%Inc.
$3$&CQuistu esti lu Rebellamentu di Sichilia lu quali hordinau e ffichi 
fari misser Iohanni di Prochita contra re Carlu.&c
%1.1
A li milli dui chentu sictanta novi anni di la Incarnacioni 
di lu Nostru Signuri Iesu Cristu, lu re Carlu avia prisa una 
grandi guerra cum lu imperaduri Plagalogu di Rumania, 
%1.2
&/L5&et 
per quilla guerra lu dictu re Carlu fichi fari multi navi grossi 
et galei per passari in Constantinopuli cum tuctu lu so 
isforzu, et supra zò avia invitata multa bona agenti di Francza et 
di Provenza et Italia chi li fachissiru conpagna a quillu 
passaiu per putiri vinchiri lu Plagalogu et tuctu lu so inperiu di 
Rumania. 
%1.3
Et standu misser Iohanni di Prochita in Sichilia, si pinsau 
in chi modu putissi sturbari l'andata la quali fachia lu re 
Carlu contra lu Plagalogu, et comu putissi fari distrudiri et 
muriri lu re Carlu et rebellari Sichilia et auchidiri tucta sua genti. 
%1.4
$4$Dundi si pinsau di andari in Rumania a lu Plagalogu per 
parlari cum ipsu, aczò chi la intencioni di lu re Carlu vinissi mancu. 
%2.1
Et incuntinenti misser Iohanni si partiu et andau in 
Costantinopuli a lu inperaduri Plagalogu. 
%2.2
&/L4&Quandu misser 
Iohanni fu iuntu a Costantinopuli, illu mandau per dui 
cavaleri di lu Regnu li quali sì eranu rebelli di re Carlu et eranu in 
curti di lu imperaduri di Costantinopuli, et secretamenti sì 
parlau et cuntauli comu illu era vinutu in Costantinopuli, 
%2.3
«inperò chi eu su cachatu di mia terra et di Sichilia et vayu 
percachandu mia vintura. Undi eu vi pregu caramenti chi vi 
placza di putirimi acconzari cum lu imperaduri et ki eu fussi di 
sua famigla; 
%2.4
&/L12&et preguvi: mictitimi multu innanti et dichiti comu 
eu su d'assai et grandi et comu eu su homu multu neccessariu 
a ssì et comu per meu saviu consiglu sì purria beni viviri et 
essiri ayutatu a li soi bisogni». 
%2.5
$5$Et li cavaleri audendu quisti palori foru multi allegri et 
dissiru chi vulinteri farrianu la sua imbaxata. Dundi si 
mossiru li cavaleri et andaru a lu Plagalogu et dissiru: 
%2.6
&/L3&«Signuri, 
nui vi purtamu boni novelli, chi di lu regnu di Sichilia #†...†@ 
unu di li migluri medichi di fisica chi sia a lu mundu, lu 
quali è vinutu per stari cum vui in vostra curti, 
%2.7
&/L6&et cuntasi chi 
illu esti cussì saviu homu chi vui indi avirissivu unu bonu 
consigleri; lu quali sì esti scachatu di sua terra et sapi meglu 
li facti di lu re Carlu et di lu sou putiri et ancora di li soi 
baruni».
%3.1
Quandu lu imperaduri intisi quista inbaxata, issu fu multu 
allegru. Incontinenti comandau chi lu minassiru dananti di 
ipsu, chi lu imperaduri lu vulia vidiri. 
%3.2
&/L13&Allura andaru li cavaleri 
et minaru misser Iohanni dananti lu imperaduri; et quandu 
misser Iohanni li fu davanti li fichi quilla reverencia chi si 
convinia fari ad omni imperaduri; et lu imperaduri lu richippi 
graciusamenti et fichilu so mastru consigleri generali. 
%3.3
&/L17&Et cussì 
stecti misser Iohanni tri misi in la curti et richipia multu grandi 
honuri da li grechi et latini.
%4.1
$6$Standu misser Iohanni in quistu sou essiri, sì dissi unu 
iornu a lu Plagalogu: «Signuri, per Deu vi pregu: hordinati 
unu secretu locu di putiri parlari secretamenti, azò ki lu nostru 
parlamentu non si poza sapiri per altrui». 
%4.2
&/L4&Et lu imperaturi 
dissi: «Chi è zò chi vui mi voliti parlari cussì secretu?». 
%4.3
&/L5&Et illu 
rispusi: «Per lu plui grandi bisognu chi vui aviti in quistu 
mundu». 
%4.4
&/L7&Et incontinenti andaru supra alta turri di lu palazu, 
undi stavanu tucti li secretanczi di lu inperaturi.
%5.1
Intandu dissi lu imperaduri: «Misser Iohanni, vi dichu et 
sachati chi nui simu in secretu locu». 
%5.2
&/L10&Misser Iohanni dissi: 
«Qualunca persuna si sia chi a vuy aya per saviu et prudu 
homu, chi eu vi tegnu et ayu per lu plui vili et folli et cussì 
comu una bestia, chi non si movi si non esti punta di lu 
punturu. 
%5.3
&/L14&Et quistu vi dicu imperò ki illu avi circa tri misi chi eu 
$7$sugnu statu a la tua curti, et ayu audutu parlari di tou 
periculusu statu, zò è di la morti la quali ti veni adossu. 
%5.4
&/L2&Or non 
penczi tu, folli et mactu, di prindiri riparu et difencza contra lu 
periculu? chi lu re Carlu veni per livariti la coruna et per 
auchidiri a cti et a tuctu lu tou lingnaiu, 
%5.5
&/L5&et veni cum ipsu 
quillu chi di raxuni sì esti sua conquesta et sua coruna, zò esti lu 
imperaduri Balduynu, 
%5.6
&/L7&et veniti adossu cum tucti li cristiani 
cruchiati et cum chentu galei armati et cum vinti navi grossi et 
dechi milia cavaleri beni adubati et cum quaranta conti, tucti 
cum li loru conpagni, per conquestari tou riami». 
%6.1
Lu imperaduri audendu quisti paroli li quali misser 
Iohanni li avia dictu, accominzau furtimenti a plangiri et dissi: 
%6.2
&/L12&«O 
misser Iohanni, chi voliti ki eu faza? chi eu stayu et vivu sì 
comu homu disperatu; 
%6.3
&/L14&chi eu sì mi su volutu acconzari cum lu 
re Carlu permulti volti, et iammai non ayu potutu trovari 
pernixunu modu di accordarimi cum ipsu; 
%6.4
&/L16&chi eu sì mi su misu in 
putiri di sancta Ecclesia di Ruma et di li cardinali et in manu 
di lu re di Franza et di lu re di Ingliterra et di lu re di Spagna 
$8$et di lu re di Aragona. 
%6.5
&/L1&Dundi chascunu mi rispundi #†@ di lictri a 
lloru mandati, et dichinu #†@ chi iasquidunu timi di muriri, non 
tantu di parlari, considerandu sua grandi pussancza la quali lu 
re Carlu avi. 
%6.6
&/L4&Dundi non ayu consiglu et non ayu riparu di 
homu: ayu spirancza chi Deu m'ayutirà, poi chi di li cristiani 
non trovu ayutu non consiglu». 
%7.1
Et misser Iohanni li rispusi et dissi: «Or cui ti livassi di 
supra tuctu quistu fururi et quista morti et affannu, 
miritirissilu tu di alcuna cosa?». 
