%t. $96$&CIncomensa la ystoria di la gloriusa virgini santa Ursula cun la compagnia.&c %I &VImperatrichi summa, alma, divina; o virga di Iessè, chi germinasti sì duchi fruttu chi fu medichina di nostru mali, a lu qual reparasti quantu per tia si potti; alta regina, quandu tantu et sì vili ti extimasti, allura per Spiritu Santu chi operau lu Verbu eternu da tia si incarnau. %II &/V9&Et al debitu tempu, poy, a lu mundu natu (florendu sempri tua virginitati) infra duy animali et adoratu da ti; pensandu tanta povertati, in quantu era Ipsu humiliatu, non condicenti a ttanta maiestati: sempri rengraciandu tantu hamuri quantu portava all'omu transgressuri, %III &/V17&di parti in parti tuttu lu baxavi: stringendulu nel to sacratu pectu, $97$tantu et sì gran misteri contemplavi, et l'anima tua tenia sì duchi obiettu: nellu to cori tuttu conservavi comu era natu et sutta sì vil tettu, et perchì infra dui animali et in tal locu, mustrandusi deiettu et sì dapocu %IV &/V25&nellu presepiu. Et chi locu pluy vili potti essiri pr'un tantu excelsu re, di stirpa regia, tantu altu et gintili, di David natu, figlu di Iessè? O cor superbu, cala li toy vili, pensa et contempla a Quillu chi sul'è: per darti exemplu et per humiliarti ti insigna tanta sua humilissim'arti! %V &/V33&Nellu to scossu vaghigiandul ora, ti chamu, Maria, plina d'omni gracia, virgini et matri, chì per tia sia fora d'omni sua yra et d'omni sua disgracia. Fa' chi lu cori meu, ti pregu ancora, d'omni so beni havutu lu rengracia, et ama et serva perpetualmenti comu a so Deu, creaturi omnipotenti. %VI &/V41&Prestali gracia per tua curtisia; non li negari lu solitu ayutu, a tanta ingnorancia sua benigna et pia; di la gran luchi tua sia subvenutu, tantu chi poza, o Virgini Maria, nostru riparu et defensivu scutu, diri in tua laudi d'una tua donzella la vita sua sì digna clara et bella. %VII &/V49&Virgini nata di stirpa regali, mirabili ad audir quantu fu accepta a lu to figlu, appressu di cuy vali $98$tantu quant'altra spusa pura et netta, per cui nè regnu nè statu mortali, per grandi chi l'avissi, li diletta; nè ancor la tinni chi non sequitassi tant'altu Spusu et ferventi l'amassi. %VIII &/V57&Currendu l'anni di lu Salvaturi quattruchentutrentoctu, com'è scriptu, allura di Bertagna era signuri re Nothu, accussì chamatu et dittu; cristianissimu re, chi cun fervuri obedia omni cristianu edittu, et li subditi soy assay amava appressu et lu rengnu so ben cubernatu et ressu. %IX &/V65&Lu cultu divinu santu si observava per ipsu et per li soy fidilimenti, et zo chi la Eclesia santa comandava era obedita canonicamenti. Poviri, abandunati consulava, vidui et pupilli et omni agenti, peregrini tutti quanti allibergati, et iustamenti piatusu ad carcerati. %X &/V73&A multi orfani d'onnura providia di doti et di maritu honestamenti: non altru chi Deu et ipsu lu sapia, et la mugleri sua similimenti. Nixunu abisognusu chi venia, chi non era provistu allegramenti: la casa sua veru allibergu era di Iesu Cristu per omni maynera. %XI &/V81&Quanti infirmi a llor infimi casi li visitava in tanta puritati! $99$quanti infiniti lacrimi ipsu spasi, di lor conguxi et guay avendu pietati! May di lu cori so puntu si rasi la vera et cordiali caritati: veru consiglu era generali di omni unu, trattanduli equali. %XII &/V89&Li morti ipsu in persuna accompagnava, lu so regali statu non guardandu; di la iusticia zo chi comandava a nnixun modu may la permutandu, nè parenti nè amichi risguardava, et multi volti debiti pagandu di multi miserabili persuni chi eranu carcerati per raxuni. %XIII &/V97&In omni attu iustissimu et rettu havia firmata la sua opinioni; omni simana omni so defettu purgava per fidil confessioni, et ben pentutu et in statu perfectu, cun tanta cordial contricioni piglava lu sacratu sacramentu in so spiritual sustentamentu. %XIV &/V105&Di sua mugleri, dompna timorata non di mancu laudi nè virtuti, appi una figla multu aventurata chi fu a ssiccursu di loru saluti; nel sacru fonti l'appi nominata Ursula, in cuy foru ià compluti lor desiderii, Deu rengraciandu di tantu dunu, multi offerti dandu. %XV &/V113&Ursula crixia tantu chi ad audiri era una cosa assay maraviglusa; pichula et pura, accomenzau ad haviri $100$gloria di la patria amurusa, di vita eterna, per vulir gaudiri di Iesu Cristu, di cuy vinni spusa a lu so fini cun palma triumphanti, cun undichimilia virgini constanti. %XVI &/V121&Di tanta ornata et extrema billiza la adornau Quillu a ccuy tantu plachia, chi omnunu per sua summa contentiza la risguardava et extimava dia; ma assay pluy era la interna clariza chi all'anima sua cotantu resblandia, di quilla chi di fora si mustrava, clarita stilla chi tantu lustrava. %XV &/V129&Di multi re cun troppu affeccioni era a lu patri spissu adimandata cun mirabili et assay promissioni per essiri cun loru coniugatha; la fama sua per tal condicioni volava tantu chi era disiata di omnunu generali chi l'audia, ma Deu, perchì era sua, la difendia. %XVIII &/V137&Intra li altri re a ccui la sua fama pervenuta era di la sua belliza, fu a lu gran re d'Anglia, chi cun brama disiava l'angelica adorniza per un so figlu, chi cutantu ama, galanti iuvinettu in tanta altiza di omni vertuti chi era un deu tenutu, di tutti amatu et di tutti timutu. %XIX &/V145&Et di lizatria pluy c'altru era adornatu, saviu curtisissimu et plachenti, $101$affabili curtisi et custumatu, chi un angilu paria infra l'altri agenti. Etheriu per nomu era chamatu, a patri et matri tantu hobedienti quantu may figlu, et grandissimu honuri a llor portava et filiali amuri. %XX &/V153& A li soy aurichi era pervenuta la belliza di quista Ursula famata; in tali modu l'avia perchiputa nellu so cori et tantu habituata chi omni altra cosa quasi l'era xuta di la sua menti, et sula ipsa restata; tutti li soy penseri eranu ad illa: nel cori li luchia comu una stilla! %XXI &/V161&In tali modu l'era diventatu so parciali chi may si partia di la sua bucca, et era dismagatu per quistu, chi zo chi era non paria. Lu patri d'ompni ura era infestatu per ipsu et pr'altri, chi si confundia; amandulu di cor comu l'amava, d'aviri ad Ursula si deliberava. %XXII &/V169&Lu re d'Anglia, essendu gran signuri, chì multi re li davanu trabutu subgetti a lu so imperiu in timuri, grandissimi vittorii havia avutu; ordinau dui digni ambaxaturi, chi chasquidunu era assay tenutu, et misi in puntu quantu abisognava per tanta cosa quantu li mandava. %XXIII &/V177&Di multi agenti li fa accompagnari meritamenti comu si divia, chì eranu missi di re d'altu affari, $102$di gran potencia e di gran signuria; et furzavasi ancora di mustrari zo chi bastava et quillu chi putia; di l'altra parti a rre ancor li mandava, et per quisti et altri causi li honorava. %XXIV &/V185&A li qual dissi: «In Bertagna andiriti a lu re Nothu cun quista ambaxata, et in tuttu so honuri mi offeriti hora et, quandu requedi, omni fiata; perchì vi mandu, pr'ordini dirriti, et omni cosa per vuy sia narrata quantu bisognirà; et tantu aspettati chi lu vuliri so omnino sachati. %XXV &/V193&Et si la sua resposta sarrà tali chi satisfaza la mia voluntati, per amicu mi havirà e per parciali non mancu d'un meu caru et bonu frati, et quantu la forza mia è bastanti et vali la purrà husari cun vera amistati; et non volendu consentir, lu plubicati per meu inimicu et a mmi retornati. %XXVI &/V201&La mia domanda insumma serrà quista: chi la sua figlia Ursula plachenti, altera et amurusa tantu in vista chi plachiria liuni ursi et serpenti (non fora menti d'omu accussì trista chi non si allegrassi guardandula menti); di la qual si dichi cosa chi may audivi di altra may diri, nè nullu indi scrivi; %XXVII &/V209&tantu a lu figlu meu li è intrata in cori chi ad altra cosa non à lu pinseri, in modu chi conprindu chindi mori, et ad omni modu la vol per mugleri. $103$Non bastanu argomenti nè palori: per ipsa murria omnura vulinteri, et eu per forza l'aiu a ccomplachiri per non vidirlu, campandu, languiri. %XXVIII &/V217&Quistu doluri so lu tachiriti, chì, sapendusi, li serria gran disonuri; ma ad vuy lu dicu attalchì comprinditi quantu serria grandi lu doluri chi eu patiria, si vuy non concluditi oy per promisi, minazi oy pr'amuri; et si non consenti a la mia voluntati, eu usiria cosi for di humanitati. %XXIX &/V225&Et si per ingengnu vostru compliriti quistu chi per mi vi è statu impostu, eu vi promettu chi vi vidiriti in pluy gran statu, et quistu serrà tostu. Usati li vostri ingengni chi tiniti, chì omnun di vuy canuxu ben dispostu: di fari omni gran cosa assay extima, et non serria però quista la prima. %XXX &/V233&Et si per defettu vostru non operati tantu chi zo chi voglu vuy octiniti, et senza conclusioni mi tornati, non guardirò a lu fini cuy vuy siti, nè vostri servicii nè fidilitati nè beni alcunu chi operatu haviti, chì muriri vi farrò cun disunuri non mancu chi rebelli et tradituri». %XXXI &/V241&Li ambaxaturi, tutti dui confusi, di certu si tenianu intrambu morti; humilimenti cun palor piatusi $104$li dissiru: «Signuri, et a chi sorti ni aviti misu accussì dolurusi chi senza dubiu non ni parria forti tantu la morti quantu ni mustrati vuy da nui offisu, alta magestati! %XXXII &/V249&Si commisu puru havimu alcunu erruri chi omni crudil morti meritamu, potenti et famosissimu signuri, comanda chi l'aiamu, ti prigamu; et serrà a tterruri a li toy servituri la nostra pena, et pluy contenti stamu muriri izà per quistu, chi non strani, trattati peyu assay chi vili cani. %XXXIII &/V257&Si puru non è erruri, ma disdengnu, prisu versu di nuy pr'alcuna via, et non di poy vidiri a lu to regnu; comanda hora la tua signuria, chi pò zo chi illa voli pr'arti oy ingengnu contra d'ompnunu, per grandi chi sia, chi cun terminu nindi andamu oy incontinenti, et nuy hobedirimu comu hobedienti. %XXXIV &/V265&Ki culpa serria la nostra, nuy fachendu tuttu lu isforzu nostru a ttantu fattu, et ad ipsu non li parendu oy non