%[1.] $3$#&CRenovamini in novitate sensus vestri, ut probetis que sit voluntas Dei bona et beneplacens et perfecta.&c@ Et lu gloriusu apostolu, in lu supradictu parlari, chi dà una maraviglusa doctrina et amaystramentu parlandu inversu di li divoti animi, li quali, per illuminationi di lu Spiritu Santu, sentenu esseri factu mutamentu in lu loro sentimentu, zoè per divina spiractioni, volendo la loru vita mutare, lassandu li vicii et abraczandu la virtuti. Dice adunca così: &"Vui li quali per la divina gracia sentiti in vui esseri factu mutamentu, renovativi in quissa novitati di lu vostru sentimentu&". Et lu quali renovamentu si fa mediante la sacra confessioni, la quali fa la anima pulita et munda, lavandola di la oscuritati de peccati et adornandola di illuminusi splenduri di virtuti, azò ki di ipsa anima si poza diri: #&CEratis enim aliquando tenebre, nunc autem lux in Domino&c@: &"Et ià fu tenpu ki eravati tenebre et obscurità, zoè per lu peccatu, zoè in vui era, ma ora, per lu splenduri di li divine gratie ki in vui resplendinu per la confessioni facta, siati luchi in lu Segnuri&". Adunca, quillu lu quali desidera in lui fari quistu renovamentu, studii diligentimenti quillu infrascriptu ordine, et $4$sì canusca ki la voluntati di Deu sarrà a llui bona, quantu ki a la remissioni di la culpa deformante; sarrà beniplachenti, quantu a la infusioni di la gratia reformante; ma sarrà perfecta, quantu a la affectioni o vero fruicioni di la gloria premiante, in la quali receverà el diadema di la belliza di la manu di misser Yesu, lu quali retribuirà a chaschidunu secundu la opera sua: imperò ki, comu dichi lu propheta, &"Ipsu è iustu et ama la iustitia&". Ma imperzò ki la confessioni è una di li princhipali cosi et plui necessaria ki si fachi a la saluti di la anima, perzò à lu peccaturi multi scropi et impachi di lu demonio et di lu mundu, azò ki non si poza confessari et salvari; et quistu per multi modi. Prima fachendolu virgognari di diri soy peccati, però ki, per quissa virgogna, lu peccaturi veni a llassari li debite condictioni ki si richedenu a la vera confessioni, comu dirila charamenti, comu di sucta vidiray. Ancora multi volti mictiray lu dimoniu penseru a lu peccaturi di quisti beni temporali et plachiri transitorii, et farilu dilectare in ipsi, ki per quistu multi volti lu peccaturi si asteni di tornari ad penitencia, la quali è inimica di quisti beni temporali. Imperò ki si voli ben confessari, et ki la confessioni li vagla, abisogna ki si dispogna a voliri arrendiri tuctu quillo ki altri à guadagnatu di usura o di altro modu ki aia di mali acquestu: la quali cosa, a quilli ki ànno postu tuctu lu loru amuri a li beni $5$temporali, pari malegivoli cosa a fari. Et per quistu adiveni ki multi non si confessanu, a lu mancu si si confessanu, cum quillu debitu modu ki si conveni, la quali confessioni pocu loru vali. Debia adunca lu peccaturi unu cori magnu et farisi beffi di lu dimoniu et di lu mundu cum tucti li pompi sue, imperò ki tucti quanti quisti cosi transitorie sunu comu fumu. Et azò ki quistu possa lu peccaturi meglu fari, divi considirari chinque cosi, per li quali aia accaxuni di disprezari tucti quisti beni terreni et di confessarisi per salvarisi la anima sua et innamurarisi di lu summu beni di Deu. %[2.] La prima considerationi si è ki la anima consideri la sua nobilitati dignitati, perzò ki la cosa è avuta plui vili et minu amata, quantu minu si considera et intendi la sua preciusitati; et tantu plui è amata et tenuta cara, quantu plui si considera et intendi la sua preciositati et grandiza. Undi si la anima considera ki ipsa è creata a la imagini et similitudini di Deu, sulamenti affini ki ipsa possidissi Deu et ki di Deu ipsa fussi possiduta, legeramenti divi disprezari di possediri o veru di essiri posseduta da ogni cosa ki minori ki Deu. Undi dichi sanctu Augustinu: #&CCunta nanque creaverat Deus $6$propter hominem, et hominem propter se&c@: &"Et tucti quanti li cosi creati li à Deu creati per lu homu, ma lu homu, zoè la anima, la à Deu creata per sì, zoè per ipsa possediri&". Si adunca la anima divi dispregiari et etiamdeu li angeli, in quantu, per ipsi, et ipsa venissi ad esseri seperata et inpedita di lu amuri di lu soy Creaturi, quantu maiuramenti divi disprezari li altre creaturi minuri di sì, li quali la impediscenu di lu amuri di lu so Redempturi? Però ki, comu è dictu, ki la anima non fu creata per possidiri oru nì argentu nì altra cosa terrena, ma per possidiri lu Creaturi di ogni cosa creata. Et avegna ki tucti li cosi terreni, et etiamdeu li corpi celestiali, comu è lu suli et la luna et li stilli, et così li elementi et ogni altra cosa transitoria, fussi creata per sustentamentu et nutrimentu di corpi nostri, non foranu però creati quisti cosi azò ki nui ponissimu in ipsi la nostra beatitudini, ma azò ki nui ni piglassimu la nostra necessitati cum rendimentu di gratie. Ma per quillu corpo, lu quali è materiali, comu dichi lu apostulu desidera contra la anima et appetixi puri cosi materiali, la anima, la quali è spirituali, divi rifrinari li illicidi desiderii di lu corpu. Però ki, comu grandi virgogna sarray a la figlola di lu homu ki fussi imperaturi di suctamictirisi ad unu poviru homu di vili condictioni, così, senza comperactioni, è maiuri virgogna et confusioni a la anima creata ad imagini et similitudini di Deu, la quali è figlula et $7$spusa di lu eternu imperaturi, di suctamictiri la sua nobilitati a l'imundi desiderii et brevi dilecti, et inclinari lu so amuri #<...>@ et di alcuna cosa minuri di sì, ma sulamenti si divi suctamictiri et ligari a lu amuri di lu Creaturi, cum lu quali ipsa aspecta sempiternalimenti gaudiri. Et divi diri inversu di sì stissa Anima mia, creata gentili, non ti far vili ad inclinari toy coraiu, ki in gran baronaiu è postu lu to statu! Considera adunca, anima divota, lu to grandi statu et nobilitati, et non ti lassari ingannari ad quisti miseri cosi terreni, ki per lu amuri di ipsi ti parti di lu summu et beni di Deu, toy dilectu spusu, in lu quali è tanta gloria, ki la anima, avendo tucti li consulactioni et plachiri di lu mundu et non possidissi ipsu Deu, non serrà may contenta. Undi dichi lu philosophu: #&CTam dilicata divina visio tantoque amore dignissima, ut quidquid haberi possit, illa non habita, non facit hominem beatum, sed miserum.&c@ Dichi ki tanto è iocunda la visioni di Deu, in la quali consisti la beatitudini di la anima, ki avendu ipsa anima tucti li cosi ki desiderari sapissi, et non possidissi ipsu Deu soy dilectu, dichi ki non tantu ki illa fussi beata, ma ipsa sarria misera. %[3.] $8$La secunda considerationi si è ki la anima considiri la vanitati di quisti cosi transitorie et la brevitati di quista misera vita. Però ki, posto ki lu homu potissi possidiri quisti cosi, zoè rikizi, honuri et dilecti sensuali et simiglanti cosi, senza sentiri in ipsi alcuna fatiga o duluri, puru a la morti chi li conveni lassari; et di tucta la fatiga et suduri ki à duratu lu homu acquistari quisti beni temporali, no.ndi porta cum sì exceptu si no un pocu di lensulu ben tristu. Et quistu dichi David propheta: #&CRelinquent alienis divicias suas, et sepulchra eorum domus illorum in eternum&c@: &"Quisti tali ki poninu tuctu lu loru amuri in quisti cosi transitorie, quandu avirannu beni acquistatu, poy a lu loru fini lassiranu ad altrui tucti li loru rikizi, et li loru sepulchri serranu li loru case in sempiternu&". Adunca la anima, la quali è eterna, non divi poniri lu soy amuri in quisti cosi ki così brevimenti ànnu a ppassari, ne li quali claramenti vidi di non potirisi eternalimenti dilectari; ma divi poniri lu soy amuri in cosa simili a ssì, zoè eterna, in la quali poza haviri veru et eternu dilectu. Ma si nui consideramu acquistari quisti cosi si è fatiga, guardarili è timuri, im perdirili è duluri, claramenti viderimu im possidiri quisti cosi non è veru dilectu. Ma, perkì peiu è, ki per quistu vanu et falsu dilectu di li cosi terreni #<...>@; et $9$non sulamenti ki spissi volti per quissi beni temporali la anima perdi li beni eterni, ma ipsa non acquista li eternali suplicii. Contra li quali dichi Cristu: #&CQuid enim prodest homini, si mundum universum lucretur, anime vero sue detrimentu paciatur?&c@: &"Dè, dime,&" dichi Cristu &"ki iuva a lu homu si guadagnassi beni tuctu quantu lu mundu, et per ipsi guadagni la anima sua divi poy esseri in sempiternu tormentata?&". O insensata chicata di la anima, ki in quisti beni terreni poni la sua speransa, ki per sì pichula cosa et sì brevi tempu perdi eterna gloria et acquesta eternali pena, per dui dì ki abia a viviri im possidiri li dicti beni! Certamenti quistu non prochedi di grandissima chekitati, imperò ki la anima, inviloppata nel falsu amuri di quisti cosi transitorie, è facta ià insensibili et à perdutu lu sentimentu di la raxuni: è diventata una bestia a lu sentimentu di David propheta, ki dichi: #&CHomo, cum in honore esset, non intellexit; comperatus est iumentis insipientibus, et similis factus est illis&c@: &"Lu homu, zoè la anima creata ad imagini et similitudini di Deu, essendu in lu honuri, zoè in tanta altiza di dignitati, non à intisu quista sua nobilitati per la insensibilitati ki è in ipsa per lu amuri di quisti cosi terreni; per la quali cosa è assimiglata a iumenti insipienti et bestiali, et è facta simili a lloru&". Adunca, non sulamenti di chircari quisti, ma $10$etiamdeu sunu da fugiri, comu da tucti li sancti homini non abiamu avutu lu exemplu. Considera, preguti, quilli ki sunu passati innanti ad nui, li quali cum tuctu loru studiu si dedenu a quisti cosi transitorie, comu brevimenti li possideru et comu tostu non foru privati! Ora, dundi è hora la habundantia di li loru rikizi? dundi è la loru fortiza? dundi è la pompa et li dilecti sensuali ki sulianu haviri? Passatu è ogni cosa comu umbra et comu may non fussiru stati, et per quistu ànnu rechiputu la eternali miseria et probriu tormentu sempiternu. Et per contrariu considera um pocu quilli li quali dispreioranu quisti cosi, sequitando lu loru maistro Cristu in povertati, in fatichi et in duluri, comu brevimenti è terminata ogni loru fatiga et sunu iuncti in eternu riposu! Vidi adunca quantu è brevi quista vita, o voy li duluri di boni o voy li dilecti di rei: ma lu supliciu o lu premiu in eternu non havirà fini. Et però dissi lu Salvaturi: &"Guai a vui, riki, li quali haviti hora li vostri consulationi et stati in ioki et risi, imperzò ki in eternu plangeriti!&". Ma per contrariu fu dictu a segondi: #&CVos autem contristabimini, mundus vero gaudebit, sed tristicia vestra vertetur in gaudium&c@: &"Et lu mundu si allegrirà et vui vi contristeriti, ma la vostra tristicia si convertirà in gaudiu sempiternu&". $11$Vidi ancora comu quillu riccu di lu quali fa mentioni lu Evangeliu, zoè venendu illi a la morti, essendu vexutu in delicie, fu sepellitu a lu focu eternali, dundi adimandandu una gociola di acqua per refriscari un pocu l'arduri di la sua lingua, li fu rispostu ki illu avia rechiputu lu beni et la consulationi in vita sua. Ma per contrariu Lazaru poviru, lu quali era statu tribulatu in quista vita, fu poi a la morti rechiputu a lu riposu eternu. Eccu adunca quantu sunu brevi et transitorii li dilecti di quista misera vita! Pugnamu ancora ki lu homu li usasi fina a la ultima vechiza: ma chi è maiuri duluri, et spissi volti, comu nuy tuctu dì vegiamu, mentri ki lu homu si apparicha ad usari quilli dillecti, subitamenti è preoccupatu di la incerta et inprovisa morti, et pensandosi durari in li dicti dilecti è contristatu di andari a li eterni tormenti. Ora non ni voglamu nui tuctu lu dì lu exemplu, zoè ki multi, punendu tuctu loru sforsu et iniegnu in acquistari quisti beni terreni et transitorii, quandu ànnu ben guadagnatu, subitu, ki per unu modu ki per unu altru, sunu di la morti aterrati? Certo sì, comu adivinni a quillu altro ricco, lu quali ricunta lu Evangelio, lu quali religrandosi di haviri ben plini li granari et haviri ricolta multa robba et dichendu: «Gaudi, anima mia, però ki tu ày beni per multi anni!», audì una vuchi ki li dissi: «O stultu, ki pensi tu? però ki stanocti ti sarrà tolta la anima. Et li cosi ki tu ày recolto a cui rimanirannu?». O mundu tradituri, comu ti fay beffi di toy amaturi! Ma certamenti lu mundu fa lu officio so, però ki vannu e pieno $12$di fallanza. Ma acchecati et insensati sunu quilli ki di lui si fidanu, havendu tuctu el dì la experientia negl'altri di soy inganni. Adunca, anima divota, pone tucto lu toy amuri, desideriu et affectu in quillu sommo et infinitu beni Deu, lu quali, si tu ti levi di lu amuri di quisti cosi transitorii e in lui lu poni, ad ti reservati infiniti gaudii et consulactioni eterni; de li quali dichi lu apostulu: #&COculus non vidit nec aures audivit, nec in cor hominis ascendit, que preparavit Deus diligentibus se&c@: &"Certu sunu tanti li consulationi et gaudi ki Deu à apparichati a quilli ki lui amanu, ki non fu may ochu ki lu vidissi nì auricha ki lu audissi, nì cori ki lu potissi comprindiri&". O ki gustassi un pocu di quilla infinita dulchiza di Deu - di la quali dichi David propheta: #&CQuam magna multitudo dulcedinis tue, Domine, quam abscondisti timentibus te&c@: &"O quantu è grandi la multitudini di la tua dulchiza, o bonu Deu, la quali tu ày riservata a quilli ki ti timinu!&" - chi di custassi, dicu, un pocu, eu mi cridu ki si consumiria tuctu per spirituali dulchiza! Et però David a cquisto chi confortava, dichendu: #&CGustate et videte quoniam suavis est Dominus&c@: &"Gustati et saiati quista dulchiza di lu meu amuri, zoè di lo divinu amuri, et troviriti quantu ki lu Signuri è plinu di suavitati&". &VTroppu perdi lu tempu ki non ti ama, dulchi amuri Iesu. $13$Amuri, ki ti ama non sta occiusu, tantu gl'è dulce sol di te pensare; tucta volta vivi disiyuso comu plui spissu ti poza abrazari. Et tantu porta el suo cor gioso ki ti non senti, nì po parlari quantu è dulchi a gustari et lu so sapuri Sapuri dulchi senza simiglanza, lasso! lu meu cori pocu ni assaia; et nulla altra cosa mi dà consolansa, si tuctu lu mundu avissi, et ad ti non aia. O dulchi amuri Iesu, in cui eu aiu spiranza, teni a lu meu cori, ki da ti non cagia, ma sempri lu strenga lu toy dulchori! O dulchiori ki togli forsa ad ogni amuri et ad ogni cosa mecti in tua dulchiza! Et quisti sanno et sentinu ki lu provaru, ki fichiru dulchi morti in amariza: confortauli lu dulchi lactuaro di ti, Iesu, ki vinchi omni aspriza, tantu fusti suavi in loru cori! Cori ki ti non ama, ben di' esseri tristu, letisia a gaudiu di tucti genti; $14$solazu non è senza di ti, Cristu: taupinu ki non ti ama ben ferventi! Ki far potissi ogni altru aquistu et ti non aia, di tuctu è perdenti, et sempri è #<...>@ Amaru in nullu cori po stari, a cui tua dulchiza duna condimentu; nì tua dulchiza poti assaiari ki vivi in carnali intendimentu. Non sannu li amaturi terreni sì gran celestiali dilectamentu: non vigianu lumi, o Cristu, toy splenduri. Splendori ki duni ad tucto lu mundu luchi, amuri Iesu, di li angeli belliza, chelu et terra per ti si conduchinu, resplendinu tucti li cosi in tua fortiza: ogni adunca creatura ad ti si aduchi, et solu lu peccaturi lu to amuri dispreza et partisi da ti, suo Creatori. O calor ki fay la anima languire et strugi et lu cori di ti infiamatu, ki non è lingua ki lu potissi diri nì cori pensari, si non lu avissi provatu! Oimè lassu, fami di ti sentiri $15$infiamari lu meu cori, Signuri beatu, ki morte non finisca cum freduri! O fridi peccaturi, comu gran focu, ki in lu infernu vi è apparichatu, s'aquesta in brevi tempu, ki sì pocu; di amuri lu vostru cori non è scaldatu, però si di' studiari chascunu in ogni locu di lu amuri di Cristu esseri infiamatu et confortatu da lu suavi oduri. Oduri ki passa ogni olimentu, Yesu, ki non ti ama à gran tortu; et ki non senti lu to odoramentu o illu è pussulenti, o illu è mortu, o fiumi vivu di dilectamentu, ki lavi d'ogni feturi et conforto, et fai tornari lu homu mortu in suo vigori! Resentitivi, o pigri negligenti: basta lu tempu ki aviti perdutu! Oymè, comu simu stati scognusenti, plui curtisimenti non aver servutu, promictendo lui ogni celestiali presenti, che a chi promicti non veni may fallutu, a quilli ki li ama et sunu boni servituri. $16$Quillu ki à a serviri ad ti, Yesu amurusu, ki si dulchi supra ogni altru dilectu, non lu poi sapiri ki stay di ti occiusu; quantu è suavi amatiti cum effectu: iammay lu cori non trova riposu si non in ti, Yesu, amuri perfectu, ki di toy servi si consulaturi. Consulari non potiria nulla cosa la anima ki è facta a tua simiglanza, ki plui ki tuctu lu mundu è preciusa et nobili supra omni altra substancia; ma sulu tu, Yesu, li poi dari forsa, et poza adimpliri tucta sua disiyanza, però ki tu si sulu soy maiuri. Maiuri ingannu non mi pari ki sia ki di voliri quillu ki non si trova, et parimi a mmi supra omni gran follia di quillu ki non esseri fari prova: cossì è la anima ki fori di la via, ki voli ki lu mundu la impli a llege pure, ma non po essiri, perkì lu mundu è minuri. $17$&PQuistu amuri è kila dolchiza ki fichi li beati martiri cum summa fortiza portari omni martiriu; quistu è quilla cosa ki a Laurenzu fichi li carbuni di lu focu pariri rosi et fiuri. Di quistu amuri essendu lu meu patri san Franciscu inebriatu, girdandu dichia: &VTantu lu beni ki eu aspectu, ki ogni pena mi dilectu! &PMa li miseri peccaturi sunu içà a lu mundu di tantu summu beni privati, et però sarranu a lu infernu tormentati. %[4.] La terza consideractioni si è ki la anima considiri quillu spavintabili et trementi di lu iudiciu, cum quanta severitati ipsu Deu iudikirà quilli li quali per penitentia et confessioni non serannu voluti a lui ritornari. Pensa un pocu quandu sarrà venutu quillu ultimu dì, di lu quali dissi Cristu: #&CDe die autem illo et hora nemo scit&c@: &"Nixunu non sa di quilli dì et hura di lu ultimu iudiciu&". Pensa, dicu, comu tucti quanti sarrimu insenbla congregati per rendiri a Deu raxuni di tucta quanta la nostra vita. Undi dichi santu Paulu: #&COportet nos manifestari ante tribunal $18$Christi, ut referat unusquisque propria corporis sui prout gessit, sive bonum sive malum&c@: &"Et convirrà ki nui siamu reprisentati di annanti Cristu iudichi tribunal, azò ki chiascunu renda raxuni di tucti li operi ki ipsu avirà operatu in la vita presenti, o veru boni operi o veru cactivi&". Considera comu kivi sarrà lu figlolu di Deu cum tucta la curti celestiali per iudicari la humana generationi. Ki sarrà la cruchi et la lansa et li chavelli et tucti li stromenti di la passioni di Cristu, per recuperari li dapnati ingrati di tantu beneficio grandi di la redenctioni. Undi dichi Iohanni Grisostomo: #&CCrux apparebit, in sole existens lucentior, et similiter clavi, lancea et corona spinea, ut omnibus ostendatur quanta Christus pro < eis > substinuit&c@: &"La cruchi apparirà ki, essenduvi luchenti et risplendenti dicu plui ki lu suli, e similimenti li chavelli, la lanza et la curuna di li spini, azò ki claramenti si dimustri tucti quanti quilli peni ki Cristu sustinni per nui&". Chivi sarrannu tucti li diavuli di lu infernu per accusari lu malvasu peccaturi. Allura sarannu seperati li boni di captivi, et posti li boni di lu dextru latu di Cristu et li captivi di lu soy sinestru latu, comu ipsu Cristu dichi a lu Evangeliu. Ora considera comu è: lu iudichi Deu si volta inversu li dannati, et improperandu la sua passioni et dichendu: «Eu per vui fu' ligatu, illusu, di spini curunatu, crucifixu e mortu. $19$Dundi lu meritu di tanti mei iniurie? Eccu lu premiu di lu meu sangu, lu quali dedi per la redemptioni di li vostri animi! Dundi la vostra servituti, la quali aviti data per lu preiu di lu meu sangu?»; et quistu dirrà mustrandu le sue plage. «O ingrati et scanuxenti, eu vi aiu avuti supra la mia gloria, con so cia di cosa ki eu, essendu Dio, per vui mi fichi homu; et vui, miseri, haviti, plui amatu una vilissima cosa terrena ki la mia iusticia et la mia fidi»; et simili paroli dirrà per improperarili la loru ingratitudini. Allura incominciranu tucti fortimenti ad plangiri. Undi dichi Cristu parlandu di quillu tempu: #&CEt tunc plangent se omnes tribus terre&c@: &"Allura tucti li populi amaramenti plangeranu&". Undi dichi Iohanni Grisostomu: &"Plangiranu li Iudei, videndu vivente et iustificante quillu lu quali existimavanu homu mortu: videndu lu soy corpu vulneratu non potirannu negari lu loru peccatu. Plangiranu anchori li genti, li quali, ingannati da li varie disputationi di li philosophi, pensavanu esseri inrationabili stulticia adurari Cristu cruchifixu per Dio. Plangeranu ancora li peccaturi et miseri cristiani, li quali ànnu amatu plui a lu mundu ki Deu&". Ora pensa quantu rimuri et quanti gridati, quanti lacrimi kivi serrannu: imperò ki li angeli, archangeli et quanti santi sunu in vita eterna et la virgini Maria, tucti tremerannu di timuri di reverentia. Undi dichi santu Anselmu: #&CQualis putas timor et tremor invadent miseros peccatores, quando tremebunt angeli et archangeli?&c@: &"Dè, dime, preguti, quali trimuri et timuri pensi tu ki aianu in quillu puntu li miseri peccaturi, $20$quandu trovirannu li angeli et li archangili cossì tremari?&". Ancora considera, anima devota, un pocu quanta terribili accusationi sarrà allura facta inversu li miseri peccaturi, li quali, mentri chi ànnu avutu lu tempu di la penitentia in quista presenti vita, non l'ànu volutu trovari. Intrirannu li accusaturi, li quali fortimenti griderannu a Deu contra li peccaturi. Et lu primu accusaturi sarrà lu demoniu, lu quali gridirà forti a Deu: «Equissimu et iustu Iudichi, lu quali à dictu la sancta Scriptura: &"Tu si iustu, Signuri, et dirictu è lu to iudicio&", iudica quistu esseri meu per culpa, lu quali non à vulutu esseri tua per gratia! Tua è per natura, meu è per miseria! tua è per passioni, mia per suasione! ad ti è statu inobedienti, a mmi è statu obedienti!». Undi dichi sanctu Augustinu: #&CPresto tunc erit recitans verba professionis nostre, et obiciens nobis quecumque fecimus, et in quo loco et in qua hora peccavimus, et quidquid <...> aperire os suum?&c@: &"Prestu sarrà allura quillu malignu dimoniu,&" dichi Augustinu &"recitandu li paroli di la nostra professioni, zoè la promissa ki fichimu a lu baptismu quandu a Deu chi dispensamu, ki promictimu diri et nunciari lu dimoniu et tucti li sui pompi. Et iectandonchi ipsu dimoniu in facia, zoè ki ni manifestirà, zoè ki nui fachimu mai, et in ki $21$hura et in ki locu aiamu peccatu, et ki beni divimu nui allura fari. Oimè, miseru peccaturi,&" dichi santu Augustinu &"poy cà illi may tali peccaturi apiriri a puntu la sua bucca?&". Lu secundu accusaturi sarrà lu propiu peccatu: imperò ciascunu vidirà charissimamenti tucti quanti li soy peccati, et di nixunu si potirà scusari. Ancora ti dicu plui: ki sarranu sì palisi allura tucti li peccati di quilli peccaturi: ad tucti li genti di lu mundu sarranu claramenti manifestati. O grandissima confusioni ki kivi sarrà! ki lu peccaturi lu quali per virgogna avirà lassatu alcunu peccatu ad unu sulu sacerdotu, allura quanti ni fichi mai sarranu palisimenti manifestati ad tuctu lu mundu. Tucti quanti allura gridirannu fortimenti, comu dichi sanctu Bernardu, contra li peccaturi: «Tu chi ày facti, nui simu tua opera, non ti abandunirimu, ma sempri cum ti starrimu et cum ti virrimu!». Undi dichi Salamuni a la Sapiencia: #&CVenient in cogitationem peccatorum suorum, et traducent illos ex averso iniquitates eorum&c@: &"Ipsi peccaturi virranu a la cogitationi di li loru peccati, zoè ki manifestamenti si li vidirannu tucti dananti, et li loru iniquitati combactiranu contra di loru&". Lu terzu accusaturi sarrà tuctu lu mundu, imperò ki $22$dichi santu Gregoriu: #&CSi queris quis te accusabit, dico totus mundus, quia offenso Creatore omnis creatura offenditur&c@: &"Si tu cherki ki è ki ti accusa,&" dichi santu Gregoriu &"dico ki ti accusa tuctu lu mundu, imperò ki offisu ki è lu Creaturi sunu offisi tucti li creature&". Pensa ki sentiray vuchi terribili et grida di grandi ferocitati ki introniranu tuctu lu mundu, li quali farannu tucti li creaturi a Dio inversu li peccaturi, dichendu: «Guai, guai, guai! Vendicta, vindicta contra a quisti peccaturi, signuri Deu eternu, nostru creaturi! Fachi raxuni, iusticia et vindicta di quisti peccaturi! Tu, Signuri nostru, creasti per loru sustentationi et refrigeriu; illi non chi avinu usatu in beni, ananti chi ànnu usatu in mali, et avendu offisu te, nostru Creaturi, ànnu offisu a nui, tua criatura. Et per tanto, Signuri nostru, ti adimandamu ki tu fazi vendicta di loru». O misiru peccaturi, respundimi, preguti: ki dirrai allura, quandu sarray domandatu ad quillu puntu non di ti pensatu, ki ura pari ki ti ày dimenticatu Deu et santi, et nulla stima fai di la anima tua, comu si quisti cosi non fussiru veri? Cridi ki ad ura chi sarray, ki non ti lu pensi: ki farray quandu sarrai cussì inprisunatu? Undi dichi santo Gregoriu: #&CO quam angustie tunc erunt vie reprobis! ubi superius erit Iudex iratus, inferius patens infernus, a dextris peccata accusancia, a sinistris infinita demonia ad supplicium trahentia, intus conscientia urens, foris mundus ardens. Miser ergo peccator, sì deprehensus, quo fugiet? Latere erit inpossibile, et apparere intollerabile&c@: &"Quantu sarranu&" dichi Gregoriu &"angustie $23$allura li vie di quilli reprobi et malvasi peccaturi! dundi ki di supra sarrai lu Iudichi adiratu, di sucta lu infernu apparichatu, da lu latu dextru sarranu li peccati ki ti accusirannu, di lu sinistru latu sarranu infiniti demonii per tiratiti a li suplicii eterni, dintru sarrà la consciencia ki abruxirà, di fori tuctu et lu mundu ardirà. O misiru peccaturi, cussì prisu et ligatu, dundi fugiray? Lu appiccariti sarrà cosa impossibili, et lu stati fermu sarrà cosa intollerabili&". Ora pensa, peccaturi, ki ti convirrà appadiri tucti li dillecti et peccati di quistu mundu miseru: kivi appadiray li luxurie, kivi appadiray li buxii, kivi appadiray li usuri, kivi appadiray li mali guadagni, kivi appadiray li pompi, kivi appadiray la tua superbia, kivi appadiray li biastimi, kivi appadiray tucti li boni buccuni et kivi appidiray quantu mali fachisti a lu mundu. Ora pensa um pocu, o peccaturi, quandu lu Iudichi, ora auditi tanti accusationi et tanti peccati, cum una fachi irata et multu turbatu si vultirà inversu di li peccaturi, dicu cum una fachi obscura e terribili, in tanto ki li dannati vurrianu innanti esseri allu infernu ki vidiri quilla fachi cussì terribili et turbata. Non fu mai cosa tantu terribili quantu sarrà allura vidiri quillu visu tantu adiratu contra li peccaturi. Undi David propheta, quistu spiritu contemplandu, gridava a $24$Deu: #&CDomine <...