%7.2
&/L9&Et lu imperaduri rispusi: «Eu lu 
miritiria di tuctu quillu chi eu fari putissi. Ma cui fora tantu arditu 
chi, per sua bona et plachivili voluntati, chi di mi avissi merzì 
et prindissi guerra per mi contra la potencia di lu re Carlu di 
Francza?».
%8.1
Et misser Iohanni dissi: «Eu sirrò quillu, si tu lu vurrai, chi 
mictirò a distrucioni lu re Carlu, mictendu lu tou ayutu cum lu 
meu consiglu. 
%8.2
&/L16&Eu vi dirrò zò chi bisognu ti farrà et è di fari. 
%8.3
$9$Et imperò ti plaza di ascutarimi a mmi et alcuni autri soi 
rebelli, chi ben divingirimu nostra iniuria et vui haviriti la 
vostra intencioni, et lu vostru inimicu non vi porrà nochiri non 
suctamectiri, si a Deu plachirà».
%9.1
Intandu dissi lu imperaduri: «In chi modu vui putiti fari 
quistu factu?». 
%9.2
&/L6&Et misser Iohanni dissi: «Eu no vi lu dirria iammai, 
excectu chi vui non mi promictiti chentu milia unczi, dundi eu ti 
farrò viniri unu chi prindirà la terra di Sichilia a lu re Carlu et 
darrali tanta briga chi iammai non sapirà di ki modu porrà 
spichicari di ipsu». 
%9.3
&/L10&Di chi lu imperaduri audendu quisti palori fu 
multu allegru et dissi: 
%9.4
&/L11&«Misser Iohanni, prinditi tuctu lu meu 
trisoru et fandi quillu chi vi plachi et fa chi sia lu plui tostu chi si 
pocza fari». 
%9.5
&/L13&Et misser Iohanni rispusi dichendu: «Signuri 
imperaturi, ora mi iurati cridenza et sigillatimi la lictra di quillu lu 
quali mi aviti promisu, 
%9.6
&/L15&et eu mi partirò in quistu modu et 
chirkirò di mectiri a ffini quillu ki eu vi aiu inpromisu lu plui 
prestu chi si potirà fari». 
%10.1
$10$Intandu lu imperaduri fichi sacramentu a mmisser Iohanni 
et partisi di intru di quilla cammara. Di chi misser Iohanni dissi 
a lu imperaduri: 
%10.2
&/L3&«Signuri, eu mi voglu partiri di vui in quistu 
modu, chi vui mi faczati donari bandu et appellarimi per 
tradituri dananti tucta agenti et specialimenti davanti li mei amichi 
latini, 
%10.3
&/L6&et eu dirraiu comu eu vi aiu offisu, et para chi eu fuya per 
quista accaxuni; et quista via et modu voglu tiniri azò ki altra 
agenti non pensanu lu nostru secretu». 
%10.4
&/L8&Intandu si partiu l'unu 
di l'altru cum grandissima alligriza e confortu. 
%11.1
In quistu annu videmmi si partiu misser Iohanni di 
Prochita di Costantinopuli et andau in Sichilia vistutu a modu di 
frati minuri. Et parlau cum misser Palmeri Abati et cum 
misser Alaymu di Lintini et altri baruni di Sichilia, dichendu a 
quisti nobili homini: 
%11.2
&/L14&«O miseri vinduti comu cani mali 
disavinturati et mali tractati, haviti li vostri coragi impetrati? 
%11.3
&/L15&Or 
non vi moviriti iammai, ma sempri serriti servi putendu essiri 
signuri, diviniandu li iniurii et li virgogni vostri?».
%11.4
Et in quistu tucti insembli incomenczaru a plangiri 
dichendu: «O misser Iohanni, comu potimu nui fari altru? ki 
nui simu suctamisi a ssì altu signuri potenti chi mai fussi a lu 
$11$mundu, dundi a nnui pari ki per nixuna causa potissimu xiri 
di servituti». 
%11.5
&/L2&Et misser Iohanni li rispusi: «Eu vi poczu liberari 
axivilmenti, puru chi vui voglati tiniri et fari quillu chi eu vi 
dirrò, et voglati teniri cridencza quillu ki è ordinatu per li 
vostri amichi». 
%11.6
&/L5&Et quilli signuri supradicti rispusiru: «Nui simu 
apparichati di sequiriti fina a la morti». 
%12.1
Dundi misser Iohanni dissi: «A vui si convinirà di ribillari 
tucta la terra di Sichilia a quillu tempu lu quali esti ordinatu 
per #†@ li signuri #†@ di lu quali vui tucti serriti allegri di la sua 
signuria». 
%12.2
&/L10&Et intandu dissi misser Galteri di Calatagiruni: «Comu 
poti cussì essiri zò ki vui dichiti? 
%12.3
&/L11&Non pensati chi nui avimu per 
signuri lu plui potenti signuri di lu mundu chi ogi sia in li 
cristiani? 
%12.4
&/L13&sì ki lu vostru parlari e consiglu mi pari vanu».
%13.1
Quandu misser Iohanni intisi lu parlari di quilli nobili 
$12$homini, et ipsu rispusi et sì dissi: 
%13.2
&/L1&«Criditi vui chi eu mi fussi 
misu a ffari una sì grandi inprisa si eu non avissi imprima 
pinczatu quillu chi si convinia di fari et comu divissi andari lu 
factu? 
%13.3
&/L4&Dundi vui non aviti a ffari altru si non di tiniri 
cridenza, ki a mminu di unu annu vidiriti fari per opera li vostri 
facti». 
%13.4
&/L6&Incontinenti li baruni foru accordati et iuraru cridenza 
a lu dictu di misser Iohanni et fichiru li licteri, chasquidunu 
cum loru sigilli; li quali licteri dichianu in quistu modu. 
%14.1
«A lu magnificu et egregiu et potenti signuri re di Aragona 
et conti di Barsilona, cum tuctu vostru putiri et signuria, di ki nui 
ni arricomandamu tucti a la gracia vostra. Imprimu lu conti di 
Lintini, zò esti misser Alaymu, et misser Palmeri Abati et misser 
Galteri di Calathagiruni, et tucti li altri baruni di la ysula di 
Sichilia sì vi salutanu cum omni reverencia. 
%14.2
&/L14&Havendu sempri mercì di 
li nostri persuni, sì comu homini vinduti et subiugati comu 
bestii, ricomandamuni a la vostra Signuria et a la signura vostra 
mugleri, la quali è nostra donna a ccui nui divimu portari liancza; 
%14.3
$13$mandamuvi pregandu chi vui ni digiati liberari e trayri et livari 
di li manu di li nostri et di li vostri nimichi, sì comu liberau 
Moises lu populu di manu di Faraguni, actali chi nui poczamu 
tiniri li vostri figloli per signuri et diviniari di li perfidi lupi 
malvasi devoraturi, di zò chi omni iornu vi scrivirimu; 
%14.4
&/L5&et 
quandu non potissimu per nostri lictri scriviri, criditi misser 
Iohanni lu quali esti nostru secretu». 
%15.1
Et quandu sigillati appiru li licteri, sì li pregau misser 
Iohanni chi quisti gintilomini tinissiru cridenza di zò ki ipsu 
avia ordinatu di fari. 