vulendu? Chi la fortuna li checassi l'attu di lu intellettu chi, non comprindendu putir per quistu essiri disfattu di la vita et di lu rengnu, ma si stassi, et di non lu fari si deliberassi: %XXXV &/V273&ki culpiriamu nuy, si non vulissi? là tu si' re di tanta gran iusticia: si ipsu non ti amassi, nè timissi per ingnorancia oy puru per malicia, $103$et cachassini di fora (et non di audissi) di lu so rengnu, usandu sta iniquicia: in chi culpa serriamu nuy, dignu signuri, si ipsu non attendi a lu to gran valuri?» %XXXVI &/V281&Incontinenti rispusi lu infanti, videndu li ambaxaturi disperati, et dissi: «Per li dey nostri tutti quanti, chi vuy da mia serriti assay honorati! Si quista cosa vuy mittiti innanti comu sapiti, l'alta maiestati di meu signuri et patri è accussì pia chi altru chi lu diviri non farria». %XXXVII &/V289&Et poy a lu patri dissi: «Altu signuri, si vi su caru eu, vi sianu cari quisti dui nostri antiqui servituri; voglatili, vi pregu, ben tractari; non li mittiti tantu di atterruri chi su atterrati izà senza in l'andari, chì mi fidu di loru ingengnu acutu chi da ipsi vuy sarriti ben servutu». %XXXVIII &/V297&Armati intrambu di bona spiranza, si offersiru di continenti giri. Et misi in puntu, com'era l'usanza, di cosi grandi, chi non su per diri; dal re licenciati, cu arditanza prisiru lor caminu cun plachiri versu Bertangna. Ma comu ipsi andaru, non lu dicu hora; puru chi arrivaru. %XXXIX &/V305&Et sappiru chi allura lu re era ad una chitati appressu trenta migla cun tutta la sua curti tantu altera et la mugleri et l'Ursula sua figla; et cavalcaru innanti a la maynera $104$cun tutta loru honorata famigla; et lu indimani fichiru assapiri a lu re Nothu lu loru veniri. %XL &/V313&Lu re, sapendu la venuta loru, fichi fari gran preparamenti, dinari non guardandu, argentu et horu, per honorari tanta bella agenti. Incontinenti li pinseri foru, dichendu infra di sì: «Non senza nenti mi su venuti quisti ambaxaturi di tantu sì potenti et gran signuri. %XLI &/V321&Quistu mi manda per lu rengnu meu, perchì su cristianu et fermu criyu in Iesu Cristu, chi è veru homu et Deu, per lu cuy amuri muriri disiyu. Ià non mi spangnu di la morti eu, ma dubitu di l'altri, chi non viyu tantu constanti a la perfetta fidi. Succurrimi tu, Deu, chi tuttu vidi! %XLII &/V329&In to serviciu sta la vita mia, Signur meu caru, pronta tutti l'uri, lu qual patisti tanta villania, tanta vergongna et tantu disonuri per la saluti nostra; et tu, Maria, virgini et matri, tantu gran doluri, quandu inclinau la testa Ipsu murendu all'alta cruchi, et tu afflitta plangendu. %XLIII &/V337&Si Ipsu per sua tanta caritati dedi la vita sua a ttanti tormenti per nuy rebelli, peccaturi ingrati, vilissimi servi iniqui et scanuxenti, $107$recusirimu nuy milli fiati, si tantu abisugnassi, prontamenti dari la vita nostra a ttutti peni per so serviciu, tantu nostru beni?» %XLIV &/V345&Cun gran vuliri la mugleri chama et la sua figla, et dissili: «Ascutati. Ora aiu certu quantu Cristu n'ama per sua infinita et eterna bontati. Quillu chi l'animu meu, murendu, brama vidirà tostu cun vuy intrambu amati: a l'alta gloria a gaudiri andirimu cun ipsu Cristu a ccuy tutti servimu. %XV &/V353&Lu re di Ingliterra mi à mandatu, non sachu lu perchì, duy ambaxaturi, per li quali aiu ogi preparatu zo chi bisogna per farili honuri. Criyu chi quistu cani arrabiatu contra di mi si movi a ffururi per levarimi lu regnu meu cun quistu: perchì criyu et aduru Iesu Cristu. %XLVI &/V361&Vinchimu la pagura et stamu forti per ben serviri a ttantu Deu clementi; non di spangnamu nenti di sta morti chi auchidi lu corpu, et altru non fa nenti; di l'altra ni atterramu, chi li porti infernal chudi, et poy eternalimenti auchidi l'anima: et non mori, pinandu, in quillu locu orrendu sempri standu». %XLVII &/V369&Quandu la dompna sua tal fattu intisi, incontinenti risguardau la figla, et per li signali soy quistu comprisi: chi si spagnava; et tutta indi assuttigla. $108$Ma l'altu Spusu so, chi la divisi di tal pagura, et multu la consigla chi staya pronta forti et preparata a patiri omni pena, chi li è data. %XLVIII &/V377&Et ipsa primu a lu patri respusi et dissi: «Signuri, a Deu rengraciamu, chì a lu numeru di tanti gloriusi serrimu in chelu, chi izà l'adoramu; per nenti non siamu pagurusi, mustramu quantu a Iesu Cristu amamu, fachimu di nuy videmmi sacrificiu in nostra gloria et nostru beneficiu». %XLIX &/V385&Deliberati in tuttu di muriri, et letamenti la morti aspettandu, dediru modu puru per suppliri a zo chi abisongnava, sempri standu leti et iocundi, per voliri audiri di li missagi tuttu lu adimandu. Et a scontrari li duy ambaxaturi eranu xuti multi gran signuri; %L &/V393&et undi divianu intrambu dui posari, haviria abastatu al re, loru signuri: gran preparacioni fichi fari, forzandusi di farili omni honuri. Accussì intraru et geru a scavalcari a lu palazu li duy ambaxaturi, et trovar lu re a la sala, accompagnatu di gran baruni, a sso locu assittatu. %LI &/V401&Comu ipsi intraru, im pedi si levau; et li ambaxaturi, intrambu duy inclinati, lu re primeramenti li piglau intra li braza comu cari frati; $109$et da poy cun multa instancia adimandau comu stava lu re di sanitati, et ipsi li respusiru: «Sta beni, comu è quillu chi caru vi teni». %LII &/V409&Poy d'alcun altri cosi raxunati, lu re li dissi: «Andati a rrepusari». Et quilli baruni chi eranu ordinati divirili in lor casa receptari si fichiru innanti, et dissi: «Cavalcati, et iamu a ccasa, signur d'altu affari». Licenciati dal re, poy cavalcaru cun genti assay chi li accompagnaru. %LIII &/V417&Et dismontati in unu riccu steri, chi lu inperaturi chi aviria pusatu, li ambaxaturi et tanti cavaleri, chi avianu in compagnia loru minatu, stavanu forti di zo chi è misteri. Chascunu a llocu so era acconzatu: cammari belli et tanti richi letti, stalli fornuti et tant'altri recepti; %LIV &/V425&di lu maniari non bisogna diri: diversi et varii cosi chascun iornu; duchi, marchisi, conti a llor plachiri vidianu chascun'ura spissu intornu; omni instromentu si putia in là haudiri, et omni galanti iuvini et adornu fachia gran gala sulu a demostrari in zo chi putia lu loru re abastari. %LV &/V433&Poy di tri iorni a lu re suplicaru chi li plachissi farili haudiencia. Lu re fu ben contentu et multu caru $110$li fu l'audiri; et senza neglicencia fichi adornari un locu, undi explicaru cun tanta hornata et discreta eloquencia: lu re in so faudistoriu assettatu, et signuri d'omni gradu assay da latu. %LVI &/V441&Li ambaxaturi in frunti sua ordinati, et fatta reverencia, un di loru, chi saviu demostrava per la etati, poy chi tutti rimuri quieti foru, dissi: «Piatusa et alta maiestati, riccu di signuria et di gran thesoru, lu re d'Ingliterra, gran signuri, milli saluti ti manda cu amuri. %LVII &/V449&Tantu potenti re, a ccuy sun subietti multi re ancora danduli trabutu, et omni iornu cun timur summetti, dal mundu ogi per tuttu timutu; a lu cui imperiu et timendi precepti omnunu è subtapostu et retinutu, non chi resisti cosa, abenchì sia grandissima, et a ssua alta signuria: %LVIII &/V457&li dei celesti in terra l'ànnu misu a lloru locu per tuctu impetrari, et ipsi felichi stannu in paradisu, sulu in là susu intendinu regnari; lu inperiu di stu mundu ànnu commisu a li soy manu chi lu ponnu fari, ipsi signuri in chelu et illu in terra, capu di tantu inperiu, Ingliterra: %LIX &/V465&non resguardandu tanta sua grandiza, ma usandu sua profunda bonitati, $111$mi manda a tti, intendendu la belliza di una tua figla, chi per dignitati si narra in omni locu l'adorniza per tucti agenti, chi quasi atterrati cridimu chi sia dea infra nuy venuta da chelu in terra per essiri viduta. %LX &/V473&Non cridiri per sì, ma per un so figlu, chi mancu bellu d'illa non si stima (infra di iuvinetti è un bel giglu, comu ipsa infra li altri dompni è prima; homu di tantu sennu et di consiglu chi lu intellettu so è quasi una lima; di Salamuni in za quistu è secundu: pluy adornu iuvinettu n'à lu mundu), %LXI &/V481&dimandala per spusa sua honorata. La sua potencia in quistu non lu movi a cosa chi non fussi honesta e grata; et poy vidiri per li effetti novi quantu la menti sua teni hordinata, et pluy la troviray, si pluy la provi. Inclitu re, per quistu ni à mandatu lu nostru re potenti et exaltatu. %LXII &/V489&Si saviu tu si', com'è la fama, di tal dimanda ti divi allegrari, et canuxiri poy ora quantu Deu t'ama et quantu indriza a ffarti prosperari, a quanta altiza mirabili chama la figla tua, chi pluy non poy pensari: di venir spusa di tanta potencia, a la quali hogi non è resistencia. %LXIII $112$&/V497&Per ora non havimu pluy di diri perfinchì non haudimu la resposta». Lu re allura non critti may haudiri chi fussi tali la ditta proposta, ma pur mustrau d'aviri gran plachiri di la dimanda; ma appressu si accosta un altru dubiu, lu qual lassa stari allura per poy meglu lu pensari. %LXIV &/V505&Et poy respusi: «Digni ambaxaturi di tantu et sì famatu et gloriusu potenti re, di tanti gran signuri et d'ompni imprisa sua vitturiusu, iustissimu et beningnu, et lu migluri chi lu mundu aia, clementi et piatusu; la requesta vostra duchi et tantu humana tira la mia resposta essiri plana. %LXV &/V513&Eu dicu chi non meritu ià quistu: lu honuri chi mi fa tantu signuri! Un vermi quasi vilissimu et tristu, iniquu et ingratu et tantu peccaturi, inutili servu di lu bonu Cristu, Deu et homu, et summu imperaturi di lu chelu et di la terra et di lu mari, eternu inmensu Deu chi fa et pò fari. %LXVI &/V521&Perchì adimanda a mmia figla per spusa, a quistu primu ipsa à acconsentiri, et poy eu appressu: et la raxuni l'usa, et non si pò a ttali usu acontradiri; ma illa è sì prudenti et graciusa chi non si partirà di lu diviri. Lassatimi cun ipsa raxunari, et tornirò poy ad vuy, si pur vi pari. %LXVII $113$&/V529&Dimani, in quistu locu et a cquist'ura, vi dirrò tutta la sua intencioni. Illa è simplichi