> in ira tua corripias me!&c@: &"Signuri Deu meu,&" dichi David propheta &"eu ti pregu ki tu non mi riprindi a lu to fururi et ki tu non mi corregi a la tua ira!&". Allura, videndu li dannati tanta et cussì terribili fachi, tucti incominzirannu fortimenti a plangiri et a gridari, secundu ki poni Iohanni a lu Pocalipsi: #&CEt dicent montibus et petris: «Cadite super nos et abscondite nos a facie Sedentis super thronum, ab ira Agni!»&c@: &"Et dirranu allura li peccaturi, fortimenti gridandu: «O munti, dundi siti caduti? #<...>@ supra di nui et non asconditi a nnui di la fachi di lu Iudichi ki sedi supra lu tronu, di la ira di lu figlolu di Deu!»&". Oy, pensa um pocu miseru peccaturi, preguti, ki cori sarrà allura quillu di quillu ki tali nuvella aspectirà, zoè ki lu figlolu di Deu promulchi quilla amara sententia inversu di loru! Pensa ki con vui non sarrà altru ki grida, altru ki, supra li altri, ki grida et strida. O quantu plantu! o quanti lacrimi! o quanti sonioki! o quanti suspiri cum vui sarranu! Ma dimmi, miseru, ki non valiranu nenti quisti lamenti et quistu plangiri! oymè, ki non ti valirà nenti voliriti $25$pentiri! oymè, ki non ti valirà nenti voliriti confessari! oymè, ki cum vui non sarrà altru ki guai! oymè, ki non valirà nenti di vuliriti perdunariti l'iniurii! oymè, ki non valirà nenti voliri fari penitencia di toy peccati! Però ki quillu non sarrà tempu di misericordia, ancora sarrà tuctu tempu di iusticia. Hora è lu tempu di la misericordia, o misiru peccaturi, mentri ki tu si in quista vita prisenti: si tu la voy truvari, chercala per lu menzu di la confessioni, però ki allura vulendula non la potiray haviri. Undi a quistu ti conforta lu apostolu, dichendu: #&CEmendemus in melius, quia ignoranter peccavimus, ne forte preoccupati die mortis queramus spacium penitentie et invenire non possimus&c@: &"O fratelli mei karissimi,&" dichi santu Paulu &"emendamu la vita nostra in meglu, in quillu ki per la ignorancia di lu peccatu aiamu offisu Deu, azò ki essendu subitu preoccupati di lu dì di la morti, chercamu spatiu di penitentia et non pozamu truvarila&". Considera un pocu, o peccaturi, ki lu iudice Deu, essendu cossì adiratu contra li peccaturi, darrà quilla aspra sentencia inversu di loru cum una vuchi tantu terribili ki intronirà lu chelu et la terra. A quilla vuchi terribili cadiranu tucti quanti in terra, quandu Deu gridandu dirrà: #&CDiscedite a me, maledicti, in ignem eternum qui aparatus est diabulo et angelis eius!&c@: &"Partitivi&" dirrà Deu &"da mi, maledicti! in lu focu eternu andati, ki è apparachatu lu diabolu et tucti soi $26$homini!&". O sentencia amara! o sentencia lacrimusa! o sentencia obscura a ki considera beni tucti li paroli ki in ipsa si contenenu! Non si potirà appellari quista sentencia, però ki ipsu è #&CRex regum et Dominus dominancium&c@: &"Ipsu è Re di li re et Signuri di li signuri&" dichi Iohanni in lu Apocalipsi. Non potirà nì per prechi nì per duni nì per alcuna cosa ritornari indiretu quista sentencia, però ki Cristu ipsu dissi: #&CCelum et terram transibunt, verba autem mea non preteribunt&c@: &"Et lu chelu et la terra passirannu via, ma li mei paroli&" dichi Cristu &"non passiranu may&", zoè may non ponu restari ki non sianu quillu ki Cristu cum sua bucca à dictu. Undi nota beni obscura sentencia! imperò ki, essendu ipsi dananti, dimandirannu di gratia di non esseri mandati via, et ipsu dirrà: «Partitivi!». Et li peccaturi adimandirannu di gratia di putirilu vidiri, et illu dirrà: «Da mi siati sempri maledicti!». Si illi dimmandirannu di stari pocu tempu, et ipsu dirrà: «Eternalimenti, ki may non aia fini!». Et si illi adimandirannu qualiki compagnia ki li consuli in li loru tribulationi, ipsu Cristu rispundirà: «Lu diavulu cum tucti li soy demoni vi dugnu per compagna, ki sempri dì et notti non restinu di tormentarivi!». Et fa raxuni ki quanti plui gratie a Deu adimandanu, tantu plui tribulationi assignirà a loru. #&CEt dignum et iustum est&c@, imperò ki dichi santu Gregoriu: #&CDeus despicitur, et expectat; contemni se videt, et&c@ $27$#&Crevocat: tantum ergo districtiorem iusticiam in iudicio exigitur, quantum longiorem patientiam ante iudicium prerogaverit&c@: &"Deu in quistu mundu da peccaturi è disprezatu, et aspecta patientimenti; vìdissi ancora continuamenti esseri factu beffi di lui, biastimatu et straziyatu, et illi benignissimamenti ti rivoca, facti predicari, facti ammaystrari et insignari la bona doctrina, azò ki tu ti converti ad ipsu, mandati continuamenti li boni spirationi, azò ki tu ricurri a penitentia. Ma guarda beni, guarda&" dichi santu Gregoriu &"ki tantu adunca plui strictamenti exercitirà la iusticia in lu soy iudiciu, quantu ki per plui longa patientia a lu iudiciu ti à aspictatu a penitentia&". O misiru et xaguratu peccaturi, rimovirassi ancori puntu a lu to induratu cori, ki di quisti cosi non consideri nenti? Torniray tu, ancora, tu a penitentia, azò ki scampi di quistu terribili iudiciu? Torna, torna, preguti, ora ki Deu ti voli rechipiri ad penitentia! %[5.] La quarta consideractioni si è ki la anima considiri li intollerabili peni di lu infernu, li quali sequitanu a li amaturi di quisti miseri dilecti terreni; et quilli cum lu cori induratu, $28$obstinati a li peccati, non volinu, per confessioni et penitentia, a Deu ritornari. Li quali peni sunu sì grandi ki la minuri pena di lu infernu avansa tucti li peni di quista vita, in tali modu ki la anima chi fussi tracta et in quilli peni intrassi, in le peni di quistu mundu, li pariria intrari in grandi refrigeriu. Sickì la anima, la quali à provati quilli peni o ki ipsa non avissi alcunu veru sentimentu, non sulamenti rifuteria ogni terrenu et sensuali dilectu ma, per potiri schifari di non suffiriri quilli peni, ma plui tostu eligeria stari longu tempu in una fornachi di focu ardenti ki sustiniri una di li minuri peni di lu infernu. Guay, guay adunca a cquilli miseri sfortunati et sventurati, li quali per li beni et vili dilecti ànnu volutu eligiri plui tostu aspri et infiniti tormenti! O infelichi miseria et misera felichitati! O lacrimabili duluri di quilli ki in quilli tenibri profundissimi sunu iudicati! Di lu quali locu dichi Iob: #&CUbi nullus ordo, sed sempiternus horror inabitat&c@: &"Dundi non è nullu ordini, ma sempri è sempiternu horruri&"; dundi sempri si rinovanu tormenti et crudili tormentaturi, li quali mai non si stancanu; dundi non si aspecta may nullu refrigeriu; dundi sempri vidinu la fachi di lu dimoniu, la quali in diversi modi spaventa li dannati; dundi sempri è profundissima nocti; dundi è ogni infirmitati et intollerabili $29$fetu et miseria; dundi mai non sunu si non plantu et striduri di denti et languri grandissimi et crudilissimi; dundi per plui tristitia l'unu non vidi l'altru; dundi li miseri per lu duluri si mordinu la lingua, et comu cani arraiati mordinu la terra, biastimandu Deu di lu chelu per forti duluri. In quillu paisi tenebrusu et di diminticansa sunu inferrati li miseri cum catini di tenebri et di longa nocti, dundi non sarrannu may im sempiternu. Cum vui chascunu è punutu di diversi tormenti, sicundu la diversitati di la culpa. Cum vui sunu misi dintru lu pantanu di iazu sterminatamenti fredu, et poi sunu misi li miseri dintru la furnachi di lu focu ardentissimu. Però, per la intollerabili pena, gridanu < cum> vuchi terribili dichendu: «Maledictu sia lu iornu ki naximmu! O crudili matri, perkì mi parturisti et non mi affucasti comu eu fui conchiputu, azò ki eu non fussi venutu a cquisti intollirabili tormenti? O sventurati nui, ora! Perkì non providimu nui a quisti grandi mali quandu eramu a lu mundu et haviamu tempu di penitentia et di misericordia? Ora, ki prudi chi fannu, hora, li miseri dilecti? Comu umbra tostu sunu passati! Oimè, ki le peni le quali chi sunu dati per li dicti dilecti, duranu in eternu! O eternu ki mai non aviray fini! o morti sensa morti et vita senza vita! sempri moriri et muriri non putiri!». Et cussì dichendu bactinu la testa in terra per la $30$grandi anguxa, perkì intra tucti li altri peni et afflictioni ki sentinu li dannati, quista multu li affligi, zoè ki mai li loru tormenti non divinu haviri fini, ma duranu in eternu; sì ki li pari loru intollerabili, però ki qualunca terminu li fussi datu, quantucumque si potissi pensari longu, puru ki fussi finitu, li sarria a lloru grandi confortu. Undi si fussi possibili ki fussi una machina cussì grandi ki di ogni parti toccassi lu tundu di lu chelu; unu pichulu verzinu venissi in capu d'ogni chentu miglara d'anni; allivassi di la machina quantu è la decima parti di unu granellu di miglu, sic in capu di dechi chentinara di miglara d'anni, zoè milli milia ki unu miliuni, non si stimassi di la dicta machina essiri mancu si non quantu unu granellu di miglu: ancora li miseri peccaturi sarrianu leti, però ki, di poy sì longu tempu e plino consumamentu di la machina, avissi fini la sententia di la loru eterna dannationi. Ma quista consulationi e speranza a lu postuctu è allura negata di la divina iusticia, però ki quandu è bonu tempu di misericordia non la volsiru retiniri, ma vuteranu li spalli andandu diretu a li loru desiderii, et per brevi dilecti abandunaru Deu eternu: per la quali cosa iustamenti sunu da Deu abandunati eternalimenti. Ma, oymè misiro, ki zo ki ò dictu non è nulla a rrispectu di li intollirabili peni di li quali li falsi cristiani sunu $31$cruchiati. Narra santu Cirillu piscopu di Ierusalem in una epistola, la quali scrivi a santu Augustinu, di miraculi di santu Ieronimu, et dichi ki per li meriti di santu Ieronimu foranu resusciti tri morti, di li quali illi sapianu multi cosi di li peni di li dannati et di la gloria di li beati. Scripsi ipsu Cirillu, ki loru era, tanta differentia era di li peni ki susteninu li falsi cristiani #<...>@, tanta differentia, dichi, chi v'è quantu da lu iornu a la nocti. Undi dichi ki la minima pena ki sia a lu infernu è tanta grandi ki, si tucti li peni mai li homini ànnu patutu in quistu mundu da poy ki Adam fu creatu perfini ad ura, fussi posibili di mictiri tucti li dicti peni insenbli, sarianu una consulationi ad rispectu di la minima pena di lu infernu; zoè ki si lu homu sentissi in sì tucti quisti peni insenbli et sentissi poi minima pena di lu infernu, nenti chi pari bonu quilli peni insenbli. Ma dichi ki piglandu la minuri ki aia unu cristianu et la maiuri ki aia unu paganu, è una leticia la pena di lu paganu a rispectu di quilla di lu cristianu. Et la raxuni dichi quista: imperò ki li cristiani ànnu rechiputu sì altu dunu, ki ànnu lu intellectu et lu lumi di la fede, ancora le sante Scripture, li sancti docturi, $32$li continue predicationi: ki tucte quiste cose <ànnu> a resviglari la anima et la voluntati nostra a diviri sequitari le vestigie di lu nostru maistru et docturi di la veritati, di Cristu Iesu. Et si illi puru vurrannu perseverari et sarrannu obstinati a lloru malu viviri et in li loru peccati, et farrannu di quisti cosi stratiu et disprezu: per la quali cosa iustamenti avirannu da Deu tali retribucioni. Si la minima pena adonca, si di lu infernu è cussì grandi, et la minuri pena ki patisi lu cristianu è cumtantu maiuri, plui di la maiuri ki patissi lu paganu, ki sarrà adunca la maiuri ki patirà unu cristianu? Certu sarrà tanta ki non sarria possibili vulirila ricontari. Ma li miseri peccaturi a quistu non chi pensanu, et videndu tuctu lu dì moriri li loru compagni, puru pari a lloru esseri securi di non muriri. Veramenti quistu non pruchedi si non di grandi insensibilitati, imperò ki la anima indurata in lu peccatu ià è facta comu una bestia insensibili, la quali, comu è adormintata, non intendi et non canuxi lu so periculu: &VAdunca discietati, o peccaturi, ki tantu si a lu peccatu dormitu, currendu ne si andatu a confessari cum lu cori contritu et humiliatu. %[6.] $33$&PLa quinta considerationi si è ki la anima consideri quilla infinita benignitati et misericordia di Deu, quantu ki ipsu è sempri apparichatu cum li braza aperti ad tucti li uri voliri rechipiri a misericordia a la anima ki ad illu per confessioni penitentia voli ritornari, adimenticandu tucti li iniurie et offisi ki de ipsa anima à rechiputu. Undi dichi Deu per Isaia propheta: #&CSi autem inpius egerit penitentiam ab omnibus peccatis suis, que operatus est, et custodierit omnia precepta mea et fecerit iudicium et iusticiam, vita vivet et non morietur. Omnium iniquitatum , quas operatus est, non recordabor&c@. Dichi lu gloriusu et misericordiusu Deu per lu santu propheta: &"Si lu homu iniquu et peccaturi si convertirà a mmi et guardirà tucti li mei comandamenti, zoè si disponirà ad non vuliri fari may contra ad ipsi, et farrà iudiciu et iusticia, zoè farrà iudiciu confessandusi di tucti soy peccati et farrà iusticia fachendu la penitentia ki ad illu sarrà imposita, fachendu quisti cosi&" dichi lu gloriusu Deu &"viverrà di vita eterna&". Dì, guarda dulchi paroli ki siiungi et dichi: &"Ipsi factomenti farrò la pachi cum illu,&" dichi Deu &"ki di tucti li sue iniquitati ki à factu et operatu, non mi ricordirò di nixuna&". Quali adunca quillu peccaturi è così seleratu ki, videndu tanta benignitati ki Deu usa cum illu di vulirilu rechipiri a $34$misericordia, ki non dìvissi convertiri ad ipsu Deu? Undi sappi ki non fu may sì sceleratu peccaturi, plinu di ogni iniquitati, ki pentendusi di soy peccati et volendu ritornari ad penitentia, ki Deu non lu rechipissi a misericordia. Undi tu ày lu exemplu di Ninive, chitati grandi, di la quali era tantu criscuta la iniquitati et li peccati multiplicati, ki Deu à provocatu ad ira contra di loru, si dispossi, si in quaranta dì non fachissiru penitentia di li loru peccati, di ssoffundari quilla chitati. Undi per quistu, adunca, mandau ad Iona propheta in la chitati di Ninive ad predicari loru la penitentia. Va adunca Iona propheta in la chitati di Ninive, et grida forti et dichi: «Per li vostri peccati grandi et scelerationi aviti Deu provocatu ad ira contra di vui; undi eu vi annunciu: si di izà ad quaranta iorni non haviriti factu penitentia di vostri peccati, Deu profundirà quista chitati!». Undi la novella va a lu re, comu lu propheta #<...>@. Et lu re, videndu quistu factu, si livau di la sua sedia riali, et levaussi la curuna di la testa, et strazaussi lu vestimentu di dossu, et vestiussi di saccu, et misissi la chinnira in testa, et plansi amaramenti. Et mandau un bandu per tucta la chitati, ki chascunu divi stari diiunu tri iorni; et ki in quisti tri iorni non si dia a maniari nì pichulu nì grandi nè bestie nì persuna nixuna in quilli tri iorni; et ki ogni unu si vesta di saccu, et ki chascunu gridi forti a Dio: «Misericordia!». «Chi dubita» dichi lu $35$re «ki nui vurrimu tornari a ppenitencia, ki Deu non chi perdugni?». Undi cussì fu: imperò videndu Diu la loru penitencia, fu provocatu a misericordia inversu di loru, et fu a lloru perdunatu. Imperò dichi per lu soy propheta: #&CNolo morte peccatoris, sed magis ut convertatur et vivat&c@: &"Eu non voglu nè desideru la morti di lu peccaturi&" dichi Deu &"zoè la morti eterna, ma plui tostu desideru ki si converti a penitencia et viva eternalimenti&". O fratellu meu carissimu, o surella mia cara in la caritati di Iesu Cristu, considera, preguti, un pocu, cum tuctu lu toy intellectu, quantu è la benignitati di lu nostru Signuri a vuliriti rechipiri a misericordia, et apparichatu, si tu ad ipsu ti voy convertiri, dariti vita eterna. Et azò ki quistu poza meglu intendiri, considira li infiniti benificii ki da ipsu ày rechiputu: ki, lassandu stari lu benificiu di la creationi et li altri innumerabili benificii rechiputi et ki tuctu iornu rechipimu, plui sulamenti quillu excessivu benificiu di la redemtioni humana divirissi moviri ogni cori per lu amuri di lu soy Redenturi, et trairi a lu tuctu di la anima ogni amuri, desideriu et affectu terrenu. $36$Et ki è quistu a ppensari? ki lu eternu Patri, non avendu alcunu bisognu di nui, ma tractu di la sua infinita misericordia, dedi lu so propriu Figlu per reconperari lu servu. Undi dichi Cristu in santu Iohanni: #&CSic dilexit mundum, ut suum Filium unigenitum daret&c@: &"Tantu fu lu smesuratu amuri ki Deu portau a la humana natura, ki per ipsa recumperari mandau lu so unigenitu Figlolu&". Ora ki è a ppensari? ki lu unigenitu figlolu di Deu, lu quali è coeternu a lu Patri, riposandosi a la sedia di la sua eterna maiestati, in quilla triumphali curti di lu chelu, dundi miliuni di angeli li stavanu intornu a servirilu, per la sua inextimabili caritati discendisci di tanta gloria in quista valli di tanta miseria, vistendusi la vilitati di la nostra carni, piglandu forma di servu et conversandu cum li homini sì comu unu altru vili homicellu, im povirtati et in multi disaxi, suctamictendusi ad improperii et derisioni di li selerati, et a li guanchiati et incollati et crudili bactituri di li dispietati et perfidi Iudei, ultimatamenti factu obedienti perfina a la vituperusa morti di la cruchi? Et tuctu quistu fu per ti reconperare. O ineffabili pietati di lu divinu amuri! o stupenda amirationi di la smisurata caritati cum la quali era amatu! Ora ki sarà cussì duru, ki ad tantu amuri non corrisponda? Considera ancora, preguti, un pocu lu grandi benificiu ki di illu ày rechiputu circa a la tua creationi. Considera comu ipsu ti à creatu creatura rationali, a la sua imagini et similitudini. Potiati fari una petra o unu arbori, una pecura, unu pisci, unu auchellu; ma supra tucti quisti cosi ti vulissi amari, $37$fachenduti criatura rationali. Ancora ti à datu lu dunu di lu intellectu et lu lumi di la fidi, la quali cosa non ànnu li pagani. Dundi veni, adunca, ki t'à datu tanti beneficii? Non per toi meriti, anti per sua benignitati. Et tu ki ày rendutu ad ipsu in caniu di tanti duni? O guarda beni, miseru, la tua ingratitudini! Tucte le creature inrationabili, secundu la loru natura, continuamenti rendinu laudi et gratia a lu loru Criaturi, et exceptu lu miseru peccaturi, lu quali à rechiputu plui benificiu da Deu ki li altri creaturi; et ipsu, dicu, è quillu ki offendi lu so Criaturi. O miserabili ingratitudini! Ki quillu ki è tuctu bonu, tuctu benignu et tuctu misericordiusu, da lu quali ày rechiputu tanti beneficii et infiniti duni, tu, miseru scanuxenti, lu ài cuntantu et omni iornu offisu! et quantu infinitamenti! Imperò ki Deu è summu beni et infinitu, ogni offisa ki tu chi ày facta si è infinita, et però merita infinita pena. Undi, in veritati, si tu canuxissi quantu gravamenti cum omni minimu peccatu murtali ài offisu Deu, tu canuxirissi ki digna cosa sarria ki tucti le creaturi fachissiru vindicta di la offisa ki tu, miseru peccaturi, ày factu a lu toy Creaturi. Undi grandi maravigla è comu la terra non si aperi et agluctiti vivu. Ora nota, preguti, et videray la infinita misericordia di Deu comu è apparachata a rrichipiriti, si ad illu voi ritornari. Tu ày vidutu quanti beneficii ti à datu et vidutu comu tuctu lu iornu ti chama, et di tuctu si statu ingratu, et quantu gravamenti tu lu ày offisu: et nenti di minu, cum tuctu quistu, $38$tanta è la sua misericordia, ki si tu ti voy pentiri et tornari ad illu, ipsu è apparichatu cum li braza aperti ad vuliriti rechipiri, adimenticandusi ogni offisa. Undi dichi lu propheta: #&C«Convertimini ad me in toto corde vestro»: et convertimini ad dominum Deum vestrum, quia benignus et misericors est&c@: &"Convertitivi ad mi&" dichi Deu &"cum tuctu lu vostru cori, animichelli mei, li quali #<...>@ per darivi im sempiternu la eterna gloria. Non voglu ki vi disperati, anci voglu ki vi convertiti ad mi, ki eu su lu vostru Deu, imperò ki eu su tuctu benignu et plinu di misericordia. Lassati li vostri peccati et tornati ad mi #<...>@ cum li braza aperti apparichatu per abrazarivi&". &VDè, criatura humana, scanuxenti supra omni altra creatura, comu ti poy partiri per sì vili dilectamenti di lu toy Facturi, di ki tu si factura, lu quali ti chama sì amurusamenti ki trovi ad illu, et tu puru stai duru et non ày cura di lu toy Signuri? &PO miseri peccaturi, li quali dormiti a la culpa mortali, resviglativi! non siati pigri et negligenti, essundu in tantu periculu! Quali di vui è tantu stultu ki non fugissi prestamenti, videndusi la morti corpurali a li spalli? Certu nixunu. Ma, o miseri taupinelli vui, eccu ki la morti eterna auchidi $39$la anima et lu corpu, et nenti di minu non vi curati di tantu vostru dannu. Resentitivi adunca, resentitivi genti pigra! Eccu la morti incerta, la quali fortimenti auchidi lu fragili corpu, quandu nui non pensamu! Dì, guardati, preguvi, quanti innanci a vui, etiamdeu li vostri canuxenti, li ày supraiunctu la morti, ipsi non pensandolu, et non essendu apparichati li ày levati di la prisenti vita! Oymè, et ki duluri sarrà! ki la anima sarrà reprisentata dannanti lu conspectu de terribili et iustissimu iudichi Iesu Cristu, lu quali da vurrà vidiri raxuni di ogni pichula cosa. Senza dubiu teniti ki, si in vui sarrà truvatu puru unu sulu peccatu mortali, lu quali maliciusamenti lu aiati occultu et non lu aviti volutu confessari, oy per virgogna oy per altru, sarriti dannati in sempiternu a li terribili peni di lu infernu. Et allura quandu vurriti tornari a penitentia non porriti, però ki quillu sarrà tenpu di iusticia et non di misericordia. Adunca, carissimi, ora ki è tempu di misericordia vi debiati pentiri, et confessativi, però ki non sapiti quantu vi aia a durari, cum so tia di cosa ki non sapimu lu iornu di la nostra fini. Undi dichi santu Augustinu: #&CNescit autem quando, vel ubi et quomodo moriatur homo; et tamen certus est quod eum mori oportet&c@. Çoè: &"Lu homu mortali non sa quandu nì dundi nè in ki modu illu divi moriri; et nenti di minu certu è ki li conveni moriri&". Di quistu tempu di misericordia dichi lu apostulu: #&CEcce nunc tempus acceptabile, ecce nunc dies salutis&c@. Çoè dichi: &"Hora è lu tempu di la penitentia acceptabili et lu iornu di la tua saluti&", mentri ki si in quista vita; $40$però ki di poy di quista vita prisenti non haviray spaciu nì plui tempu di penitentia. Dè, in fini ki ày tu lu tempu, anima divota, torna a Deu, imperò ki non rumani si non da ti, et non havirai plui scusa nixuna! Odi tu lu Signuri ki inversu da ti cum amuri grida: &VNon haviri dubitanza di la riceptationi, non fari plui dimoransa, non ài nixuna ragioni; dammi contriccioni cum plantu amaricatu! &PConsidera adunca, dulcissimu meu fratellu, tucti li supradicti cosi, et cum grandi diligentia li divi tucti scriviri in lu to cori; et considera ki plui vali la anima tua sula ki tucti li cosi ki sunu a lu mundu. Et per tantu fa ki co un francu cori conbacti contra lu demonio et contra lu mundu, lu quali ti inpedisci la saluti di la anima tua; et torna a Deu, lu quali sempri sarrà cum tia, ki per gratia et di là per gloria. Amen %[7.] Da poi ki la anima à vidutu et consideratu quilli cosi li quali la ànnu ad induchiri a la integra et vera confessioni, per partirisi di lu peccatu et tornari a Deu, soi creaturi, et è disposta ipsa anima de liberarisi di li manu di lu demoniu, lu quali medianti lu peccatu la teni incatinata, bisogna adunca ki vegna li condictioni ki in ipsa confessioni si rechercanu, $41$azò ki ipsa sia facta cum debitu modu. Imperò ki la confessioni è una cosa tantu necessaria a la saluti di la anima, ki, senza ipsa confessioni, la anima non si po salvari: et però bisogna ki in la confessioni sia summa diligencia di sapiri tucti quilli condictioni ki si richercanu; et multi pocu sunu ogi dì quilli ki si sapinu ben confessari. Undi nota ki in la confessioni si richedinu octu condictioni, senza le quale confessione non è debitamenti facta. La prima condictioni si è ki illa sia premeditata; la secunda ki illa sia integra; la terza ki illa sia contrita; la quarta ki illa sia propia; la quinta ki illa sia vera; la sexta ki illa sia virgugnusa; la sectima ki