%15.2
&/L10&Et misser Iohanni mostrau a li dicti nobili 
li licteri li quali lu Plagalogu avia factu, et comu li avia 
promisu multa munita et comu lu imperaturi Plagalogu avia iuratu 
cum lu dictu misser Iohanni cridenza et conpagnia in quista 
tali fachenda. 
%15.3
&/L14&Et cussì si partiu misser Iohanni cum li licteri et 
cum fidi di misser Palmeri et di misser Alaymu et di misser 
Galteri.
%16.1
$14$In quillu tempu signuriava et sidia in la sancta sedia di Ruma 
papa Nicola terzu di casa di Ursini di Ruma, chi avanti avia 
nomu misser Iohanni Gaytanu cardinali. 
%16.2
&/L3&Et standu lu dictu papa 
in un castellu chi avia nomu Surianu, sì vinni a lu papa misser 
Iohanni di Prochita et dissi: «Sanctu Patri, eu vurria parlari cum 
vui in unu locu secretu». 
%16.3
&/L6&Et lu papa rispusi «volinteri», inperò ki 
lu papa lu canuxia, et richippilu graciusamenti.
%17.1
Intandu dissi misser Iohanni: «O sanctu Patri, tu lu quali 
tuctu lu mundu manteni et divi regiri in pachi, rincrixati di 
quilli miseri scachati di lu regnu di Sichilia e di Pugla, chi non 
trovanu cui li regiri non cui ritinirili! chi illi su peyu chi sunu 
librusi. 
%17.2
&/L12&Plazati di rimictirili in casa loru, li quali sunu boni 
cristiani cussì comu li altri di lu mundu!». 
%17.3
&/L13&Et lu papa rispusi: 
«Comu purria andari contra di lu re Carlu nostru figlu, lu 
quali manteni lu statu e lu honuri di la Ecclesia di Ruma?». 
%17.4
$15$Et misser Iohanni dissi: «Eu sachu ki lu re Carlu non obedixi 
li vostri comandamenti in nixunu casu». 
%17.5
&/L2&E lu papa dissi: «In 
quali casu non mi à volutu obediri?». 
%17.6
&/L3&Et misser Iohanni dissi: 
«Quandu vui vulistivu apparintari cum ipsu et donavivuchi 
una fimmina di vostru lingnaiu, et ipsu non volsi, avanti vi 
disdignau et straczau li vostri lictri: ben vi divirissivu 
recordari». 
%17.7
&/L7&Di chi lu papa si 'ndi maraviglau multu, quandu audiu diri 
a mmisser Iohanni quisti cosi; 
%17.8
&/L8&et misser Iohanni dissi: «Comu 
vi 'ndi maraviglati? Quistu esti in palisi per tucta Sichilia et lu 
Regnu, chi non vosi obediri li vostri comandamenti nè vosi fari 
parintatu cum vostru lignaiu e disdignauvi».
%18.1
Intandu lu papa fu multu iratu et dissi a mmisser Iohanni: 
«Beni esti la veritati zò ki vui dichiti, dundi volinteri indi lu 
farria pentiri». 
%18.2
&/L14&Intandu dissi misser Iohanni: «Illu non è 
nixunu homu a lu mundu chi lu pocza fari cussì comu vui». Et lu 
papa dissi: «Comu lu pozu eu fari?». 
%18.3
&/L16&Et misser Iohanni 
rispusi: «Si vui mi vuliti dari palora, eu li farrò livari Sichilia et lu 
Regnu». Et lu papa rispusi: «Comu dichiti? chi illi sunnu di la 
Ecclesia». 
%18.4
&/L19&Et misser Iohanni dissi: «Eu lu farrò fari a ssignuri 
ki voli essiri fidili di la Ecclesia, lu quali vi rindirà beni lu 
$16$vostru inchenzu, et esti signuri chi volinteri farrà parintatu 
cum vuy et cum lu vostru lignaiu et rimictirà a tucti nui in 
nostru locu». 
%18.5
&/L3&Et lu papa dissi: «Cui serrà quillu signuri chi zò 
putissi fari oy fussi contra di lu re Carlu, et ki pensassi tali 
ardiri oy chi potissi abastari a tali inprisa?». 
%18.6
&/L5&Et misser Iohanni 
dissi: «Si vui mi lu vulissivu tiniri in cridenza supra la vostra 
anima, eu vi dirraiu et mustriraiu comu quistu poti tuctu 
essiri». 
%18.7
&/L8&Et lu papa dissi: «Supra la fidi mia eu ti promectu di 
tenirilu chilatu». 
%19.1
Et misser Iohanni dissi: «Sanctu Patri, illu serrà lu re di 
Aragona, et quista cosa farrà cum la forza di lu Plagalogu, si 
vui lu voliti consentiri, et cum la forza di li sichiliani, li quali su 
iurati insembla di fari quista cosa, et eu indi su procuraturi di 
zò». 
%19.2
&/L14&Et intandu dissi lu papa: «Sia factu zò chi plachi a vui 
senza nostri lictri». Et misser Iohanni rispusi: 
%19.3
&/L15&«Quistu non 
poti essiri, ma vui mi darriti vostra lictra, ki eu la purtirò cum 
li altri li quali eu aiu, atali chi eu sia crictu». 
%19.4
&/L17&Et lu papa dissi: 
$17$«Eu vi la farrò fari, poi chi vui la voliti»; et fichiru li lictri. Et sì 
li fichi sigillari non di bulla di plumbu papali, comu si 
costuma, ma foru sigillati di lu sigillu propriu di lu papa secretu. 
%19.5
&/L3&Et 
incontinenti si partiu misser Iohanni di lu papa in grandi pachi 
et concordia. Et lu tinuri di li lictri dichianu in quistu modu.
%20.1
«A lu cristianissimu figlu nostru Petru re di Aragona, 
papa Nicola terzu la nostra benedicioni ti mandamu. 
%20.2
Cumsociacosa chi li nostri figloli fidili di Sichilia #†...†@ signuriati non 
riyuti boni per lu re Carlu, sì vi pregamu et comandamu chi 
vui digiati andari a ssignuriari per nui la ysula di Sichilia et li 
sichiliani, 
%20.3
&/L11&iudicanduvi tuctu lu Regnu di piglari et mantiniri 
per nui sì comu figlu conquestaturi di la sancta matri Ecclesia 
rumana. 
%20.4
&/L13&Et di zò, chi indi voglati cridiri a misser Iohanni di 
Prochita nostru secretu tuctu quillu lu quali vi dirrà a bucca, 
tinendu chilatu lu factu, chi iammai non si 'ndi sacha nenti. 
%20.5
&/L15&Et 
però vi plaza prindiri quista inprisa et di non timiri di nixuna 
cosa ki contra a cti volissi offendiri».
%21.1
$18$Or si partiu misser Iohanni cum quistu processu sigillatu di 
lu papa, et sì si partiu per andari in Cathalogna. 
%21.2
&/L2&Et quandu yunsi 
andau davanti lu re di Aragona, et lu re li fichi assai honuri et 
richippilu allegramenti; dundi misser Iohanni adimurau certu 
tempu cum lu re ma non comu homu canuxutu. 
%21.3
&/L5&Et quandu appi 
statu un certu tempu cum ipsu, et lu re lu minau cum ipsu in 
Mayorca. Et misser Iohanni dissi a lu re: 
%21.4
&/L7&«Eu vurria parlari cum 
vui in chilatu locu di mei grandi cridenzi, li quali non si 
conveninu di sapiri si non Deu et nui dui». 