virgini et sì pura chi non canuxi sti condicioni, nè a ffatti di quistu mundu teni cura: tutti li fatti soy su oracioni; d'omni vertuti s'à fattu girlanda, sulu appetixi zo chi Deu comanda». %LXVIII &/V537&Respusi allura l'altru ambaxaturi et dissili: «Signuri, aspittirimu. Ma quistu vi arrigordu cu assay amuri: fazati chi contenti nuy partimu quista volta di vuy per lu migluri; chì a nnui, chi infra di vuy medii simu, ni displachiria omni displachiri chi vuy di quistu divissivu haviri. %LXIX &/V545&Si no adimpliti zo chi di vuy voli lu nostru re, hauditi zo chi dicu cun pocu et raxunivili paroli: ipsu vi trattirà comu inimicu. Non lu dicu pr'aminazi, ma mi doli quistu: chi, canuxendu (chì su anticu) la vogla sua, canuxu chi gran mali indi sequitiria ad vuy, perchì assay vali. %LXX &/V553&Or siati, comu siti, sapienti; non vi lassati di nenti ingannari, nè fidi chi nuy havimu deferenti: omnunu criya zo chi ad ipsu pari. A la risposta non dati vistenti; forzativi, vi pregu, di placari la yra sua et avir la sua amistati, perchì vi tratta allura comu frati. %LXXI $114$&/V561&Dimani nui, requesti, izà serrimu per audiri di vostra signoria la intencioni vera, et sapirimu zo chi havirimu a ffari. Hora Deu sia nell'animu vostru, comu nuy vulimu, chi ni concheda di vidir la via di nostru et vostru beni in quistu fattu. Ora concludimu izà senza altru pattu». %LXXII &/V569&Lu re si leva, pluy non respondendu. Li ambaxiaturi poy, licenciati, andaru a llor pusata, assay timendu chi lu re aia bona voluntati, cun displachiri confusi tachendu, chi non sapianu undi eranu minati; et iunti in casa, poy rengraciaru a ttutti quilli chi l'accompagnaru. %LXIII &/V577&Et poy maniaru, fingendu di haviri nell'animu loru omni contentiza, mustrandu festa et li usati plachiri; ma dintru la pagura sempri attiza penser mortali et doglusi suspiri, omni doluri et omni scontentiza, perchì vidianu l'ira preparata da loru re et signuri a la tornata. %LXXIV &/V585&Passau lu iornu et la notti sequenti; et intra stu tempu lu re fa chamari la regina et la sua figla obedienti, et cun doluri li volsi parlari dichendu: «Si a Iesu Cristu l'è plachenti chi eu digia tanta pena comportari in so serviciu, mi contentu eu, perchì chi Ipsu è meu Signuri et Deu. %LXXV $115$&/V593&Lu re d'Ingliterra ni à mandatu dui soy missagi, chi aviti vidutu, da parti di lu quali ànu parlatu humanamenti quantu ànu saputu; et in substancia ànu adimandatu la nostra figla per quillu chi à haudutu di la belliza et di la sua vertuti: et per quistu et non per altru su venuti. %LXXVI &/V601&Per un so figlu et non per sì la voli per sua diletta et singulari spusa: non sonanu altru li loru paroli; undi, regina, ti viyu confusa, chi di tutti et pluy di mia ti affrigi et doli, chì non vidimu nulla pronta scusa chi legitima fussi per fugiri la sua dimanda et non lu displachiri. %LXXVII &/V609&Di Ursula sachu la sua voluntati: chi non consentiria a ttali maritu, perchì è ydolatru et tanti reprobati yduli adura secundu so ritu; et ipsa cridi quilla veritati et quillu Imperatur tantu complitu chi inpera et comanda, chì sul'è, zo chi ha creatu comu excelsu re. %LXXVIII &/V617&Non volendu ipsa, com'è lu diviri; cuy darrà frenu a lu so fururi, chi non disfaza cun lu so putiri lu rengnu nostru cun dampnu et doluri? Abenchì eu non tima di muriri, maximamenti muriri pr'amuri di Cuy muriu per mia sì umilimenti, benignissimu Deu tantu clementi; %LXXIX $116$&/V625&timu di li vassalli nostri tanti, chi forsi non ànnu l'animu accussì forti; et dubitandu non sianu constanti, spagnati di la pronta et crudil morti, lassassiru la fidi et l'operi santi, li spirituali et divini conforti, et tornassiru a la maleditta setta di li ydolatri, d'omni erruri infetta». %LXXX &/V633&Allura la regina non sapia chi diri nè chi fari a quistu casu, ma lacrimandu et plangendu dichia: «Succurrimi, Iesu, a stu casu malvasu!» Ursula santa gloriusa et pia, videndu quanti lacrimi havia spasu la matri, dissi: « Non aiati pagura: Deu chi indrizirà senza adimura. %LXXXI &/V641&Signuri et patri, a lloru consentiti (et di nixuna cosa dubitati) cun quisti patti chi vuy intendiriti, et altramenti non chi confirmati; si puru adimplirà zo chi petiti et zo chi voli la mia voluntati, aia securu affettu a non mancari: securamenti lu voglu fari. %LXXXII &/V649&La prima di li cosi chi eu adimandu: chi a mmeu solazu dechi virginetti mi sianu dati per loru comandu, virtusissimi dignissimi et eletti, et omnuna d'illi poy, cun mi izà standu, aia milli virgini perfetti, et eu altri milli, et tutti numerati: undichimilia virgini approbati. %LXXXIII $117$&/V657&Et da poy voglu certi navi armati; et tri anni staya a dedicacioni di la integra mia virginitati; et ipsu ancora in bona opinioni sia baptizatu cun sollennitati; et in quisti tri anni a ssua perfeccioni sia amaystratu a la perfetta fidi comu omni cristianu fermu cridi». %LXXXIV &/V665&Da Iesu Cristu tali expedienti prisi la santa virgini beata, et usau tal consiglu sapienti, secundu chi Deu l'avia imsperata. Di li dui cosi l'una drittamenti non venia mancu, tali era indrizata: oy la cosa, perchì era grandi, non bastava ipsu di fari, et libera restava; %LXXXV &/V673&oy la bastava fari et ben suppliri, et di quistu ancora assay si contentava, chì havia a Deu tant'animi a conferiri (chi lu exitu di quistu ipsa pregava: chi coronati tutti havianu a giri ad ipsu Deu chi quistu la insperava). Ma di li duy ipsa l'ultima vulia: murir per Cristu tanta compagnia. %LXXXVI &/V681&Quandu lu patri la fachenda intisi, appi nell'animu so summa leticia; et la resposta insperata comprisi essiri plina di vera iusticia. Di lu locu undi era subitu dixisi, et vinni in sala, undi gran milicia era aspettandu la sua magestati all'ura data, et però congregati. %LXXXVII $118$&/V689&La compagnia ià era avanti andata per far compagna a li duy ambaxaturi: di duca et di marchisi gran brigata, di conti, cavaleri et gran signuri; accussì parteru di loru pusata, et vinniru in palazu in troppu honuri; trovaru lu re in sala et multa agenti chi l'aspettava carissimamenti. %LXXXVIII &/V697&Fatta la reverencia, a llor locu foru posti intrambu dui a ssidiri. Lu populu chi era in sala n'era pocu: omnunu era venutu per audiri zo chi si concludia, chi n'era iocu, ma cosi grandi di audiri et vidiri. Cui putia lu fini iudicari di la fachenda comu divia andari? %LXXXIX &/V705&Fattu silenciu, allura lu re dissi cun vuchi alta chi si putia haudiri: «Spettabili et excellenti et alti missi di re di tantu extremu et gran putiri, dignu di tantu honuri, quantu may havissi altru lu mundu, di cuy voglu diri; publicu su venutu parciali di la bontati sua chi tantu vali. %XC &/V713&Eu su contentu di zo chi adimanda: dari mia figla a sso figlu per spusa; et voglu chi a lu rengnu meu comanda, comu intra frati si costuma et usa; ma attalchì per lu mundu pluy si spanda la fama sua, chi è tantu gloriusa, et attalchì per lu mundu assay pluy crixa, certi peticioni mi adimplixa. %XCI $119$&/V721&Ki dechi virgini eletti ordina primu per compagnia et spassu di mia figla, et omnuna di ipsi dechi, comu extimu, aia milli altri virgini in famigla, et milli altri illa; et quistu ben sapimu: la cosa non è ià di maravigla ad un sì fattu re di honuri tantu; criyu chi a mmia et ad altru serria spantu. %XCII &/V729&Et tutti undichimilia serranu (ad ipsu è leia cosa fari quistu), et tri anni compliti ipsi starranu cun ipsa izà, et sarrà per lor provistu. Et lu spusu chi si faza cristianu et veru servu sia di Iesu Cristu, et catolicamenti serrà adotrinatu in quisti tri anni chi starrà appartatu. %XCIII &/V737&Et certi navi voli ancora d'issu per darisi in quistu tempu alcun confortu alcuna volta, non però assay spissu, andandu a lloru spassu ad alcun portu». Allura li respusi l'unu missu: «Saviu acutu discretu et accortu - dissi - signuri, zo chi vui vuliti è contrariu di quillu chi dichiti. %XCIV &/V745&Ma per mostrari chi nui vi intendimu, vi avimu a quistu modu ora rispusu: a zo chi ni haviti offertu consentimu cun quistu: chi consenta lu re spusu. Di continenti un missu li farrimu, et aspettirimu chi avirà conclusu ipsu et lu patri, et vuy lu sapiriti. Cun quistu stamu fermi comu auditi». %XCV &/V753&Plassi a lu re, et tutti si parteru. Et li ambaxaturi scrissiru ad un puntu $120$omni cosa per ordini et lu veru; et mandanu un curreri chi sia iuntu in certu tempu cun vulir sinceru. Et lu curreri accepta, fattu cuntu di li iornati; et partutu di loru, li littri in Anglia in quillu tempu foru. %XCVI &/V761&Per lu patri et figlu letti et ben comprisi, lu figlu, senza pluy diri, tuttu acepta, abenchì lu patri disdengnu indi prisi; a lu fini chi consenti et pluy no aspetta di far resposta. Et a mancu di un misi cun la risposta lu curreri in fretta torna in Bertagna a li duy ambaxaturi; et intisa la cosa, foru poy securi %XCVII &/V769&di la loru vita et firmaru li patti et li condicioni chi su ditti. Vista la spusa, et li servicii fatti, nixun di loru duy iammay non critti chi la belliza sua, li modi et l'atti fussiru tali; et cun pinseri dritti extimaru chi may simili Natura indi fichi may, chi omn'altra abaxa et scura. %XCVIII &/V777&A lu fini, di lu re licenciati, referenduli gracii di l'onuri chi havianu avutu di sua maiestati, tornaru allegri a lu loru signuri; et tutti li cosi pr'ordini narrati, lu honuri havutu et lu tantu valuri di quillu re et la tanta curtisia et la belliza poy di quilla dia, %XCIX &/V785&in plubica carta zo chi dispacharu li demostraru, et restaru contenti. $121$Lu patri et lu figlu comandaru chi fussiru ordinati incontinenti zo chi Ursula petia cun l'animu claru. Li dechi eletti virgini excellenti primu ordinaru et poy l'undichimilia, chi di lor saluti fu prima vigilia. %C &/V793&Li navi a punti et beni accompagnati li mandau ancora a la sua amata spusa cun quilli felichi virgini beati: omnuna bella et tantu gloriusa a lu cospettu