illa sia confitenti; la ottava et ultima ki illa sia convenienti. In quisti octu condictioni sta la perfectioni di la debita confessioni, et però cum diligentia le divimu notari et teniri scripti in lu cori. %[8.] La prima condictioni di la confessioni si è ki illa divi esseri premeditata, zoè cogitata. Quista tali premeditationi è tantu necessaria ki eu mi pensu ki multi, per quista $42$negligentia di non pensari li soy peccati, veninu a la confessioni cum la testa levata et non si ricordanu di loru peccati, et poi si cridinu esseri confessati; in tantu, morendu a quistu modu, si cridinu salvari, et morinu li mischini dannati. Ben sai ki non è possibili ki, in una menza ura ki tu stai a li pedi di lu confessuri, ki tu ti arricordi di tucti li peccati ki ài factu in unu annu, di poy ki tu ti confessasti. Undi sequita ki tu non ti confessi integramenti di li toy peccati comu si richerca a la vera confessioni: per la quali cosa è di necessitati ki, prima ki tu vai a la confessioni, tu agi pensati li toi peccati. Undi ày in Isaia propheta, dundi dichi: #&CRecogitabo tibi omnes annos meos in amaritudine anime mee&c@. Çoè dichi: &"Eu pensirò et cogitarò tucti li mei anni, zoè tucti li offisi ki aiu factu in tucti li anni di la vita mia ad ti, Deu meu. et quistu farrò cum grandi duluri et amaritudini di la anima mia&". Undi eu ti pregu ki considiri un pocu lu periculu grandi ki ànnu pensari beni li soy peccati, prima ki lu homu vaya a la confessioni. Ora pugnamu ki unu si vaya ad confessari et non à pututu pensari a li soy peccati, et veni ad confessarisi et per dimenticansa lassa unu sulu peccatu murtali, lu quali non si ricordau; et la accaxuni perkì non si.ndi arricordau si è per la negligentia di non avirilu pensatu, perkì si illi chi $43$avissiru postu la diligentia lu pensari si&·ndi avissi ricordatu, ma perkì non chi la misi, non si ricordau: dicu ki quistu tali peccatu li rumani puru peccatu murtali, in tantu ki, morendu in quistu modu, mori dapnatu. Ma nota beni et lu meu parlari: dicu ki tal peccatu dimenticatu non è stata acaxuni la negligentia di non avirilu pensatu. Et si tu dichi: «Eu non mi&·ndi recorday, però ki si eu mi.ndi avissi arricordatu, eu lu aviria confessatu», et eu ti respundu ki è la caxuni di quistu non ricordari prochedi di la negligentia, et però non excusa lu peccatu. Undi quistu mustra Ricardu a lu so quartu, et plui ki cum tali peccati rimasi, si tu ti comuniki, ti comuniki cum peccatu mortali. Ora nota beni. Pugnamu ki tu ti vay ad confessari, et prima tu poni beni la tua diligentia ad pensari li toy peccati; veni ki, facta la debita diligentia, ti confessi, et per mancamentu di memoria et non per negligencia di non pensari li peccati multu beni, ti rimagnanu chentu peccati mortali ki non ti ricordi: dicu ki si beni confessatu et absolutu di tucti quisti chentu peccati mortali, sì comu di li altri di li quali tu si confessatu, in tantu ki, morendu a questu modu, andirisi salvu; et la raxuni si è ki a lu inpossibili Deu non ti prega. Sic, adunca, vidi ki a la saluti di la anima quista premeditationi di peccati si è necessaria. %[9.] $44$La secunda condictioni ki si rechedi in la vera confessioni si è ki illa sia integra. Et quistu si po intendiri in multi modi. Et lu primu modu ki si intendi esseri integra si è ki tucti li raxuni di peccati ki tu ày cumissi, tu ti divi confessari ad unu sulu sacerdotu. Tucti li raxuni di peccatu ki si ponu comictiri a lu mundu, si ponu reduchiri in dui: o veramenti lu homu offendi Deu per omissioni, o veramenti lu homu offendi Deu per commissioni. Per omissioni offendi quillu ki non fa quillu ki è tenutu per debitu di fari, zoè observari li dechi commandamenti, li quali tu non observi. Imperò ki là dundi ti è dicto ki tu aduri unu solu Deu, et tu andiray a la incantatrichi et aduri lu demoniu; guarda la festa commandata, et tu non lu fay; honura lu patri et la matri tua, et tuctu fay lu contrariu et non ti.ndi curi nenti: in tucti quisti commandamenti veni ad ofendiri per omissioni, zoè lassandu di fari quillu ki tu si tenutu di fari. Per comissioni offendi quillu ki fa quillu ki non è tenutu $45$di fari. Verbi gratia: Deu ti comanda non auchidiri, non fari furtu, non fari fornicationi, non diri falsu testimoniu: omni volta ki tu farray contra di quisti comandamenti, sì offendi per comissioni, però ki tu fay quillu ki non divi fari et quillu ki non ti è commisu. Adunca, tucti li offisi ki tu ài factu a Deu in chascunu di quisti dui modi, comveni ki tu li diki, azò ki la confessioni sia integra. Et quistu è quillu ki dichia David propheta: #&CDelictum meum cognitum tibi feci, et iniusticias meas non abscondi.&c@ Çoè: &"Eu fichi manifestu ad ti, bonu Deu, lu meu dilictu, zoè la offisa ki eu fichi per omissioni, et non ò nascusu le mie iniusticie, zoè li offisi ki ti ò facti per commissioni&". Ancora si intendi ki la confessioni sia integra: zoè ki tu diki tucti li peccati ki tu ày facti, non retinendu nixunu sentimentu, o per virgogna o per unu altru modu. Però ki si sulamenti ti adimentiki unu sulu peccatu mortali, ki scientimenti lu retinissi, lu quali non lu volissi confessari, non ti valiria nenti la confessioni ki tu avissi facta di tucti li altri peccati, et resti comu tu non ti avissi confessatu. Undi dichi Salamuni in li Proverbi: #&CQui abscondit scelera sua non deligetur a Domino; qui autem confessus fuerit et relinquerit ea misericordiam consequetur&c@: &"Quillu lu quali nascondi, zoè si reteni ki non voli diri li soi peccati, non sarrà da Deu amatu, zoè ki non rechipirà la misericordia et la remissioni di soi peccati; ma quillu lu quali confessa tucti li soy peccati et non si $46$retinirà nullu, et tucti soy peccati abandunirà, quistu sarrà quillu ki richipirà di Deu misericordia&". Multi volti sarrà unu homu o una donna ki avirà unu enorme peccatu, et virgognirassi tantu di quistu peccatu, ki di tucti li altri peccati si confessarà et quillu sulu si ritenirà, ki non lu vorrà diri in confessioni. Et non canuxi, lu miseru o la misera, ki la confessioni ki à facta non li vali nenti per quistu peccatu retinutu, et si sta in quillu prepositu murria dannatu. Undi contra quisti tali dichi Deu per Isaia propheta: #&CAbsconditum est peccatum eius; dolor parientis et venerit ei.&c@ Çoè: &"Ipsu à nascostu lu so peccatu, zoè ki per virgogna non l'à vulutu confessari; adunca li verrà lu duluri di quilla ki parturisce&", zoè per haviri retinutu ipsu peccatu sarrà eternalimenti cruciyata in li intollerabili peni di lu infernu. Intèndissi ancora in altru modu ki la confessioni divi esseri integra: zoè ki illa divi esseri facta tucta ad una persuna. Imperò ki sunu di quilli ki una parti si confessanu ad unu confessuri et una altra parti ad unu altru confessuri, azò ki nixunu saia beni tucti li soy peccati. Et quista tali confessioni non vali una ficu, però ki fachendu cussì, non sulamenti rimani sensa absoluccioni et senza fructu di confessioni, ma plui tostu ki di novu pecca grandimenti, perzò ki pari ki vogla ingannari Deu. Et sunu obligati quisti tali a riconfessarisi di tucti li dicti peccati ad una persuna, però ki altramenti non li varria nenti quilla confessioni. $47$Undi nota ki sunu multi cosi in le quali si debianu confessari una altra volta li peccati, li quali sunu stati una volta confessati. Et lu primu casu si è quistu supratuctu, zoè quandu unu fussi confessatu la mitati di soi peccati da unu confessuri #<...>@; allura conveni ki si riconfessi di tucti ad una persuna sula, perzò ki quilla tali falsa confessioni non li valsi nenti. Et lu secundu casu si è quandu alcunu, confessandosi, si riteni sientimenti alcunu peccatu: perzò ki quistu tali è tenutu di confessari un'altra volta et lu peccatu lu quali illi non à volutu revelari, et etiamdeu è tenutu di novu diri tucti quilli peccati ki prima si havia confessatu. El terzu casu si è ki, essendu beni confessatu integramenti, et illu avissi disprezatu a ffari la penitencia, oy ki si la havissi diminticata, allura si divi confessari li predicti peccati, perkì altramenti non li sapirà dari la debita penitentia si non sapissi li soi peccati. Et lu quartu casu si è quandu lu peccaturi è soltu con conditioni, et illu non observa la conditioni, però ki allura la obsuluptioni non li vali. Verbi gratia: unu si va ad confessari ki havirà factu iniuria ad alcuna persuna oy piglatu di lu soy, et lu confessuri lu absolvi cum quista condictioni: ki renda a quillu quillu dannu ki li fichi; quistu no&·ndi fa nulla et non observa quista condicioni: dicu ki quilla absoluctioni non li $48$vali. Similimenti, absolvenduti cum condictioni ki tu vagi a chercari perdunanza ad una persuna ki tu havirai iniuriatu oy diffamatu, et tu non lu fai, non ti vali nulla quilla confessioni. Et lu quintu casu si è quandu unu si confessa cum prepositu di fari quillu medizimo peccatu: comu unu ki si confessa cum intentioni di vendiri ancora plui a termini ki a contanti, la quali cosa è usura; o veramenti la donna ki si confessa cum prepositu di allesciarisi ancora; o simili casi: dicu ki non li vali la confessioni, et non po esseri absoluto. Sickì, adunca, è di necessitati a la saluti, dichi, confessarisi da capu, però ki la prima voluntati non li valsi la confessioni nì la obsuluptioni ki li fu facta. Ancora si po intendiri quistu in altru modu, zoè ki la confessioni divi essiri integra: zoè ki illi non dica sulamenti lu peccatu in sì, ma etiamdeu tucti le circunstantie di peccati, li quali agravanu lu peccatu. Imperò ki multi volti pisirà plui la circustancia di unu peccatu ki non farria quillu simili peccatu senza tali circustantia: et però, adunca, è de necessitati di diri tucte quille circunstancie le quale agravanu lu peccatu. Le circustancie le quale agravanu lu peccatu sunu quisti octu, li quali si contenenu in quistu versu, zoè: #&CQuis, quid, ubi, coram, quociens, cur, quomodo, quando? Quilibet observet anime medicamina dando.&c@ Zoè: ki è, ki, dundi, innanti a cui, quanti volti, per ki caxuni, comu, quandu? Questi circustantie sunu in ogni peccatu di considerari, et quandu lu peccatu per quisti circustantie fussi $49$agravatu, sarrianu a la confessioni ipsi circustantie di diclarari. La prima circustancia si è quista: zoè considerari in ki gradu et in ki statu è quillu ki pecca; però ki, #&Cceteris paribus&c@, essendu dui peccati, li quali comisi per unu prelatu l'unu et per unu subditu l'altru, plui pecca lu prelatu ki lu subditu, et plui unu licteratu et saiu ki unu ignoranti, et plui unu religiusu ki unu secularu, et cussì di simili exempli. Cussì plui gravi unu medizimo peccatu comissu di persuna di plui altu statu et dignu, et quistu dicu cherca di lu statu spirituali: ki plui gravi è lu loru peccatu ki di una persuna di baxu statu. La secunda circustantia si è quista: confessari le specie di lu peccatu; però ki sunu alcuni circustancie li quali mutanu li specie di lu peccatu. Verbi gratia: lu comictiri di unu peccatu carnali è peccatu mortali; comicterilu cum una ki non aia maritu è peccatu di fornicacioni simplichi; cum una ki aia maritu è peccatu di adulteriu; et è maiuri peccatu comictendulu cum una ki li apartegni di parentatu, et è peccatu d'incestu; et è maiuri comictendulu cum una religiusa, et è peccatu di sacrilegiu. Undi quistu non bastirà, confessarsi di aviri comisu unu sulu peccatu murtali, ma bisogna dici li supradicti circustancie secundu ki sianu, li quali plui ki l'altra agravanu li peccati. La terza circustantia si è dundi, zoè dire lu locu dundi à $50$factu lu peccatu; cum so cia di cosa ki plui grava quillu peccatu ki si comicti di intru la ecclesia oy in cimiterio, ki quillu ki è comissu in altru locu. Verbi gratia: lu furare in una casa è furtu, ma lu furari di intru la ecclesia è sacrilegiu, et è maiuri peccatu: da poy ki quista circustantia grava plui lu peccatu, però è necessariu dirila. La quarta circustantia si è innanci a cui, zoè a diri ki chi era presenti quandu tali peccatu fu comisu, perzò ca dedi captivu exemplu di peccari a tucti quilli ki ve n'eranu di presenti: comu si fussi unu ki arrubassi una ecclesia in presencia di altrui, oy qualunca altru peccatu si fussi: tucti quilli persuni ki ti ànnu viduti ànnu rechiputu mali exemplu. Undi nota ki quisti peccanu tantu plui gravamenti, ki dannu captivu exemplu di peccari a plui persuni, essendu l'atri cossi di pari. Et tantu è gravi quistu peccatu di lu dari mali exemplu, ki in alcuna cosa si fa plui gravi ki quillu furtu. Undi dichi Isideru, Di sumu bonu: #&CDeteriores sunt qui sine exemplis vitam moresque corrunpunt, hiis qui substancias aliorum prodigiaque diripiunt.&c@ Dichi ki quilli li quali cum loru falsa doctrina, o veru cum mali exempli, corrunpinu la bona vita et li boni custumi di li boni homini et virtusi, dichi ipsu Isideru ki quisti tali sunnu plui captivi et plui deteriuri ki $51$quilli ki piglanu la roba et la substancia d'altrui. Et quisti tali sunu tenuti di rendiri raxuni dinansi lu conspectu di Deu di tucti quilli animi le quali, per li loru mali exempli, comictinu alcunu peccatu. Undi poi ki Isideru à dictu li supradicti paroli, subiunge: #&CHii enim quoscumque exemplo male conversationis sue pereunt, de illis racionem sine dubio redituri sunt.&c@ Çoè dichi: &"Quilli ki dannu malu exemplu sacianu, senza dubiu nixunu, ki li convirrà dananti Deu rendiri raxuni di tucti quilli animi li quali, per li loru mali exempli, sunu stati accaxuni di occidiri et perderi, zoè farili peccari et dapnari&". La quinta circustantia si è quanti volti comisi lu peccatu; imperò ki si pecca tantu plui gravi, quantu ipsi comictinu plui volti un peccatu, et però è di necessitati dirilu. La sexta circustancia si è perkì, zoè a ki fini; perzò ki lu peccatu è minuri et maiuri sicundu diversi fini di lu peccatu. Et per tantu plui pecca gravamenti unu ki dichi una buxia affini ki unu innocenti sia mortu, ki non fa unu ki dica una simili buxia affini ki unu innocenti sia liberatu di la morti. Ancora sarrannu dui ki a ccasu verranu a paroli l'unu cum l'altru; vegnanu poy alli manu et l'unu auchidi l'altro, zoè ki l'unu rumani mortu. Et sarrà un altru ki richipi da unu dinari per auchidiri unu homu; quistu aposta quistu homu ad unu locu et ammazalu: ben sai ki quistu omicidiu pessirà plui ki lu primu, per la circustancia ki agrava ipsu peccatu. Et però tali simili circustancie si dinnu diri. La septima circustantia si è comu, zoè con ki movimentu $52$comecti lu peccatu: si illi è statu inductu a lu peccatu per subiestioni diabolica oy di altri, oy puru di la sua propria malicia; imperò ki plui gravi è lu peccatu inductu per propria malicia, ki quillu ki è cadutu per diabolica tantatione, avegna ki l'unu et l'altru sia mortali. La octava et ultima circustantia si è quandu, zoè in ki tempu si comisi lu peccatu; imperzò ki si pecca tantu plui gravamenti quantu plui è divotu et sollennu lu tempu lu quali si comicti lu peccatu. Undi unu midemi peccatu in lu iornu di festa è plui gravi ki essendu factu in iornu ki non fussi festa; o in iornu di diiunu o in iornu diputatu ad orationi: è plui gravi lu peccatu comisu in quisti iorni ki in unu altru dì. Undi tu sai ki lavorari di lavuri licitu è licitu a ffari in iornu ki non sia comandamentu, ma non sarrà ià licitu tali lavuri in dì de dominica et in dì di festa comandata. Adunca, lu peccatu ki è peccatu a comictirilu lu iornu di lavurari, et non è licitu a ffarilu di nullu tempu, quantu adunca sarrà maiuri peccatu a comictirilu lu iornu di la festa comandata, lu quali iornu non è licitu di fari quilli cosi ki l'altri iorni sunu liciti a ffarili! Et però ki quista circustantia agrava lu peccatu, però è di necessitati di dirila. %[10.] La terza condicioni ki di' haviri la confessioni si è ki illa sia contrita, zoè ki illa sia cum duluri et amaritudini di $53$peccati facti, et cum prepositu di abstinirsi per lu tempu di veniri. Imperzò ki quillu lu quali è dulenti di peccati comisi di la offensioni di Deu, in ki modu è unitu cum Deu? Et similimenti, quillu lu quali è in prepositu di peccari un'altra volta, ora non offendi illu Deu cum la voluntati? Certu sì; et per tantu non è alcunu ki poza insenblamenti esseri riconciliatu cum Deu et esseri inimicu di Deu. Adunca illu è necessariu ki lu peccaturi in prima aia contricioni di peccati passati, et ki aia prepositu di non peccari per lu aviniri, si voli illu esseri reconsiliatu cum Deu per la confessioni. Et senza quista contricioni la anima non si po salvari, imperò ki la princhipali condicioni ki si richerca in la confessioni #<...>@, in tantu ki la confessioni non vali nulla senza la contrictioni. Undi è lu sacramentu di la vera penitentia? Sta in quisti tri cosi: contrictioni, confessioni et satisfacioni. In tri modi ni pari distincta penitencia: in primu è contricioni, ki accacta o adimanda la induligentia; l'altra è confessioni, ki purifica la anima; l'altra è satisfacioni di lu debitu pagatu. Vidi adunca ki la contricioni è lu fundamentu di quistu bellu hedificiu, et levatu lu fundamentu sai beni ki tuctu lu hedificiu andirà a terra. Cussì, levata la contricioni, quistu sacramentu di la penitencia non vali nulla. Et però dichia Iob: #&CDimictam adversum me eloquium meum, loquar in amaritudine anime mee&c@: &"Eu dirizirò lu meu parlari incontra da mi, çoè in la confessioni dichendu li mei peccati, et parlandu cum grandi duluri et amaritudini di la anima mia&". Et quista tali $54$contricioni si divi haviri sulamenti per rispectu di la offisa facta a Deu, et non per altru respectu. Undi nota ki tri sunu li amuri et timuri ki lu homu po haviri ad una persuna. Et lu primu amuri si chama serviri; et quistu è lu amuri ki à lu servu a lu so signuri, di lu quali è servu per pagura di non haviri di li bactituri: et quistu tali serviciu non è bonu, perkì non è factu cum veru amuri, ma per timuri. Et lu secundu amuri si chama mercennariu; et quistu è quillu quandu unu servi ad un altru per lu premiu ki aspetta di illu: et quistu tali serviciu ancora non è bonu, perkì non è factu cum veru amuri, ma per lu premiu. Et lu terzu amuri si chama filiali; et quistu è quandu unu servi ad un altru non per pagura, #<...>@ per sula caritati: et quistu è bonu et perfectu amuri, lu quali è assimiglatu a quillu di lu bonu figlu, lu quali non per timuri nè per premiu, ma sulu per bonu amuri servi a lu patri. Ora cussì intraveni di la confessioni facta cum contriccioni, la quali contricioni la anima <à> in la confessioni, ki tantu si accepta in lu cospectu di Deu cum quanta bona intentioni et contritioni sarrà facta, non plui. Undi si tu ti penti di li toy peccati sulu per pagura di li peni di lu infernu et non per la offisa ki ày facta a Deu, quista contricioni non è vera, et è assimiglata a lu primu amuri servili: non è bonu, però ki, sapendu di lu certu di non haviri quilli peni, tu non ti guardirissi di lu peccatu et non ti curirissi di Deu. Si tu ancora ti penti di toy peccati sulu per haviri la gloria di vita eterna et non per la offisa facta a Deu, quista contricioni non è vera, $55$et è assimiglata a lu secundu amuri meccennariu, lu quali non è bonu, però ki si tu fussi certu di non haviri quilla gloria, tu non ti guardirissi di lu peccatu et non ti curirissi di Deu. Undi odi Deu ki ti dichi: &VNon mi ami per amuri, ki lu preciu ti sta in cori; si lu preciu non tiri fori, lu amuri è anichilatu. &PMa si tu ti penti di toy peccati non per timuri di lu infernu nì per amuri di la gloria, ma sulamenti per la offisa facta a Deu, quista sarrà vera contritioni, et assimiglirassi a lu terzu amuri filiali, lu quali è bonu et perfectu. #<...>@ ancora non ti vali, ma ti conveni haviri la terza contritioni vera, la quali si riquedi in la vera confessioni. Et avegnadeu ki lu peccaturi sia licitu, a vuliri turnari a Deu, di aviri lu vidiri chirca di li peni di lu infernu et a la gloria di vita eterna, le quali cosi aiutanu fortimenti ad tornari a Deu, nenti di minu la princhipali intencioni divi esseri sulu haviri la contriccioni di li soi peccati per la offisa facta a lu soy Creaturi. Et azò ki lu peccaturi poza meglu a quistu statu veniri, divi considirari ki è quillu ki è offisu et ki si tu ki lu offendisti. Considerandu quillu lu quali tu ài offisu - zoè Deu, summu bonu, summu saviu, summu benignu, lu quali è plinu di ogni benignitati, di ogni mansuetudini, di ogni virtuti - $56$considira ki à factu ad ti altru ki beni: creatuti sua creatura, datuti à li sensi, ki è cossì nobili cosa; non ti creò petra, nè herba, nè animali bructu, ma racionali creatura ad sua imagini et similitudini; datuti à per habitacione la gloria superna, et per conpagnia li angeli, et per gaudiri et fruiri e ipsu ki è summu beni. Considera, o misiru, ki si tu ki ài offisu et confunditi. Dicu ki tu si unu vilissimu vermi plinu di ogni lurdiza et nectiza, dicu quantu ki a lu corpu, et si tantu ingratu inversu di lu to Signuri cussì benignu, e levati contra di illu sì altamenti in superbia tuctu lu iornu, cussì obscuramenti offendendulu; et quantu infinitamenti! O grandi miseria, o miserabili ingratitudini di lu homu peccaturi! Cussì amaramenti tuctu lu iornu offendici quillu di lu quali ài rechiputu tanti et infiniti beneficii! Undi si lu peccaturi quistu diligentimenti considera, certu sarrà, per la offisa facta a lu so Creaturi, tractu a contricioni di soi peccati, audendu Deu ki, cum lacrimabili vuchi, per lu propheta di ipsu peccaturi lamentandusi dichi: #&CRetribuebant mihi mala pro bonis, et odium pro deleccione mea&c@: &"Et quissi miseri peccaturi,&" dichi Deu &"per li grandi beneficii ki eu dava a lloru, mi rendunu per meritu mali, et per lu grandi anuri ki eu aiu inversu di loru dimostratu, ànnu mostratu a mi amaru odiu, zoè quandu peccandu offendinu a la mia benignitati&". %[11.] $57$La quarta condicioni ki si richerca in la confessioni si è ki illa sia propria, zoè ki tu divi confessari li toi peccati et non quilli di lu conpagnu. Divi adunca lu peccaturi, in la confessioni, accusari sì medemi, et non accusari a lu conpagnu. Undi David propheta, in lu secundu Libru di li Re, accusandosi di lu peccatu, dichia: #&CEgo sum qui peccavi, ego qui inique egi&c@: &"Eu, sugnu eu quillu&" dissi &"ki ò peccatu, Signuri meu; eu sugnu quillu ki ò peccatu li iniquitati&". Et nota ki si condanna la anima quandu altru si excusa in la confessioni et accusa e inculpa lu conpagnu. Et cussì, per lu contrariu, quillu lu quali è iustu, tutta la caxuni di lu peccatu imponi a sì propriu, non inculpandu persuna alcuna. Undi dichi Salamuni a li Proverbii: #&CIustus primor accusator est sui ipsius.&c@ Çoè: &"Lu homu iustu sempri in primu è accusaturi di sì videmi&", zoè ki accusa ad sì non inculpandu lu conpagnu. Sunu multi ki in la confessioni, per scusari lu conpagnu, zoè lu peccatu, inculpanu Deu, dichendu: «Eu non porria fari altru». Et quistu si è biastimari la divina iusticia, quasi dichendu: «Deu mi à datu tali natura et condicioni ki eu non pozu fari altru», la quali cosa non è vera. Ancora scusandu a sì, accusa multu lu demoniu, dichendu: «Lu demoniu mi $58$lu fichi fari», la quali cosa ancora non è vera, imperò ki dichi santu Geronimu: #&CDebilis est hostis, qui non vincit nisi volentem.