%21.5
&/L9&Et lu re li dissi: «Dichiti 
sicuramenti tuctu quillu chi vi plachi, chi eu lu tirrò ben chilatu». 
%21.6
&/L10&Et 
misser Iohanni dissi: «Non sapiriti di mi nixuna cosa, exceptu 
chi vui non mi tiniti cridenza cum fidi e vostru sacramentu». Et 
lu re li iurau di tiniri cridenza et secretu. 
%21.7
&/L13&Intandu dissi misser 
Iohanni: «Re Petru, or sachati chi, si per aventura quista cosa si 
sapissi di zò ki eu vi dirrò oy per dictu oy factu, vui et lu vostru 
lignaiu indi sarria distructu, tantu eu aiu misu quistu factu 
innanti». 
%21.8
&/L17&Intandu lu re appi grandi pagura et dissi: «Ki è zò, misser 
Iohanni, chi vui mi dichiti?». Et misser Iohanni rispusi: «Eu aiu 
misu lu factu tantu a conplimentu chi, si vui mi tirriti cridenza et 
fidi, eu vi pozu fari signuri plui grandi». 
%21.9
&/L20&Intandu dissi lu re: «Eu 
ti lu promectu tiniri fidi et cridenza, si a Deu plachirà».
%22.1
$19$Et misser Iohanni dissi: «Vurrissivu vui diviniari di li 
offisi li quali vi su stati facti per lu tempu passatu? chi aviti 
richiputu plui virgogni chi signuri ki sia in cristiani; 
%22.2
&/L3&chi ià, comu 
vui sapiti, ki lu re Manfrè lassau lu regnu di Sichilia a ssua 
figla, la quali è vostra mugleri, et vui comu debili et cutardu 
iamai non vulistivu viniri ad recuperari la vostra raxuni. 
%22.3
Ancora vi diviria ricordari di vostru avu, ki villanamenti lu 
auchisiru li franchiski a Morellu in Tulusa: 
%22.4
&/L8&ora vi 'ndi potiti 
viniari et satisfari tuctu lu tou dammaiu, si vui vuliti essiri 
prudu et arditu».
%23.1
Intandu rispusi lu re: «Comu pò essiri quista cosa ki tu voi 
chi eu faza? Sì tu paczu oy exutu di ti? Non sai ki casa di 
Francza signuriya tuctu lu mundu et specialimenti lu re Carlu? 
%23.2
Comu purria essiri ki un signuri di sì pichulu putiri comu su 
eu putissi contrastari cum ipsu? Ma si tu mi mustri alcunu 
modu chi eu lu pocza fari, lu farrò volinteri». 
%23.3
&/L16&Et misser 
Iohanni dissi: «Si eu vi darrò la terra tucta guadagnata senza colpu 
di spata, non la prindiriti? et ancora vi darrò chentu milia unzi 
di oru per forniri omni spisa et la terra».
%24.1
$20$Et lu re Petru di Aragona rispusi: «Comu farrissivu vui 
quista cosa? chi eu non lu poczu cridiri etceptu ki tu non mi 
mustrassi altra certanza». 
%24.2
&/L3&Incontinenti misser Iohanni ixiu li 
lictri di lu papa et ancora li lictri di lu Plagalogu et quilli di 
li baruni di Sichilia, et misili in manu di lu re. Et lu re li 
guardau e ffundi multu allegru et dissi a mmisser Iohanni: 
%24.3
«Ben siti bonu amicu ki tanta cosa ay chircata per honuri to 
et per aviri to intendimentu. 
%24.4
&/L8&Et eu mi proffiru di la parti di 
Deu, poi ki lu sanctu papa voli; et ancora mi rendu ben 
sicuru da issu, chi zò ki illu mi promecti poti ben fari, et per 
nixuna accaxuni soi promisi non virranu minu. 
%24.5
&/L11&Et promectu, 
eu Petru re di Aragona, et iuruvi fidi e cridenza, ma sempri 
vi arricordu: 
%24.6
&/L13&fa tu chi quista fachenda vegna facta, et eu 
farrò zò ki a cti plachi et prindirò lu factu e la briga supra di 
mi».
%25.1
$21$Et misser Iohanni dissi: «Ora ti apparicha chilatamenti di 
'zà a la mia tornata, et eu andirò a lu papa et a lu Plagalogu et 
a li sichiliani, et tornandu eu sì ti portirò multa monita per 
forniri tuctu to factu, et mustrirocti tucti quilli secreti ki zò 
sapinu comu vui aviti richiputa quista imprisa. 
%25.2
&/L5&Et per nixuna 
accaxuni non lu manifestati ad altrui, nè per morti nè per vita, 
chi troppu serria grandi periculu». 
%26.1
Parlati ki foru li dicti cosi, comu ià aviti intisu, intru 
misser Iohanni et lu re di Aragona, misser Iohanni si partiu cum 
lu re di Mayorca per andari in Catalogna insembli. 
%26.2
&/L10&Or prisi 
l'unu conviatu di l'altru et dissi lu modu chi avissi a tiniri di 
quistu factu «perfina a la mia tornata», imperò ki ipsu avia ad 
ordinari cum lu Plagalogu et cum li sichiliani et cum lu sanctu 
Patri papa Nicola terzu. Et cussì si partiu l'unu da l'altru et 
andausindi per mari et lu re di Aragona rumasi in Barsilona.
%26.3
$22$Dundi misser Iohanni si 'ndi vinni perfina a pPisa per 
mari et cavalcau chilatamenti fina a Vitelbu et illocu trovau lu 
sanctu papa. 
%26.4
&/L3&Et quandu lu papa lu vidi, sì li fichi grandi honuri 
et fu multu allegru et dissi: «O misser Iohanni, comu aviti 
factu cum re di Aragona di tucti quisti cosi?». 
%26.5
&/L5&Et misser 
Iohanni rispusi: «Sanctu Patri, eu aiu factu tuctu vostru 
intendimentu conplitamenti; et allegramenti avi richiputa lu re di 
Aragona la signuria per lu vostru comandamentu et multu si 
recomanda a la vostra sancta benedicioni et mandavi quisti 
lictri: chi lu factu sia ben chilatu, actalkì aia bonu fini et ki lu 
factu ni vegna a puntu a nostru intendimentu». 
%26.6
&/L11&Et lu papa 
adimandau a mmisser Iohanni: «Chi vi pari di lu re di Aragona?». 
Et misser Iohanni rispusi: «Fachiti chi illu esti lu plui saviu 
homu di lu mundu et lu plui prudu cavaleri ki ogi sia in 
cristianitati». 
%26.7
&/L15&Et lu papa dissi: «Ben mi plachi di cutali homu, 
imperò ki a nnui fachia bisognu in quistu factu, ancora 
bisugnava a li sichiliani; inperò vactindi in Sichilia et dilli di mia 
parti et di lu Plagalogu chi si spachanu di ixiri di li manu di lu re 
Carlu et di la sua signuria, cum la mia palora eu li ayutirò 
chilatamenti; et dichitili chi tostu avirannu bon signuri, si a 
Deu plachirà».
%27.1
$23$Allura si partiu misser Iohanni di lu papa et andau a 
Cornitu, et illocu trovau unu lignu di pisani et muntau di supra 
quistu lignu; et vinnisindi in Trapani et fu cum Palmeri Abati et 
mandau per tucti li altri baruni di Sichilia. 