di quilla Dietati inmensa ineffabili et piatusa, chi li infiammava di quilla duchiza chi gustanu li animi in quilla altiza. %CI &/V801&Li qual videndu, Ursula gaudendu li rechipiu cun tanta allegra festa, infiniti gracii a Cristu referendu di tanta compagnia santa et honesta, cun gran leticia infra sì dichendu: «O signur meu, sungnu pronta et presta veniri a tti cun tanta compagnia: aprimi et mustra la pluy vera via!» %CII &/V809&Lu patri so quattru homini virtusi, vechi, approbati di multi custumi, catholichi et honesti et timorusi, d'omni vertuti spechi, exempli et lumi, et donali in compagnia di quilli spusi chi andavanu per valli munti et fiumi a lloru honesta consulacioni cun catholica et santa opinioni. %CIII &/V817&La fama di quista santa compagnia per tuttu lu paysi resonava; $122$homini et dompni, chasquidun venia per vidiri tanta cosa comu stava. La lor brigata omni iornu crixia, et cun quantu hordini Deu li gubernava! Multi episcopi santi concurrianu di multi parti et a quisti sequianu. %CIV &/V825&Intra li altri Panthulu famatu basiliensi episcupu chi vinni, chi gloriusu felichi et beatu essiri infra di loru assay si tinni; et vinni a rRuma poy et, martirizatu cun ipsi, la coruna di Deu optinni. Et la regina Girasina di Sichilia si iunsi ancor cun l'undichimilia. %CV &/V833&La quali lu crudilissimu maritu di lupu l'avia fattu humili angnellu, et fattu dignu di quillu convitu da lu quali è cachatu omni ribellu: quista, soru di quillu conplitu Maurisiu episcopu, lucidu iohellu, et soru di Daria ferventi chi fu matri di quista Ursula prudenti. %CVI &/V841&A la qual Girasina avisatu l'avia lu re per littri soy multu secreti zo chi sua figlia Ursula fachia cun tutti quilli virgini discreti: et comu havia maritu, per qual via l'avia firmatu, et comu tutti leti andavanu a llor spassu, accompagnati di episcopi di multa santitati. %CVII &/V849&Da Deu imsperata, cum quattru figloli virgini chi havia et un pichulettu, Adrianu dittu, chi pr'amur chi voli $123$a li quattru soru, per nullu rispettu nè per prigheri nè pr'altri paroli volsi restari, ma ferventi et rettu cun la matri et cun li soru volsi andari, lassandu lu frati so sulu rengnari %CVIII &/V857&(la prima soru si chamau Bibilla, la secunda Aurea et l'altra Iuliana, Vittoria la quarta, comu stilla clara vertusissima et umana); Adrianu et quattru soru et sey cun illa cun tantu gran fervuri si allontana di lu so regnu, et cun grandi conpagna, navicandu pervinni poy in Bertagna. %CIX &/V865&A lu so regnu lu figlu maiuri rumasi re, a lu quali suchidia; et multi gran dompni virgini cu amuri cun ipsa si insemblaru in quilla via, di li qual Girasina cun tantu fervuri conductrichi era, guardia et valia: cun li quali ipsa, tutti una iornata, cun Ursula et l'altri fu martirizata. %CX &/V873&Iunti in Bertagna tutti, et preparati li cosi necessarii a lu giri, li navi per quanti eranu indrizati, multi cosi fingendu per veniri a quillu fini chi foru chamati eternalmenti per sempri gaudiri; multi secreti la regina allura a la brigata revela et coniura. %CXI &/V881&Per assay lochi gianu discurrendu (omnunu concurria a vidiri quistu), et multi iochi di guerra fingendu cun amur et cun timur di Iesu Cristu, $124$multi huri insembli poy si reduchendu; et tuttu quillu et quantu era provistu si complia allura cun tanta virtuti quantu confessa la loru saluti. %CXII &/V889&Multi signuri et altri per vidiri tantu spettaculu venianu lontani; di amiracioni, di gauyu et plachiri restavanu repleti, allegri et sani. Finalmenti cun tantu sapiri Ursula fichi a ttutti cristiani li gloriusi virgini imsperati: di la fidi foru tutti adotrinati. %CXIII &/V897&Et da poy quistu cun prosperu ventu a lu portu di Cella ipsi arrivaru, et da Franza partuti, a ssalvamentu a Colonia foru et illocu si firmaru. In quistu locu a sso consulamentu l'angilu di Deu, chi a llor riparu mandatu era, li apparsi dichendu: «Ursula, crixi la vogla, sequendu %CXIV &/V905&nellu serviciu di lu to Creaturi (da lu quali hogi a tti sugnu mandatu per confirmari nel so santu amuri) cun l'animu prontu et cori humiliatu. Di za ti parti, dichi lu Signuri, a rRuma cun quistu exercitu beatu andiray ora, et izà poy torniray, dundi cun la coruna tu verray %CXV &/V913&di lu martiriu santu, chi disiyi, a lu to Spusu in chelu chi ti aspetta. Di zo chi ti bisogna ti proviyi; $125$navica prestu, iuvinetta eletta, attalchì assay pluy presta siyi et viyi quilla chitati chi tantu diletta a tutti li soy filichi chitatini, chi gaudinu triunfandu senza fini. %CXVI &/V921&A l'amonicion di l'angilu si parti Ursula santa cun la compagnia, non chi servendu nè buxula nè carti, chì Iesu Cristu mustrava la via: lu caminu cun lu tempu li comparti cun tantu amuri et tanta curtisia; quillu amurusu Patri li conduchi di locu in locu cun sua clara luchi. %CXVII &/V929&A lu fini foru ad Hostia arrivati, et dixisiru di li navi tutti quanti; a rRuma a pedi, a la santa chitati, vinniru tutti li virgini santi. La nova audendu di lor santitati et di lor vertuti mirabili tanti, papa Ciriacu cun gran festa di farili summu honuri non si resta. %CXVIII &/V937&Lu papa di Bertagna era oriundu, et infra di quilli assay parenti havia; in multa humilitati era profundu, et in omni santitati reluchia; dignu pasturi era di lu mundu et di la Eclesia santa chi regia. Cun tuttu lu cleru li richippi allura, di tuttu lor bisongnu havendu cura. %CXIX &/V945&La nocti appressu li fu revelatu da Deu a lu papa, cun so assay confortu, $126$chi divia andari et lassar lu papatu, et cun quilli virgini essiri poy mortu et per martiriu veru coronatu. Lu quali, comu saviu et accortu, rengracia a Deu di tantu beneficiu, chi certu l'avia fattu di so ospiciu. %CXX &/V953&La quali cosa tenendu secreta infra di sì, intisi adoctrinari cun tanta caritati et via discreta a quilli dompni chi havia a baptizari, dichendu a ttutti: «Figli, non si veta la gloria di chelu, undi habitari divi eternalmenti l'anima santa in quilla duchiza mirabili tanta; %CXXI &/V961&undi si vidi Deu eternu, et fruyxi, comu sta in quilla excelsa sua dietati; nè fastidia per nenti, nè rincrixi: appetendu, saccii su quilli beati, et sacciu, omnunu sempri may appetixi la sua vera et perfetta sacietati et mirabili duchiza, chi may intisi intellettu nullu, nè ochu comprisi; %CXXII &/V969&vidisi quilla humanitati vera di l'altu Figlu di lu eternu Patri et di quilla celestiali thesaurera, di quilla summa virgini sua Matri chi è infra di li angili una spera; li radii soy mirabili et lezatri luchinu tantu chi di tucti audi: - Regina nostra, quantu digna gaudi! -». %CXXIII &/V977&Di l'articuli tutti di la santa fidi li examina, confirma et adotrina; poy chi sinceri et firmi a ttutti vidi, $127$a la maiuri eclesia li mina, et di l'aqua, chi è lavatu omnun chi cridi, cun laudi et cun leticia divina baptizau a ccui non era baptizata di quilla cristianissima brigata. %CXXIV &/V985&Unu annu, dui misi et tri simani ressu havia quistu la Eclesia santa cun soy doctrini santissimi et sani, et decimunonu in numeru si canta di li summi pontifichi rumani poy di san Petru; in quillu chi fu tanta perfeccion di fidi chi pasturi di ipsa rumasi cun tantu fervuri. %CXXV &/V993&Poy chi lu papa lu tempu oportunu vidi, volendu omnunu satisfari lu vuliri di Quillu trinu et unu chi pò omni cosa a sso modu ordinari; li cardinali primu et poy chascunu chi bisognava fichi congregari per declarari lu propositu santu, chi ipsu secretu avia tenutu tantu. %CXXVI &/V1001&Et dissi: «Frati mey, zo chi audiriti ogi da mi non è senza accaxuni, et voglu chi di certu conprinditi chi non mi movi altru chi raxuni. Deu omnipotenti, comu certi siti, di nostra navi è securu timuni; Ipsu ni mina a portu di saluti per sua tanta clemencia et virtuti. %CXXVII &/V1009&La Eclesia, sua spusa, Ipsu à provistu chi qualchi tempu per mi si rigissi; et comu l'à plachutu, poy di quistu, per altru a sso serviciu si tenissi; $128$et di mia altru sua bontati à vistu, a la quali certu si contradichissi non serria beni, chì serria gran mali non hobediri a Deu, chi tantu vali. %CXXVIII &/V1017&La dignitati c'aiu et tantu officiu resignu a lu collegiu sacratu non per mal desideriu nè disficciu nè per lassari lu fidili statu; sulu quistu chi eu dicu è per serviciu di l'altu Deu, chi a quistu mi à ordinatu: chi eu sequixa sti virgini eletti fina a lu fini cun pinseri retti. %CXXIX &/V1025&Non sia nixunu chi ammiracioni nè scandalu pigla di zo chi aiu dittu, nè inclina forsi la sua opinioni a pensar cosa chi lu maledittu demoniu per sua instigacioni pensar fachissi, chì di illu è ià scriptu chi multi cosi iusti et approbati li mustra mali per sua iniquitati. %CXXX &/V1033&Voluntati di Deu è, mey cari frati: tiniti quistu et per fermu criditi, et non è mia mala et vana voluntati nè quillu chi vuy forsi comprenditi; di nullu mali vi scandalizati: mister di Deu è zo chi intenditi!» A lu quali li cardinali, non cridendu zo chi dichia, respusiru dichendu: %CXXXI &/V1041&«Beatissimu patri, non è cosa honesta a vuy, tenendu tantu locu dignu, sequir sta voluntati accussì presta, $129$chì di tuttu lu mundu siti sulu signu. La genti mala yniqua et disonesta, chi è cubernata da ipsu malignu, chi dirrà di vuy et di nui poy appressu, potendu fari evidenti prochessu? %CXXXII &/V1049&Li infidili chi dirranu et l'ydolatri contra la Eclesia chi è tantu approbata, exemplandusi da vuy, general patri, in tanta cosa sì disordinata? Dirranu chi la Ecclesia è vera matri d'omni seleragini et fundata in tutti vicii et massime carnali supta culuri bonu et spirituali. %CXXXIII &/V1057&A ttutti quanti mittiti in ruyna per lu scandalu grandi chi sequixi; non vi partiti di l'alta doctrina di quillu Patri chi sempri mirixi gloria et laudi, a lu quali si inclina omni creatura, et a ssì tribuixi debitu infinitu et veru honuri comu potenti et sulu imperaturi. %CXXXIV &/V1065&Ipsu comanda chi vetar divimu omni