&c@ Çoè dichi: &"Multu è debili lu inimicu, zoè lu demoniu, lu quali non vinchi si non quillu ki si voli lassari vinchiri&"; çoè, ki avendu nui lu nostru liberu arbitriu, non à possanza lu demoniu di farici fari unu peccatu, si nui di nostra voluntati non consentamu. Adunca divi esseri la confessioni sì propria, ki lu homu accusi a sì stissu di lu soy peccatu, et non divi inculpari o veramenti accusari lu conpagnu. Undi nota ki mai in la confessioni è licitu di accusari lu conpagnu, exceptu ki in quilli cosi ki tu non poi lu to peccatu accusari si tu non accusi quillu di lu conpagnu. Et quistu fachendu, zoè accusandu in la confessioni lu conpagnu, ni sequita ki, confessanduti, tu fai ditracioni di lu proximu, la quali cosa è peccatu. Sunu ben certi peccati ki lu homu non li po confessari, nè diri la graviza di li loru circustancie, si non accusa ancora lu conpagnu. Verbi gratia, azò ki tu intendi beni: unu comicti una fornicacioni cum una sua parenti; non po adunca quistu la graviza di quistu peccatu, si non nomina lu gradu di quilla tali persuna, per la quali cosa veni a manifestari ki è lu so peccatu. In tucti simili casi ki lu homu non po diri lu so peccatu senza manifestari quillu di lu conpagnu, et è tenutu lu peccaturi accusarilu; ma altramenti non è may licitu accusari lu conpagnu in la confessioni. %[12.] $59$La quinta condicioni ki richedi in la vera confessioni si è ki illa divi esseri vera, çoè mai in la confessioni tu divi diri nixuna buxia; imperò ki quandu tu si dannanti a lu confissuri, si propriu comu si tu fussi dananti a Deu, però ki in quillu casu è lu confessuri vicariu di Deu. Undi dichi lu saviu: #&COs quod mentitur occidit animam suam&c@: &"Quilla bucca la quali dichi la buxia, specialimenti a la confessioni, auchidi la sua anima&". Et però nota ki, su octu speti di humilitati, non è mai licitu a la confessioni diri la buxia. Sunu multi ki quandu si confessanu dichinu ki sunu li maiuri peccaturi di lu mundu et ki ànnu factu tuctu lu mali di lu mundu, et nenti di minu non sarà veru; et ancora loru si cridiranu esseri gran peccaturi, comu dichinu. Non vidi tu ca dichi la buxia a Deu? Et si tu dichi: «Eu lu dicu per humilitati», et eu ti dicu ki quista è falsa humilitati, però ki tu dichi cum la buccha quillu ki tu non cridi cum lu cori, et dichi la buxia. Annanti, quista è ipocrita humilitati, però ki tu dichi quistu per esseri tenutu humili et si superbu; però ki si un altru ti dichissi ki tu fussi sì gran peccaturi, tu lu havirissi per mali. Vidi adunca ki tu dichi a la confessioni quillu ki tu non cridi cum lu cori, et dichi la buxia: per la quali cosa è peccatu. Adunca pigla per regula unu locu et $60$modu di diri la veritati in la confessioni, però ki non è licitu di diri la buxia; però ki in qualunca modu tu la dichi sempri pecchi. %[13.] La sexta condicioni ki si richerca in la vera confessioni si è ki illa sia virgugnusa; però ki quillu ki si confessa si digia fortimenti virgognari di haviri offisu Deu soy creaturi, soy redempturi, soi glorificaturi et soi grandi benefacturi, di lu quali non ài rechiputu si non infiniti beni. Undi ài ki Cristu poni a lu Evangeliu di quillu figlolu prodigu quandu ritornau a lu patri; et canuxendu la offisa ki illu havia facta, virgugnandusi dichiva: #&CNon sum dignus vocari filius tuus: fac me sicud unum de mercennariis tuis&c@: &"Patri meu, di lu quali eu aiu rechiputu tanti beneficii infiniti, et eu comu scanuxenti ti aiu cussì crudilimenti offisu, eccu, signuri meu, ki eu non sugnu plui dignu di esseri chamatu plui toi figlolu, ma fa a mmi cussì comu unu di toy mercennari&". Et cussì divi fari lu peccaturi quandu ritorna a Deu per la confessioni. Et nota ki la virgogna a la confessioni è una grandi parti di penitencia; et cum quanta maiuri virgogna è facta la confessioni, tantu plui si richipi pena remissioni di li peccati. Ma, nenti di minu, la virgogna divi esseri sì factamenti ordinata, ki per ipsa virgogna altri non lassi di diri lu so peccatu. Undi dichi Augustinu: #&CCaveas ne verecundia coactus dividas conf essionem&c@: &"Guardati,&" dichi santu Agustinu &"per quantu tu ài cara la anima tua, ki tu, sforzatu di la virgogna, non venchi a dividiri la confessioni&", zoè ki tu $61$dichi una parti di toi peccati et l'altra parti lassi per virgogna, però ki tu no serrissi confessatu. Ma divi pensari lu peccaturi, quantu divi pensari, ki si li riteni et non li dichi, converrà ki a lu iornu di lu iudiciu sia palisi et manifestu ad tuctu lu mundu; et di quillu ki si virgogna di diri ad una persuna sula, converrà ki poy sia svirgognatu di tuctu lu mundu. Undi contra a quilli ki per virgogna lassanu di non confessari lu so peccatu, dichi Deu per Naum propheta: #&CRevelabo pudenda tua in faciem tuam, et ostendam gentibus nuditatem tuam et regnis ingnominiam tuam&c@: &"Eu revelirò,&" dichi Deu &"ribaldu o ribalda, quissi ki lassi per virgogna di non confessari lu to peccatu; revelirò, dicu, tucti li ribaldirie et toy peccati in la fachi tua, et dimustrirò ad tucti li genti, zoè ad tuctu lu mundu, la tua nuditati, zoè le tue virgogni, et ad tucti li regni la tua confessioni et ignominia&". Divi adunca lu peccaturi considerari quali meglu: oy ki eu mi virgogni di una sula persuna, dichendu lu meu peccatu, et salvi la anima mia, oy ki eu, non dichendulu, sia poi svirgognatu dananti tuctu lu mundu, et ancora damni la anima mia. Certu meglu è a dirilu; et ki bisogna però ki altru aia tanta virgogna ki, per ipsa virgogna, vegna ad lassari di confessari lu so peccatu. Si tu si homu ki ti confessi, fa ki tu $62$faczi unu cori vivu et magnu, et ki tu non ti lassi vinchiri di virgogna: #&CVir enim dicitur a virilitati&c@, et però bisogna fari un cori virili et magnu. Et si tu si donna ki ti confessi, fa ancora un cori magnu, et mictiti unu vilu in testa ki ti copiri tuctu lu visu, però ki cossì divinu andari le donni honestamenti a la confessioni. In quistu modu, fachendu ardimmenti dinanti a Deu et non di lu confessuri, et quista stima divi fari: però ki, fornita la confessioni, tu non ti ày ad inpachari cum quissu confessuri, et però non bisogna ki tu ti virgogni di diri li toy peccati. Comu voi tu perdiri la tua anima per unu pocu di virgogna ki tu ày? Ma non! ki tu sarrissi una bestia. Et però securamenti tucti li toi peccati, et no ne lassari nixunu. Et fa ki tu incomenzi a diri prima tucti li maiuri peccati, azò ki, dicti ki tu ày li grandi, non ti è virgogna di diri li pichuli. %[14.] La sectima condicioni ki si richerca a la vera confessioni si è ki illa sia confidenti, zoè ki lu peccaturi, confidandusi beni et diligentimenti cum tucti quilli condicioni ki sunu dicti di supra, confessandusi divi haviri firma speranza et confidencia ki Deu li perdunirà tucti li soy peccati. Et si quista ipsu non à, questa confidencia, la sua confessioni non li vali nenti; però ki, fachendu la confessioni dirictamenti et cum $63$quilla condiccioni ki si richerca, et altri non aia speranza in la misericordia di Deu, veni a ccadiri a lu peccatu di la dispirationi, la quali è summa li altri peccati. Undi Iuda vinni a peccari plui gravamenti, secundu ki dichinu multi, quandu ipsu si disperà di la misericordia di Deu. Et si ipsu Iuda si fussi pentutu et dimandatu misericordia - comu David ki dissi: #&CPeccavi, miserere mei, Deus&c@ - Deu li haviria perdunatu lu so peccatu. Ma Iuda si pentiu beni di lu peccatu, ki dissi: #&CPeccavi tradens sanguinem iustum&c@; ma illi non avinu speranza in la misericordia di Deu, però ki illu non dissi: #&CMiserere mei&c@, ma disperandusi sì peccau illu ipsu stissu, per la quali cosa fu dannatu. Et però dichi David propheta: #&CDixi: «Confitebor adversum me iniusticiam meam, Domino». Et tu remissisti impietate peccati mei&c@: &"Eu dissi in lu meu cori: «Eu confessirò contra di mi la mia iniusticia ad ti, o bonu Deu». Et tu allura mi remisisti, zoè mi perdunasti, Signuri meu, la impietati di lu meu peccatu&". Undi nota ki mai non è sì grandi peccaturi ki, si in veritati illi si volinu convertiri a Deu, ki Deu non li perduni. Tu ài exemplu di Maria Madalena, di la quali dichi lu Evangelista ki era peccatrichi; et perkì in veritati si convertì a Deu, merità di la bucca di Cristu audiri quilli duchi et suavi paroli prudicti di quilla fonti di la divina sapiencia, plena di grandi misericordia: #&CRemictuntur tibi peccata tua&c@. Et però $64$dichi lu exemplu di quilla similitudini di lu figlolu prodigu, ki returnandu a ccasa di lu patri, li fichi incuntru et abrazaulu, et misili supra soi belli vestimenti et fichi gran festa; dandunchi ipsu Cristu ad intendiri ki quandu la anima, figlola di Deu, voli per la confessioni tornari a Deu, soi patri, ki ipsu Deu sempri è apparichatu cum li braza aperti a rrechipirila a misericordia et a perdunarila di li soi peccati. Undi dichi David propheta: #&CQuomodo miseretur pater filiorum, misertus est Dominus timentibus se&c@: &"Sì comu lu bonu patri à misericordia di li soi dilecti figloli, cussì Deu à misericordia a quilli ki lu timinu&", zoè ki ipsi si pentinu di li loru peccati et guardinusi di non offendiri plui Deu. %[15.] La octava condicioni et ultima ki si richerca in la vera confessioni si è ki illa divi esseri convenienti, zoè facta ad convenibili confessuri, però ki ogni confessuri non è convenibili. Undi dichi lu Ecclesiasticu: #&CNe subicias te omni homini pro peccato tuo.&c@ Çoè dichi: &"Fa ki tu non ti suctamictiri ad ogni homu, zoè ad ogni confessuri, per lu toi peccatu, zoè per confessari li toi peccati&". Undi nota beni quista condicioni et preguti ki la tegni a menti, imperò ki illa porta in sì tantu carricu, quantu ki la saluti di la anima tua. Et si tu fussi infirmu di infirmitati corpurali, certa cosa è ki tu t'iniegnerissi #<...>@ unu medicu, $65$lu quali tu cridissi ki fussi peritu a potiriti sanari; et non piglirissi quillu ki tu canuxissi esseri imperitu et insufficienti a potiriti sanari di la infirmitati corporali. Et si di lu corpu mortali tu ài tanta sollecitudini et diligencia #<...>@ chercari unu bonu medicu spirituali, lu quali ti diya curari et purgari la anima, la quali è immortali? Certu tantu plui diligencia ch'è di poniri, quantu ki la anima è plui nobili ki lu corpu. Undi di quistu lu Ecclesiasticu amaistrandonchi dichi: #&CNon omnem hominem inducas in domum tuam, quia multe sunt insidie dolosi&c@: &"Fa ki tu micti sì facta diligencia ni facti toi,&" dichi lu saviu &"ki non in la casa tua ogni homu, zoè ogni confessori in la consciencia et in la anima tua, imperò ki multi sunu li insidie di lu malignu, zoè di lu demoniu&", ki non si cura si tu ti confessi, puru ki potissi fari ki non avissi lu fructu di la confessioni. Tri cosi adunca bisogna ki sia in lu confessuri, a vuliri $66$ki sia sufficienti medicu di la anima tua; di li quali li dui sunu necessarii a la saluti et la terza non è cussì necessaria, avendu in sì li primi dui: ma avendu ancora la terza cum li dui prime, tantu fora meglu. La prima si è ki lu confessuri sia intendenti; la secunda si è ki lu confessuri sia di bona consciencia; et la terza ki lu confessuri sia anticu et di bona maturitati. La prima condicioni ki divi haviri lu bonu confessuri si è ki sia intendenti et non ignoranti; però ki illu, essendu ignoranti, non sapirà confessari, nì ancora tu ti sapirai confessari, et sequiterani quillu ki Cristu dichi in lu Evangeliu: #&CCecus si ceco ducatum prestet, ambo in foveam cadunt&c@: &"Si lu homu iecu iuda l'atru iecu, zoè lu homu ignoranti l'altru ingnoranti, tranbudui cadinu in la fossa, zoè in la eterna dapnationi&", per non esseri facta la confessioni comu si divi. Però ki multi volti intravirrà ki lu confissuri ignoranti absolvirà ad unu ki non lu po assolviri, et tu ti cridirai esseri absolutu et sarrai ligatu. Et però dichi santu Augustinu in lu Decretu de penitencia, distincione sexta, capitulo primo, dundi dichi santu Augustinu: #&CQui vult confiteri peccata, ut inveniat graciam, querat sacerdotem scientem ligare et solvere&c@: &"Quillu lu quali si voli confessari li soy peccati, per modu ki rechipi da Deu la gratia, zoè la remissioni di quissi peccati, cherca&" dichi Augustinu &"di aviri unu confessuri lu quali sacha ligari et solviri&". $67$La secunda condicioni ki divi haviri lu bonu confessuri si è ki sia di bona consciencia, ki sia di bona vita et ki aia cara la anima sua propria; però ki, comu dichi lu saviu: #&CQui sibi nequam, cui bonus?&c@: &"Quillu lu quali è iniquu et captivu ad sì medemi, a cui sarrà bonu?&" Ben sai ki non è da cridiri ki altri ama plui la anima di lu conpagnu ki la sua propria. Et si di la anima sua propria non si cura, comu si curirà di quilla di lu conpagnu? Certu, cridu, multu pocu. Et però, fratellu meu carissimu, rechipi ogi quistu meu consiglu, lu quali supra di la anima mia ti dugnu cum tuctu lu cori. Servu di Deu sugnu, zoè postu a lu so serviciu, et non pensari ki eu ti volissi ingannari. Fa ki tucta la diligencia di la tua confessioni micti in quistu, però ki in quistu factu chi va la anima. Fa adunca ki tu trovi lu confessuri ki aia la consciencia bona: cussì comu tu ti mictisti in manu di lu demoniu, cussì non ti mictiri in manu di cui non vivi secundu ki divi viviri. Undi dichi lu Ecclesiasticu: #&CA consiliario malo serva animam tuam&c@: &"Fa ki tu guardi la anima tua da lu captivu consiglaturi&". Lu captivu consiglaturi si è lu captivu confessuri ki non vivi secundu Deu, lu quali consigla la anima tua: imperò ki ipsu ti farrà consciencia di quilla cosa ki ti divi fari conscientia, anti di quilli cosi ki sarrà peccatu ti dirrà ki non sunu peccatu; si ipsu amirà la pecunia oy la avaricia, et non ti farrà consciencia di rendiri quillu ki a necessitati di saluti si è tenutu di rendiri; et cussì, falsamenti absolvenduti, ti manda ad casa di lu diavulu. Et cussì dicu di ogni cosa et di altru viciu: #&CQuia ubi regnat affecio, perit omne iudicium, silicet anime tue.&c@ Cherca adunca, fratellu meu, di aviri quillu confessuri lu quali ti faza consciencia di quilli cosi ki divi fari; et non $68$chercari di aviri quillu ki ti faza bonu mercatu di la consciencia, ki in dui paroli ti spachinu, però ki tu falsamenti sarrissi ingannatu. Et però dichi santu Augustinu, et ancora lu ài a lu Decretu di la penitencia, distinctione prima, in lu capitulu penultimu, dundi dichi: #&CQui ergo confitetur, sacerdoti meliori confiteatur&c@: &"Quillu lu quali adunca di soy peccati si voli ben confessari, confessasi da lu meglu sacerdotu&", zoè di quillu confessuri ki à meglu consciencia. La terza condicioni ki divi haviri lu bonu confessuri si è ki sia anticu et di bona maturitati, però ki sarrà unu medicu plui spertu in la arti di la medichina, et è megluri ancora di quillu ki non è multu praticu: ora cussì intraveni di lu medicu spirituali di la anima. Quista terza condicioni si rechedi ancora plui in lu confessuri ki confessa li donni ki in quillu ki confessa li homini, per la diligencia multu grandi ki si conveni plui haviri in desaminari plui li donni ki li homini in certi cosi. Et ancori multi volti lu confessuri iuveni, per honestati, non ardirà di examinari una donna comu faria unu confessuri anticu. Et per tantu quistu dugnu per consiglu a li donni: ki sempri s'ingengnanu di haviri et lu confessuri anticu, lu quali confessuri aia ancora li supradicti condicioni. A li homini quista terza condicioni non è tantu necessaria quanti le due supradicti: undi avendu lu confessuri le dui prime condicioni senza quista terza, basta; avenduli tucti tri è tantu meglu. %[16.] $69$Nota ki divi lu homu, ogni volta ki si senti cascari in alcunu peccatu mortali, subitamenti confessari; però ki manifesta cosa è ki non è licitu per alcunu tempu di stari in peccatu, ma chascunu è tenutu di sapiri subitu cà di quissu peccatu, secundu la sentencia di lu saviu, ki dichi: #&CQuasi a facie colubris fugito peccatum&c@: &"Fa ki tu subitamenti fugi lu peccatu, sì comu di la fachi di lu serpenti&". Et la raxuni si è quista: perzò ki lu peccatu plui crixi in la anima quantu plui vi dura, chascunu divi non sulamenti skifari lu peccatu, ma etiamdeu lu crissimentu di lu peccatu. Undi nota ben quistu parlari, et vidirai ki grandi nochimentu ti fa lu stari a lu peccatu mortali et non ti confessari spissu. Nota ki, comu tu ài comisu unu sulu peccatu mortali, ipsu factu spuglatu, quantu ki allu meritu di vita eterna, di tuctu quantu lu beni ki tu fachissti mai. Et mentri ki tu stai in quissu peccatu mortali, quantu ki a vita eterna, non ti vali nenti tuctu lu beni ki tu fachisti mai in quillu mezu. Undi, azò ki tu intendi meglu quistu peccatu, nota ki la anima in dui stati po fari beni o peccari in quistu mundu; çoè ki quandu una persuna fa unu beni, illi <è> in unu di quisti stati: o veramenti ipsa anima è in statu di gracia, o veramenti ipsa è in statu di culpa. In statu di gratia si è la anima quandu ipsa è senza peccatu mortali, et in statu di culpa si è quandu ipsa <è> in peccatu mortali. $70$Prima, dicu quandu la anima lu beni, po esseri in statu di gratia, zoè senza peccatu mortali. Pigla una anima la quali sia stata chinquanta anni senza peccatu mortali, et quisti chinquanti anni aia facti multi beni: tuctu quistu beni li vali in vita eterna; in tantu, perseverandu in fini a lu fini senza peccatu mortali, trovirà a la morti sua lu premiu di tuctu quistu beni. Ora pugnamu ki quista anima in capu di chinquanta anni, di poy lu multu beni ki havissi factu, cascassi in unu sulu peccatu mortali: ipsu factu ki fussi comisu, si spogliria la dicta anima di tuctu quantu lu beni ki ipsa havissi factu in tucti quilli chinquanta anni. Et allura si chamirianu quilli tali beni mortificati: ki morendu lu homu in quillu peccatu mortali, ipsa anima sarria dannata et perdiriasi lu meritu di tuctu quillu beni ki illu havissi factu. Undi dichi Deu per Ezechieli propheta: #&CSi autem averterit se iustus a iusticia sua et fecerit iniquitatem secundum omnes abominationes, quas operari solet impius, nunquid vivet? Omnes iusticie eius, quas fecerat, non recordabuntur&c@: &"Si lu homu iustu e senza peccatu mortali&" dichi Deu &"si partirà di la sua iusticia et di lu so beni operari, et farrà la iniquitati, zoè comictirà alcunu peccatu mortali, secundu l'abominationi la quali soli operari lu homu peccaturi, viverà&" dichi Deu &"di vita eternali?&". Quasi dicat non, anti: &"di tucti le sue $71$iusticie et di tucte le boni sue operationi, le quale illi haviranu operatu, non chi.ndi ricordiramu di nixuna&". Ora pugnamu ki quista anima, poi ki ipsa è cascata in peccatu mortali, canuxi lu so peccatu et pèntissi et confessasi di quissu peccatu: dicu ki è confessata di quissu peccatu, li ritorna tuctu quantu quillu beni ki prima ki peccassi avia factu. Et in tali modu li ritorna ki, morendu comu è confessata, ricupera lu meritu di tuctu quillu beni; imperò ki quillu tali beni per lu peccatu mortali veni ad essiri mortificatu, et ora per la confessioni veni ad esseri vivificatu. Sì ki vidi ki la anima, comu ipsa à comisu unu peccatu mortali, sì perdi lu meritu di tuctu lu beni ki prima havia factu; et comu ipsa è confessata, li ritorna lu dictu meritu. In lu secundu modu ki la anima po fari lu beni si è quandu ipsa è in statu di culpa, zoè quandu ipsa è in peccatu mortali. Pigla una anima la quali sia stata chinquanta anni puru sulamenti in unu peccatu mortali, et in quisti chinquanta anni aia factu di multi beni: dicu ki tuctu quistu beni ki ipsa avissi factu mentri ki ipsa stecti in peccatu mortali, non li valsi nenti, et quistu dicu in vita eterna. Undi, morendu quilla anima in peccatu mortali, sarria dannata, et perdiria lu meritu di tuctu lu beni ki illa avissi factu mentri ki illa stecti in peccatu mortali: non li vali nenti, et quistu dicu quantu ki a vita eterna. Ora pugnamu ki quista anima si penta di soi peccati et confessasi: dicu ki di poi ki ipsa $72$sia confessata, quisti tali beni ki ipsa havia factu in peccatu mortali ancora non li vali nenti, in quantu ki a vita eterna; in tali modu ki, morendu comu illa fussi confessata, pugnamu ki illa fussi salva, nenti di minu non haviria alcunu meritu di tuctu quillu beni ki ipsa avissi operatu, però ki stava in peccatu mortali. Et la raxuni si è quista: imperò ki lu ben factu in peccatu mortali, quantu ki a meriti di vita eterna, nasce mortu; in tali modu è mortu ki nè per confessioni nè per alcunu beni mai revivissi. Undi nota beni ki lu beni factu quandu la anima è senza peccatu mortali, naxi vivu; comu la anima casca in peccatu mortali, quillu beni veni ad essiri mortificatu et non mortu; comu ipsa di poi si confessa, veni lu dictu beni ad reviviri. Ma lu beni lu quali è factu quandu la anima è in peccatu mortali, nasci mortu, in tali modu ki per la confessioni non po reviviri comu quillu ki fu factu senza peccatu mortali. Undi li docturi ni mictinu quisti dui versi: #&CSepe reviviscunt que mortificata fuerunt; numquam reviviscunt que mortua nata fuerunt.&c@ Dichi ki quilli beni facti senza peccatu mortali, et poi per lu peccatu mortali foru mortificati, quisti tali beni dichinu li ducturi ki reviviscinu, zoè per confessioni. Vidi adunca quantu gran mali ne scequita a la anima ki non si confessa spissu, ma sta longu tempu a lu peccatu mortali; imperò ki, mentri ki sta a lu peccatu mortali, non $73$li vali nenti, quantu ki è a vita eterna, ki fachi si fachissi plui beni ki fichi mai san Franchiscu. Et però diviria lu homu spissu confessarisi, et specialimenti quandu ipsu è in peccatu mortali. Anti, dicu plui: diviria lu homu ki à cara la anima sua, ipsu factu ki si senti cascatu in quissu peccatu mortali, diviria, dicu, andari subitamenti ad confessarisi di lu so peccatu et non induchiri, per lu grandi periculu a lu quali sta la anima sua; imperò ki essendu in unu peccatu mortali, et morendu in ipsu, la anima sarria dannata. Et la morti è cussì incerta, et zoè lu quandu et lu comu. Undi poteria esseri ki verria a lu homu unu casu da illu non pensatu di morti subitania, ki truvandu lu homu in peccatu mortali, sarria dannatu, et truvandulu confessatu, sarria salvatu. Et però è di bisognu adunca, per fugiri quistu periculu, ki comu la anima si senti cascata in peccatu mortali, subitu si vaya ad confessari. Undi dichi santu Augustinu: #&CNescit autem homo quando, vel ubi, vel quomodo moriatur; et tamen certus est quod eum mori oportet&c@: &"Non sa&" dichi santu Augustinu &"lu homu miseru, lu quali vivi in quistu mundu, quandu non divi, nè in che modu si divi moriri; et nenti di minu ipsu è certu ki li conveni moriri&". Et di quistu tuctu lu iornu non havimu la experiencia? Et per lu Ecclesiasticu, di quistu amaistranduchi, dichi: #&CNe tardes verti ad Dominum $74$et ne diferas de die in diem. Subito enim venit ira illius, et in tempore vindicte disperdet te&c@: &"Fa ki tu non adimuri&" dichi lu saviu &"di convertiriti a Deu, et non perlongari di iornu in iornu ad convertiriti; imperò ki la sua ira, zoè la morti, verrà subitamenti, zoè non pensandulu tu, et ne lu tempu di la vindicta, zoè di lu iudiciu, ipsu Deu ti sperdirà&", zoè eternalimenti ti dannirà, non essendu tu convertu ad illu per la confessioni. Ma, oimè misiru! quanti sunu quilli ki stanu in grandi periculu et non consideranu, li quali, comu insensibili, sunu fori di ogni veru canuximentu! Imperò ki, essendu lu homu infermu di lu corpu, lu quali è mortali, subitu si curri per li medichi et per le medichini; ma essendu la anima per lu peccatu mortali infirma, la quali anima è inmortali, la lassanu li taupinelli miserabilimenti moriri senza per una stima. Et perkì di supra aiamu dictu ki lu beni factu in peccatu mortali a vita eterna non vali nenti, poteria legeramenti a la anima nasceri unu dubiu: zoè si ipsi beni facti in peccatu mortali fussinu in tuctu perduti, oy si in alcuna cosa si ni aspectassi alcunu meritu o premiu. Dicu di no, perkì tali beni non sunu in tuctu perduti, imperò ki dichi lu apostolu: #&CNullum malum impunitum, et nullum bonum inremuneratum&c@: &"Non è alcunu mali ki non sia ponutu, et cussì non è alcunu beni ki non sia in alcuna cosa premiatu&". Et però sempri mai è bonu a fari beni. Undi ti pigla quistu per regula generali: ki mai lu beni, $75$lu quali è factu quandu la anima è in peccatu mortali, non vali a meritu di vita eterna; ma, in quista vita presenti, lu beni operatu à tri cosi. Prima vale a beni temporali, zoè ki per premiu di li dicti beni, Deu li fa conservari la sua roba temporali et fanchila crixiri et multiplicari. Vali ancora li dicti beni a beni corporali, zoè ki Deu li conservi la sanitati di lu corpu, mantenilu in vita prospera et in boni sentimenti corporali. Vaglanu ancora li dicti beni a beni spirituali, ki sunu acaxuni di fari disponiri la anima a rrichipiri la gloria ki Deu li manda, zoè ki li fa veniri la bona voluntati et la contriccioni di soi peccati, per la quali cosa la anima si veni poi ad salvari. Adunca vidi ki ad qualunca statu si sia, sempri si voli fari di lu beni, però ki sempri mai in qualunca modu ni merita. Ma multu meglu è ad haviri lu meritu et esseri premiata in vita eterna ki in quista presenti vita, la quali cosa non po esseri, si non quandu la anima sta senza peccatu mortali. Et però divi adunca la anima, comu essa si senti èxiri cascata in peccatu mortali, subitamenti confessarisi, et exiri di lu peccatu, e non induchiri in fini di unu annu ad confessarisy. %[17.] $76$La anima, di poi ki à vidutu tucti li condiccioni ki si richercanu in la vera confessioni, et voli la sua devota confessioni sequitari, bisogna ki considiri ad vuliri sequitari lu bellu ordini di la confessioni. Considera, dicu, adunca tucti li modi a li quali ipsa à offisu lu so Creaturi. Undi prima considiri et divi pensari tucti li offisi ki à factu a Deu cherca li dechi comandamenti di la ligi; poi chirca li secti peccati mortali; poy chirca li chinqui sentimenti di lu corpu; poy chirca li secti sacramenti di la Ecclesia; poi chirca li dudichi articuli di la fidi; poi chirca li secti virtuti princhipali, et ultimamenti chirca li secti operi di la misericordia. Et princhipalimenti divi considirari chirca li dechi comandamenti di la ligi, in tucti quilli modi ki in ipsi à offisu Deu, comu ordinatamenti si dimustrirà. %[18.] Lu primu comandamentu si è: #&CNon habebis deos alienos coram me&c@, czoè ki tu divi adurari unu sulu Deu et poniri la tua speranza in illu sulu, et supra omni altra cosa illu amari. Contra quistu comandamentu fannu tucti quilli li quali sunu fora di la fidi, et ki ad alcuna creatura fannu alcuna reverencia. Undi nota ki tantu è la vera fidi a la saluti di la anima necessaria, ki si la anima in alcuna cosa arrassi in la fidi, non porria mai tantu ben fari ki a Deu plachissi. Undi dichi san Paulu, &CAd Ebreos: #Sine fide impossibile est placere&c@ $77$#&CDeo&c@: &"Et le cosi inpossibili&" dichi lu apostulu &"ki la anima senza la fidi poza plachiri a Deu&". Et però lu demoniu, cum tucta la sua forza ki po in fari ki la anima aia di rinigari la fidi, et però à truvatu varii modi di inganni et horrenci, ingannandu ki per unu modu, a cui per un altru, fachenduli in scaniu di Deu adurari et fari reverencia ad alcuni creaturi: per la quali cosa fannu contra di quistu comandamentu. Undi contra a quistu comandamentu fannu tucti quilli ki aduranu li idoli, et tucti quilli ki invocanu li demonii, et tucti quilli ki li fannu honuri, et tucti quilli ki gectanu li xorti. Contra di quistu comandamentu fannu ancora tucti quilli ki observanu plui unu iornu ki un altru a seminari a fari alcuna altra cosa. Ancora ki à fidi ki unu dì sia meglu ki un altru o peiuri di un altru, comu tucti quilli ki cridinu a li echeziaki; o ki cridi ki sia peiu a llavari la testa o fari la bucata in venneridì ki in altru iornu; oi ki cridi ki sia mali ad incomenzari a fari una cosa in lu lunidì o in iovidì plui ki in altru iornu. Ancora cridi ki una cosa colta in unu iornu aia plui virtuti ki quilla ki è colta in altru iornu; o veramenti una cosa nata in unu iornu aia plui virtuti ki quilla ki è nata in altru iornu. In tucti quanti quisti cosi peccanu quilli ki observanu lu ovu ki naxi lu iornu di la Ascensioni, et ànnu plui fidi in quillu ki in quillu ki naxi un altru iornu; et ki à plui fidi a la erba ki è colta in lu iornu di la Ascensioni oi in lu iornu di san Iohanni Baptista, comu sunu ali, fluri di li filichi o altri herbi: quillu lu quali à plui fidi in quilla cosa ki è colta in tali iornu plui ki in altru, tucti peccanu mortalimenti et sunu $78$fora di la vera fidi. Ancor ki cridi ki unu misi sia megluri o peiuri ki un altru, o ki sia mali a ffari una cosa in unu misi plui ki in un altru, comu sunu multi bestiali ki cridinu ki sia mali a dari di lu focu a la vichina lu misi di mayu. Et pigla quista regula generali: ki ogni volta ki unu cridi ki unu iornu o ki unu misi o una ura sia megluri o peiuri ki un altru, oi li cosi facti o nati o occulti in quistu tali tempu sianu megluri o peiuri ki quilli di un altru tempu, chascunu ki quistu cridi si è fora di la vera fidi, et sempri sta in peccatu mortali. Undi contra di quisti dichi san Paulu, &CAd Galatas: #Dies observatis et menses et tempora et annos. Timeo ne forte sine causa laboraverim in vobis&c@: &"Eu viyu&" dichi lu apostulu &"ki vui observati li iorni et misi et tempi et anni; per la quali cosa fortimenti timu ki senza utilitati eu non aia in vui laboratu&", zoè fatiga assai durata in predicationi et altri cosi fari cherca la saluti di li animi vostri. Çoè voli diri ki fachendu vui quisti observacioni, li anime vostri sarranu per la infirmitati, zoè infidilitati vostra, perduti; &"et eu avirò invanu la fatiga in vui durata&", zoè a vulirivi amaistrare. Contra a quistu comandamentu fannu ancora tucti quilli li quali cridinu a li streche, zoè tucti quilli ki cridinu ki altri diventinu gacti nè crapri nè alcuna altra creatura, et ki strechi pozanu dari morti a li pichulilli, o ki altru poza diventari maiuri o minuri et transformarisi in altra similitudini: tucti quisti tali dicu ki sunu heretichi et fora di la fidi, avegna ki, $79$per operationi diabolica, multi cosi si fachinu et pariranu veri. Undi dichi lu Decretu, #XXVI@, quintu, capitulo #&CEpiscopi: Quisquis credit posse fieri aliam creaturam, aut in deterius aut in melius commutari, aut transformari in aliam speciem vel similitudinem nisi a Creatore, per quem facta sunt omnia, procul dubio infidelis est et infidelis deterior.