%27.2
&/L4&Dundi illi vinniru 
tucti in Trapani, di ki misser Iohanni li cuntau comu lu papa 
avia conchessu e datu la signuria di Sichilia a lu re Petru di 
Aragona, et comu lu dictu re Petru la avia richiputa vulinteri et 
allegramenti e comu avia iuratu la morti di lor inimichi, 
%27.3
&/L8&«undi vi 
manda a diri: tiniti chilatu lu factu perfina a la mia tornata, #†@ ki 
cum quilli ordini ordinatamenti ki eu aiu a ffari #†@ ki eu voglu 
andari perfina a lu Plagalogu, per cuntari tuctu lu factu comu è 
statu et per portari la monita per lu incomenzari di la guerra; et 
farrimu l'armata grandi e grossa e ffarrimu tuctu beni, si a Deu 
plachirà. 
%27.4
&/L14&Preguvi per amuri di Deu chi vui teniti chilatu, chi 
vinutu esti lu tempu chi vui ixiriti di servituti et di li vostri 
inimichi, et divingirimu beni tucti nostri virgogni e displachiri». 
%27.5
$24$E poi prisi conviatu di misser Palmeri Abati, et per mari 
muntau di Trapani cum una galia di viniciani et misirulu in terra in 
Rumania ad unu locu lu quali avia nomu Nigruponti; et poi si 
'ndi andau in Costantinopuli vistutu ad modu di frati minuri 
per andari chilatamenti, actali chi ipsu non fussi canuxutu. 
%28.1
$24$Et quandu illu fu chicatu in Costantinopuli, fu davanti 
lu inperaturi Plagalogu et i-llocu secretu dissi: 
%28.2
&/L7&«Signuri, or ti 
allegra chi lu tou intendimentu ti esti vinutu factu. Eccu la 
veritati, comu lu papa avi conchidutu la morti e la 
distrucioni di lu re Carlu cum lu tou ayutu et cum quillu di li 
sichiliani e di li nostri amichi; 
%28.3
&/L11&di ki ni esti datu per signuri et 
capitanu lu re Petru di Aragona, lu quali esti capu di la guerra et 
avi iuratu conpagnia cum ticu ad vita et a morti, et avirai per 
amichi li toi amichi et tucti li toi nimichi havirai per 
inimichi. 
%28.4
&/L15&Et però vidi si ti veni factu tuctu quillu lu quali eu ti 
promisi: eccu li lictri di li baruni di Sichilia et di lu papa. 
%28.5
$25$Vidi zò ki nui avimu ordinatu, ki in lu tenpu di li milli et dui 
chentu octanta dui anni Sichilia serrà ribellata a re Carlu et 
serranu morti tucti li soi franchischi, et prindirimu a lloru 
tucti loru galei et ligni et omni altri navili et tuctu altru 
fornimentu li quali divinu viniri supra di ti; 
%28.6
&/L5&tuctu lu so 
intendimentu serrà perdutu, imperò ki lu re Carlu avirà a ffari tantu 
di quilla parti di 'llà chi non purrà izà».
%29.1
Quandu lu Plagalogu vidi tucti li lictri bulati dissi: «Eu 
sugnu per diri e ffari tuctu quillu ki ti plachi, chi tu ay factu 
cosa chi homu di lu mundu non lu aviria potutu fari, et pari ki 
Deu ti aya datu tou vuliri et conplimentu». 
%29.2
&/L11&Et misser Iohanni 
dissi: «Or datimi trenta milia unzi di oru per fari apparichari 
armata et suldari cavaleri, di ki eu vi pregu chi vui mi donati 
unu vostru secretu et veru vostru amicu lu quali vegna cum mi 
in Cathalogna per assignari quista munita». 
%29.3
&/L15&#†...†@ «ancora eu 
vurria fari parintatu cum ipsu, di dari una mia figlola ad unu 
sou figlu, actali ki inchi fussi plui fidi e plui fermiza a lu nostru 
factu».
%30.1
$26$Et misser Iohanni dissi: «A mmi ben mi pari chi quista cosa 
si facza, chi lu re di Aragona lu farrà volinteri. Dundi eu vi pregu 
chi tostu sia factu quillu ki eu adimandu, imperò chi in quisti 
parti eu non poczu troppu stari; nè ancora vorria ad homu ki 
a nnui canuxissi». 
%30.2
&/L5&Et lu inperaduri incontinenti fichi pisari l'oru e 
mmisilu supra di una galia cum misser Iohanni insembli, la quali 
galia era di ginuisi; a lu quali portaru in Barsilona insembli cum 
unu cavaleri di lu imperaduri chi era missaiu secretu, chi per 
nomu si chamava misser Accardu Latinu, chi era natu di lu planu 
di Lumbardia, lu quali era prudu e ssaviu et valenti cavaleri. 
%31.1
Et vinendu per mari misser Iohanni per andari in Sichilia, 
sì ascontraru una navi di pisani; et illi adimandaru di novelli 
di Italia, et quilli di la navi arrispusiru ki papa Nicola era 
mortu et «altri novelli non avimu». 
%31.2
&/L14&Misser Iohanni dissi 
«andati cum Deu» et finsisi di non dunari cura a cutali 
novelli, actalkì misser Accardu non si 'ndi adonassi et rumanissi. Et 
multu timiu misser Iohanni et fu quasi ki lu factu rumanissi. 
%31.3
$27$Ma ipsu in sì midesmi prisi confortu et andau in Sichilia et 
arrivau in Trapani, et parlau cum misser Palmeri Abati et #†...†@ 
a li altri baruni di Sichilia ki divissiru andari in l'isula di Malta 
a pparlamentu.
%31.4
E quandu foru tucti assinblati tucti insembla, illi fichiru 
gran festa e grandi honuri a lu imbaxaturi di lu imperaturi 
Plagalogu, lu quali avia nomu misser Accardu. 
%.5
&/L7&Et misser 
Iohanni di Prochita dissi comu lu imperaturi di 
Costantinopuli avia iuratu ferma conpagna cum lu re di Aragona «et 
cum vui signuri e baruni di Sichilia», e dissi comu illu avia 
portata multa monita per incomenzari lu factu. 
%31.6
&/L11&Poi si livau 
misser Alaimu di Lintini e dissi: «Misser Iohanni, multu 
reingraciamu lu signuri inperaturi Plagalogu #†...†@ di tanta fatiga ki 
iorni e nocti aviti patuta per trayirini et livarini di servituti di 
li nostri nimichi; 
%31.7
&/L15&ma sachati ki novellamenti si 'nchi esti 
ascontrata una traversa la quali esti multu ria a lu nostru 
factu, sì comu esti la morti di lu sanctu Patri papa Nicola, lu 
quali era capu di tuctu quistu factu, ki per so valuri tuctu si 
potia fari. 
%31.8
&/L19&Undi, poi chi ipsu è mortu, non mi plachi chi 
quistu factu vaya chui indavanti, et quillu ki indi esti factu si 
tegna ben chilatu, chi non pari ki Deu vogla chi si facza, per 
tali signu chi ni esti mostratu, di lu papa lu quali è statu mortu. 
