìa: «Eu a tutti pregu, lassatimi stari izà dundi eu sugnu, chi si fa per mia, chì intendu multu a quista tempestari». Nullu di li compagni consentìa a lu so superbu supplicari, ma tutti quanti li dichìanu: «Nexi di quistu corpu stancu chi tu vexi». %CCCLXXIV $106$&/V2969&Et lu Ethiopu spiritu li respusi: «Chi eu nexa di izà puru vuliti? Cun li pinseri vostri iniquitusi vuy di lu certu mi confundiriti. Si d'izà mi partirò, tutti confusi eu su di certu chi vuy rumarriti: a lu corpu di Marotta a Palazolu, di quistu corpu a quillu farrò un volu». %CCCLXXV &/V2977&Quista Marotta era una citella di Palazolu, assay bella a vidiri. Et supplìu lu spiritu poy: «A quissa chi è bella eu voglu intrari, ma 'nd'avirò a xiri per li suffragii di la mia ribella, chi nominari non la pozu audiri. Di quilla Marotta di certu xirò; et, mischinu mia! da poy d'undi andirò? %CCCLXXVI &/V2985&Agatha in tuttu s'à deliberatu non mi lassari in nullu locu stari. Oymè, et quanti fiati m'à cachatu, chi m'a fattu ultramodu disperari! Di izà mi partu, ma partu forzatu, et la casa di tant'anni aiu a lassari». Xìu lu demoniu cun tantu rimuri chi lassau la dompna morta di atterruri. %CCCLXXVII &/V2993&Poy chi si resintìu, tutta perduta, gittau una grandi et terribili vuchi, dichendu: «Agatha santa, ora mi ayuta; non mi lassari, patruna mia duchi». Essendu da li amichi soy tenuta, si fichi poy lu signu di la cruchi. $107$Li monachi et lu cleru, Deu laudandu, multi ymni et salmi dissiru cantandu. %CCCLXXVIII &/V3001&La dompna tornau a casa liberata, cun li soy amichi et cun li soy parenti, et scava diventau di sta Beata, virgini santissima et prudenti. Et la povira Marotta fu vexata di quistu spiritu, et l'amichi dolenti ad Agatha la minaru un annu poy, contra li vogli et li pinseri soy. %t. &P&CLu vicesimu miraculu.&c %CCCLXXIX &V&/V3009&Comu ipsu dissi, fichi lu trayturi: di quilla dompna ixìu et a quilla intrau, et non mancu peni conguxi et doluri a quista chi a la prima ipsu donau. Li soy parenti cun multu fervuri, secundu Deu et sant'Agatha ordinau, la portaru in Cathania; et in pocu hura fu liberata la citella pura. %CCCLXXX &/V3017&Dichendu missa li devoti frati, fu liberata Marotta mischina; et ipsa e li soy amichi consulati tornaru a Palazolu la matina, laudandu la divina magestati et all'inclita nostra vera chitatina, Agatha santa, a la quali divimu multu pluy venerari chi fachimu. %CCCLXXXI &/V3025&Lu veru è chi non bastamu fari zo chi ipsa merita, chi sulu Deu eternu per sua potencia la pò satisfari, chi è rigi omnipotenti et sempri eternu, chi saccia a tutti senza may mancari, $108$chi sulu comanda lu chelu et lu infernu, et tutti li cosi, fina ad una fogla, ipsu coverna et teni a la sua vogla. %CCCLXXXII &/V3033&Per quista indubitata veritati divimu nuy, mischini, humili stari supta la sua excelsa maiestati, divenduni a so modu gubernari La gloria nostra tutta è vanitati, li nostri pompi et li nostri dinari tutti sun ventu et terra, ca niximu di lu mundu nudi comu chi venimu. %CCCLXXXIII &/V3041&Non dicu di lu pondu et lu gravuri di li peccati nostri chi portamu, chi vinnimu a lu mundu cu unu erruri et cun dechimilia forsi nindi andamu; ma quantu a la pompa parlu et a lu honuri chi vulimu, fachimu et acquistamu, et a la robba chi, tantu abramati, chi andamu appressu, lupazi affamati. %CCCLXXXIV &/V3049&Nuy chi ni portamu di stu mundu si non l'operi mali chi fachimu? Li quali poy ni mittinu a lu fundu di tantu abissu, chi may pluy ind'iximu. Et, si alcunu mi dichissi: «Eu ti arrespundu chi nui cristiani, chi bagnati simu di lu baptisimali sacramentu, non ni dampnamu may, per zo chi sentu», %CCCLXXXV &/V3057&quista è una bestiali opinioni, heretica malvasa iniqua et vili, et reprobata di tutti li boni, verissimi catholichi et fidili: $109$chì in pluy dampnusa condempnacioni li mal cristiani su di li gintili, chi si fichiru dey a lor voluntati, negandu la divina maiestati; %CCCLXXXVI &/V3065&ma li gracii chi havimu richiputu nui cristiani, non