&c@ Dichi cussì: &"Quillu lu quali cridi ki poza esseri altra creatura, o veru comutarisi in meglu et in peiu, o veru trasformarisi in altra similitudini si non di lu Creaturi, per lu quali tucti li cosi sunu facti, senza alcunu dubiu quistu è infidili&". Undi nota ki chascuna persuna ki si cridi diventari striga, o ki cridissi ki altru potissi diventari, tucti sunu fora di la fidi et ànnu peccatu contra quistu primu comandamentu. Ancora contra a quistu comandamentu fannu tucti quilli ki cridinu a somni. Undi nota ki chascunu ki dà fidi ad un sonnu, venendu poi ben veru quilla cosa ki si sonna, dicu ki quistu è fora di la fidi et pecca contra a quistu comandamentu, però ki quistu è di Deu vetatu. Undi dichi a lu Deuteronomi: #&CSi surrexerit in medio tui propheta aut qui somnium vidisse se dicat, et predixerit signum atque portentum, et venerit quod locutus est, non audias verba prophete illius aut somniatoris.&c@ Çoè dichi: &"Si si levirà, zoè si si trovirà, in menzu di ti, populu meu,&" dichi Deu &"nixunu propheta o veru nixunu ki dica sì aviri vidutu somnu, et predikirà ad ti lu signu o veru comu docturi di la ligi ti manifestirà le cose future, et poi adiverrà tuctu quillu ki à dictu, fa ki tu non odi, zoè non cridi, le paroli di quillu propheta o veru somniaturi&". $80$Fannu ancora contra a quistu comandamentu tucti quilli ki cridinu ad nixunu indivinu; imperò ki illu è lu demoniu ki li fa a li volti indivinari cossi ki ipsu demoniu vidi et canuxi, azò ki, credenduli, poi ultimamenti li faza perdiri la anima ad illu et ki ad illu cridi. Ancora ki cridi ki tali sia natu sucta tali pianeta et constillaccioni, ki non po esseri ki non faza tali morti et ki non sia latru o biastimaturi oi alcuna altra cosa ki apartegna a la proprietati di lu nostru liberu arbitriu. Undi nota ki tucti li corpi nostri naxinu, et ancora sunu generati, sucta qualiki pianeta et constillationi, di la quali à influencia et inclinatione ad alcuna cosa, comu unu avirà inclinacioni arrobari, un altru appicarisi sì midemi. Et quistu sì, l'à lu corpu nostru, però ki quisti corpi terreni sunnu per li chelestiali corpi cuvernati, ki sunu li pianeti. Et però vidi ki, a dari a lu infermu una medichina o cavari sangu, ki si guarda lu cursu di la luna. La anima nostra, adunca, la quali è plui nobili ki nixuna corpurali creatura, non è veru ki sia suctaposta a li pianeti, però ki sunu minuri di sì. Ben veru ki essendu ipsa anima a lu corpu coniuncta, lu quali corpu à di planeti inclinatione, veni la anima ad haviri tali inclinationi da lu corpu; mai sì et in tali modu ki per lu so liberu arbitriu non è cussì suffucata ki non poza ad ipsa inclinatione contradiri. Piglandi adunca quista regula: ki la anima aia la inclinationi a lu viciu sucta di la quali pianeta lu corpu è natu o generatu, ma per lu liberu arbitriu po ad ipsu viciu contradiri: $81$imperò ki la anima signuriya lu corpu, di lu quali ipsa à inclinationi. Et quillu ki cridissi ki tali inclinatione signuriassi la anima, ki di necessitati fussi ad ipsa anima tali viciu operari, dicu ki quistu sarria contra la vera fidi, però ki la anima non aviria lu so liberu arbitriu, la quali cosa non è vera. Ancora ki cridi a li auguri, czoè digia intraviniri mali a quilla cosa supra la quali lu corvu chi canta o dundi la gallina canta a modu di gallu; o ki quandu altri si scontra o serpe o donnule o alcuna altra bestia sia bonu scontru; o quandu cadi la lucherna o veru si spandi di lu oglu divi intraviniri mali; o veru unu di quisti simili augurii: quillu lu quali cridi in quissi è fori di la vera fidi. Et però chascunu ki cridi a li indivini oy constillationi, o a nixunu modu di li supradicti, o haviri unu auguru, tucti quisti fannu contra a quistu primu comandamentu. Undi nota quillu ki dichi santu Augustinu contra quisti tali: #&CQui quascunque devotione aut facta aut auguria observat, aut actendit, aut consentit observantibus, aut talibus credit, ad eorum domum vadit, aut in sua domo introducit vel interrogat, sciat se fidem christianam et baptismum prevaricasse, et paganum et apostatam esse et Dei inimicum, et iram Dei in eternum incurrere, nisi ecclesiastica pena emendatus, Domino reconcilietur&c@: &"Chascunu ki cridi aviri una indivina o nume o constillationi o auguria, o illu chi actendi, o consenti $82$a quilli ki chi cridinu, o altra genti credi, o illi vanu a li loru casi, o veramenti nixunu di quistoro a la sua propria casa per quisti cosi adimandare, sacha quistu tali&" dichi santu Augustinu &"illu esseri privatu, o veru prevaricatu, di lu baptisimu et di la fidi cristiana, ed esseri paganu et rinigaturi et inimicu di Deu, et esseri incursu a la eterna ira di Deu, salvu ki per la ecclesiastica et penitencia emendatu, non sarrà cum Deu reconciliatu&". Contra a quistu comandamentu fannu ancora tucti quilli ki fannu et cridinu a li xorti. Tucti quisti ki fannu lu 'ncantu a la febri o mali di lu ocho o lu ossu sconteriu o la carni crepata o mali di la testa o lu mali di lu dilumbatu oy alcunu altru incantu, in qualunca modu si sia factu oy a qualunca mali si sia, tutti quilli ki lu fannu, oy ki lu fa fari, et ki dà fidi ad ipsi, tucti sunu fori di la vera fidi. Undi tucti quanti quisti cosi sunu di la santa Ecclesia et di Deu vetati. Et però dichi in lu Deuterunomi: #&CNon inveniatur in te qui ariolos siscitetur et observet somnia atque auguria, neque sit $83$maleficus, neque incantator, neque phitones consulat nec indivinos, et querat a mortuis veritatem; omnia enim hec abhominatur Dominus&c@: &"Non sia truvatu in ti, populu meu, nixunu ki vaya a dimandari alcuna cosa di li gectaturi de li xorti, nè ki cridi a somni oy auguria, nè ki sia maleficu, nè incantaturi, nè ki consigli di indivini nè incantaturi di stilli, nì cherca di sapiri da morti la veritati&": imperò ki in tucti quanti quisti cosi supradicti si pecca contra lu primu comandamentu, imperò ki la anima, divendu unu sulu Deu adurari, in quisti cosi adura lu demoniu et ad illu fa reverencia. Et però divi lu peccaturi tucti li supradicti cosi pensari, et si in alcuna cosa trova haviri offisu Deu, divi tuctu diligentimenti confessari. %[19.] Lu secundu comandamentu di Deu si è: #&CNon assumes nomen Domini Dei tui in vanum&c@, çoè: &"Non mentuvari lu nomi di lu to signuri Deu invanu&". Quillu mentuva lu nomu di Deu, lu quali lu iura in alcunu modu per Deu senza acaxuni, avegna ki iura lu veru; ma multu plui fortimenti quillu ki mentuva lu nomu di Deu invanu, lu quali iura lu falsu: undi in nixunu modu non è licitu ad iurari senza acaxuni legitima. $84$Ki alcuna volta per legitima acaxuni è licitu lu iuramentu, comu è per comandamentu di lu signuri o veru di lu superiuri ki adimandi lu iuramentu, o comu per verificari una necessaria veritati, et simili acaxuni. Contra ad quistu comandamentu fa ancora ki dichi la mensogna, zoè ki, scientimenti et canuxendulu, mentissi dichendu contra a quillu ki à a la menti. Alcuna volta lu homu dirrà lu falsu cridendusi diri lu veru, et quistu po esseri multi volti senza peccatu; ma lu mentiri non po esseri senza peccatu. In quistu comandamentu si pecca ancora rumpendu li vuti o essendu troppu legeru a ffarili. Fannu ancora contra di quistu comandamentu tucti quilli ki fannu alcuna iniuria a lu nomu di Deu, biastimandulu ipsu et sua matri oi alcunu di soi santi; o dichendu dispectu di Deu et di la virgini Maria oy di alcunu santu; oy veru imponendu alcunu difectu a Deu, dichendu ki ipsu sia iniustu o crudili oi inpotenti, oi ki aia altri simili difecti. In tucti quisti modi si pecca in lu secundu comandamentu. Et ancora in plui modi si po contra quistu comandamentu offendiri Deu, li quali non chi mictimu; imperò ki chi li volissi mictiri particularimenti, tucti li modi a li quali si po Deu offendiri,
  • veniria anti minu la carta et la inga, et converriasi scriviri tucti quanti li libri ki ànnu scriptu li to docturi. Et però dirrimu di omni cosa sucintamenti li princhipali modi, et poy li lecturi, cum la sua discriccioni, $85$iudichirannu in simili casi tucti li altri modi di la offisa, avendu vidutu li princhipali fundamenti per exemplu. %[20.] Lu terzu comandamentu di Deu si è: #&CMemento, ut diem sabati santifices&c@: &"Fa ki tu ti arricordi sanctificari lu iornu di la festa&", zoè ogni festa la quali è ordinata et comandata generalimenti di la santa Ecclesia di guardari, comu sunu li dominiki et li festi di nostru Signuri et di la virgini Maria et di li apostuli, et li altri festi generalimenti ordinati di la santa Ecclesia; et etiamdeu li festi particulari ki sunu comandati et ordinati di episcupi a quilli ki sunu sucta lu loru episcopatu, posto quilli non si guardanu autruvi. Et nota ki guardari li festi si è non operari alcuna cosa per guadagnu temporali ki non sia spirituali; anti, si divi adtendiri maximamenti a li operi spirituali in lu iornu di la festa. Et per quistu è licitu a lu docturi scriviri li facti di la santa Scriptura in lu iornu di la festa, puru ki li dicti cosi non facza a ffini di alcunu utili o veru guadagnu temporali. Contra ad quistu comandamentu fannu tucti quilli ki a lu iornu di la festa perdinu lu tempu in ioki, in danzi, in canti, in andari a li taverni, et in charlari et in parlechiari paroli dissunesti, et piglari di li dicti dissonesti et plachiri carnali, $86$et simili vanitati; et però ki, comu dichi santu Augustinu: &"Meglu, e minu mali, in lu iornu di la festa zapari, o veru a lu iornu di la festa manualimenti laborari tuctu lu iornu, ki danzari et iucari&" Similimenti fannu contra a quistu commandamentu quilli li quali fannu li contracti di li cosi temporali, oy ki vindinu oy ki conperanu in lu iornu di la festa; et quilli ki fannu li raxuni oy tractanu oy mictinu in ordini le cosi ki si divinu fari in lu iornu ki non è festa; et quilli ki vannu a vidiri li vigni oy campi et altri loru possessioni o bestiami in lu iornu di la festa, per potiri meglu lavurari in lu iornu ki non è festa, et per non haviri cussì axu di operari. Contra a quistu comandamento fannu ancora tucti quilli ki, in lu iornu di la festa comandata, non audinu una missa integra, si ià non havinu legitima scusa, comu per infirmitati oy ki si truvassiru in qualiki caso legitimo in locu ki non potissiru haviri la missa. Et però in lu iornu di la festa nui divimu adtendiri a li operi spirituali, zoè a li orationi, a la missa et a la predica, a li elemosini et a li altri exercicii, però ki lu comandamentu dichi ki in tali iornu si divi sanctificari. %[21.] Lu quartu comandamentu di Deu si è: #&CHonora patrem tuum et matrem tuam&c@, çoè: &"Fa ki rendi honuri a lu to patri $87$et a la matri tua&". Et quistu s'intendi cum onuri di reverencia et di obediencia et di beneficencia, zoè subvenenduli. Et nota ki non si divinu obediri si non a li cosi liciti et honesti; et però ki a li cosi di peccatu non si divinu per nullu modu obediri, comu saria si ti comandassiru ki tu dichissi qualiki mensogna, o ki laborassi lu iornu di la festa, o ki tu vulissi quillu di altrui, o ingannassi a lu proximu, oy qualunca altru peccatu si fussi. Et similimenti non si divinu obediri si ti comandassiru #<...>@ di la tua perfeccioni, comu sarria si ti comandassiru ki tu non usassi la virtuti, o ki tu non ti partissi da lu mundu per andari a la religioni, quandu Deu a quillu statu ti chamassi. Contra a quistu comandamentu di honurari lu patri si fa perbactenduli, zoè tucti quilli ki li bactinu, o iniurianduli o provocanduli ad ira o schernenduli o biastimanduli o dichenduli villania et disprezanduli, et non honoranduli et non subvenenduli a li loru bisogni. Et cussì si intendi di patri comu di matri, tantu carnali quantu spirituali, comu sunu quilli ki ti baptizanu, et quilli ki ti teninu a lo baptisimu, et quilli ki dannu la cresma, et li confessuri ki audinu ad penitencia, zoè in confessioni. %[22.] Lu quintu comandamentu di Deu si è: #&CNon occides&c@, zoè: &"Non fari homicidiu&". $88$Contra a quisto comandamentu fannu tutti quilli ki auchidinu o veru percotinu a morti alcuna persuna cum propria manu; o ki dannu altrui ayutu et consiglu oy consentimentu oy faguri, in alcunu modu, di auchidiri alcuna persuna oy percutiri a morti; o veru ki illu stissu, o per meczu di altru, ad sì invoglanu alcuna altra cosa di alcuna persuna, la quali ne morissi; o tenendu alcunu altru modu ki fussi per fari moriri alcuna persuna. Ma nota ki quillu ki è postu per la ligi a iudicari et puniri li malifacturi, non pecca si auchidi et punixi li malifacturi. Anti, peccaria gravamenti si non auchidissi quillu ki secundu la ligi merita la morti; puru ki quillu facza secundu la regula di la ligi et secundu iusticia, et non per appetitu di vindicta nè per guadagnu nè per conplachiri ad alcuna persuna, non per crudilitati ki se dilecti spandiri sangu de li homini. In quistu comandamentu peccanu ancora le donni quandu, per alcuna loru factura, non lassanu veniri la creatura a beni, et cetera; et similimenti li mariti quandu, per alcuna cosa, sunu acaxuni di sconsari le donni loru grossi, et cetera. Ki peccanu ancora quelli ki ponu scampari alcuna persuna di morti et di fami oy di alcuna altra morti, et non lu fannu, iusta lu loru potiri, non sequitanduni per quistu la morti a lloru; però ki quandu ni sequitassi la propria morti, allura non sarianu tenuti di scampari a lu proximu. Nota $89$ancora ki quistu non se intendi di quilli ki sunu iudicati a cotali morti iustamenti, secundu li reguli di la ligi; però ki volendu scampari quisti cutali, saria contra la iusticia. Ancora contra a quistu comandamentu fannu tucti quilli ki teninu odiu oy malivolencia ad alcuna persuna, però ki tali persuna la nascondi a lu so cori. Undi dichi san Iohanni in la cantica sua: #&COmnis qui odit fratrem suum homicida est&c@: &"Chascunu ki porta odiu a lu so fratellu, zoè a lu so proximu, si è homicidiali&". %[23.] Lu sextu comandamentu si è: #&CNon mechaberis&c@, zoè: &"Non fari o veru comectiri alcunu peccatu carnali&" Per lu quali comandamentu zoè vetatu ogni illicitu movimentu ki appartegna ad acti di luxuria, et tucti li cosi ki inducanu ad quillu. Et per chercari la materia ki apparteni a quistu comandamentu, non si po cossì honestamenti diri tucti quilli cosi ki si apparteniria di diri et utili cosa sarria; però non mi distendirò di diri multu, imperò ki tali cosa si poteria cum honestitati a lu vinculu di la confessioni raxunari, ki a scrivirila non saria honestu. Et però è di necessitati di haviri $90$unu confessuri di bona maturitati, lu quali cum discrecioni sacha di quista materia disaminari; et specialimenti tali confessuri è necessariu a li donni. Et nota ki cà bisogna di diri li circustancie ki agravanu lu peccatu: zoè la condicioni di l'una et di l'altra persuna, si la persuna fu sacrata et religiusa o virgini o maritata o vidua; et cum quisti persuni et quanti volti; et si fu per violencia o per lusengi; et si fu in locu sacratu o in iornu di festa o in iornu di diiunu; o si fu palisi oi si'nde è xutu scandalo; oi si fu cum parenti; oy si fu contra natura, però ki quistu è plui gravi ki tucti li altri. Et cussì bisogna diri tutti li acti illiciti ki si usanu in lu matrimoniu. Et generalimenti peccanu tutti quilli ki, fora di la copula di lu matrimoniu legitimu, voluntariamenti per alcunu modu vegnanu a corrupcioni di carni o veru consentimentu di illicitu desideriu. %[24.] Lu sectimu comandamentu di Deu si è: #&CNon furtum facies&c@, zoè: &"Non comictiri furtu&". Per lu quali comandamentu si veta omni iniusta usurpatione di la cosa di altrui, comu si è furari ocultamenti et arrubari palisimenti et sforzatamenti; oy àrditi oy guastari li beni di altrui; oy usari inganni a lu vindiri et a lu comperari, comu sarria dandu per $91$bona cosa la cosa non bona et occultandu lu defectu et la magagna di la cosa, et non dandu iustu pisu et diricta misura, oy veru blasmari la cosa ki compira ad ingannu et falsamenti per inclinari lu vendituri a darila per minu ki non vali, et specialimenti si lu vendituri non si.ndi intendi et non sia praticu di quilla cosa ki vindi, o veru dandu captiva munita. Cossì, ancori, cui si teni la roba di altrui fachendu usura, la quali si po fari in diversi modi. Ma generalimenti usura si chama omni volta ki si vindi lu tempu, comu quandu alcunu, pactu et conventioni, l'adimanda plui ki non li à imprestatu; et similimenti ancora fachendu iniusti contracti. Furtu è ancora in qualunca modu si riteni lu altrui contra voluntati di cui è la cosa, potendola rendiri, comu retiniri lu prezu a cui lu à meritatu, non pagari li debiti potendu, non mectiri ad execucioni li testamenti et non pagari alcuna cosa ki avissi in vutu potendu pagari. Et nota ki in tucti li supradicti modi è restitucioni di lu furtu non sulamenti quillu lu quali piglau la cosa d'altru, o veru a cui la avia, ma eciamdeu ogni persuna ki dà consiglu o aiutu o faguri o comandamentu a simili modi di piglari l'altrui. %[25.] Lu octavu comandamentu si è: #&CNon falsum testimonium dices&c@, zoè: &"Non diri falsa testimonanza contra di alcunu&". $92$La quali cosa non si intendi sulamenti di lu testimoniu datu in iudiciu, lu quali è gravi peccatu, ma etiamdeu si intendi di lu testimoniu datu falsamenti fora di lu iudiciu contra di alcunu: comu quandu unu inganna un altru falsamenti, et quandu rendi testimonanza a la falsa infamationi, o quandu dimostra per paroli oy per signi ki alcuna sia captiva. Et similimenti quandu unu lauda un altru falsamenti di alcuna cosa, di la quali cosa sa ki non la divi laudari; et quandu dimustra cum factu oy cum parola o veru signu ki alcunu sia virtusu, lu quali sa ki è viciusu: perzò ki chascunu dà falsa testimonanza contra lu proximu oy laudandu o vituperandu di la cosa falsa. Et cussì ancora plui gravamenti pecca lu homu ki si dà falsa testimonanza contra a ssì medesmu, comu si dichissi ki havissi factu oy fachissi un mali ki sa non haviri factu nè fa; oy si dimustra cum acti oy cum paroli et cum habitu di esseri virtusu in quilli cosi a li quali è viciusu, comu fannu li ypocriti et li captivi et malvasi. %[26.] Lu nonu comandamentu si è: #&CNon desiderabis uxorem proximi tui&c@, çoè: &"Non desiderari cum desideriu disunestu la donna di lu to proximu&". A lu quali comandamentu si veta non sulamenti lu actu di fora ki pruchedi di la mala voluntati, comu si veta a lu sextu comandamentu, ma etiamdeu si veta quissu actu di la voluntati dintru sencza lu actu di fora: perzò ki la raxuni et lu fundamentu di lu peccatu sta princhipalimenti in quissu actu captivu a la voluntati dintru. È di bisognu, adunca, ki lu homu si confessi si dissunestamenti à desideratu la donna di altrui, avegna ki per $93$operacioni non sia misu in execucioni lu peccatu; imperò ki, comu dichi Cristu: #&CQui viderit mulierem ad concupiscendum eam, iam mecatus est eam in corde suo&c@: &"Quillu lu quali guarda la donna cum dissunestu desideriu, ià a lu so cori à fornicatu quillu, et è peccatu mortali&". %[27.] Lu decimu comandamentu et ultimu si è: #&CNon concupisces rem proximi tui&c@, çoè: &"#<...>@ di lu to proximu&". A lu quali comandamentu, comu di supra fu dictu in lu nonu comandamentu, si veta non sulamenti lu actu di fora di haviri li cosi di altrui, ma etiamdeu si veta lu actu di la mala voluntati dintru, zoè: alcunu non desideri di haviri le cose di altrui iniustamenti et senza raxuni. Perzò ki le cosi di altru si pozanu licitamenti desiderari desiderandoli iustamenti, altramenti nixunu porria licitamenti desiderari di comperari la cosa di altrui; perzò ki quillu lu quali voli comperari alcuna cosa, disidira aviri quilla cosa la quali voli comperari di altrui. Et per tantu tu poi desiderari la cosa di lu proximu toy, zoè di havirila dandu lu iustu prezu. Adunca quistu comandamentu si intendi: non desiderari la cosa di lu proximu to, zoè havirila iniustamenti. Et nota ki contra quistu comandamentu fannu tucti quilli li quali desideranu di haviri li cosi di altrui per $94$ponsanza, o per ingannu, o per iniustu prezu, et per alcunu altru illicitu modu. Consideri adunca lu peccaturi tucti quanti li dicti modi a li quali lu soi signuri Deu à offisu contra li dechi comandamenti di la ligi, et di tucti cum grandi contricioni si dispogna diligentimenti confessari, azò ki poza la sua anima salvari. %[28.] #&CCredo in Deum patrem omnipotentem, creatorem celi et terre&c@, çoè: &"Eu cridu in Deu patri , creaturi di lu chelu et di la terra&". In quantu dichi Deu, mustra ki sulu unu Deu et non plui. In quantu dichi patri, dimustra ki ipsu aia figlolu, zoè Yesu Cristu, lu quali et quillu è una cosa in substancia. In quantu dichi omnipotenti, dimustra ki ipsu è potenti a ffari tucti le cosi. In quantu dichi creaturi de lu chelu et di la terra, dimustra ki ipsu creassi chelu et terra e zo ki è in ipsi, imperò ki creari <è> di nulla fari qualiki cosa. Undi a lu principiu Deu creau lu chelu et la terra et li angili et li quatru elimenti, zoè focu, airu, terra et acqua. Et di quisti quatru elimenti $95$creau tucti li cosi invisibili #<...