scandalu, accaxuni di ruynari lu proximu nostru, a lu quali nuy simu tutti oblicati di sempri ayutari cun operi et exempli chi farrimu, perchì divimu infra tutti lustrari per vita bona et essiri nuy spechi di pichulilli, di iuvini et vechi. %CXXXV &/V1073&Andari cun citelli discurrendu di terra in terra in tanta vanitati: chi exemplu darriti vuy, accussì fachendu, $130$a li pecurelli ad vuy recomandati? Lassari lu papatu, et poy sequendu tanta general disonestati: refrenati, patri, sì vanu appetitu, et basta quillu chi infra di nuy è dittu». %CXXXVI &/V1081&Lu papa respusi allura humilimenti dichendu: «Frati, lu scandalizari è malu senza verissimi argomenti chi pozanu la cosa condempnari; ma si è voliri di Deu omnipotenti, comu vuy putiti iudicari chi sia lu meu intrinsicu vuliri per mali effettu sti dompni sequiri? %CXXXVII &/V1089&A Deu serrà di quistu grandi honuri, comu chi vuy midemmi vidiriti, et a la Eclesia santa summu amuri; et vuy di certu li primi serriti chi dampniriti quistu fauzu erruri chi a lu presenti, ingannati, criditi. Deu mi comanda chi lu digia fari, et però di fermu su dispostu andari. %CXXXVIII &/V1097&Adamethos, catholicu approbatu, a llocu meu vi lassu per pasturi, homu perfettu et tantu timoratu, ferventi in Cristu, amicu et servituri di Deu, comu sapiti, et delongatu di quistu mundu, et sulu lu so amuri è in Iesu Cristu; a ccuy pregu siati hobedienti comu figli et frati». %CXXXIX &/V1105&Non dissi pluy; et da poy li cardinali, havendu ipsu lassatu locu, parendu ad ipsi essiri gran mali $131$andari appressu pazi in quillu iocu, li emuli soy et ancor li parciali per grandi ira gittavanu focu. Di lu cathalagu di pontifichi fu rasu, annullatu et cassu sulu per tal casu. %CXL &/V1113&Et omni gracia chi ipsu havia conchessu, omni indulgencia et omni beneficiu a lu choru di li virgini, poy appressu ipsi annullaru cun tantu disficciu, non disfachendu di quistu prochessu. Ma Deu benignu, chi li era propicciu, zo chi loro cassaru Ipsu affirmau et a mmaiur gloria loru l'ordinau. %CXLI &/V1121&Poy fattu quistu, duy grandi romani, Massimu et Africanu, accussì ditti, videndu multiplicar li cristiani per quisti virginetti beneditti, can gran pagura et cun pinseri vani a lluru destrucioni omnun provitti, dubitandu assay chi tal religioni mittissi la idolatria in destrucioni. %CXLII &/V1129&Scripsiru a Iuliu, princhipi et cognatu di loru dui, lu quali cubernava unu exercitu di agenti beni armatu, chi Urii per nomu li chamava, tutti ydolatri; et quillu maledittu Iuliu, chi assay desiderava disfari Cristu et tutti soy sequachi, tirampnu alteru superbu et audachi, %CXLIII &/V1137&havisarulu per littri: &"chi venia per li soy terri et per li soy contrati $132$una bella et grandi compagnia di dompni cristiani congreccati et di homini ancora cun tanta heresia (supra di certi navi ammarinati), chi tiranu omni agenti appressu d'illi, di iuvini etati, vechi et pichulilli, %CXLIV &/V1145&crixendu sempri la religioni di quillu Cristu chi fu cruchifissu cun tanta pena chi ammiracioni tutta la nostra agenti pigla d'issu; un omu puru tal confusioni haviri misu, per diri chi è missu di l'altu patri, da cuy si fachia unigenitu figlu, a la genti iudia; %CXLV &/V1153&mortu poy in cruchi, non bastau disfari tuttu lu mundu sta malvasa setta, ma sempri la vidimu innavanzari: omni doluri et pena li diletta, nixuna morti li fa dubitari di diri chi la cruchi è la via retta di giri a chelu, et cui n'è baptizatu senza fini in eternu va dampnatu. %CXLVI &/V1161&Pertantu, comu certu si' tenutu, a lu honuri di li dey nostri ti disponi; cun tuttu isforzu to, havisu et ayutu, siyi assay prontu a llor destrucioni; si tu fay quistu, tu haviray ottenutu gran meritu per tua salvacioni; non di campa unu, si tu voy acquistari gloria et laudi per may ti mancari&". %CXLVII $133$&/V1169&Lu missu iunsi; et avutu lu havisu, deliberau di quistu li plachiri, et omni cosa in so hordini misu, non aspettau altru chi lu lor veniri. Tuttu stu acconzu fu lor paradisu, loru alligriza et perpetuu plachiri: per quista porta intraru in vita eterna, fruendu a cquillu Deu chi li coverna. %CXLVIII &/V1177&Quandu a Deu plassi chi li eletti spusi fussiru di martiriu coronati, lu papa cum tutti quilli gloriusi virgini et altri tutti congregati partiu di Ruma, lassandu doglusi li soy fidili amichi, figli et frati. A lu qual Vincenciu, homu spirituali, lu sequiu sempri, chi era cardinali. %CXLIX &/V1185&Iacubu ancora li fichi compagna, homu in omni virtuti singulari, chi nativu era ancora di Bertagna, et era venutu allura a visitari a papa Ciriacu, et non sparangna vita nè beni pr'issu sequitari, chi per ipsu in Antiochia fu hordinatu archiepiscopu et septi anni chi havia statu. %CL &/V1193&Mauriciu, di la fidi cristiana colompna firma et piscopu sacratu di una chitati ditta Levicana, santissimu vertusu et timuratu, cianu di Babilla et Iuliana, a ttantu grandi fattu fu chamatu; Follariu, dignu episcopu lucensi, et episcopu Sulpiciu ravanensi. %CLI $134$&/V1201&Tutti sti patri eranu venuti a visitari lu summu pasturi, comu eranu per debitu tenuti, et ultra di lu debitu, pr'amuri; et caramenti foru richiputi da papa Ciriacu cun fervuri; finalimenti poy passionati cun Ursula insembli et cun l'altri beati. %CLII &/V1209&In quistu tempu chi lu gloriusu choru di virgini a rRuma dimurava, Etheriu, di santa Ursula lu spusu, allura nellu rengnu ipsu regnava, cristianamenti campandu vertusu comu Deu et la santa Eclesia hordinava; chì un annu poy chi si baptizau muriu lu patri et ipsu poy regnau. %CLIII &/V1217&Comu ipsu Etheriu fussi baptizatu la ystoria per ordini non metti, ma cun quistu patto omnino fu firmatu lu matrimoniu, et cun quistu si stetti di iornu in iornu da Cristu indrizatu, crixendu li soy puri et santi effetti di beni in meglu fina a cquillu puntu chi volsi essiri in quillu sacru cuntu. %CLIV &/V1225&Etheriu standu in cogitacioni, una notti li fu revelatu per angelica et vera visioni, li fu in Bertangna quistu comandatu: chi si forzassi cun ammonicioni di rimullari lu cori induratu di la sua matri, et tantu tempestari chi si havissi omninamenti a baptezari; %CLV $135$&/V1233&et poy cun ipsa insembli, no attardandu, divissi andari accompagnar la spusa, Ursula santa, chi ià preparandu allura sta la compagnia giuiusa per essiri a Colonia navicandu per la coruna tantu gloriusa, chi aspetta haviri im premiu di quistu da lu so spusu amatu, Iesu Cristu; %CLVI &/V1241&undi ipsu in quillu locu divia haviri simili premiu et simili coruna. Li quali cosi Etheriu audendu diri, cun tuttu cori in quistu si abanduna, forzandusi primu di ottiniri chi la sua matri, dura et importuna nella ydolatria, la relassassi, et a la santa fidi et a Cristu tornassi. %CLVII &/V1249&La matri a nnullu modu consentia, ma volia a la perfidia sua stari. Lu figlu per la raxuni la vinchia, forzandusi lu veru di provari, et per li raxun chi Cristu li porgia: incomensandu dal primu creari di tempu in tempu perfina chi prisi lu Verbu carni et stetti novi misi %CLVIII &/V1257&nellu ventri virginettu et poy natu, restandu la sua matri intacta et pura; et da quilli magi comu fu adoratu standu sì fattu re a la maniatura. Et era omni so dittu autenticatu per vera et per autentica scriptura: di dudichi anni comu lu perderu Maria et Ioseph, comu fu lu veru; %CLIX &/V1265&comu ipsu stetti poy et chi modu tinni, subditu a lloru et tantu hobedienti, et comu a li trent'anni poy pervinni; zo chi fichi et mustrau plubicamenti, tanti inauditi et mirabili sinni chi fachia maraviglari a ttutta agenti; comu fu mortu et poy resursitau per sua potencia et poy a lu Patri andau; %CLX &/V1273&comu ordinau la Eclesia, fondata supra la petra chi Ipsu stissu era, et comu per Ipsu santu è gubernata: lu modu et lu comu et la maynera; di tantu sangu poy fortificata di martiri aprobati, et comu, vera matri di veritati, sustinia lu chelu apertu per cuy lu vulia. %CLXI &/V1281&L'altu misteri di la Trinitati clarissimamenti poy li demostrau; comu Deu è unu in sua divinitati et in persuni trinu li provau; et comu foru da chelu cascati li angeli rebelli li insignau, &"da poy inimichi nostri, invidiandu lu nostru beni et may no arripusandu, %CLXII &/V1289&insidiari l'omu poy, creatu a gaudiri quilla sua felichitati, dundi per sua malicia fu cachatu et postu a ttanta eterna oscuritati; et cun tutti forci sempri à procuratu tirari l'omu a la sua voluntati per non haviri zo chi illu perdiu, zoè l'alta gloria dundi ipsu cadiu: %CLXIII $137$&/V1297&trovau quistu dampnatu expedienti di farsi deu et farisi adorari da l'omini insensati et inprudenti, et in quisti yduli si fa sacrificari, perchì canuxi chi meritamenti per nullu modu Deu si pò adyrari chi quandu vidi lu so dignu honuri chi ch'è livatu et datu a li creaturi; %CLXIV &/V1305&maximamenti a ssì vili creatura comu è ipsu, da Deu excomunicatu, chi continuamenti desidera et fura lu honur divinu, per debitu datu ad ipsu sulu Deu, dietati pura, chi chelu et terra et zo chi ch'è à creatu, chi ni à salvatu di perdicioni cun tanta sua penusa passioni; %CLXV &/V1313&cun la qual morti lu infernu spuglau, stringendu pluy chi era l'osti antiquu, di la signuria usurpata lu privau, et restau comu era pur nostru inimicu; nè la perversa vogla sua mancau, tentandu sempri lu serpenti inicu la ydolatria comu era confirmari per putir, comu putia, a ttutti dampnari; %CLXVI &/V1321&ma ipsu Cristu cun remedii santi contra tantu inimicu à provedutu: lu chelu si impli omni iornu di tanti cun so divinu et ordinatu ayutu. Ursula nostra, dimmi ora, cun quanti, havendu tali gracia ottenutu di quinta fidi, andirà coronata in quilla gloria altissima et beata? %CLXVII $138$&/V1329&Signura matri, per la vera cruchi, bandera nostra di lu paradisu, apriti l'ochi in quista tanta luchi quali ogi Cristu davanti vi à misu. Ipsu vi parla ià per la mi vuchi, Quillu chi haviti vistu in cruchi appisu, chi cun li