appiru quilli, chì andava quillu populu perdutu non cu un pariri, ma forsi cun milli; ma a nuy chi fu lu tuttu conchidutu, non ni potimu fari equali ad illi: comu nuy non foru ipsi alluminati per loru prava et mala voluntati. %CCCLXXXVII &/V3073&Nuy appimu li sacri documenti di la Scriptura santa et li doctrini di li Docturi catolicamenti, chi tutti li loru libri indi su plini; non ni putimu scusari per nenti, chì princhipalmenti li diritti divini et poy li Dotturi ind'annu demostratu lu nostru bonu et dolurusu statu; %CCCLXXXVIII &/V3081&et nuy tutti acceptamu et ià havimu per saldi documenti santi et veri, et oblicati a cridiri nuy simu per nui videmmi cun vuti sinceri. Omni fiata chi contrafachimu oy chi mutamu li nostri pinseri di la promisa et obligacioni, ni havimu misu a la dampnacioni. %CCCLXXXIX &/V3089&Ma quilli pluy di nuy sunnu escusati: primu, chì comu nuy non si obligaru, $110$nè comu nui may foru adotrinati. Ma non per quistu loru non culparu ma divinu beni essiri dampnati, chì per defettu loru si arrassaru di la santa veritati, predicata, di tanti Santi multu autenticata, %CCCXC &/V3097&ma puru, non la volsiru sequiri nè havir per vera, et restaru a la loru, chi senza frenu putìanu gaudiri, et perzò tutti contempnati foru: la loru septa li permittìa haviri, per fas et nephas, potencia et oru, la carni a loru modu satisfari, secundu chi vulìanu adoperari. %CCCXCI &/V3105&Ma nuy, votati per sollempni vutu, la volsimu sequiri comu vera, et promisimu hobediri omni statutu datu per Cristu, divinali spera. D'omni attu disonestu proybutu lu cristianismu fu ad omni maynera, et la ligi fatta promisi observari, secundu Cristu li plassi hordinari. %CCCXCII &/V3113&Fichimu tutti nuy professioni la evangelica fidi satisfari cun tutta vera et pura opinioni, et pluy tostu muriri chi mancari; et, mancandu nuy di la promissioni, la iusticia di Deu ni à a condempnari: et condempnati simu a peyu statu di lu gintili et iudeu no hobligatu. %CCCXCIII $111$&/V3121&Ipsi sunu dampnati, quistu è veru, senza redempcioni, eternalmenti; et lu cristianu iniquu et non sinceru, peyu di loru, a li eterni tormenti, in quillu statu crudili et severu undi l'anima continuamenti, senza ripusari un puntu may, sta disperata in continuy guay. %CCCXCIV &/V3129&Sun cosi quisti di non cogitari, non dicu qualchi volta ma d'omnura, di plangiri ad vuchi alti et di trimari cun mortali, et orribili pagura, pensandu chi si divi sempri stari in quilla orrenda pena et tantu dura, eternalmenti in tediu et in plantu, in disperamentu et in doluri tantu. %CCCXCV &/V3137&Per li vanitati di sta vita amara, chi passanu velochi comu ventu cun la vita insembli, (oymè! et cuy li ripara, chi quantu pluy avanza pluy va a perdimentu?), perdiri Deu et la patria sua clara, lu chelu eternu et tantu so hornamentu, undi l'anima si saccia et contenta, et non fatigha nè pati nè stenta, %CCCXCVI &/V3145&perchì è coniunta cun l'ultimu fini, zoè cun Deu, chi in tuttu la fa saccia, et li soy desiderii sun plini, et à pluy chi ipsa voli, et Deu rengracia, et li soy duni perfetti et divini, la sua clemencia et la sua santa gracia: per quistu mundu lu chelu lassari stulticia mirabili mi pari. %CCCXCVII $112$&/V3153&Adunca, concludendu, a Deu benignu damu lu cori, la menti et lu honuri; et servimu ad Ipsu, chi sulu esti dignu, perchì ni è patri et eternu signuri; et lassamu quistu mundu chi è malignu, plinu di tanti diabolichi erruri, chi ti teni vivu ogi, et lu indimani ti rendi mortu simili ad un cani. %CCCXCVIII &/V3161&Lassamu li vanitati et pompi soy, lassamu li soy inganni et tradimenti, lassamu li soy duchicii chi su aloy, et li richicii soy chi non su nenti. O cristianu, mentri chi tu poy et mentri si' a sta valli di lamenti cun Deu ti acconza, chì, da poy partutu, lu pentimentu to serrà perdutu. %CCCXCIX &/V3169&Magnificu meu misser Iohanni, per satisfari la devocioni vostra, chi è tanta da li primi anni, continuandu a la perfeccioni, rimay sta ystoria, non guardandu affanni