%31.9
$28$Et però mi pari chi tucti nui stamu a lu vidiri cui sirrà factu 
papa: si per aventura illu fussi amicu di lu signuri lu quali esti 
nostru amicu, et tandu vidirimu si sì sarrà di fari; e quistu mi 
pari ki sia lu migluri consiglu». 
%31.10
&/L4&Et a quistu diri si accordaru 
tucti li baruni di Sichilia, e quasi ki foru rumasi di lu factu e 
discordati, cussì eranu dubitusi e spagnati di la morti di lu papa.
%32.1
Et quandu misser Iohanni audiu quistu parlamentu, fu 
multu curruchatu in lu visu e dissi: «Signuri mei, multu mi 
maraviglu di quistu chi vui dichiti. 
%32.2
&/L9&Et illu esti veru chi lu papa 
esti mortu, et imperò è vera cosa ki la sua morti sia contraria a 
lu nostru factu. 
%32.3
&/L11&Et imperò non si divi lassari quista cussì facta 
inprisa cussì grandi per quista raxuni; chi, si lu papa chi si 
farrà sirrà nostru amicu, accominzamu questioni, 
%32.4
&/L13&chi la 
Ecclesia di Ruma perduna tucti li peccaturi; et si non ni veni factu 
$29$quistu chi nui cridimu #†...†@, 
%32.5
&/L1&la terra a lu mal dispectu di lu 
papa e di la Ecclesia di Ruma la tirrimu per forza; 
%32.6
&/L2&imperò ki 
maiur forza fu quilla di lu inperaturi Fidericu chi quilla di lu re 
Carlu et sì vui tinistivu fina ki vui vulistivu essiri liali e boni. 
%32.7
Undi vi dicu e pregu chi siati liali a lu signuri a ccui vui aviti 
datu fidi et ki vaya innanti lu factu valentimenti».
%32.8
Sì ki lu diri di misser Iohanni cum soi veri raxuni #†...†@, et 
chascunu curaiu fu aplacatu. Et cussì fu furnitu chi tucti 
dissiru chi si divissi mandari per lu re di Aragona in sua curti per 
sapiri la sua voluntati. 
%32.9
&/L10&Et misser Iohanni dissi: «Eu voglu 
andari et misser Accardu, lu imbaxaturi di lu Plagalogu», 
imperò ki misser Accardu volia vidiri dari la monita la quali da 
lu inperaduri avianu avuta per forniri li soldati et l'armata et 
mectiri a ffini lu factu.
%33.1
Or si partiu misser Iohanni et misser Accardu, et foru 
chicati in Barsilona vistuti a mmodu di frati minuri et andaru 
$30$davanti lu re di Aragona. 
%33.2
&/L1&Et quandu lu re li vidi, fu multu 
allegru et prisi a misser Iohanni per la manu et minaulu in 
cammara, et fichi cum ipsu grandi lamentu di la morti di lu papa et 
dissi: 
%33.3
&/L4&«Ben ni esti fallutu lu nostru pinsamentu: poi ki esti 
mortu lu nostru capu, zò esti lu papa, non è di diri nè di 
andari plui innanti quistu factu».
%34.1
Et misser Iohanni rispusi: «Non dichiti nenti in quista 
cosa, chi nui avimu spiranza di aviri cussì bonu papa chi serrà 
nostru amicu. 
%34.2
&/L9&Et inperò non timiti, ananti aiati plui studiu in 
quista cosa chi iammay, atali chi nui ni pozamu arricordari di li 
nostri amichi di Sichilia; chi di la morti di lu papa non 
dubitamu nenti, per tali modu esti lu loru vidiri. 
%34.3
&/L12&Et sachati chi quistu 
meu compagnu sì esti un cavaleri chi lu signuri Plagalogu lu 
manda, et avi nomu misser Accardu Latinu, saviu homu: 
preguvi, fazatili grandi honuri et audiritilu quillu chi vorrà diri. 
%34.4
$31$Et sachati ki nui avimu portatu trenta milia unzi di oru per 
incomenzari lu factu, actalkì vui apparichati l'armata».
%35.1
Et quandu lu re appi audutu quisti palori, sì fu tuctu 
incoraiatu e dissi: «Eu viyu chi a Deu plachi chi quista cosa sia, or 
si' zò ki tu voi». 
%35.2
&/L5&Et misser Iohanni dissi: «Signuri, quistu 
cavaleri chi esti cum micu sì esti cavaleri di lu inperaduri di 
Costantinopuli et esti so inbaxaturi». 
%35.3
&/L7&Allura ixeru di la cammara #†@ et 
misser Accardu #†@ et lu re li fichi multu grandi honuri et misser 
Accardu lu salutau da parti di lu inperaturi, dichendu chi lu 
imperaduri avia grandi vogla di vidirilu et di fari parintatu 
«cum vui et cum vostru lignaiu», et poi li prisintau la munita. 
%35.4
Et comu l'unu si recomandava all'autru et standu tucti tri 
insembli, supra tuctu lu factu parlaru et in ki fini si divissi 
mectiri; et zò fu a lu tempu di li milli e dui chentu octanta dui anni.
%35.5
$32$Di ki vinni unu missaiu di curti di Ruma e dissi chi era factu 
e llivatu papa unu cardinali lu quali avia nomu misser Simuni 
Cursu di Franza, et poi sì li fu postu nomu papa Martinu terczu. 
%35.6
Et quandu auderu zò, dissiru: «Multu chi esti di diri e di 
penzari, imperò chi esti factu papa franchiscu, però ki esti amicu di lu 
re Carlu et porriani dari grandi sconzu a quistu nostru factu».
%36.1
Allura dissi lu re di Aragona a mmisser Iohanni: «Per 
Deu, pinzamu zò ki si divi penzari supra stu factu». E mmisser 
Iohanni dissi: «Lu migluri amicu chi lu re Carlu avissi in curti 
sì è quistu papa, 
%36.2
&/L10&ma pertantu fazamu nostru apparichamentu 
et vidirimu quillu chi serrà di fari, pinzirimu zò chi bisugnirà 
di fari supra quistu factu, 
%36.3
&/L12&inperò #†@ non lassamu di non 
intendiri di aviri adiminticati nostri facti #†@». Et stantu insembli intisiru 
supra lu accomenzamentu di l'armata. 
%36.4
$33$Sì ki vinni lu misi di aprili, di ki yunzi unu inbaxaturi di lu 
re di Franza e ffu davanti lu re di Aragona e dissi: «Lu re di 
Franza vi manda multi saluti per lu bonu amuri ki ipsu vi 
porta, di ki mi à mandatu a vui cumsociacosa chi ipsu avi 
intisu chi vui fachiti grandi armata et grandi naviliu per andari 
supra sarachini. Però ipsu si proffiri in aviri et in persuna et a 
ctucti plachiri, 
%36.5
&/L7&et pregavi ki per lu so amuri vui li dichiti e 
ssignificati, per vostri lictri et per vostru missaiu, lu vostru 
passaiu in quali parti sirrà et in quali secta di sarachini. 
%36.6
&/L9&Si vi 
bisogna munita, chi forsi in quistu essiri no 'ndi siti cussì beni 
adaxatu, chi chi lu fazati a ssapiri, chi ipsu vi 'ndi inpruntirà 
allegramenti quantu vi 'ndi bisugnirà».