braza aperti Ipsu vi aspetta dichendu: - Veni, figla mia dilecta! -&". %CLXVIII &/V1337&Di tanta forza foru sti palori chi la regina misi a llacrimari. Lu Spiritu Santu infiammava lu cori, mentri chi a lu figlu audia parlari, chi li respusi et dissi: «Dignu fori, figlu meu duchi, di sempri laudari; benedittu siyi tu chi fusti natu per la saluti mia chi m'ay mostratu. %CLXIX &/V1345&Pentumi, figlu, chì tantu su stata in quista maleditta opinioni, da lu demoniu delusa et gabata cun periculu di mia dampnacioni. La tua pietati, o Cristu, sia laudata, chi m'ay conchessu la salvacioni, aprendumi li ochi di la menti, chi viyu lu meu erruri claramenti. %CLXX &/V1353&Ià pocu tempu o nenti eu pur divia campari, perchì eu su di longa etati: et in quista ria credenza chi tenia putia muriri per li mey peccati! Et tu, Signuri, per tua curtisia mi ay declaratu tanta veritati! Et lu demoniu mi tenia occupata fina a stu puntu, di quandu fuy nata! %CLXXI &/V1361&Figlu, voglu muriri cristiana. Ordina ora et fammi baptizari: $139$renunzu omni altra ligi fauza et vana, quista et non altra promettu observari». Lu figlu, audendu la sua menti sana, fa omni cosa prestu preparari. Lu cleru vinni e 'l piscopu, chamatu Clementi, chi da tutti era approbatu; %CLXXII &/V1369&et baptizau allura la regina (omni fidili a Deu rengraciava) et una sua figla, ditta Florentina, pichula ancora, chi ferventi stava nella vera et catolica doctrina. Et fattu quistu, subitu hordinava Etheriu di andari versu Ruma, perchì lu Spiritu Santu dintru alluma. %CLXXIII &/V1377&Et cun la matri, la soru et Clementi episcopu, di supra nominatu, et altri assay cun ipsi allegramenti, omni cosa havendu abandunatu, versu di Ruma vannu assay contenti. Omnunu si tenia, vivu, beatu, disiandu muriri per l'amuri chi havianu in Iesu Cristu redempturi. %CLXXIV &/V1385&Andandu, comu dicu, si scontraru cu Ursula santa et cun l'altri beati et cun lu papa, a lu quali baxaru li pedi et la manu per humilitati. Et cun la spusa poy si salutaru cun sincera et vera santitati: nomu di spusi havianu, ma lu effettu era infra loru santissimu et rettu. %CLXXV &/V1393&Accussì andaru tutti, Deu laudandu chi tantu beni a lloru conchessu havia, versu di Ostia, sempri raxunandu $140$di cosi santi quilla compagnia. In quistu tempu vinia appropinquandu Marculu episcopu, chi pr'illi venia cun la niputi sua, chi era chamata Constancia, figla diletta et amata %CLXXVI &/V1401&di Etheriu, chi in Grecia rengnava, re di Costantinopuli potenti. A la qual Costancia quistu multu amava: virgini era, abenchì d'un prudenti figlol d'un re (chi comu si chamava la ystoria non metti, nè lu senti) spusa era stata, et innanti li muriu chi ipsa lu vitti et chi lu canuxiu. %CLXXVI &/V1409&Lu spusu mortu, per sollempni vutu promisi a Deu la sua virginitati. Marculu cun ipsa era venutu, comu dissi, homu di gran santitati, patriarcha di la Grecia hobedutu, di preclara et digna et grandi autoritati: per amonicioni angelica piglaru sta santa via, chi tantu meritaru. %CLXXVIII &/V1417&Cun Ursula santa supra loru navi ad Hostia si inbarcaru, et l'altra agenti; cun tempu fattu et lu mari suavi, fichiru vila cun prosperi venti. Et quillu chi tenia intrambu li chavi, zoè Cyriacu, continuamenti li confortava a lu martiriu santu, chi si piglassi senza alcunu scantu. %CLXXIX &/V1425&In pocu iorni a cColonia foru, la quali allura la tenia assegiata Iuliu avanti dittu, cridu moru, cun tanta agenti attornu rabiata. $141$Comu li barbari vista hanu di loru, di tanti navi et di tanta brigata, accomenzaru a gridari: «Mora, mora sta yniqua agenti chi è vinuta hora!» %CLXXX &/V1433&Armati tutti furiusamenti comu liuni supra pecurelli, ad alta vuchi quilla prava agenti, d'omni vietati et virtuti rebelli, gridandu forti; et ià la firma menti di li constanti et puri virginelli non si atterrau, chì Deu li confortava, et Ursula et lu papa li animava %CLXXXI &/V1441&dichendu: «Eccu lu chelu preparatu per nostra eterna et vera mansioni! Viditi a Cristu chi teni da latu tanti curuni cun canti et cun soni? Tanta belliza cun tantu apparatu, tanta allegriza et iubilacioni in premiu di sta morti chi avirimu cun chi aurioli in chelu gaudirimu! %CLXXXII &/V1449&Felichi nuy, chi senza troppu affanni, senza fatighi et senza gran doluri, umili nostri duchissimi et pur'anni cun tantu isvisseratu et gran fervuri, lassandu la miseria et li dampni di quistu mundu iniquu et tradituri, partimu di sta vita et iamu a quilla, lucidi et belli comu clara stilla! %CLXXXIII &/V1457&La morti non è altru chi una porta chi intrar per ipsa si à in tutti mayneri; l'anima chi cun Cristu si conforta, cun li pinseri soy alti et ligeri non timi intrari, ma ben si comporta in quilli extremi punti volinteri; $142$armata di lu amuri spirituali, trasi per quilla et nexi cun soy ali. %CLXXXIV &/V1465&Omnun di vuy, figloli, alza la menti, contempla quillu Deu chi si diletta di lu voliri nostru, si è ferventi, et a ttantu gauyu et triumphu ni aspetta. La morti corpurali non è nenti; quilla chi auchidi l'anima è ben suspetta, plina di tutti guay e di displachiri: di quista divi l'omu assay timiri. %CLXXXV &/V1473&Li ministri di quista morti chi dichimu su appressu armati a nnuy: contenti stamu, gridamu tutti: - Nuy izà pronti simu muriri per quillu Deu chi tantu amamu! - Di za ad un pocu, o virgini, serrimu in quillu eternu gauyu chi aspettamu et in quilli duchi nozi di beati, tutti, comu izà simu, congrecati». %CLXXXVI &/V1481&Et dittu quistu, cun tantu rimuri li barbari furiusi comu cani cun impetu, cun vuchi et cun fururi: «Moranu tutti quisti cristiani!» dichianu allura quilli peccaturi, gridandu tutti cun li spati in manu, auchidendu quilli virgini et taglandu, Cristu et la sua potencia iastimandu. %CLXXXVII &/V1489&In pocu tempu li auchisiru tutti, lu papa et l'altri episcopi ammazaru et tanti regini, li barbari brutti, cun tanta agenti chi l'accompagnaru: quali scannati, cuy cun testi rutti, quali per mezu et a ppezi taglaru, cuy senza brazi et quali senza pedi stavanu quilli celestiali heredi. %CLXXXVIII $143$&/V1497&Penultima fu Ursula infra tanti, la quali Iuliu videndu sì bella, comanda chi nixun si faza innanti a ffari mali a ssì frisca citella; et falla veniri cun modi festanti, et dissili: «Iuvinetta, chi rebella tu si' a li nostri dey, chi cun piatati ti hannu salvata a sta crudilitati; %CLXXXIX &/V1505&non senza causa t'ànnu conservatu, abenkì tu non meriti stu beni: chì pr'omni modu sempri t'ay forzatu mettiri a tterra a ccuy tuttu susteni, Iuppiter nostru, chi tuttu à creatu, chi chelu et terra a sso imperiu teni, cun una paccia vostra chi tiniti di un cruchifissu chi per deu criditi. %CXC &/V1513&Quistu hannu fattu, chì torni fidili ad ipsi dey et lassi quista usanza: muriri per cuy fu mortu tantu vili per sua presuncioni et sua arroganza. Tu si' dixisa di sangu gintili, di tanta casa et di tanta possanza, di lu re di Bertagna, gran signuri, et per viltati si' incursa a stu erruri. %CXCI &/V1521&Abenchì tu citella siyi stata sedutta, non è tanta maravigla; quistu è lu mali: chi poy tu ay ingannata tanta et si bella et nobili famigla chi ogi crudilmenti fu scannata. Or dimmi, quandu may pluy si arrisvigla una di quisti et torna a quistu mundu nel statu gloriusu so et iocundu? %CXCII $144$&/V1529&Un deu comu lu vostru may fu tali, chi voli li soy amichi angustiati, auchisi et morti (cosa bestiali!) et di tanti varii peni tormentati. Li re per loru servi et parciali, quandu di alcunu sunnu molestati, disfannu loru rengni et li persuni in loru ayutu, et è bona raxuni; %CXCIII &/V1537&et lu vostru deu, a ccuy ama, omnino voli chi di quillu indi sia fattu notumia, nè indi à piatati, nè si ndi condoli per multu che penatu oy mortu sia; et Ipsu cun soy proprii paroli lu dissi: - Cuy sequiri voli a mmia, pigla la cruchi sua et vegnami appressu, et gran premiu li serrà per zo conchessu -. %CXCIV &/V1545&Maiur paccia iamay si lessi e intisi di quista vostra, pazi cristiani! La vita in quanti modi vi devisi la Natura, chi n'à fattu pedi et manu per sua saluti! Et vuy scannati et impisi giti a la morti assay peyu di cani. Lu saviu homu per la cara vita nixunu membru salva nè gavita. %CXCV &/V1553&Ursula bella savia et perfetta, pigla li mey paroli in bona banda: non sequitari pluy sta prava setta, a li dey nostri ora ti accomanda; et loru, videndu chi si' iuvinetta, non guardirannu quillu chi adimanda lu erruri to, ma a llor clemencia grandi, chi per omni parti plenamenti spandi. %CXCVI $145$&/V1561&Et eu per loru eternu et gran serviciu, comu fattura loru hobedienti, et ancora per to grandi beneficiu et di tutti quanti li toy dessendenti, ti piglirò per spusa; et lu disficiu, la yra e lu fururi iustamenti chi prisu aiu contra di tia tanti non voglu chi passanu pluy avanti; %CXCVII &/V1569&ma a lloru locu chi serrà l'amuri et la isvisserata mia benivolencia, lu cordiali et intrinsicu fervuri, chi claru lu mustrirà la experiencia: serray hobeduta di tanti signuri cun tanta laudi et tanta reverencia chi simili non fichi may to patri a la tua cara et reverenda matri». %CXCVIII &/V1577&Non dissi pluy, et Ursula respusi et dissi: «Si lu tuttu replicassi, forsi chi ti serrianu tediusi li mey palori, et non li comportassi; ma alcuna per ti cun modi virtusi tantu quantu a lu diri bisungnassi indi dirrò puru preganduti: ascuta cun paciencia, et l'animu non si muta. %CXCIX &/V1585&A quillu chi tu primu mi dichisti chi li dey toy mi ànnu conservata per beni meu, lu veru non vidisti di quista cosa, perchì a ttia è ammuchata meritamenti, chi non canuxisti quilla veritati immaculata inmensa et grandi chi non pò falliri, nè si mutari, nè si contradiri. %CC $146$&/V1593&L'altu eternu Cristu redempturi mi à conservata per sua curtisia, et àmi misu in cori tantu amuri, tantu chi tu lu extimi chi è paccia. Nè maravigla, si non d'ay sapuri, chì si' annegatu in quissa tua heresia: chi aduri