>@ . Undi di focu e di airu creau lu chelu et lu suli et la luna et li stilli; di acqua creau li auchelli et li pisci; et di terra creau li bestii, arburi et herbi. Avendu adunca creati li angeli et Luciferu, quistu Luciferu, cussì nobilimenti creatu, insuperbiu contra Deu et volsisi fari simili ad illu, et fichi quistu assapiri a li altri angeli; et parti li consentì, et tuctu lu restu no. Undi essendu novi chori di angeli, zoè nove ordini, comu cherubini, serafini, princhipati, potestati, troni, dominationi, virtute, angeli, archangeli, di tucti quisti li consentectiru di li dechi parti l'una, li quali cum Luciferu insenbli, cachati di santu Michaeli et di altri angili, caderu di lu chelu a lu profundu di lu abissu; et parti di rimasi a l'aria per divirinchi tantari. Undi nota ki ogni persuna à unu angelu reu ki lu comovi a mali fari et unu angilu bonu ki lu conforta a ben fari. Et foru tanti quisti ki caderu, ki lu airu è plinu, puru di quilli ki sonu rumasi a l'airu, comu la spera di lu suli ki intra in casa per li pertuselli. Adunca quanti divirianu esseri quelli ki rimasiru in chelu? Videndu adunca Deu ki le sedie di lu chelu eranu rimasi vacue, volsi creari li homini et li donni, azò ki quilli sedie si inplissiru. Ma lu demoniu, avendu invidia ki lu homu divissi possediri quilli superni beni da li quali illu era statu privatu, sì lu induchiu a peccari a lu paradisu terrestru. Undi foru creati et condennati li corpi loru et di loru successuri, et li anime dannati cui a lu limbu et cui a lu infernu. Et si non avissiru peccatu non morianu mai, ma sarrianu stati un tempu a lu paradisu terrestru et poy muntati a lu chelu, cu la anima et cum lu corpu. Undi videndu Deu ki tucti eranu dannati, mossesi a pietati et mandauchi lu so dulchi Figlu, ki ni divissi recomperari cum lu $96$so sangu preciusu, per nui in susu la cruchi. Et di quistu Figlu parla lu secundu articulu ki seguita. %[29.] #&CEt in Iesum Christum, filium eius unicum, Dominum nostrum&c@, çoè: &"Eu cridu in Iesu Cristu suo figlo, lu quali è nostru Signuri&". In quantu dichi Yesu, dimostra ki ipsu è nostru salvaturi, imperzò ki tantu voli diri Iesu quantu salvaturi. In quantu dichi Cristu, dimostra ki ipsu è re et nostru sacerdotu, imperzò ki offersi sì medesimu per nui a lu altaru di la cruchi, essendu nostru combactituri, imperò ki illu convinsi lu demoniu per nui. Però ki Cristu tantu voli diri quantu untu di oglu; et a lu tempu anticu si ungivanu tucti li re et previti et conbactituri: adunca illi, sì comu è untu, avi in sì tucti quisti cosi. In quantu dichi #&Cunicum Dominum nostrum&c@, dimustra ki ipsu è Deu veru: imperzò ki si ipsu sulu è nostru Signuri et Deu patri è nostru Signuri, è necessariu adunca ki quisti dui persuni, zoè Patri et Figlu, sianu una substancia et unu solu Deu, nostru Signuri. %[30.] #&CQui conceptus est de Spiritu Santo, natus ex Maria virgine&c@, çoè: &"Lu quali fu conchiputu de Spiritu Santu, natu di Maria virgine&". $97$In quantu dichi #&Cqui conceptus est di Spiritu Santu&c@, dimustra ki non fu conchiputu di actu carnali, ma lu Spiritu Santu prisi di lu puru sangu di la virgini Maria, et fichi generari Cristu et diventaci vivu a la ventri di la matri. Undi in unu subitu furmau lu Spiritu Santu lu corpu di Cristu in quilla perfecioni ki fina a lu iornu di ogi #XL@ iorni lu masculu et la fimina #LXXX@. Et nota ki Cristu havi quillu sennu et quilla discreccioni a la ventri di la matri ki ipsu à hora in chelu. In quantu dichi #&Cnatus ex Maria virgine&c@, dimustra la nativitati di Cristu esseri stata di la virgini Maria et ki ogi è insenbla et sunu uniti tri cosi, zoè lu eternu, lu novu et lu anticu: lu eternu è Deu veru, lu novu è la anima di Cristu di novu creata, lu anticu è la carni antica di Adam undi Cristu incarnau; et quistu dichi san Bernardu. Undi quisti tri cosi si dimustranu a lu chiriu bendictu di la Pasca, lu quali significa Cristu, imperò ki lu chiriu à in sì lu lichingnu, chera et focu. Et cussì Cristu havi la chira odurifira, zoè la sua carni santissima et purissima, et avi in sì lu focu, ki conprindi insembli la chira et lu lichingnu, zoè la divinitati, ki conprindi la anima et la carni di Cristu. Et nota ki Deu à factu naxiri la persuna in quatru modi. Et lu primu fu Adam, lu quali naxiu senza coniuncioni di copula carnali; et lu secundu fu Eva, la quali naxiu di la costa di Adam et non naxiu di femina; lu terzu simu nui, li quali $98$naximu per coniuncioni di homu et di femina, et lu quartu modu fu Cristu, lu quali naxiu di fimina senza homu. %[31.] #&CPassus sub Pontio Pilato, crucifixus, mortuus et sepultus&c@, çoè: &"Passiunatu sucta Pontiu Pilatu, crucifixu, mortu et sepultu&" (Ponciu si è una isula undi naxiu Pilatu). In quantu dichi #&Cpassus sub Poncio Pilato&c@, dimustra la signuria sucta cui fu passiunatu, zoè di Pilatu. In quantu dichi #&Ccrucifixus&c, &Cmortuus&c@, dimustra l'amara morti et vituperusa morti ki Cristu patì per nui: imperò ki la cruchi, a lu tempu anticu, era lu tormentu undi eranu aflicti li malifacturi, li quali ogi sunu misi in supra li forki. In quantu dichi #&Cet sepultus est&c@, dimustra comu Cristu fu sepulto. Undi Cristu fu condannatu ad terza; all'ura di sexta fu postu in cruchi; all'ura di nona fu mortu; all'ura di vesperi fu levatu di la cruchi; all'ura di conplita fu sepultu. %[32.] #&CDescendit ad inferos, tercia die resurrexit a mortuis&c@, zoè: &"Dixisi a lu infernu et lu terzu iornu resuscitau di morti a vita&". In quantu dichi #&Cdescendit ad inferos&c@, dimustra ki discisi $99$ipsu a lu infernu, lu quali è sucta lu menzu di la terra. Et nota ki lu infernu à tri parti, o veru palchi: a lu palchu di sucta stannu li dannati, et chamasi infernu; et all'altru stannu li animi ki si purganu, chamasi purgatoriu; et all'altru stavanu li santi patri: ogi vi stanno li fanchulli ki morinu senza baptismu, et chamasi limbu. Iesu Cristu visitau quilli ki eranu a lu purgatoriu, ma non quilli ki eranu a lu profundu di lu infernu; et stecti tantu tenpu la anima di Cristu a lu limbu cum li santi patri, quantu stecti lu corpu a lu sepulchru. Et nota ki una medesma divinitati era cum la anima a lu limbu et cum lu corpu a lu sepulcru e cum lu sangu spasu a la cruchi. In quantu dichi #&Ctercia die resurrexit a mortuis&c@, dimustra la ressurreccioni di Cristu, la quali fu lu terzu iornu di la sua passioni. Et nota ki Cristu stetti morto di lu venneridì di nona infina a ssira, et quistu si cunta per lu primu iornu; di poi tuctu lu sabatu, et quistu si cunta per lu secundu iornu; poy la dominica matinu per tempu resuscitau, incomenzandu lu terzu iornu: et cussì tu ài comu Cristu resuscitau lu terzu iornu. Et quandu la anima exiu di lu limbu per ritornari a lu so corpu, exiu fori li sancti patri, amanduli a lu paradisu terrestru, undi stecti Adam, a lu quali stecteru fina a la Ascensioni, quandu Cristu li minau in chelu. Ben veru ki multi di $100$loru resuscitaru cum Cristu per dari testimonianza a la resurrexioni di Cristu; ma si stima ki li loru corpi tornaru in pulviri comu eranu prima, ma non si sa certamenti. Undi certi simu ki li anime loru muntiranu cum Cristu in vita eterna; di li loru corpi non sapimu si vi sagleru oy no. %[33.] #&CAscendit ad celos, sedet ad dexteram Dei patris omnipotentis&c@, czoè: &"Munta a li cheli, di lu Patri omnipotenti&". In quantu dichi è muntatu a lu chelu, ki nota ki sunnu secti cheli, cussì comu sunnu secti pianeti, çoè Luna, Suli, Venus, Marte, Mercurio, Iove, Saturno. Chascunu di quisti pianeti à lu so chelu; chascunu di quisti cheli è grossu tantu quantu è una via di chinquichentu migla; et infra l'unu chelu et l'altru è spaciu di chinquichentu migla. Supra tucti quisti cheli muntà lu Segnuri in minu spatiu di una ura; sì ki in minu spatiu di una ura muntà in alto tantu spaciu quantu andiria un curreri in settimilia et settichentu anni, si tantu vivissi, caminandu per dý quaranta milia. Vidi adunca ki quistu fu un grandi muntari; et quistu videmi saltu fa la anima di la santa persuna: in unu puntu passa di quista presenti vita. $101$In quantu dichi #&Csedet ad dexteram Dei patris omnipotentis&c@, dimustra ki Cristu è in equali gloria cum lu Patri, imperzò ki dichi sede a la parti diricta di lu Patri, et non di la sinistra: imperò ki non a mancamentu di la gloria di lu Patri, anci è equali ad illu in gloria et in substancia. %[34.] #&CInde venturus est iudicare vivos et mortuos&c@: &"Inde verrà ad iudicari li vivi et li morti&". Lassandu stari di diri li quindichi singni ki verrannu innanci a lu iudiciu, tucti li persuni resusciterannu cum proprii corpi cum li quali vivisceru et moreru, et andirannu a la valli di Iosaphat, undi fu la virgini Maria sepulta. Kivi apparirà Yesu Cristu in aera cum li chovi, cum la cruchi et cum li altri strumenti di la sua passioni, et tucti li angili et santi ki illu à, iudicari li vivi et li morti: a iudicari li vivi, zoè li santi, per dari loru vita eterna; a iudicari li morti, zoè li dannati, per dari loru pena eterna. Di poi lu quali iudiciu Cristu andirà in chelu cum li beati, et li demonii a lu infernu cum li dannati, et quistu mondu rumanirà clarissimu et purificatu. Et secundu lu poni di alcuni, kivi sarranu li pichulilli morti sencza baptisimu, li quali hora sunu a lu limbu. %[35.] $102$#&CCredo in Spiritum Sanctum&c@, çoè: &"Eu cridu a lu Spiritu Sanctu&". Cridiri a lu Spiritu Santu è cridiri ki lu Spiritu Santu procedi da lu Patri et da lu Figlu, et sia lu Patri veru Deu et lu Figlu veru Deu, et ki quisti tri persuni sianu puru unu Deu. %[36.] #&CSanctam Ecclesiam catholicam&c.@ Ecclesia si è a diri congregationi di fidili cristiani. Lu capu di quista Ecclesia, zoè congregatione, si è lu papa. Adunca obidiri a misseri lo papa è cridiri oy stari in quista congregationi di cristiani: quistu è lu cridiri a la santa Ecclesia catholica. Ki è di notari ki sunu tri cosi, zoè tri congregationi di fidili cristiani. La prima si chama Ecclesia militanti, zoè la congregacioni di fidili cristiani ki sunu in quistu mundu et #<...>@ cum lu demoniu. La secunda Ecclesia si chama Ecclesia penitenti, et quista è la congregationi di cristiani ki sunu a purgatoriu a purgari li peccati per loru a lu mundu comisi. La terza Ecclesia si chama Ecclesia triunphali, et quista è la congregationi di li cristiani beati li quali sunu in chelu. Adunca in quisti tri cosi si voli perfectamenti cridiri. %[37.] $103$#&CSanctorum comunionem, remissionem peccatorum&c@, çoè: &"Eu cridu la comunioni di santi et la remissioni di peccati&". Comunioni di santi si è lu corpu et lu sangu di Iesu Cristu; imperò ki quandu li santi persuni lu prindinu reverentimenti, senza peccatu et cum devotioni di menti, è cridiri ki ipsu Deu veru si recomuna cum loru et falli diventari una cosa cum illu, zoè li dii non per natura ma per participationi di gratia. A modu ki lu focu ki rescalda tantu lu fridu acciaru, ki lu fa diventari tuctu focu, cussì lu corpu de Cristu fa diventari Deu a quilla persuna ki dignamenti lu prindi. Et quistu dichi lu salmista: #&CEgo dixi: «Dii estis, et filii Excelsi omnes».&c@ Dichi Cristu ad quilli persuni ki lu prindinu dignamenti: &"Eu dicu ki vui siti facti dii et figloli di lu altissimu Deu&". Et nota ki lu calichi a la missa si è lu sangu, lu quali si conteni lu corpu di Cristu; ancora a la hostia si conteni lu corpu et lu sangu di Cristu. Et nota ki lu tempu anticu si dava a lu populu, quandu si comunicava, la hostia sacrata et lu sangu a lu calichi, et venia a li volti ki lu sangu versava, o veru si spandia. Undi, per fugiri quistu periculu, la Ecclesia ordinau ki a lu populu si dessi sulamenti la hostia consecrata, cum so cia di cosa ki in ipsa si contenga lu corpu et lu sangu di Cristu; et poy si dà lu vinu a lu calichi per purificari la bucca. $104$Dichi ancora #&Cremissionem peccatorum&c@, zoè di peccati, a qualunca è contritu et confessu et fa quillu ki lu previti li comanda. %[38.] #&CCarnis resurrecionem.&c@ Dichi ki omni carni di homu resuscitirà a lu iornu di lu iudiciu, comu è dictu di supra. Ki nota ki Deu criau a lu mundu cosi di quactru maneri: imperò ki ipsu criau certi cosi ki ànnu sulamenti lu esseri et lu viviri et lu sentiri, comu su li auchelli et bestie; criau cosi ki ànnu lu sentiri et lu viviri et cognusimentu et raxuni, comu sunu homini et femini. Tucte quisti cosi convirrà veniri minu, salvu li anime et corpi nostri ki sempri durirannu di poi di lu iudiciu. %[39.] #&CVitam eternam. Amen&c@, çoè: &"Vita eterna e senza fini&". La maiuri fatiga ki aia la persuna in quista vita si è quandu si pensa ki lu viviri veni minu. Et però, quandu a lu iornu di lu iudiciu, ki li nostri corpi resusciterannu, poteranu alcuni teniri quistu horruri et diri: «Chi iuvirà ki lu corpu resuscitaci, si la anima finixi et veni minu?»; et di $105$quistu ti accerta lu apostulu Mathia in quistu ultimu articulu, dundi dichi #&CVitam eternam. Amen.&c@ Dichi ki non divimu dubitari, nè dubitu nixunu haviri, imperò ki, di poi di lu iudiciu, la anima nostra sarrà eternali et senza fini. Adunca, cristianu, non ti rencrisca di fari et operari beni, imperò ki lu guidarduni toy sarrà fini! Et tu, o miseru peccaturi, perkì voi per cussì tempu pichulu, lu quali sequita lu toi malvasu et disordinatu appetitu, aquistari turmentu et focu eternalimenti de lo infernu? Fa adunca penitencia cum contricioni et lacrimi et duluri, per putiri esseri di lu numeru di li electi et gaudiri et fruiri vita eterna. Amen. %[40.] Da poi ki la anima divota à vidutu et consideratu li modi a li quali po haviri offisu lu so Signuri contra li dechi comandamenti di la ligi et li articuli di la fidi, bisogna ki debia vidiri et considerari in ki modu ày offisu a Deu Signuri in li septi peccati mortali. Undi nota ki li peccati mortali sunnu secti, zoè superbia, invidia, ira, accidia, avaricia, gula et luxuria. Et chamanusi peccati mortali perkì induchinu la anima a la morti eterna; imperò ki la anima, cum unu sulu di quisti peccati, sarria eternalimenti dannata. %[41.] $106$Lu primu peccatu mortali si è superbia, la quali princhipalimenti à dui specie, zoè superbia carnali et superbia spirituali. La superbia carnali si aparteni ogni ponpa et vanagloria, o veru illicitu appetictu, ki si comicti circa li duni naturali et beni temporali. Superbia spirituali si apparteni ogni propria reputacioni et vanagloria et ipocrisia ki si comicti circa li duni et gracie spirituali. Et certamenti superbia è una altiza la quali alcunu si sforza di esseri supra li altri et di supercharili, disprezandu li altri persuni: superbia è quandu voli esseri exaltatu supra li altri et non voli esseri subiectu di altrui. Superbia è quandu alcunu è ingratu di li gracie et duni rechiputi di Deu, non li ricanuxendu di illu et non lu ringraciandu, ma si cridi havirili acquistati per sua industria e solicitudini. Et similimenti quandu di li sui virtuti et gracie chirca di esseri laudatu et honoratu da li homini, et non chirca di esseri laudatu et honoratu da Deu. Superbiu è quillu ki si vanagloria oy si avanta di donni naturali et beni di la furtuna et temporali, et <à> in dispreiu ki non aia: comu è ingegnu, sciencia, fortiza, belliza, rikiza, gentiliza di natura, distreza, signuria, statu, honuri et simili cosi. Ancora superbiu è quillu ki non si digna di usari et conversari cum persuni di baxa condicioni, o veru ki sianu $107$im povertati et dichiti secundu lu mundu. Et maxime è grandi superbia quandu una persuna sgregneza di la vilitati o puvertati di li proprii parenti et di la propria schiata, et non vurria ki si sapissi ki quilli fussiru soi parenti, et quistu sulu per vuliri esseri tenutu di gentili sangu oy veru riccu; oy veru si à dictu alcuna mensogna, oy avantandussi di alcuna rikiza oy altra cosa ki non aia. Superbiu è quillu ki desidera ki soi figloli oy parenti sianu signuri oy prelati, et a quistu dà consiglu et inframictisi a quistu. Superbiu è ancora quillu lu quali attendi cum troppu cura alle vanitati, comu sunu le dansi et canti et ioki et soni et iustri, et li loki li quali si fannu simili vanitati. Et maximamenti la superbia si comecti a lu predictu modu si per simili vanitati si lassanu li beni spirituali a li quali simu obligati, comu sunnu li missi, le prediki et simili beni spirituali. Superbia è ancora omni superflu adornamentu et apparichamentu in vestimenti, in cavalli, in famigli, in massarizi et in simili cosi, plui ki non si conveni a lu so statu. Ancora lu superchu e vanu adornamentu , di lu quali ni sequita multi peccati, et è imputatu a superbia: dicu non tantu in superbia di li donni, ma di loru mariti ki quistu consentinu. Ancora è imputatu a superbia lu troppu presummiri di la misericordia di Deu, zoè ki per la misericordia Deu non punisca li peccati. $108$Ancora è imputatu a superbia lu presummiri troppu di sì midemi, oy di li proprie fortizi, oy de li meriti soi. Ancora è imputatu a superbia ogni cosa ki si fa per ipocrisia et per esseri dimostratu di altri per santu oy per migluri di altri. Ancora è inputatu a superbia quandu alcunu si avanta oy veru si lauda di esseri di plui ki non è, oy veru quandu illu dispreza li altri. Ancora è inputatu a superbia quandu altrui si lauda lusengi per conplachiri ad altri, et per esseri poi laudatu illu. Ancora apparteni a superbia esseri pertinachi a lu so prepositu, quandu alcunu voli cridiri plui ad sì ki ad altri et non voli lassari, per qualunca confortu di altri, quillu ki si deliberatu, misu ki li aia mali deliberatu; et maximamenti in quistu si comicti superbia, quandu illu fa quistu per non pariri minu saviu ki li altri. Ancora è imputatu a superbia lu non vuliri suctastari ad obediri a so superiuri, a prelati, et non vuliri obediri a li comandamenti et ordinatione di la santa Ecclesia. Et universalimenti parlandu, ogni vanu desideriu di laudi oy di honuri, a ffini di pariri superiuri oy megluri oy plui saviu di li altri, si apparteni a lu peccatu di la superbia. %[42.] $109$Lu secundu peccatu mortali si è la invidia, la quali sta in atristarisi di lu beni di altrui et alligrarisi di lu mali di altrui. Ma nota ki lu atristari di lu beni di altrui alcuna volta po esseri sencza peccatu: et in quistu modu s'atrista lu populu di la posancza di lu tirannu, et lu homu iustu di la prosperitati di captivi; oy veru ki lu homu s'atrista alcuna volta di lu beni di altrui, perczò ki canuxi quillu tali di non esseri dignu di quilli tali beni: et quistu similimenti non è peccatu, ma plui tostu apparteni a lu actu di la iusticia. Ma quandu unu s'atrista di lu beni di altrui, in quantu illu pensa ki tali beni sia nochimentu oy mancamentu di lu so propriu beni oy di la propria gloria oy veru fama, ià in quistu propriu sta la invidia: comu quandu eu mi doglu videndu altri plui sufficienti di mi et plui riccu et di maiuri fama; et quistu fa perzò ki pari ki quistu si diminuisca la gloria, la fama oy le rikiczi: ki si non fussi homu plui sufficienti et plui riccu et di maiuri fama ki eu, alura eu sarria di maiuri fama. Et ki è di considerari li circustancie, però ki a li volti consequitanu a quistu viciu, per li quali lu peccati è plui $110$grandi: comu quandu per quista invidia lu homu desidera oy chirca ki quilla persuna a la quali à invidia sia privata di quillu tali beni; oy veru ki la infama et dichini mali per farili perdiri la fama, aczò ki non sia tenutu di plui di illu. Et similimenti alcunu si po alligrari et esseri letu di mali di altrui in multi modi: o veru quandu quistu mali mi ritornassi in utilitati, comu quandu si allegra lu populu di la morti di lu tirannu; o veru perczò ki cutali morti è secundu lu debitu di la iusticia, et in quistu modu si allegranu li santi #<...>@. Et in quisti cutali allegriczi non è peccatu di invidia, però ki quandu ki alcunu si allegra di lu mali di altrui, aczò ki para maiuri et di plui di illu, allura si comecti lu peccatu di la invidia. %[43.] Lu terczu peccatu mortali si è ira. Et certu la ira propriamenti è unu appectitu di vindicta. Adunca considera lu peccaturi si illu à factu iamai oy volutu fari vindicta di li iniurie ki li sunu stati facti, et non l'à volutu plui tostu perdunari misericordiusamenti li soi peccati. Perczò ki, comu dichi lu nostru signuri Salvaturi: &"Si nui perdunirimu a li homini la offisa ki chi fannu, lu Patri nostru celestiali $111$perdunirà a nnui li nostri peccati; ma si nui non perdunerimu a li homini, lu Patri celestiali non perdunirà a nnui&". Ma nota ki è licitu desiderari ki alcunu sia punitu di la iniuria ki li è facta inlicitamenti, si quistu prochedi de disideriu di iusticia et non da vindicta oy da ira. Ancora è llicitu a li persuni pupliki ki ànnu officiu supra czo di fari la vindicta et di puniri di factu le iniurie. Ma quistu non è licitu a li persuni privati, czoè non ànnu officiu publicu supra czo. Ancora cherca lu peccaturi si ipsu à volutu ki la vindicta sia maiuri ki la offisa, perczò ki allura peccaria plui gravamenti. Ancora considiri si ipsu à avutu odiu oy ira contra alcuna persuna, et guardi diligentimenti si quillu odiu è statu contra lu peccatu et contra lu difectu di la persuna, czoè ki à avutu in odiu lu peccatu et non la persuna di lu peccaturi. Et per quistu si po canuxiri quandu illu vurria ki quillu ki à factu lu peccatu, di lu quali ipsu porta lu odiu, si corrigissi et diventassi bonu; et in quistu casu lu odiu non è peccatu. Ancora guardi diligentimenti si lu odiu so è contra a persuna et non contra lu peccatu di la persuna: la quali cosa si canuxi quandu illu non à peccatu o desideratu ki la $112$persuna si corregia, ma ki ipsa sia punita oy forsi morta. Et in quistu caso lu odiu è peccatu mortali, perczò ki quillu lu quali à in odiu a lu fratellu so, czoè lu so proximu, è homicidariu. Ancora divi considerari si ipsu à bactutu per ira a nnullu, oy si illu l'à offisu a la propria persuna, non per corrigirilu ma per odiu: essenduli subiectu li sarria licitu di bactirilu per corrigirilu. Et cussì è licitu a lu patri bactiri a lu figlolu, et lu mastru a lu dixipulu. Ancora si illu à may ferutu ad alcunu, oy si illu à factu feriri, oy si illu à taglatu alcunu menbru, oy si illu à aiutatu o factu aiutari, oy fintu non vidiri, oy datu consiglu oy aiutu: perczò ki tali peccati sunnu mortali, et sì sunnu plui gravi secundu ki è lu dannu purchidecti di plui ardenti odiu. Ancora divi considerari si illu à generatu odiu oy seminatu czinzania et discordia infra alcuni, oy si à misu divisioni infra chitatini oy terraczani seminandu discordia, oy si è statu partisanu in teniri parti et divisioni. Ancora divi considerari si illu si à alligratu oy factu leticia di la sconficta oy disfachimentu di alcunu populu oy genti, non per czelu di raxunivili iusticia, ma per odiu oy superbia di vuliri teniri parti et di voliri esseri maiuri, comu adiveni multi volti alli guerri et a li movimenti di li stati; et maximamenti quandu la parti damniiata avissi la raxuni. Ancora divi considerari si illu à factu contencioni, oy è $113$statu conteptioneri oy letigaturi, oy si à factu questioni et briki. Ancora divi considerari si may scientimenti contradictu <à a la veritati> et à la persequitata. Ancora considira si illu à factu villania a persuna veruna, oy si illu à dictu paroli iniuriusi, oy aminaczatula oy factuli virgogna. Ancora divi considerari maximamenti si illu à dictu mali di alcunu, oy infamatulu falsamenti et iniustamenti, perczò ki allura è tenutu in ogni modu ki è possibili a rrendiri la fama a quilla tali persuna diffamata. Ma si à infamatu alcunu non falsamenti, ma dichendu in veritati lu peccatu di quillu tali a quistu fini ki ipsu abhominabili et in displachiri di li altri, allura illu pecca gravamenti. Ancora divi considerari si illu à biastimatu alcunu per ira, oy biastimatu lu gloriusu Deu et la gloriusa virgini Maria oy alcunu altru santu, oy si illu à dictu: «Non lu poteria fari Deu», et altri simili paroli, oy veru si per ira à biastimatu lu iornu ki naxiu. Et nota ki quistu peccatu di biastimari tantu è plui gravi, quantu la persuna biastimata è plui santa et megluri. Et tantu plui gravamenti si pecca in quistu peccatu, quantu si fa plui diliberatamenti. Considira ancora si illu è statu inpatienti a la aversitati, et si illu a mai murmuratu contra Deu. $114$Considera ancora #<...