nè la mia mala disposicioni, chì à appressu un annu chi su quartanariu et di altri infirmitati ormay ordinariu; %CD &/V3177&senza li questioni chi mi à fattu lu fiscu et li soy duy procuraturi, chi senza dubiu alcunu su disfattu, si a tortu oy a drittu lu sa lu Signuri: perfina ad ora stayu comu un gattu intra di un saccu, cun dampni et doluri, spilatu et siccu, diyunu et perdutu, d'amichi et di inimichi isfagurutu. %CDI $113$&/V3185&Paciencia! Summu Deu, chi vidi tuttu, per multu chi si' pintu mortu in cruchi, tu vidi per chi causa su destruttu di sanitati, di roba et di luchi; nè l'ochi nè lu cori tengnu axuttu, et sempri gridu, et tu intendi li vuchi et li lamenti intrinsichi et li planti chi fazu omnura, standuti davanti. %CDII &/V3193&Puru lu meu doluri mi stravìya a diri li mey tanti displachiri, et lu doluri c'aiu assay mi isvìya di la conclusioni di stu diri. La manu stanca, vurrìa (chi disìya di ripusari) chi havissi a compliri, et di lu casu terribili meu lassassi la venditta all'altu Deu. %CDIII &/V3201&Magnificu meu, adunca, a satisfari vostra devocioni sì infiammata, mi misi in rima simplichi a narrari la translacioni d'Agatha beata, la quali, eu sachu, in omni veru affari l'aviti certu per vostra advocata, et a tutti vostri gran necessitati a Maria primu et poy ad illa chamati. %CDIV &/V3209&Et, attalchì canuxiti quantu hamuri portau a la patria sua, quista felichi lassau li horientali et digni honuri, chi l'altu imperiu tant'anni li fichi, et volsi tornari cun tantu fervuri a li compatrioti soy, frati et amichi. Quistu fu signu di carità tanta chi non si legi, criyu, ad altra Santa. %CDV $114$&/V3217&Quistu fu amuri grandi et isvisseratu di tornari a li soy di tanta via. Quista è certiza nostra chi ni à amatu, chi senza amuri far non lu putìa. Undi fu nata et fu passionatu lu corpu so cun tanta gran dolìa, inlà volsi chi stassi per mustrari chi undi ipsa naxìu volsi habitari. %CDVI &/V3225&Per quista causa mi deliberay di mettiri in rima la translacioni et non lu martiriu, chi certu d'assay indi haviti avutu vuy relacioni, ma di li miraculi ditti forsi may; et aiulu per firma opinioni chi may, eceptu ora, vuy l'aviti intisu, et in devocioni sua pluy v'ànnu misu. %CDVII &/V3233&Cun lu sigillu di lu vostru anellu intra lu cori vi la sigillati la devocioni di quistu ioellu chi pluy di l'altri tantu vuy extimati, attalchì guarda lu vostru castellu, chi è lu cognomu chi vi intitulati, et per respetti assay vi è condiccenti tantu cognomu virtateramenti; %CDVIII &/V3241&li quali, per non essiri prolixu, magnificu meu, li lassu stari, et in quistu assay vi exortu et ammonixu: chi procurati di multiplicari in tal devocioni et stari fixu, chìnd'aviriti certu a navanzari di statu et di richiza pluy chi siti, chì la condicioni ià l'aviti. %CDIX $115$&/V3249&Antiqua honorata et reveruta di equali vostri et da li re potenti, la casa di Castellu è canuxuta per antiqui et moderni incartamenti; in quilla stima chi è stata tenuta lu sa stu rengnu et l'omini prudenti. Allegrumi chi chi siti natu vuy intra di quisti laudati di nuy. %CDX &/V3257&Li antiqui et li moderni cavaleri di quista digna casa chi su stati, et non mi pari chi faza misteri volirili izà tutti nominari; sulu, lu vostru Antoni di Holiveri nomina ad vui, a cui volsi indrizari la ystoria presenti a bon rispettu, lu quali in parti lu intercludu et mettu. %CDXI &/V3265&Misser Iohanni di lu Castellu dignu, qual sia composta, la ystoria acceptati; lu simplichi diri et la rima, chi è signu di la ingnorancia mia, non risguardati. Lu intentu vostru preclaru et benignu sia a la devocioni chi portati a quista gloriusa, chi tornau di lu Levanti, tantu ipsa ni amau. %CDXII &/V3273&A li milli et quattruchentu anni currendu septantachincu di lu Salvaturi, chi si incarnau per nui, lu chelu aprendu chi era chusu per lu primu erruri, complita fu la ystoria, nuy avendu vintisey di novembru, a li tri huri di notti di la nona indicioni, per lu dittu vostru d'Oliveri Antoni.