dei fatti per manu d'omu, et cridili, et non say perchì nè comu. %CCI &/V1601&Yduli d'oru, di petra et di lingnu cridi chi in ipsi sia divinitati; et macari puru li tenissi in signu oy in figura di loru dietati, ma l'idulu dichiti essiri dignu di adoracioni latria, et pensati ipsu stissu essiri deu veru, ponenduli omni nomu baxu oy alteru. %CCII &/V1609&Et si forsi intra di tia tu mi respundi: - Si non su dey, perchì parlanu omnura? -, la tua ingnorancia in quistu ti confundi et la tua voluntati checa et dura; si tu vulissi, sapirissi dundi prochedi quistu mali chi ti scura, ma lu to cori sta accussì infuscatu chi non merita chi sia clarificatu. %CCIII &/V1617&Et si eu lu dicu, tindi ridiray, ma puru ti dirrò la veritati: di li toy dey, chi tantu cuntu fay, si scrivi tanta gran disonestati per li poeti toy, chi ben lu say chi sun di sconci aspitti, condempnati quantu pluy ad illi, si fussiru dey, chì, pluy chi su, serrianu pravi et rey. %CCIV $147$&/V1625&Demonii iniqui su zo chi tu aduri, da Deu cachati, in quillu primu instanti chi li creau, per lor tenachi erruri da l'altu chelu et posti tutti quanti in quali eterni infernali scururi, plini di peni et perpetui planti, invidiusi di nostra saluti, di nostru beni et di nostra virtuti. %CCV &/V1633&Ma quillu chi tu chami cruchifissu (chì deu lu chami per derisioni) per caritati si offersi Ipsu stissu a ttanta pena per deleccioni. Creaturi di lu tuttu è sulu Ipsu chi sulu potti la salvacioni a l'omu dari, chì altru non putia: veru Deu et homu natu di Maria, %CCVI &/V1641&virgini in partu et poy di partu e innanti; conceptu in ipsa per sula vertuti di Spiritu Santu, chi fu medianti in sì grandi misteriu per saluti di nuy infelichi chi andavamu erranti, dispersi senta via et tutti perduti per lu peccatu di primi parenti a Deu rebelli et disobedienti. %CCVII &/V1641&Lu qual peccatu fu infinitu et grandi, chì a Deu, chi era infinitu, offisu havia. Per humanu ayutu, si tu mi adimandi, reparari a nnullu modu si putia: la summa gracia di Quillu chi spandi omni pietati sula chi vulia, perchì è infinita, com'era la offensa, chi offisu havia la sua potencia inmensa. %CCVIII &/V1649&A ttantu gran peccatu satisfari vulia persuna chi in tuttu divissi la digna pena di quistu portari, et ultra chi divia, per sì putissi per propria potencia operari chi tanta culpa si satisfachissi: lu diviri et lu putiri insemblamenti ad una persuna era condicenti. %CCIX &/V1657&L'omu per veru debitu divia portar la pena, comu transgressuri; ma divendu, non putia, nè ancor sapia remediari a lu so gravi erruri. Deu senza alcun dubiu putia, ma non divia; et per debiti misuri misteri era chi alcunu putissi, et potendu, omninamenti poy divissi. %CCX &/V1665&Per iungiri tali extremi congruamenti, Deu prisi carni et fichisi veru homu, chi, comu Deu chi era omnipotenti, putissi, et di homu et Deu havissi lu nomu; et com'omu, chi divia, prontu et ferventi patir divissi. Ora ay saputu comu fu misteri chi 'l Verbu si vestissi di nostra carni et in quilla patissi, %CCXI &/V1673&et sustinissi morti et passioni in lu lignu di la cruchi: chì per lingnu lu primu Adam, chi fu per suggestioni di lu serpenti perversu et malingnu, misi li posteri soy in dampnacioni, et per lu lignu videmmi lu benignu secundu Adam, Iesu redempturi, liberau l'omu di tantu fururi. %CCXII $149$&/V1681&Lu demoniu, chi octinni la victoria di l'omu per lu lignu chi gustau, undi per quistu indi perdiu la gloria et in tantu gran doluri si trovau; per lu lignu ancora in eterna memoria fu vinctu, et tuttu quillu chi acquistau ipsu demoniu perdiu per lu lingnu, zoè per la cruchi, nostru triumphal signu. %CCXIII &/V1689&Cuy purria satisfari tantu amuri? Et tu ti maravigli si nuy andamu a li tormenti cun tantu fervuri et voluntariamenti ni tiramu ad omni morti senza alcun timuri? Say tu perchì chi confortati stamu di la gracia di ipsu Deu, chi n'à salvati per la sua morti, comu servi grati? %CCXIV &/V1697&Si Ipsu la vita sua dedi per nuy, et la nostra nuy per nuy non la darrimu? Omni raxuni voli chi assay pluy per utili nostru dari la divimu. Ipsu la dedi per lu ben d'altruy et nuy per lu nostru, et però pronti simu a sso serviciu liberi muriri cun tantu gauyu et cun tantu plachiri. %CCXV &/V1705&A quillu chi mi dichi, chi eu consenta a la tua vogla et essiriti spusa, et quantu per tia mali si argomenta! Perchì la vogla tua è desiderusa d'omni peccatu et zo chi voli tenta et appetixi quillu chi sempri usa; ma eu, chi l'aborrixu, altru disiyu: lu beni eternu chi speru et chi criyu. %CCXVI $150$&/V1713&Ki sentimentu fora bestiali lu meu, si a la tua vogla consentissi, lu Spusu eternu, re celestiali, lassassi di lu in tuttu et non vulissi per tia, chi si' puru homu et si' mortali, un vermi infimu, chi ora tu purrissi muriri et la tua gloria lassari et la gran richiza chi mi voy dunari? %CCXVII &/V1721&Li beni di stu mundu ià su ventu, caduchi et transitorii tutti quanti; in ipsi non è alcun firmamentu, tutti su ingannu et tutti su vacanti. Quali homu un iornu vidisti contentu chi non havissi milli dogli innanti: suspettu, yra, gilusia et doluri, molesti et scansi, brighi et atterruri? %CCXVIII &/V1729&Sì vili cosa non si voli amari, chì sempri inganna l'amaturi soy, et comu vili si voli lassari, chì è amaru pluy chi feli et pluy chi aloy; a lu beni eternu si voli pensari et aquistari cun li forcii toy, non gavitari la propria vita per quilla gemma, vera margarita, %CCXIX &/V1737&undi non trovi morti nè pagura, nè displachiri nè disonioni, nè fridu chi ti nocha nè calura, nè differencii nè distincioni, nè tediu nè cosa chi impiyura lu statu to et la tua condicioni, nè disfavuri nè guerri nè affanni, tristicia nè rancuri, yra nè dampni. %CCXX $151$&/V1745&Vera onioni et vera caritati si trova in quilla patria triumphanti, eterna vita et omni suavitati, omni duchiza di soni et di canti, perfettu amuri cun tranquillitati, vera alligriza perpetua et stanti, conformitati et unicu vuliri, summa leticia et inmensu plachiri, %CCXXI &/V1753&summa richiza chi non veni minu, ma non comu la tua chi m'ay promisu». Audir non la potti pluy quillu mischinu, et pigla un arcu chi in puntu era misu cun una sagitta dintru et, di yra plinu, spara et dalli al cori, chi l'à auchisu; cadendu morta in terra in quillu instanti, chamau in so ayutu a Cristu et li soy Santi. %CCXXII &/V1761&Quill'anima santa felichi et beata cun Angeli et Arcangeli et cun Troni, cun Vertuti et Seraphini accompagnata, cun Potestati et Dominacioni, a lu so Spusu eternu appresentata cun tanta festa et iubilacioni, di li compagni soy quill'animi santi gaudianu, ipsa venendu, tutti quanti. %CCXXIII &/V1769&Li animi di soy parenti et di lu spusu, di lu papa et altri congaudianu tutti, laudandu Iesu Cristu gloriusu chi l'avia a ttanta gloria condutti. Accussì di lor martiriu piatusu recolsiru sì duchi et belli frutti: in unu iornu tanta compagnia si vidi in chelu in omni cherarchia. %CCXXIV $152$&/V1777&Una di loru, Cordula chamata, un pocu di pagura supraprisa, tutta la notti in la navi ammuchata si stetti fina a iornu, et poy reprisa chi comu l'altri pronta n'era stata, ma a la sensualitati suttamisa, cun lacrimi et cun gran contriccioni chamava a Deu per sua remissioni. %CCXXV &/V1785&Armata di una firma voluntati, nexi gridandu: «Ancora su izà eu! A ttutti pregu chi non mi lassati, chì eu criyu in Iesu Cristu, veru Deu; in Ipsu speru, chi per sua bontati mi à fattu digna chi lu cori meu ad altru non sa amari et ben vuliri, et per so amuri intendu di muriri». %CCXXVI &/V1793&Iuliu, audendu zo chi dichia quista et comu bramandu a la morti venia, turbatu assay pluy dintru chi a la vista, tutti li soy dey maledichia, et tantu lu fururi lu contrista chi ipsu stissu auchisu si haviria; et comanda chi cun l'altri sia scannata et in terra comu cani poy lassata. %CCXXVII &/V1801&Accussì fu fattu, comu comandau, di Cordula santa: a li compagni cari l'anima sua santissima volau, a cquilla festa senza may mancari. Per la pagura quistu n'avanzau: chi la sua festa si fa celebrari un iornu poy et non cun l'altri avanti, commemorasi sula et non cun tanti. %CCXXVIII $153$&/V1809&Quanti clari miraculi et patenti per loru mustrau Deu, manifestandu comu su accepti ad Ipsu omnipotenti, per omni locu lor nomu lustrandu! Infiniti quasi foru; et a lu presenti duy per loru gloria, augmentandu a nostra menti, izà ind'intendiriti, et pluy devoti loru poy serriti. %t. &P&CLu primu miraculu&c %CCXXIX &V&/V1817&Lu primu di li duy. Havendu unu abati in quisti Santi assay devocioni, vinni in Colonia cun gran caritati et ottinni per soy supplicacioni da la batissa di quilla chitati, chi avia quasi in cubernacioni lu locu undi posti eranu cun honuri li corpi di sti virginetti puri, %CCXXX &/V1825&unu di quilli corpi, promittendu tenirlu in la sua eclesia dignamenti in una caxa di argentu; et optinendu, tornau cun quillu corpu incontinenti. Et facultati allura non havendu di far zo chi promisi honestamenti, in una caxa chi di lignu havia lu misi et sur l'autaru la tenia. %CCXXXI &/V1833&Tinnilu un annu a la caxa di lignu, non dandu cura a ffar l'altra d'argentu. Parendu a quilla Santa locu indignu di lu so corpu, cun troppu spaventu di lu habati et di li soy mustrau per signu chi non vulia pluy stari in tal conventu. Una notti li monachi levati a mmatutinu essendu cun l'abati, %CCXXXII $154$&/V1841&et quilla virgini visibilimenti dixindi di l'autaru et, inclinata a quillu poy reverentimenti, passau infra di loru disdignata, videnduli tutti quanti equalmenti. Quanta pagura appi la brigata lu pensa omnunu: chi parianu morti di lu minimu di loru a lu pluy forti! %CCXXXIII &/V1849&Perduti standu un'ura et atterrati, dichendu oracioni a lloru ayutu, primeramenti si levau lu abati multu alienatu, atterratu et perdutu; li monachi appressu et tutti poy insemblati geru a l'autaru et cun dignu salutu la caxa apreru et lu corpu no