>@ parti comu si sarray potutu, ma à ppressu la peiuri parti di li paroli dubie o veru facti di altri, la quali cosa prochedi comunimenti di ira o veru di odiu. %[44.] Lu quartu peccatu mortali si è accidia, la quali sta si è stata legera a llassari lu beni ki havia cominczatu. Et guardi si è statu negligenti a mmettiri in executioni alcunu vutu ki avissi factu, oy si per negligencia non à rectu alcunu. Et ancora considera si è statu negligenti a ffari li operi di la misericordia, perczò ki quisti maximamenti chi sarrannu, intra li altri cosi, requesti a lu iornu di lu iudiciu. Et in conclusioni considera lu peccaturi tucti quanti li modi a li quali è statu negligenti chirca di li operi vertusi. Oy veru ki accidia è unu rencriximentu et displachimentu a li beni, li quali diviamu fari. Adunca considera lu peccaturi in primu si illu è statu negligenti et pigru chirca li operi spirituali, li quali è tenutu di fari, comu la raxuni, dari elimosini, visitari li ecclesie, audiri li missi et li prediki. Ancora considera si per negligencia non à auduta la $115$missa initegra, maximamenti li dominiki et li festi comandati, comu è comandamentu di Deu. Considera si illu è statu negligenti ad insignari li cosi li quali ipsu è tenutu di sapiri, comu è lu Pater nostru, la Ave Maria, lu Credu pichulu et li dechi comandamenti di la ligi. Ancora considera si illu è statu negligenti ad audiri la parola di Deu et a ffari reverentia a lu numi di Iesu Cristu, quandu ipsu lu <à> audutu vintuvari et in la missa oy a lu officiu, imperczò ki chascunu allura è tenutu di inginocharisi oy a lu minu humilimenti inclinari la testa. Imperò ki dichi santu Paulu: #&CIn nomine Iesu omne genu flectatur, celestium, terrestrium et infernorum&c@: &"Et in quistu nomu di Iesu omni generationi si divi inginuchari: celestiali et terreni et infernali&"; czoè angeli, homini, divinu reverencia fari quandu sentenu quistu santissimu nomu ventuari. Ancora considera si illu è statu pussillanimu et troppu timidu, czoè fachendu per pagura quillu ki non divia, o veru per pagura non fachendu quillu ki fari divia. Ancora considera, si è statu patri di famigla o superiuri di altrui, si illu è statu negligenti a ccorregiri la famigla sua o veru li subditi, oy si illu à lassatu peccari, oy si illu si è fintu di non vidiri nè audiri li peccati loru; imperò ki in sì facti cosi li peccati di li subiecti sunu inputati a ssoi maiuri et superiuri. Ancora considera si illu è statu negligenti ad haviri cura $116$di lu patri et di la matri, essendu vivi; oy veru si illu è statu negligenti in fari di lu beni per la anima loru quandu sunu morti. Ancora considera si illu è statu negligenti ad confessarisi et comunicarisi; et, per comandamentu di la Ecclesia, et è tenutu di fari l'unu et l'altru a lu minu una volta l'annu: perczò, adunca, vidi et considera si.nchi è statu negligenti a ffarili comu è tenutu. Et si illu è statu negligenti a ffari quisti dui cosi, pecca mortalimenti; et tantu pecca plui gravementi, quantu ipsu è induchutu plui longamenti ultra lu tempu debitu ad confessarisi et comunicarisi. Considera ancora comu à spisu lu tempu, et si è statu occiusu non fachendu alcunu beni, o veru si illu si à dilectatu im parlamenti dissoluti et infructuosi. Considera ancora si è statu negligenti a mmectiri in opera le bone inspiracione et boni preposity. %[45.] Lu quintu peccatu si è avaricia. Et certamenti avaricia si è una crudili cupiditati di acquistari li cosi ki non sunnu soy et di ritiniri crudilimenti le cosi acquistati. Et nota ki a lu peccatu di la avaricia apparteninu tutti li modi per li quali si comecti lu furtu, lu quali è dictu di supra a lu septimu comandamentu. Ultra li quali modi divi considerari lu peccaturi ki lu peccatu di la avaricia si comicti in multi altri modi: czoè quandu a li guerri et in le bactagli si togli iniustamenti, o veru ki fachissi remediari o pagari tagla $117$a prexuni; et di tucti quisti cosi è tenutu ad restitucioni. Et cussì è tenutu ad restitucioni ki guasta li beni di altrui oy ki ardi li cosi di altrui, maximamenti li loki sacri; et ki fa quistu, ipsu factu è excomunicatu. Ancori è tenutu ad restitucioni di fructi de le possessione di altrui, li quali ipsu avissi guastati et tolti sensa licencia di quillu lu quali è la possessioni. Ancora si alcunu non à restituitu la cosa di altrui, la quali ipsu à truvata. Ancora si pecca per avaricia a li ioki ki si fannu per cupiditati di guadagnu, et quandu altri tiranu alcuni importunamenti ad iucari; et è tenutu ad restitucioni di tuctu quillu ki à vintu a persuni ki non sunu liberi da lu patri, oy a mugleri di altrui, oy ad servu di altrui, oy a persuna religiusa. Et tuctu quillu ki avissi vintu a lu iocu ad altru ki persuna ki non sia in libertati et potestati, tuctu si divi dari ad poveri per Deu. Ancora si avissi datu inpachu ad alcunu oy ad alcuna persuna siculara, aczò ki ipsi non obtenissinu alcuna possessioni oy altra cosa ki divissinu haviri, ipsu è tenutu ad restitucioni si, per quistu impachu, quilla cutali persuna è privata di la cosa sua. Ancora è tenutu ad restitucioni ogni specie di usura la quali a lu iornu di ogi si comicti, et così in simili modi. $118$Ancora considera si à comparatu per cupiditati oy biada oy vinu ad fini di revenderi quisti cosi plui, et, maximamenti, crudilimenti per mictiri caristia; oy si à desideratu ki sia caristia et vindiri plui caru. Considera ancora si illu à vinduta la cosa ingordamenti plui, oy comperata troppu minu ki iustu et convenivili preiu, perczò ki non è tenutu ad restitucioni. Et divisi extimari a lu iustu preczu quillu ki la cosa vagla, secundu lu cursu comuni a lu tempu di la vìndicta et non a lu tempu . Ancora considera si illu à vendutu la cosa plui cara per caxuni di lu terminu ki illu à factu plui longu a lu pagamentu, perczò ki allura quistu è specie di usura: è tenutu lu homu ad restitucioni di quillu plui preczu, ki l'à vindutu lu tempu ki li à allungatu a pagari. Ancora considera si illu à may inprestatu denari a persuna cum intentioni di haviri qualiki premiu, comu multi ogi lu fannu, ki ad quistu modu imprestanu dinari ad mercatanti, et chamala discrecioni; imperczò ki quista è usura, et è tenutu ad restitucioni di tuctu lu premiu ki rechipi di li dicti dinari. Ancora considera si illu à perlongatu a pagari li debiti o mectiri in execucioni li testamenti, potendulu fari, però ki è tenutu ad satisfari li credituri di lu dannu ki li fussi sequitu per tali indugia. $119$Ancora considera si non à pagati quilli ki l'ànnu servutu a pressu, oy altri credituri di dinari oy di quillu ki fu di pagari, ma per importunitati, contra loru voliri, li à remendatu pannu oy granu oy altra mercantia ki non era di avanczari di quistu qualiki cosa; perczò ki allura è tenutu ad restitucioni di ogni cosa di dannu ki occurrissi a creditori. Ancora considera si illu à tali diducti ad usura per cupiditati et senza necessitati, oy si illu à inductu altri a czo. Ancora considera si illu à comperatu alcuna cosa di altru, la quali cosa sapia ki non era di ki la vindia, perczò ki è tenutu ad restitucioni di quilla cosa, non a quillu ki chi l'à vinduta, ma a lu propriu patruni. Considera ancora si, per cupiditati di guadagnari, si à misu ad periculu di morti oy ad sì oy ad altri, et si non lassati le cosi per la saluti di la anima. Considera ancora si illu à tenutu crudilimenti le cosi aquistati etiamdeu iustamenti, essendu troppu scarsu a lu so oy di la famigla, et non comunicanduli cum li poveri bisognusi; perkì &"Iudiciu sensa misericordia sarrà factu da Deu ad quillu ki non havirà factu misericordia a lu so proximu&", dichi san Paulu. %[46.] $120$Lu sextu peccatu mortali si è gula, la quali si è unu disordinatu appetitu circa la delectatione ki lu homu à a lu maniari et a lu biviri. Et nota ki quandu quistu cutali appetitu è tantu ki alcunu è dispostu di fari contra lu comandamentu di la sancta Ecclesia per haviri la dicta deletationi, allura è peccatu mortali. Ma quandu alcunu desidera quista cutali deletationi in tali modu ki non vurria però offendiri Deu per havirila, allura è peccatu veniali. Considera adunca lu peccaturi li modi per li quali si pecca a lu viciu di la gula, ki mecti santu Gregoriu a lu terczu libru di Morali. Et prima considera si illu à maniatu avanti lu tempu debitu per haviri dilectu di lu maniari, secundu fannu multi a modu di bestie, ki secundu ki è lu viciu di la gula li richedi, spissi volti manianu et bivinu lu iornu senza necessitati. Considera ancora si a lu tempu debitu ipsu à chircatu chivi plui preciusi et plui cari ki lu debitu, o veru si à desideratu oy avuti chivi facti cum plui cara sollicitudini et plui diligatamenti apparichati ki non si conveni. Considera ancora si, sencza legitima necessitati et licencia, à usata la qualitati di li chivi la quali non è permissa in quillu tempu, comu sarria la carni a lu tempu di la Quadragesima oy lu venneridì oy lu sabatu, oy maniari ova oy altri cosi dilicati a lu tempu lu quali non è licitu; oy si è statu $121$iammay gravatu a lu corpu oy a la menti per troppu quantitati di chivi; et similimenti si illu si à may inbriacatu per troppu biviri. Et singularimenti quandu quistu li avenissi scientimenti, comu quandu sa ki lu troppu chivu oy lu troppu biviri li fa mali et non si.ndi guarda: però ki lu imbriacarisi e simili peccati sunu mortali. Ancora considera si illu à ructu, sencza legitima necessitati, li diiuni ordinati di la santa Ecclesia, perczò ki allura è peccatu puru mortali, perkì è tempu di santificari: comu la Quadragesima, fori di li dominiki, et li quatru tempura, et li altri vigilie comandati, le quali non diiunandu per tristicia et non per necessitati, si pecca mortalimenti. %[47.] Lu sectimu peccatu mortali si è luxuria. Circa quistu peccatu considera lu peccaturi le cosi li quali sunu dicti di supra a lu sextu comandamentu, lu quali #&CNon mechaberis&c@, czoè non comictiri peccatu carnali. Et ultra a quilli cosi, considera si illu à factu in quistu viciu alcuni acti oy movimenti oy toccamenti disordinati et dissonesti cum alcuna persuna, eciamdeu cum la propria donna; oy si illu à comisu quistu peccatu a lu tempu ki li donni sunu a lu tempu loru, oy a lu iornu di li festi oy di diiunu, oy in tuctu lu tempu di la Quadragesima, a lu quali lu homu si divi abstiniri etiamdeu di la propria donna. Ancora considera si illu à conducta a persuna alcuna a $122$comictiri li acti di la luxuria; et si è statu dissonestu menzanu infra alcune persune; et di ki statu et conditioni eranu quilli tali persuni. Ancora considera si illu si à trovatu in ioki oy in danczi dundi sianu seguitati dissonesti toccamenti oy inliciti risguardi oy captivi desiderii; et si quilli cosi sunu stati in li festi oy in iornu di diiunu, perczò ki in tali iornu sarria plui gravi peccatu ki a li altri iorni. Et maximamenti considera si è statu a vakizari in la ecclesia, oy ad ballari, oy ad fari alcunu altru actu dissonestu, comu sunnu multi ogi lu iornu ki quisti simili cosi fannu sencza alcuna consciencia: li quali plui tostu si chamirianu iudei ki cristiani, ki nixuna reverencia ànnu ad Cristu nè alli soy sancti ecclesie. Considera ancora si illu s'è datu a superchu maniari oy biviri per esseri plui incitatu a luxuria. Consideri adunca lu peccaturi, beni et diligentimenti, tucti li supradicti modi a li quali lu po haviri offisu e peccatu a li secti peccati mortali, et di tucti si dispogna cum contricioni vulirisindi confessari, et cum intentioni di non ritornari plui a cominczarili. %[48.] Da poy ki aiamu dictu in ki modu si pecca a li septi peccati mortali, bisogna ki la devota anima consideri li modi a li quali po lu soy Signuri offendiri per li chinqui sentimenti di lu corpu. Undi nota ki chinqui sunu li sentimenti di lu corpu, çoè visu, auditu, gustu, oduratu et tactu. $123$Per quisti sentimenti corpurali, quandu la anima non à sollicita guarda, ipsa anima è da lu peccatu feruta; imperò ki, comu dichi la santa Scriptura: #&CMors intrat per fenestras nostras&c@: &"La morti intra per le nostri finestri&", çoè la morti di lu peccatu intra a la cammara di lu cori per li finestri di li nostri corpurali sentimenti. Imperò ki nixunu peccatu discindi a lu cori et a la anima si prima non passa per le porti di quisti corporali sentimenti, et si non per tucti per alcunu, dichendu Aristotuli: #&CNichil est intellectu quin per prius fuerit in sensu&c@: &"Alcuna cosa non è a lu intellectu humanu, czoè a la anima, ki prima non sia stata a lu corpurali sentimentu&". %[49.] Lu primu sentimentu di lu corpu si è visu. Et lu debitu usu lu quali si è guardari li corporali . Et quistu s'intendi non fruenduli, czoè non amanduli princhipalimenti allu so mali, usanduli secundariamenti comu cosi corporali et temporali. Ancora, lu debitu usu di quistu sentimentu si è in referiri le cosi viduti ad honuri di lu Criaturi soy. Però, si tu vidi unu homu et una donna, tu divi considerari la bontati $124$di la possansa di lu Criaturi et laudari illu, lu quali produssi così facti creaturi. Et si tu vidi li animali, comu sunu boi et peccuri et simili bestie, considera la bontati di Deu, la quali à producti cutali creaturi a tua utilitati. Et si tu vidi li vermi et li muski et simili cosi noiusi, considera la bontati de Deu, la quali à producti così facti cosi per toy exerciciu, aczò ki tu non mieti la tua beatitudini in quista vita misera, sentendu tu le muski et li loru molestie. Et cussì divi fari di tucti l'altre creaturi. Cum loru adunca peccanu a lu sentimentu di lu vidiri, li quali non referixinu le creaturi viduti a laudi di Deu, ma a propriu dilectu sensuali. Et poczamu diri ki lu vidiri in sì non è peccatu, ma sì illicitu obiectu sensuali, comu vidiri cum dilectu le cose vani et disonesti; per la quali cosa ni veni poy le vani et captivi cogitationi, et sequitanu da poi li murmurationi, li dictracioni et falsi iudichi, et altri peccati ki sequitanu cum operacioni captivi. %[50.] Lu secundu sentimentu di lu corpu si è audiri. Et lu debitu usu di l'audiri si è audiri quilli cosi li quali induchinu la anima ad laudari Deu, et quilli li quali insignanu boni custumi: comu audiri li paroli di Deu et lu officiu divinu, et audiri li ducturi et predicaturi di Deu. $125$Et per tantu peccanu in quistu sentimentu quilli li quali non si dillectanu di audiri la parola di Deu, et quilli li quali non laudanu cum debita reverencia; perczò ki la parola di Deu si divi audiri cum tanta reverencia cum quanta si divi rechipiri lu corpu di Cristu. In quistu sentimentu peccanu quilli li quali non volinu audiri, secundu lu comandamentu di la Ecclesia, una missa integra omni dominica et ogni festa comandata. Peccanu ancora in quistu sentimentu tucti quilli ki cum deletationi audinu li cosi vani et dissunesti, et quilli ki volunteri audinu diri mali di altrui, et tucti quilli ki plui volunteri audinu parlari le cosi di vanitati et cosi mundani ki audiri paroli di facti di Deu. %[51.] Lu terczu sentimentu di lu corpu si è gustu. Et lu debitu usu lu quali si è gustari et sapurari di li cosi, non a dilectu sensuali, ma a, plui tostu, a nnecessitati di la natura: perczò ki Deu à posti diversi sapuri a le cosi necessarie a lu nutrimentu nostru, aczò ki lu homo non dispreczi lu maniari et lu biviri; però ki si fussiru quisti cosi senza sapuri lu homu verria ad mancari. Et perczò ki per quistu lu homu non mancassi sì stissu senza nutrimentu, sunu li chivi di diversi sapuri. Et per tantu tu divi chircari lu sapuri a lu maniari et a lu biviri, non a supercho dilectu sensuali, ma sulamenti in quantu rechedi la necessitati di la natura. $126$Et cussì pecca in quistu sentimentu di lu gustu quillu lu quali cherca plui tostu et plui princhipalimenti per dilectu sensuali et di diversi sapuri a lu maniari et a lu biviri, ki per necessitati di natura. Sì ki lu appetictu disordinatu sulamenti è reputatu peccatu in quistu cutali sentimentu, et non è lu chivu dilicatu lu quali è maniatu. Undi alcunu pecca plui, alcuna volta, maniandu unu pumu per disordinatu dilectu sensuali, ki un altru maniandu una starna senza tali dilectu sensuali. %[52.] Lu quartu sentimentu di lu corpu si è oduratu. Et lu debitu usu lu quali si divi in referiri ad laudi di lu Creaturi tucti li cosi li quali tu senti per lu oduri. Si tu senti suavi oduri, vogli referiri gratia a lu toy Creaturi et non referiri gracia a lu toy dilectu corpurali, et non ti gloriari in ipsu, ma refirixi gratia a lu toy Creaturi, lu quali à postu tanta suavitati odurari una cosa temporali, aczò ki considiri, $127$per quistu, quali oduri spirituali illu à postu a li virtuti et a li cosi incorporabili et eterne. Et si tu senti feturi, agi paciencia, et non lassari per quistu di visitari et aiutari lu toy proximu infermu et pussulenti; ma considera plui tostu ki tu si similimenti pussulenti et corruptibili. Et considera quali sarranu le pusse di lu infermu infra li dannati et li demonia, si tali sunnu le pusse a li cosi temporali. Ancora consideri quantu plui la anima divi fugiri li pussi spirituali di lu peccatu. Et per tantu peccanu in quistu sentimentu quilli li quali usanu inlicitamenti li oduri a dilectu sensuali et non ad laudi di lu Creaturi, comu simu tenuti di fari. %[53.] Lu quintu et ultimu sentimentu di lu corpu si è tactu. Et lu debitu usu lu quali si è in tuccari la qualitati di li cosi, et di quilli levari la menti ad laudi di lu Creaturi, et in quisti conservari sì medemi sencza macula di peccatu. In quistu sentimentu peccanu tucti quilli li quali si dilectanu et usanu troppu suavi chivi et dilicati vestimenti, et troppu morbidi et dilicati lecti. Ancora peccanu in quistu sentimentu tucti quilli li quali sensualimenti toccanu oy usanu cosa dissunestamenti. Undi li peccati li quali si comectinu per quistu sentimentu, et maximamenti si usanu li acti luxuriusi, li quali peccati di tuccari tantu plui gravi sunnu quantu si usanu cum persuna plui coniuncta. %[54.] $128$Da poi ki dimustratu aiamu comu si pecca a li chinqui sentimenti di lu corpu, bisogna vidiri in ki modu si po offendiri a li secti sacramenti di la Ecclesia. Undi nota ki sunnu secti li sacramenti di la Ecclesia, czioè lu battisimu, la confirmationi oy veru crisima, la comunioni di lu corpu di Cristu, la penitencia, czoè la confessioni, li ordini, czoè li previti, et lu matrimoniu et ultima uncioni. Et chamanusi quisti sacramenti, perkì fannu la anima sacra a lu conspectu de Deu: imperò ki omni volta ki la anima debitamenti usa alcunu di quisti sacramenti, sempri ad ipsa anima è inferita da Deu gratia. %[55.] Lu primu sacramentu di la Ecclesia si è baptisimu. Chirca di lu quali sacramentu lu peccaturi divi multi cosi considerari. In prima considiri chirca lu primu baptisimu, czoè si illu à dubitatu oy veru dubita di esseri baptizatu, et dica charamenti la caxuni di la sua passioni o veru dubitacioni, et le sue raxuni. Et nota ki si lu peccaturi dichissi: «Eu dubitu, perczò ki eu non su baptizatu», allura, quantu ki a sapiri quistu, illu divi considerari si ipsu à avutu patri et matri cristiani, li quali sianu stati infra fidili cristiani; et si cossì è, divi similementi crediri ki sia baptizatu ad la usanza $129$di cristiani. Et si non havissi altra declarationi di quista, non divi però dubitari di czo; et maximamenti quandu lu patri et la matri, o veru lu santulu, li afferma ki illu è baptizatu. Ancora sequita de lu baptisimu a diri alcuna utili et bella cosa. Baptisimu si è unu sacramentu lu quali fa diventari lu homu cristianu. Et è baptisimu in tri modi, czoè baptisimu di acqua, baptisimu di sangu et baptisimu di lu Spiritu Santu. Baptisimu di acqua è quistu comuni ki si dà ad ogni persuna. Baptisimu di sangu si è quandu unu, non baptizatu, fussi marturiczatu per lu amuri di Cristu: quillu sangu li sarria baptisimu. Baptisimu di Spiritu Santu si è quandu unu paganu havissi voluntati di farisi cristianu, et illu si sforzassi quantu potissi, avegna ki, innanzi ki vegna a lu baptisimu, mori: quista bona voluntati <è> lu baptisimu. Et nota ki lu baptisimu lava la persuna di pena et di culpa. Quactru cosi sunu ki lavanu lu homu di culpa et di pena: la prima si è baptisimu; la secunda si è martiriu; la terza si è quandu unu monachu et monaca fa professioni, ma agi a menti ki ogni peccatu ki fa di poi si li ridupla; la quarta si è vita perfecta, la quali sta in observari li tri consigli li quali Cristu comandau a lu Evangeliu. Et nota ki quistu sacramentu po esseri datu da ogni persuna in casu de necessitati. Ancora è di notari ki sunu tri sacramenti li quali non si poczanu dari exeptu una volta, zoè baptisimu, crisma et ordini sacru. Undi, si per alcuni verusimili raxuni alcunu dubitassi di esseri baptizatu, et no.ndi fussi di altru diclaratu, in quistu caniu si divi baptizari. $130$Ancora consideri si illu à factu debita reverencia a lu baptisimu, cum so cia de cosa ki sia porta di tucti li sacramenti et ki ipsu levi ogni peccatu, si illu è debitamenti factu. Et consideri ancora ki lu baptisimu perduna a chaskiduna pena, la quali si divia substiniri per lu peccatu. Ancora consideri si illu à amaystratu diligentimenti lu so figlolu spirituali, lu quali ipsu tinni baptisimu, in quilli cosi li quali apparteninu a la fidi et a boni custumi; imperò ki lu santulu è tenutu ad fari quistu dundi non fussiru altri persuni ki lu amaystrassiru a la via di Deu. Ancora considiri si alcuna persuna, la quali appartegna a la sua cura, è stata morta oy è morta sensa baptisimu per sua negligencia, perczò ki quistu sarria riputatu a grandi peccatu. %[56.] Lu secundu sacramentu si è la confirmacioni, oy veru la crisima, la quali si fa per manu di lu episcopu. Chirca la quali confirmationi li peccaturi divinu alcuna volta considerari. In prima consideri lu peccaturi si illu è statu crismatu da lu episcopu; et si illu havissi dubiu per czo, consideri in quistu comu ni dictu di supra ki si divi fari di lu baptisimu. Ancora consideri ki, cossì comu la persuna si divi sulamenti una volta baptizari, cussì sulamenti si divi una volta crismari; ma in casu di raxunivili dubiu si po cresmari cum condicioni, comu è dictu di lu baptisimu. Ancora è da sapiri ki non patri nì matri divi tiniri a lu baptisimu oy crisma a lu propriu figlolu oy a la propria $131$figlola, perczò ki quistu sarria, intra lu patri et la matri di lu fanchullu, unu parentatu spirituali, per lu quali sarria allura prohibitu l'uso di lu matrimoniu. Ancora considiri si a sua saputa illu è induchutu troppu a ffari crismari lu so figlolu, lu quali induchiri non si divi fari, però ki la crisma è una di li cosi li quali si richedinu a la nostra saluti; et dicu lu so figlolu propriu oy altri persuni li quali apparteninu ad illu di farili cresmari. Et ancora, dichi, per lu multu induchiri si dismentica, et rumani alcuna volta la persona sencza crisma. Et nota ki chascuna persuna di' veniri ad quistu sacramentu sencza peccatu mortali, perczò ki in ipsu si dà la abundancia di la gratia, la quali non poczanu perfectamenti retiniri quilli ki sunu in peccatu murtali. Ancora nota ki multi erruri si fannu chirca lu sacramentu di lu matrimoniu, czoè ki alcunu pigli per mugleri quilla donna la quali non po piglari; et quistu adiveni perczò ki alcuni teninu a la cresma plui persuni li quali non canuxunu, et non canuxinu ancora soi parenti. Undi sappi ki quistu sacramentu di la crisma si fa unu parentatu spirituali, lu quali inpeidxi lu matrimoniu ki si divi fari et rumpi lu contractu matrimoniu: però conveni ki lu homu chi aia bona diligencia et bona guardia. %[57.] $132$Lu terczu sacramentu di la Ecclesia si è la comunioni, czoè lu santissimu corpu et sangu di Cristu. Circa di lu quali sacramentu lu peccaturi divi considerari multi cosi. In prima consideri si illu cridi veramenti in ki sacramentu sia lu veru corpu di Iesu Cristu, nostru Signuri, lu quali illu trassi di lu ventri di la sua matri virgini Maria; et similimenti si illu cridi ancora di lu sangu: imperò ki si non cridissi quistu sarria hereticu. Et si non po intendiri quistu per raxuni, illu lu divi perfactamenti cridiri et basta. Ancora considiri si illu, avendu l'anni di la discretioni, à rechiputu lu corpu di Cristu ogni annu a lu minu una volta a la Pasca di la resurressioni; imperò ki illu è tenutu di fari quistu comandamentu di la Ecclesia, si ià per quista caxuni illu non lassassi di piglarilu alcuna volta, et quistu è consiglu di lu so confessuri. Ancora consideri si illu à factu la debita reverencia ad quistu sacramentu di lu corpu di Cristu quandu lu à vidutu. Ancora consideri si illu è andatu a diiunu a rechipiri quistu sacramentu, cum la consciencia pura, exceptu ki non avissi factu lu contrariu in casu di grandi infirmitati, la quali fussi periculusa, perczò ki allura si po rechipiri licitamenti quistu sacramentu eciamdeu di poy di lu chivu. $133$Ancora consideri si illu è andatu ad rechipiri quistu sacramentu cum la consciencia agravata di alcunu peccatu a lu minu mortali. %[58.] Lu quartu sacramentu di la Ecclesia si è la penitencia, czoè confessioni. Per lu quali sacramentu la persuna, vulendu penitencia, confessi debitamenti li soi peccati a lu sacerdotu di lu quali ipsu è absolutu. Adunca consideri lu peccaturi, chirca quistu sacramentu, si ipsu s'à confessatu a lu minu una volta in la Pasca di la resurreccioni; imperczò ki non avendu factu quistu, illu haviria factu contra lu comandamentu di la ligi, sì aviria peccatu mortalimenti. Ancora consideri si ipsu à tenutu occultu peccatu a la confessioni, et si ipsu s'à scusatu copirendulu quandu illu si confessa, imperczò ki in quinti casi la confessioni non varria nenti. Ancora consideri si, confessandusi, à dictu li peccati di altrui, oy veru per infamarili, oy veru per dimostrari ki li peccati di altrui sianu gravi, per fari li soi legeri. Ancora consideri si illu à venutu a la confessioni cum debita contricioni et cum prepositu di abstinirisi di peccari per lu tempu di veniri, imperczò ki la confessioni altramenti non varria nenti. Ancora consideri si, venendu a la confessioni, illu è statu dispostu a lu so cori di satisfari ad sua possansa, cussì a Deu comu a li homini, di li peccati ki illu à comisi, et di perdunari a li altri li offesi ki li sunu stati facti, et di mictiri iusu $134$li odii, imperczò ki tucti quisti cosi si richedenu a la vera confessioni. Ancora consideri si illu à complite a li tempi debiti le penitencie ki li sunu stati dati a le altre confessione; però ki si si li havissi dismenticati, allura sarria tenutu un altru dì confessarisi quilli medemi peccati, considerandu ki nixunu, altramenti, li porria dari la penitencia, non sapendu li soi peccati di prima. Dicu meglu: considerandu ki nixunu, altramenti, li poteria imponiri la debita reverencia, non sapendu li soi peccati. %[59.] Lu quintu sacramentu di la Ecclesia si è lu ordini sacru di li previti, lu quali si sparti in secti parti, secundu ki secti sunu li ordini, czoè li quatru minuri et li tri sacri. Ora a lu peccaturi non apparteni di chircari multu chirca quisti ordini, et excectu ki non fussi previti et persuna la quali havissi quisti ordini. Et imperczò ki quisti cutali divinu esseri docti et amaistrati per diviri admaystrari li altri, perczò non bisogna di dirini multu. Ma puru considiri lu peccaturi si, inversu quisti cutali ki ànnu quisti ordini, si s'à portatu reverentimenti inversu di sacerdoti, li quali celebranu et amaystranu li altissimi sacramenti, imperò ki ipsi representanu la persuna di Cristu. %[60.] $135$Lu sextu sacramentu di la Ecclesia