%37.1
Et lu re di Aragona rispusi: «Eu rendu multi gracii a lu 
vostru signuri re di Franza di tanta proferta la quali per sua 
bontati mi avi facta a li mei bisogni; 
%37.2
&/L15&chi a mmi non bisogna a 
pparlari per lictri a ssì, chi ià sa ki ipsu fu meu cugnatu, sì ki 
parlandu a vui bastiria sì comu e sso cavaleri, lu quali si fidirà 
beni a li vostri palori, li quali eu vi dirrò a bucca. 
%37.3
&/L18&Or dichiti a 
$34$lu re di Franza di mia parti ki vera cosa esti chi eu fazu armata 
furnita supra sarachini, ma eu non dirria a nnixuna persuna 
per nixuna accaxuni in quali parti; ma eu criyu chi di prestu lu 
sapirà et tuctu lu mundu di quista cosa parlirà». 
%38.1
Cum quista risposta si partiu lu imbaxaturi et tornau a lu 
re di Francza. 
%38.2
&/L6&Et illu videndu et parlandu cum lu missaiu so 
et avuta la risposta, di ki lu re di Francza incontinenti mandau 
in Parisi, undi era sou trisoru, et fussiru portati quaranta milia 
libri di turnisi di sua parti a lu re di Aragona, et cussì fu factu. 
%38.3
Et incontinenti fichi unu imbaxaturi a lu re Carlu, 
mandanduli dichendu li novelli li quali ipsu avia havutu da lu re di 
Aragona, 
%38.4
&/L12&et comu dissi chi ipsu va supra sarachini cum grandi 
isforzu, non volia diri in quali parti andava, «et inperzò vi 
mandu pregandu chi vui aiati cura e guardia a vostra terra, zò 
esti di vostru regnu, et ki vi 'ndi consiglassivu cum lu sanctu 
papa».
%39.1
$35$Lu imbaxaturi si mossi per andari in Pugla, et quandu fu a 
Viterbu sì trovau lu re Carlu e lu papa insembli, et cuntauli 
tucta la inbaxata la quali li avia conmisu sou signuri re di 
Franza. Et quandu lu re Carlu audiu quisti palori, si 'ndi andau a lu 
papa e dissi: 
%39.2
&/L5&«Patri sanctu, unu imbaxaturi mi esti vinutu di lu 
re di Franza, lu quali cunta novelli comu lu re di Aragona fa 
grandi armata di mari e non voli diri undi voli andari. Illu esti 
un gran folluni, inperzò vi pregu chi vui li mandati a diri in 
quali parti ipsu intendi di andari; 
%39.3
&/L9&e ki si illu va supra sarachini, 
promictitili di darili grandi ayutu, et si illu va supra cristiani, sì 
li mandati comandandu, sucta la pena di la terra chi teni di 
vui, chi non vaya supra li fidili di la Ecclesia di Ruma per 
donari nixunu dampnu».
%40.1
Quandu lu papa audiu quisti palori li quali lu re Carlu 
avia dictu, dissi: «Figlolu nostru, factu sia quillu chi vui voliti». 
Et mantinenti mandau per frati Iacupu di lu ordini di sanctu 
Dominicu, et dissi: 
%40.2
&/L17&«Va a lu re di Aragona di nostra parti et 
dichitili comu a nnui esti vinutu et datu ad intendiri "chi vui 
fachiti grandi armata per mari per andari supra sarachini", et 
si zò esti viru, vaya cum la parti di Deu, chi Deu li lassa ben 
$36$fari e dugnali gracia di ogni honuri et victoria. 
%40.3
&/L1&Et dichitili chi, 
si li bisogna ayutu, chi volinteri chi lu darrimu. E pregatilu da 
parti nostra chi vi dica undi va, oy in terra di Egiptu oy in 
Barbaria oy puru in Granata, ki in omni modu nui lu vulimu puru 
sapiri, 
%40.4
&/L5&inperò ki la sua andata tocca troppu a la Ecclesia di 
Ruma in sou honuri, non pò essiri senza lu nostru 
cumandamentu. Ancora li comandati, sucta pena di la terra ki teni di 
nui, ki non vaya supra nullu fidili cristianu per fari guerra. Et 
dichitili chi ni renda certa e vera risposta».
%41.1
Lu dictu frati Iacupu di lu ordini di sanctu Dominicu prisi 
unu sou conpagnu et andau a lu re di Aragona e dissili la sua 
inbaxata comu lu papa li avia commandatu. 
%41.2
&/L12&Et lu re di Aragona 
chamau misser Iohanni di Prochita e dissi: «Auditi zò ki lu papa 
mi manda a diri». Incontinenti fichiru consiglu infra illi dui et in 
quillu videsmi locu e iornu fichi la risposta a lu dictu frati Iacupu.
%41.3
«Or dichiti a lu signuri sanctu papa chi nui lu 
reingraciamu cussì comu a nostru patri di tanta bona pruferta quantu 
ipsu ni avi factu a quista nostra inprisa e di tantu amuri quantu 
chi mustra. Et dichitili ki, quandu ni fussi bisognu lu sou ayutu, 
nui lu riquidirimu et ricurririmu a ssì comu e nostru patri. 
%41.4
$37$Et dichitili chi, di lu factu di sapiri dundi nui andamu, chi 
ipsu non lu pò sapiri per nixunu modu; chi, si una di li nostri 
manu lu dichissi all'altra, nui ni la farriamu taglari; 
%41.5
&/L3&et inperzò 
si 'nchi perduni in quista volta, ki altru non pò essiri. Ma si a 
Deu plachi eu andirò in parti chi lu sanctu Patri et soi frati 
cardinali avirannu grandi alligriza, perzò li plaza chi prega a 
Deu per nui a lu nostru intendimentu».
%42.1
Quandu frati Iacupu appi richiputa la risposta di lu re di 
Aragona, si partiu e chicau a Muntiflascuni, et illocu trovau lu 
signuri sanctu papa et lu re Carlu et cuntau tucta la sua 
imbaxata a lu papa in presencia di lu re Carlu. 
%42.2
&/L11&Et quandu lu papa lu 
audiu, si maraviglau multu. Allura dissi lu re Carlu: «Sanctu 
Patri, ben vi dissi viru eu chi re di Aragona è gran fulluni. 
Auditi bella risposta chi à facta! Ma faza cum Deu zò ki li plachi, chi 
si illu va supra sarachini, vui diviti esseri allegru et tucta la curti 
di Ruma». 
%42.3
&/L16&Supra zò non fu plui parlatu, anti dissi lu papa: 
«Aiati cura e custodia di la vostra terra, chi eu aiu audutu diri ki 
lu re di Aragona è unu di quilli signuri chi sia in quistu mundu 
$38$di la mayuri inprisa ki nixunu altru». Et lu re Carlu rispusi: 
«Sanctu Patri, nui starrimu a lu vidiri zò ki ipsu farrà».
%43.1
In quillu tempu si partiu misser Iohanni di Prochita et 
misser Accardu di lu re di Aragona et dissi: «Eu voglu andari 
in Sichilia per ordinari chi in quist'annu si rebella Sichilia 
contra di lu re Carlu». 
%43.2
&/L6&Et lu re di Aragona li donau conviatu, 
dichendu chi secretamenti fachissiru lu factu, azò ki lu loru 
intendimentu vegna factu.