axaru: tutti confusi et dolenti restaru. %CCXXXIV &/V1857&Cun gran doluri lu iornu sequenti tornau lu habati a la ditta batissa, et tuttu lu fattu ordinatamenti et la pagura avuta contau ad ipsa. La batissa fa diri incontinenti, chì era ura, una sollempni missa ad honuri di la virgini; et poy andau a quillu locu dundi ipsa piglau %CCXXXV &/V1865&lu santu corpu chi dunau a lu habati, et trovaulu a quillu locu undi primu era. Lu abati incomenzau cun gran pietati a pregari a la batissa, a la maynera chi primu havia cun tanta humilitati, chi un'altra volta all'umili preghera chi li fachia exaudissi, et promettia di certu satisfar zo chi dichia: %CCXXXVI $155$&/V1873&di farili la caxa digna tantu quantu putia et prestu la spachari, si un'altra volta quillu corpu santu li conchedissi et volissili dari; fachendu avanti d'issa un duru plantu, may a la batissa potti remollari. A la abatia tornau multu dolenti, confusu et dolurusu et malcontenti. %t. &P&CLu secundu miraculu&c %CCXXXVII &V&/V1881&L'altru miraculu, chi serrà secundu all'ordini meu. Fu un religiusu chi non gustava nenti di stu mundu: tuttu era in chelu, humili et piatusu, nixunu pinseri lu gittava in fundu, omni disiyu lu tirava susu. Mirabili devocioni ipsu tenia a sti virgini santi et di loru fachia %CCXXXVIII &/V1889&omni iornu commemoracioni, sperandu chi per loru medianti li soy prigheri e li soy oracioni Deu exaudissi im parti oy tutti quanti. Perseverandu a la devocioni et a li honuri chi li fachia tanti, cadi malatu a llettu gravimenti, sempri sperandu in ipsi firmamenti. %CCXXXIX &/V1897&Un iornu vidi, standu a lu so lettu, chi una virgini ad ipsu si accustava, bellissima et plachenti nellu aspettu, et si ipsu la canuxissi adimandava; a la quali ipsu cun piatusu affettu respusi chi iammay si arregordava havirla vistu, nè la canuxia; et suspettandu altru, gran pagura havia. %CCXL $156$&/V1905&La virgini li dissi: «Digi haviri a li palori mey firma cridenza. Non ti attristari pluy nè ancor timiri, fa' chi lu cori to di certu penza chi Deu adimplirà lu to vuliri ad miglur beni chi non ha accomenza. Su eu una di quilli virgini chi ay tanta devocioni quantu say. %CCXLI &/V1913&Tu t'ay forzatu sempri farini honuri et la tanta gloria nostra plubicari, et infra di cui tu poy lu nostru amuri crixiri quantu poy et multiplicari. Per tu sapiri quantu a lu Signuri plachi lu fattu to et lu to operari chi per nuy, soy servi, omnura fay, un modu novu di horari haviray. %CCXLII &/V1921&Fa' chi ti forci cun devocioni di diri undichimilia fiati lu &CPater nostru&c per tua oracioni et l'&CAve Maria&c cun tutta humilitati, cun li debiti soy inclinacioni a nostra laudi; et Deu per sua bontati vurrà chi a lu to fini agi ottinutu lu nostru gauyu, succursu et ayutu. %CCXLIII &/V1929&Tutta la nostra congrecacioni chi in unu iornu fu passionata serrà ad omni tua consulacioni in quillu puntu chi diseparata serrà l'anima tua, comu disponi, in modu chi serrà recomandata a la mercii di Deu, a lu quali speri cun propositu et volir santi et sinceri». %CCXLIV $157$&/V1937&Accussì dittu, non la vidi pluy; disparsili dananti, ipsu restandu contentu et letu dichendu: «Per cuy aiu stu beni, non lu meritandu? Orribili peccaturi sempri fuy, omni mali meu sollicitandu contra di Deu per vera mia malicia, forzandumi augmentar la mia yniquicia. %CCXLV &/V1945&A gran mercì, Signuri meu benignu, di tanta gracia quantu fattu m'ay nè su, nè fuy, nè serrò may dignu di nullu beni. E tu, Signuri, stay dispostu et prontu per passar lu signu, chì, operandu eu mali, tantu ben mi fay; sempri eu peccandu, sempri mi fay beni; voglu cadiri, et tu, Signur, mi teni. %CCXLVI &/V1953&Lu pluy tostu chi potti, satisfichi di dir la oracioni dominicali tanti fiati quantu ogi si dichi per li devoti d'Ursula, chi vali ad otteniri lu statu felichi eternu gloriusu et inmortali. Compliti li &Cpaternostri&c undichimilia, vidi da poy di quistu mirabilia. %CCXLVII &/V1961&Incontinenti fa chamar l'abati et dissi: «Patri meu, li mey defetti, chi aiu commisu publichi et privati, cun tuttu cori et lacrimusi effetti fidilimenti l'aiu confessati non una volta, no, ma pluy di setti; di li quali sungnu dolenti et pintutu, la mercii di Deu chamandu per meu ayutu %CCXLVIII &/V1969&Et da poy prisu l'altu sacramentu, viaticu sicuru di li boni, colompna firma et veru fundamentu, chi di tutti fidili è salvacioni, plubicu dicu: patri, eu mi contentu muriri sutta l'ordinacioni di la Eclesia catholica romana cun puru effettu et menti vera et sana. %CCXLIX &/V1977&Protestumi hora, si a lu fini meu per mancamentu oy per temptacioni di lu demoniu maledittu et reu dichissi cosa di dampnacioni, non sia per nenti: Iesu è lu meu Deu; cun quista vera et firma intencioni voglu muriri, cridendu et tenendu la santa fidi a la quali mi rendu. %CCL &/V1985&La ultima uncioni, o patri et frati mey reverendi duchissimi et cari, a lu presenti voglu chi mi dati, chì pocu cun vuy, frati, digiu stari». Et cussì dittu, c'omni caritati li monachi, poy di multu lacrimari, di la santa vera et ultima uncioni lu ungeru cu assay digni oracioni. %CCLI &/V1993&Da poy di quistu stetti multu pocu et humilimenti supplicau l'abati et dissi: «Xiti fora et dati locu a li virgini santi chi su congrecati di intrari izà cun tutta festa e iocu. O frati mey, per Deu, non li inpachati!» L'abati maraviglatu respundia: «Figlu, parli di veru oy è fantasia?» %CCLII $159$&/V2001&Lu infirmu li rispusi humilimenti et dissi: «Non digiu a vuy ocultari. Eu fuy, campandu, devotu et serventi di Ursula santa et li compagni cari, virgini eletti devoti et ferventi, martiri santi, digni di laudari; appili sempri in gran devocioni et fichi di ipsi sempri mensioni. %CCLIII &/V2009&Ultra lu Officiu, chi sempri dichia comu l'abitu meu mi havia oblicatu, speciali oracioni poy fachia di tutti loru, et n'aviria mancatu sula una volta; et tantu mi plachia la devocioni chi chi havia piglatu, chi di nulla cosa tantu letu stava quantu di quistu, quandu ad ipsi orava. %CCLIV &/V2017&Et ora a sta presenti infirmitati iammay lassay tal devocioni. Et una di quilli virgini beati mi apparsi in clara et vera visioni; da poy di multi cosi revelati mi insignau una nova oracioni a lloru laudi, chi continuassi perfina intantu chi la dispachassi. %CCLV &/V2025&La oracioni fu chi eu dir divissi per ipsi undichimilia fiati lu &CPater nostru&c, mi comandau et dissi; et fora certu di tanti advocati ad omni bisognu meu quantu su issi, et a lu fini meu tutti insemblati serrianu ad omni ayutu et confortu, et in mezu d'illi tutti serria mortu. %CCLVI $160$&/V2033&Pertantu pregu a ttutti quanti siti per quilla caritati et veru amuri chi l'anima mia accussì comu diviti vi sia recomandata tutti l'uri, et di zo chi vi aiu dittu mi criditi, et di izà innanti crixa lu fervuri et la vostra devocioni a ttutti quanti in quisti virginetti puri et santi». %CCLVII &/V2041&L'abati, dandu fidi a lu so dittu, nexi cun l'altri monachi pensusu; allura quillu choru benedittu di Ursula et l'altri tantu gloriusu intraru dintru, comu trovu scriptu, et trovaru quillu monacu piatusu chi cun troppu fidi grandi l'aspettava et di quistu in nulla cosa dubitava. %CCLVIII &/V2049&Quanta alligriza et quantu gran plachiri li dedi quilla sacra compagnia attornu d'illu! Et chi li putia diri Ursula santa gloriusa et pia? Cridir si pò chi l'anima vulia xiri et giri ad illa, ma la retinia lu so Creaturi, chi vulia chi stassi, chì cun lu corpu insembli si allegrassi. %CCLIX &/V2057&Quanta duchiza havia quill'anima santa ancora nellu corpu so existenti! Di quilla pachi mirabili tanta sentia cun li corporey sentimenti! Non senza causa la Eclesia canta: «Beati su, Signur, li toy serventi chi gustanu vivi la tua suavitati non per soy meriti, ma per tua buntati». %CCLX $161$&/V2065&Cridir si po' chi soni et duchi canti audiu quill'anima ananti chi partissi, et accompagnata poy cun tanti Santi, a l'altu chelu gloriusa gissi; lassau lu corpu so et tanti soy planti, l'acerba vita et li vigilii spissi. Quandu da poy li monachi tornaru, distisu et mortu tutti lu trovaru. %CCLXI &/V2073&Fatti li digni obsequii et sepultu, crixiu per tuttu sta devocioni, chì tantu fattu non si tinni ocultu, plubicu fu per omni regioni; et lu fervur di l'omini fu multu et di li dompni in tali oracioni: perfina ad ogi multu si sequixi, ad honur di Deu et di loru sempri crixi. %CCLXII &/V2081&Ultra di quisti dui Deu à demostratu per quisti Santi miraculi assay, li quali, amicu meu, chi m'ay forzatu a ffari quistu, criyu chi li say; per non essiri prolixu aiu lassatu l'altri di diri, chì contentu stay (mi pensu) forsi di quillu chi è dittu, comu comprindu per quillu chi è scriptu. %CCLXIII &/V2089&Currendu l'anni di lu Salvaturi milli et quattruchentuseptantunu, l'ultimu di dichembru, a li duy uri, di la quinta indiccioni, ancor diyunu, princhipalmenti a gloria et honuri di quillu veru Deu chi è eternu et unu et di Maria appressu, virgini benigna di gloria et di laudi tantu digna, %CCLXIV $162$&/V2097&appressu di quista sacra compagnia di Ursula santa et soy compagni eletti, è fatta quista ystoria per mia; zoè posta in rima cun milli defetti per mia ingnorancia confessu chi sia, et per hobediri li duchi precepti di tantu amicu chi di mia pò fari zo chi li plachi senza dubitari. %CCLXV &/V2105&Iuvini nobilissimu, adornatu di tanti toy virtuti manifesti, la ystoria fatta comu ay comandatu, vestuta di una pura et vili vesti, ti mandu, amicu, da mi tantu amatu; et per meu amuri fa' chi tu chi impresti paciencia, si non è comu cridivi, chì cuy è mortu non si cunta intra li vivi. %CCLXVI &/V2113&Balsamu meu, pluy volti t'aiu dittu, non far di li mey fatti pluy pinseri, chì di troppu ingnorancia su restrittu comu lu effettu mustra volinteri. Tal quali è fattu, retimatu et scriptu ti lu manda lu to Antoni di Oliveri: scusalu a quilla per cuy l'ay volutu, chi l'à compostu comu illu à saputu.