si è lu matrimoniu, czoè legitimu coniungimentu di lu homu et di la donna. Circa di lu quali è da considerari ki lu matrimoniu si divi conservari cum grandi honestitati et grandi fidelitati, sì ki non si faza actu nixunu disonestu infra lu maritu et la mugleri; imperò ki, altramenti fachendu, illu non saria bonu scusatu di lu peccatu, ma peccherianu plui gravamenti. Adunca consideri lu peccaturi ki à mugleri si illu à usatu lu actu di lu matrimoniu in alcunu modu dissonestu; et consideri si illu à factu di sua voluntati alcuna cosa per la quali non generi figloli, imperò ki quistu sarria contra di lu matrimoniu et sarria gravu peccatu. Ancora consideri si ipsu ama la sua compàgnia, czoè la sua donna, comu è tenutu di fari, et si illu la conporta patientimenti. Ancora consideri si ipsu à consentutu a la vanitati di la mugleri, comu è lu ornamentu vanu a li vani vestimenti; imperczò ki lu maritu divi rendiri raxuni a Deu di tucti quisti vanitati di la mugleri, le quale illu consenti. Ancora consideri si illu l'à vetata ki non vaya a la ecclesia a lu tempu debitu, oy si l'à vetata ki illa non facza elimosini oy simili beni sicundu la loru possibilitati. Ancora consideri si illu à usatu lu matrimoniu a li tempi vetati, comu a lu tempu di diiuni et a li iorni di li festi commandati, et alcuni altri tempi ki sunu vetati; imperò ki quisti cutali tempi non è licitu nè a lu maritu nè a la $136$mugleri dimandari l'unu ad l'altru lu debitu di lu matrimoniu. Consideri ancora si à bactutu la mugleri, oy iniuriatula cum paroli oy in altru modu, per ira oy per suspeccioni et sencza iusta caxuni. Similimenti la mugleri consideri si à provocatu lu maritu ad ira per paroli oy per altru mali portamentu; et ancora consideri si à usatu inversu di lu maritu la debita reverencia et obediencia a le cosi convenibili secundu Deu. %[61.] Lu septimu sacramentu et ultimu di la Ecclesia si è la extrema uncioni, czoè lu oglu sanctu. Circa la quali li seculari non ànnu ad chircari multu, si non ki ipsi lu rechipinu divotamenti a lu debitu tempu. Et nota ki quistu sacramentu si po rechipiri plui volti in casu di necessitati, czoè in puntu mortis; però nota ki si alcunu rechipissi quistu sacramentu, ipsu divi per lu aveniri cum maiuri solicitudini conservari mundi et honesti li menbri ki sunu stati unti plui ki li altri menbri, et si havissi factu lu contrariu dìvissi confessari. Consideri adunca lu peccaturi, beni et diligentimenti, tucti li modi a li quali à offisu Deu a li secti sacramenti di la Ecclesia, et, cum contricioni et amaritudini, et di tucti si confessi diligentimenti. %[62.] Da poy ki è dictu di li secti sacramenti di la Eclesia, bisogna diri de li virtute princhipali. Undi nota ki secti $137$sunnu li virtuti princhipali, di li quali li tri si chamanu theologice et li quatru si chamanu cardinali. Le virtuti theologice sunu quisti, czoè fidi, sperancza et caritati. Et chamanusi theologice, ki tantu voli diri ki parlari di Deu, imperò ki sencza quisti virtuti la anima non po in vita eterna intrari. Li virtuti cardinali sunu quisti, czoè iusticia, prudencia, forticza et temperansa. Et chamanusi cardinali imperò ki comu la porta si regi et chudi per li soy cardinari, cussì la anima si regi per li supradicti virtuti. Et concatinati quisti virtuti l'una cum l'altra, ki non si po aviri perfectamenti la una sencza l'altra: li cardinali ordinanu la anima a le theologice, et le theologice ordinanu la anima a Deu et a vita eterna. %[63.] La prima virtuti theologica si è la fidi, la quali chaskiduna persuna è tenuta di haviri, perkì, comu dichi lu apostulu, &"Impossibili cosa è senza la fidi plachiri a Deu&". Et nota ki la vera fidi cristiana sta maximamenti in cridiri a li articuli di la fidi; et inperczò ki nullu po cridiri in alcunu modu quillu ki non sa, per tantu, comu necessariu a la saluti di la anima di cridiri a li dudichi articuli di la fidi, cussì è necessariu a la saluti di la anima sapirili oy veru canuxirili. Adunca consideri lu peccaturi li dudichi articuli di la fidi, li quali si conteninu a lu Credu pichulu, lu quali fu factu $138$da li dudichi discipuli, czoè li apostuli, di Cristu, comu è dictu da supra. Et quillu lu quali scientimenti contradichissi ad alcunu di li dicti articuli, o veru perfectamenti non cridissi in alcunu, nota ki non sulamenti peccaria mortalimenti, ma eciamdeu sarria iudicatu per hereticu. Et nota ki non è di necessitati a lu seculari di vuliri investigari et sapiri tuctu quistu ki è tenutu di cridiri particularimenti; ma conveni ki agi una fidi formata di cridiri tuctu quillu ki cridi la santa matri Ecclesia, et perkì la sua pura intencioni sia di non vuliri mai contradiri a quillu ki ipsa santa matri Ecclesia cridi. Et quistu basta a la saluti di lu seculari quantu a li dudichi articuli, pugnamu ki claramenti non vecha quilli cosi ki sunu significati per quilli articuli. Considera adunca lu peccaturi si illu à avutu pocu fidi dubitandu in alcunu articulu di la fidi, oy veramenti à avutu pocu fidi volendu vidiri ogni cosa per raxuni. Ancora consideri si ipsu è statu negligenti ad operari quilli cosi ki secundu la fidi di la santa Ecclesia cridi; però ki comu dichi santu Iacobu: #&CFides sine operibus mortua est&c@: &"La fidi sencza opera è morta&", perczò ki sencza la opera la fidi non è meritoria, annanti è dannativa. %[64.] La secunda virtuti theologica si è sperancza, la quali non è propriamenti di beni temporali, ma sulamenti di beni $139$eternali. Et quista speransa è di mictiri in Deu, però ki solu Deu chi po dari li beni eternali. Adunca consideri lu peccaturi, chirca quista virtuti di la speransa, si ipsu à misu la sperancza plui a li homini et a li amichi, oy a li rikiczi, oy virtuti, oy in posancza, ki in Deu: perczò ki quistu è peccatu. Ancora consideri si illu à speratu plui a li beni temporali ki a li eterni. Ancora consideri si mai à avuta spirancza di richipiri aiutu oy alcuna gracia di li demonia oy di incantaturi, czoè nigromanti, et altri cosi creati, li quali non ànnu posancza di fari le dicti cosi, postu ki, per promissioni di Deu, per iudiciu di quillu ki lu cridi, mustranu alcuna volta di fari simili cosi. Perczò ki quistu è grandissimu peccatu: spirari quillu da la creatura ki si divi spirari di lu Creaturi, et dari lu honuri a lu demoniu lu quali si divi dari a Deu. Ancora considiri si illu à spiratu da Deu aviri li beni eterni sencza meriti, però ki quista cutali speransa sarria presuncioni. Ancora consideri si à mai factu alcunu peccatu sucta la speranza di Deu, perczò ki quistu sarria gravu peccatu. %[65.] La tercza virtuti theologica si è caritati, la quali non è altru ki una deleccioni et amuri inversu di Deu et di lu proximu. Adunca consideri lu peccaturi si ipsu à amatu Diu cum tuctu quantu lu cori supra tucti li cosi, et cussì ferventimenti et continuamenti comu ipsu è tenutu. $140$Ancora consideri si illu à amatu lu proximu soy comu sì vedemi, et consideri si à correctu lu so proximu di soy difecti, et si illu à avutu compassioni a li soy tribulacioni, et si li à subvenutu a li soy necessitati comu è tenutu di fari. Et si quistu non fa, illu contradichi manifestamenti ad quista virtuti di la caritati. Consideri ancora si ipsu à amatu la anima sua, et ordinatamenti cussì comu divi; et si illu à amatu plui lu corpu oy dilecti di lu mundu ki la anima sua, la quali cosa è contra la caritati di sì midemi. %[66.] La prima virtuti cardinali si è iusticia, la quali sta in rendiri a chascunu lu so debitu. Chirca di la quali virtuti consideri lu peccaturi si illu à operatu la iusticia inversu di Deu, czoè amandulu illu cum tuctu lu cori supra ogni altra cosa. Ancora conisderi si illu è statu gratu a Deu di li beneficii rechiputi da ipsu, et si illu à rendutu le debite gracie ki divi. Et consideri ancora si ipsu è statu iustu inversu di sì midemi, czoè fachendu vindicta di sì stissu, quandu à offisu Deu oy a lu proximu. Ancora consideri si illu à operatu la iusticia inversu di lu proximu so, czoè corregiri quandu divia la sua famigla, oy veru li altri, quandu erra, si per lu officiu li apparteni. $141$Ancora consideri si avissi correctu alcunu plui per odiu oy per crudelitati ki per caritati. Ancora consideri si inversu di lu proximu à exercitatu li altri a li operi di la iusticia, comu rendiri l'altrui. %[67.] La secunda virtuti cardinali si è prudencia, la quali sta in fari religari quillu ki lu homu divi fari et vetari quillu ki lu homu non divi fari. Chirca di la quali virtuti consideri lu peccaturi si ipsu inprudentimenti s'à lassatu ingannari di li tentationi et lesengi di lu demoniu, et specialimenti quandu ipsu havia la caxuni et la raxuni di canuxiri li loru inganni; imperò ki dichi Cristu: #&CEstote prudentes sicud serpentes et sinplices sicud colunbe&c@: &"Siati prudenti comu lu serpenti et simplichi comu la columba&". %[68.] La tercza virtuti cardinali si è forticza. Chirca la quali divi lu peccaturi considerari si illu è statu fragili et debili a rresisteri a li temtacioni, et non haviri factu quilla debita resistencia ki divi. $142$Ancora consideri si ipsu è statu fragili et inpatienti a li tribulationi, a li aversitati, a li infirmitati, a li iniurie et a li correpcioni rechiputi; et si per alcuna di quisti aversitati à vistimatu oy maledictu Deu oy alcuna altra persuna. Ancora consideri si ipsu è statu ad diiuni oy ad altri virtuti spirituali, et forti a li cosi temporali. Consideri ancora si per alcuna diabolica temtacioni s'à lassatu vinchiri et cadiri in alcuna disperationi, imperò ki, supra tucti li altri peccati, quistu è plui gravi. %[69.] La quarta virtuti cardinali si è temperancia. Chirca di la quali virtuti consideri lu peccaturi si ipsu è statu intemperatu a lu maniari et a lu biviri, czoè piglandu plui ki la sua necessitati sencza alcuna temperancza; et similimenti a lu dormiri plui ki non bisogna et a li altri necessitati di lu corpu. Ancora consideri circa la vanitati et sensualitati di lu mundu, si illu l'à usata sencza temperancia: comu sunu ioki, rixi, canti, im paroli, in gesti et deletacioni et plachiri mundani. Consideri adunca lu peccaturi tucti li modi a li quali à offisu Deu circa di li secti virtuti princhipali, et cum vera contriccioni di tucti si confessi. %[70.] Di poi ki vidutu aiamu in ki modu si offendi Deu a li secti virtuti princhipali, resta ora ad vidiri in ki modu si $143$offendi Deu circa li operi di la misericordia. Et di quistu specialimenti poni a lu Evangeliu: ki a lu iornu di lu iudiciu ipsu Cristu Iesu, nostru iudichi, ricordirà le dicte opere di la misericordia, coronandu li iusti di gloria, di la quali, per queste opere ki avirannu exercitatu, sarranu premiati, et dunandu a li peccaturi di eternali suplicii, perkì li operi di la misericordia non ànnu dimostratu inversu di lu proximu: però sarannu in eternu dannati. Undi nota ki li operi di la misericordia sunu di dui maneri, czoè alcuni sunu spirituali et alcuni temporali. %[71.] Li operi di la misericordia corpurali sunu secti, et chamanusi corpurali perkì aparteninu circa la necessitati di lu corpu. La prima opera di la misericordia corpurali si è dari ad maniari a li affamati. Circa di la quali consideri lu peccaturi si è statu sollicitu a dari di lu pani a li poveri bisognusi, quandu li à requestu; oy si ipsu crudilimenti li à cachatu cum improperii da lu so usu, quandu li rechedia la dicta elimosina; oy si, prima ki la aia data, li à factu stentari un pocu. $144$La secunda opera di la misericordia corpurali si è dari a biviri a li situsi. Circa la quali consideri si illu s'à may truvatu per caminu, comu spissi volti intraveni, ki lu poviru assitatu, lu quali non à di putiri pagari ad l'osteri, consideri si ipsu misericordiusamenti lu à subvenutu a lu so bisognu; oy veramenti quandu a lu so usu li <è> capitatu, si illu li à datu da biviri. La tercza opera di la misericordia corpurali si è vestiri lu poviru nudu. Circa di la quali consideri si a lu tempu di lu fridu à subvenutu lu poveru bisugnusu, oy si per avaricia si à portatu crudilimenti inversu da illu. Et nota ki quandu la persuna non subveni lu proximu di li dicti necessitati, potendulu subveniri, pecca gravamenti. Et si per quistu lu proximu di morissi, ipsu sarria tenutu ad rendiri raxuni a Deu di la sua morti. Undi dichi a lu Decretu: &"Pasci quillu li ki mori di fami; ki si non lu paxi lu ày auchisu&". Ma nota ki si venissi casu, comu soli alcuna volta adiveniri a la grandi caristia et a li terni asseiati oy in qualunca altru modu si fussi, ki, per subveniri a la necessitati di lu proximu toy, venissi im periculu di morti di lu propriu corpu, allura in quistu casu non si tenutu ad subveniri a la necessitati di lu proximu; perczò ki lu ordini di la caritati voli ki lu homu ami plui la propria vita corpurali ki quilla di lu proximu. Ma in casu ki tu non porti periculu di morti per quillu subvenimentu, allura si tenutu di subveniri a la necessitati di lu proximu. $145$Ma quilli li quali non subveninu lu proximu di li cosi a lloru asuverchanu et avansanu, quisti peccanu plui gravamenti; imperczò ki dichi santu Iohanni a la Epistula: #&CQui habuerit substanciam huius mundi et viderit fratrem suum necessitatem habere et clauserit viscera sua ab eo, quomodo caritas Dei manet in illo?&c@: &"Quillu lu quali havirà di la substancia di quistu mundu, czoè de li beni temporali, et vidirà lu so fratri, czoè lu so proximu, haviri necessitati, et non chi havirà nulla conpassioni, comu è possibili ki in quistu sia la caritati di Deu?&". Quasi dica di no, però ki in quistu tali non è nixuna caritati, et è inpossibili ki sencza la caritati la anima si pocza salvari. La quarta opera di la misericordia corporali si è visitari li infirmi. Circa di la quali divi considerari lu peccaturi comu ipsu è statu sollicitu di visitari li infermi poveri et confortarili, et in lu loru bisognu caritativamenti subvenirili. La quinta opera di la misericordia corporali si è visitari li incarcerati. Circa di la quali divi considerari lu peccaturi si illu è statu misericordiusu di subveniri et aiutari li poveri incarcerati, oy a lu minu andari ad consularili, non potendu loru altru aiutu fari. La sexta opera di la misericordia corporali si è adlibergari li peregrini. Circa di la quali consideri lu peccaturi si ipsu è statu piatusu inversu di li poveri peregrini, rechipenduli caritativamenti, oy veru si ipsu crudilimenti li à discachati; imperò ki quillu ki fa lu homu a lu poveru per lu amuri di Deu, lu fa propriamenti a Deu, comu dichi Cristu $146$a lu Evangeliu: &"Quillu ki tu ày factu ad unu di li minimi poveri, ài factu a mmi&". La sectima opera di la misericordia corpurali, et ultima, si è sepelliri li morti. Circa di la quali divi considerari lu peccaturi si per caritati è andatu ad compagnari lu mortu a la sepultura, et specialimenti ad poveri. Ancori consideri si ipsu è andatu plui volunteri a li sepulturi di li ricki ki di li poveri. Consideri adunca lu peccaturi tucti li modi ki in quisti operi di la misericordia corporali à offisu Deu, et di tuctu cum contricioni si confessi. %[72.] Li operi di la misericordia spirituali sunu secti, cussì comu sunu secti li corpurali; et chamanusi spirituali perkì apparteninu #<...>@ a lu corpu, et li spirituali a la anima. La prima opera di la misericordia spirituali si è amaistrari lu ingnoranti; et quistu maximamenti si intendi a li cosi ki apparteninu a la fidi et ad l'altri virtuti et boni custumi. La secunda opera di la misericordia spirituali si è dari consiglu a ki dubita, czoè consiglari altrui di facti di la saluti di la anima cum bonu et divotu consiglu. La tercza opera di la misericordia spirituali si è consolari et confortari li tribulati; et quistu si è grandissimu meritu, però ki la fatiga di la anima si è maiuri di quilla di lu corpu. La quarta opera di la misericordia spirituali si è reprindiri et corrigiri quillu ki pecca, aczò ki un'altra volta aia $147$acaxuni di guardarisi. Et in quistu sunu tenuti li patri inversu di li figloli et chaskidunu altru ki aia prelatia o veru officiu, però ki divinu corregiri li loru subditi cum maturitati. La quinta opera di la misericordia spirituali si è supportari lu proximu a le sue passione: czoè, quandu fussi tantatu oy condicionatu mali et rencrixivili, sapirilu suppurtari cum patiencia; imperò ki dichi lu apostulu: #&CAlter alterius onera portate, et sic adimplebitis legem Christi&c@: &"Purtati lu pisu l'unu di l'altru, czoè suppurtati l'unu la passioni di l'altru, et cussì fachendu adimpliriti la ligi di Cristu&". La sexta opera di la misericordia spirituali si è perdunari li iniurie rechiputi da lu proximu. Et quistu è tenutu ad necessitati di saluti a fari ogni persuna, czoè a perdunari la iniuria, ma non è tenuta la persuna ad perdunari lu debitu ki divi rechipiri. La septima et ultima opera di la misericordia spirituali si è orari per ogni persuna, et non sulamenti per li amichi, ma eciamdeu per li inimichi: czoè pregari Deu ki conservi li amichi in beni et suo amuri et in la sua gratia, et pregari Deu ki converta li inimichi et captivi in beni operari. Et nota ki, avegnadeu ki nui simu tenuti di fari le predicti operi di la misericordia ad tutti quilli ki ànnu bisognu, nenti di minu è di sapiri ki non li divimu fari prima ad iusti ki ad peccaturi, et prima ad parenti ki a stranii, et prima a quilli ki ànnu plui bisognu. Consideri adunca lu peccaturi tucti li supradicti cosi et operi di la misericordia, et in qualunca modu si trova haviri factu contra ad ipsi, cum contricioni et duluri intrinsicu di lu cori si confessi integramenti di tucti. %[73.] $148$Da poy ki la divota anima à vidutu et consideratu et factu discursu in ki modu si po Deu offendiri circa li dechi comandamenti di la ligi, li articuli di la fidi , et a li secti peccati mortali, et a li chinqui sentimenti di lu corpu, li secti sacramenti di la Ecclesia, li secti virtuti princhipali et li septi operi di la misericordia, divi diligentimenti discerneri sua vita et pensari multu beni si in alcunu di li supradicti modi à offisu Deu. Et quistu fachi cum duluri et amaritudini quantu poti, canuxendu haviri offisu Deu soy criaturi et redempturi, da lu quali à lu esseri, à lu viviri et ogni altru beni di la anima et di lu corpu, intrinsicu et extrinsecu et temporali. Et in quistu modu s'acenda ad odiu di sì stissu, czoè di soy peccati, per li quali si vidi esseri factu inimicu di Deu, lu quali è statu tantu benignu inversu d'illu dunarili tanti beneficii et sustiniri da illu tanti iniurii. Et iudichi sì stissu esseri dignu di la ira di Deu et di li peni di lu infernu. Ancora, azò ki provoki plui Deu ad misericordia, si po, planga amaramenti dulendusi di aviri offesu Deu. Et aia fermu prepositu et preponimentu di voliri avanti muriri ki offendiri plui Deu, però ki sencza quistu prepositu la confessioni non varria nenti; perczò ki, comu dichinu li santi, la vera penitencia si è plangiri et dulirisi di peccati comisi, cum preponimentu di non ricadiri plui in quissi. $149$Di poy quisti cosi, consideri se illu è scomunicatu in alcunu modu di la maiuri excomunicationi, data a iudichi oy ad la raxuni, czoè si illu è statu scominicatu di alcunu iudichi ecclesiasticu per alcuna caxuni, oy veru di la raxuni: czoè perkì à violata et guastata la inmunitati di la Ecclesia, o veru perkì sia cadutu in herisia, oy veru si li à bactutu oy factu bactiri in alcunu modu alcunu previti, oy veru in alcunu modu li avissi factu forsa a la persuna oy a li cosi soi. Et cussì si trova scuminicatu di la maiuri excominicacioni in alcunu di li predicti modi, procurri innansi ogni cosa di esseri absolutu di la dicta excomunicacioni da quillu ki supra czo à la autoritati; imperczò ki non porria esseri absolutu di alcunu altru peccatu, si prima non fussi absolutu di la dicta excomunicationi a lu modu ki ià è dictu. Ma si fussi excomunicatu sulamenti di la excomunicationi minuri, czoè per haviri participatu cum alcunu scomunicatu, oy maniandu oy bivendu oy parlandu, allura po esseri absolutu da quillu ki lu absolvi da li altri peccati. Da po' lu peccaturi vaya davanti lu sacerdotu, et vaya cum li ochi baxi et cum grandi honestitati et reverencia: si illu è homu, vaya cum lu pedi discupertu, et si è donna, cum la testa coperta et lu vilu fina a li ochi. Et inginuchatu humilimenti dananti lu sacerdotu, dica cum reverencia quisti paroli: #&CDirupisti, Domine, vincula mea: tibi sacrificabo hostiam laudis. Deus, in adiutorium meum intende; Domine, ad&c@ $150$#&Cadiuvandum me festina.&c@ Dicti quisti paroli sacri, lu demoniu non <à> poy possanza di scerrari la bucca a lu peccaturi, ki non pocza integramenti li soy peccati confessari, sì comu e veramenti per experiencia quistu è provatu plui volti et in plui persuni. Et poi dica lu peccaturi cum grandi humilitati: «Eu mi confessu a Deu et a la gluriusa virgini Maria et ad tucta la curti celestiali, et a vui patri, sacerdotu et confessuri, vicariu di Iesu Cristu, comu, miseru et abhominabili peccaturi, eu aiu peccatu contra lu meu creaturi et signuri Deu». Et ki dica tucti li soi peccati hordinatamenti, di li quali ipsu si arricorda, secutandu lu ordini insignatu di supra. Et quistu dica cum grandi virgogna et contricioni, non timendu nixunu. Et nota ki si fussi alcunu, lu quali per tantu grossu ingengnu oy per la vili et dimentikibili memoria, non sapissi teniri di peccati ordini, a la considerationi di li peccati et di li loru circustancii, #<...>@ sicundu ki li dicta la consciencia, cum bona contricioni; imperò ki Deu riguarda plui a lu duluri di lu cori et a lu bonu preponimentu ki a lu ordini di li paroli, puri ki ipsi dicanu tucti li peccati commisi, avegna però ki lu ordini di li paroli si convegna ad cui sa predicari li specie di li peccati et la gravicza di li loru circustancii. Da poi ki lu peccaturi cum contricioni à dicti li soi peccati, di li quali ipsu si arricorda, allura lu sacerdotu ki lu $151$adimandi et disamini si non li parissi ad ipsu peccaturi haviri diclaratu tucti li soi peccati cum loru circustancie. Et facti tucti quisti cosi dica lu peccaturi: «Di tucti quisti supradicti peccati, di li quali eu mi arricordu, et ancora di quilli li quali eu non mi ricordu, et generalimenti di omni peccatu lu quali eu avissi factu oy dictu oy pensatu oy ordinato, mortalimenti oy venialimenti, canuxendu et non canuxendu, eu, altru per mi oy per li mei acaxuni, di lu iornu et la ura ki eu rechippi la acqua di lu santu baptisimu perfini a quista hura prisenti, eu di sugnu dulenti et pentitu; et doglumi ki non aiu lu duluri ki diviria haviri, et di tucti quanti mi dicu mia culpa et mia grava culpa». Et ki lu peccaturi si divi percotiri amaramenti cum duluri lu pectu et la bucca cum la manu, et poy dica: «Et pregu lu misericordiuso Deu ki mi li perduni, postu ki eu non l'aia meritatu; et a vui patri, suo vicariu, vi dimandu di gratia ki mi absolviti et datimi la penitencia ki vi plachi». Quandu lu peccaturi sarrà a lu modu predictu confessatu, subitu discendirà la gratia di lu Spiritu Santu supra di quillu, lu quali lu reimplirà di dulchicza et di divina consulationi ki may, per alcunu guadagnu temporali, quantucumque sia grandi, non si sentì tantu allegru et consulatu quantu si sentirà ne la anima sua, poi ki sarrà partutu da lu sacerdotu. Et avegna ki a lu homu parrà grandi fatiga di vuliri secutari lu dictu ordini di la confessioni, nenti di minu, poi $152$ki sarrà confessatu, sentirà in sì tantu contentamentu, ki quilla tali fatiga li tornirà in suavitati. Et però non divi mai lu homu per fatiga et tediu lassari la debita confessioni, imperò ki intraverrà ad illu quillu ki Cristu dichi a lu Evangeliu: #&CMulier, cum parit, tristiciam habet, quia venit hora eius; cum autem peperit puerum, iam non meminit pressure eius propter gaudium, quia natus est homo in mundum&c@: &"La donna, quandu parturixi, à grandi tristicia, però ki è venuta la sua hura; ma quandu ipsa à parturutu, ià non si ricorda plui di lu duluri, perkì è natu lu homu a lu mundu&". Quista donna è la anima ki è plena di peccati, la quali à gran tristicia quandu parturixi, czoè quandu ki per confessarisi di li soy peccati rechipi oy veru senti in sì grandi virgogna; ma quandu la anima, per la conplita confessioni, havirà a lu mundu parturutu lu homu, lu quali era bestia diventatu per lu peccatu, diventatu homu per la gracia supravenienti, non si ricorda ipsa anima alcuna dogla ki prima havia havuta. Ma per la gracia ki li è infusa, tucta quanta innamurata, tucta quanta inebriata, tucta quanta di lu amuri di Deu infiamata, dimenticandusi di tutti li dilecti et plachiri terreni, tucta in ipsu Deu per amuri transformata, dimenticandusi di sì stissa, cum suavi et infucatu amuri, dulchimenti griderà inversu di lu soy dilectu spusu quisti paroli, dichendu: &VAmuri, amuri, Iesu disiderusu, amuri, voglu muriri ad ti abraczandu; amuri, amuri, Iesu, dulchi meu spusu, amuri, amuri, la morti ti adimandu; $153$amuri, amuri, Iesu sì dilectusu, tu mi ti rendi, in ti mi transformandu; pensa ki eu vau pasmandu, amuri, non sachu dundi sia: Iesu, speransa mia, abisami in amuri! &PFINIS, DEO GRATIAS. QUISTA È UNA OPERA IN BREVI PARLARI SCRIPTA OY VERU COMPOSTA, LA QUALI FICHI SANTU BERNARDINU PER AMAYSTRAMENTU ET DOCTRINA DI LI ANIMI DIVOTI ET FIDILI.