%43.3
Et miser Iohanni si partiu lu misi di ginnaru, et iunsiru in 
Trapani et mandaru per misser Palmeri Abati e per misser 
Alaymu di Lintini e per misser Galteri di Calatagiruni et per li 
altri baruni di Sichilia chi venissiru a lu parlamentu. Dundi 
tucti foru vinuti, et cussì misser Iohanni si livau e dissi: 
%43.4
&/L13&«Belli 
signuri, sachati chi lu re di Aragona à facta la plui bella armata 
di mari chi sia per lu mundu e di multa bona agenti et assai, di 
ki indi esti factu almiragla lu plui francu e valirusu homu ki in 
mari putissi stari, lu quali si chama misser Ruieri di Lauria di 
Calabria; lu quali è sempri statu in Aragona cum lu re di 
Aragona et esti lu plui grandi guirreri homu et saputu in quisti 
facti chi nixunu homu di lu mundu, et quillu ki di li franchiski 
$39$esti grandi nimicu, imperò ki li auchisiru a sso patri. 
%43.5
&/L1&Et inperò 
pinzati in qualuncata modu vui pozati livari la terra a lu re 
Carlu per qualuncata cogitacioni et modu si poza fari plui 
tostu ki si pò; ma non si pò fari mai meglu di ora chi lu re 
Carlu esti in curti di lu papa et lu princhipi so figlu esti in 
Provenza: ananti chi sachanu quisti cosi sì passirà multu tempu et 
potiriti meglu forniri li terri vostri per tucta Sichilia». 
%43.6
&/L7&Et a zò si 
accordaru tucti, e prisiru hordini di livari a rrimuri la terra e di 
lu putiri di lu re Carlu.
%44.1
Eccu ki fu vinutu lu misi di apprili l'annu di li milli e dui 
chentu octanta dui, lu martidii di la Pascua di la Resurreccioni. 
Eccu ki misser Palmeri Abati e mmisser Alaimu di Lintini et 
misser Galteri di Calatagiruni et tucti li altri baruni di Sichilia, 
tucti accordati ad un voliri per loru discretu consiglu, viniru in 
Palermu per fari la ribellacioni.
%44.2
Dundi in quillu iornu predictu si soli fari una gran festa 
fora di la chitati di Palermu, in unu locu lu quali si chama 
Sanctu Spiritu. Dundi unu franchiscu sì prisi una fimmina 
toccandula cum li manu disonestamenti, comu ià eranu usati di fari. 
%44.3
$40$Di ki la fimmina gridau et homini di Palermu cursiru in quilla 
fimmina et riprisirusi in briga. Et in quilla briga intisiru quisti 
baruni predicti et incalzaru la briga contra li franchiski, et 
livaru rimuri e fforu a li armi li franchischi cum li palermitani.
%44.4
Et li homini a rrimuri di petri e di armi gridavanu: 
«Moranu li franchiski!». Et intraru intru la chitati cum grandi rimuri et 
foru per li plazi, et quanti franchiski trovavanu tucti li 
auchidianu. 
%44.5
&/L8&Infra quistu rimuri lu capitanu chi era tandu per lu re Carlu 
si ascontrà cum quista agenti e non pocti stari di avanti loru, 
anti fugiu et misisi in unu steri in lu quali illu stava. 
%44.6
&/L10&Et li 
palermitani andavanu a conpagni per la chitati, et quanti franchischi 
trovavanu tucti li auchidianu; di ki poi andaru a lu steri di lu 
capitanu et lu capitanu si rindiu cum certi pacti; et poi ki fu in 
putiri loru, non li foru actisi, anti lu auchisiru e tucta la sua 
conpagna. 
%44.7
&/L15&Ancora andaru a li loki di frati minuri et frati predicaturi, 
$41$et quanti chi 'ndi trovaru chi parlassiru la lingua franchisca li 
auchisiru intra li ecclesii.
%44.8
Or quandu li baruni di Sichilia appiru vidutu tuctu quistu 
factu, tucti si 'ndi andaru in loru terri et fichiru lu simiglanti 
per tucta Sichilia, salvu Missina chi addimurau un certu 
tempu. Di ki si trovaru morti franchiski in Palermu tri milia.
%45.1
In quillu tempu, standu lu re Carlu in curti di lu papa, sì li 
vinni missaiu lu quali li mandau lu archiepiscupu di Murriali, 
et cuntauli sì comu li sichiliani sì avianu rebellatu tucta la terra 
di Sichilia e comu avianu mortu tucti li soy franchiski, 
%45.2
&/L10&et non 
sapia per quali actu sianu morti nè comu esti andatu quistu 
factu, «et perzò pinzati supra quista cosa quillu ki vui aviti a 
ffari comu saviu».
%46.1
Quandu lu re Carlu audiu tali novella fu multu curruchatu 
et incontinenti andau a lu papa e dissi: 
%46.2
&/L15&«Patri sanctu, mali 
novelli vi ayu portatu di mei facti, chi illu mi esti vinutu unu 
missaiu di lu archiepiscupu di Murriali chi mi contau sì comu 
$42$li sichiliani mi sunu rebellati et ànnu morti tucta mia genti, la 
caxuni perchì è stata eu non so perchì. 
%46.3
&/L2&Et imperò vi pregu chi 
vi plaza di darimi consiglu quillu chi sia migluri, imperò ki lu 
dannu e lu mali indi aviti vui e la Ecclesia di Ruma». 
%46.4
&/L4&E lu papa 
rispusi: «Figlu nostru, non timiri! chi tuctu lu ayutu e consiglu 
chi vi fa misteri, di tuctu vi ayutirimu. Vatindi a lu Regnu e ffa 
tua armata, et passa in Sichilia et conquesta la tua terra per 
pachi e per accordu, si vui potiti. 
%46.5
&/L8&Et mina cum ti unu nostru 
ligatu cum nostri lictri, et dirrà di nostra parti a li sichiliani chi 
la terra nostra chi teninu, chi esti speciali cammara nostra, chi 
ti la rendanu». 
%46.6
&/L11&Et cussì si partiu lu re Carlu di quistu 
parlamentu cum lu papa. 
%47.1
In quillu videmmi iornu andau lu re Carlu in consiglu 
cum tucti li cardinali et tucti li soi amichi et clerichi di la curti 
di Ruma, preganduli per Deu chi lu divissiru consiglari di lu 
sou bisognu, chi li sichiliani li avianu rebellati et avianu morti 
$43$tucta la sua genti. 
%47.2
&/L1&Allura si livau misser Iacopu Savelli cardinali 
e dissi: «Signuri re Carlu, sachati ki tucta curti di Ruma plachi 
chi vui siyati ayutatu e consiglatu, perkì lu divimu fari per tucti 
raxuni, chi troppu haviti misu ad honuri la Ecclesia di Ruma et 
#†@ di soy facti #†@. 
%47.3
&/L5&Inperò eu primu voglu chi andati in Sichilia, et 
minati cum vui unu ligatu cardinali cum tucti li prochessi chi 
si pozanu diri et fari, sì ki la terra si recuperi per pachi, si essiri 
sì pò; et si non, si aquesti per guerra». 
%47.4
&/L8&Et in quistu modu si 
accordaru tucti et lu papa plazi. Et incontinenti comandau a 
mmisser Girardu di Palma cardinali chi si acconzassi per 
andari in Sichilia in serviciu di la Ecclesia et di lu re Carlu, et illu sì 
fichi lu comandamentu di lu papa. 
%48.1
Intandu mandau lu re Carlu multi missagi per multi parti 
et a lu re di Franza et a lu princhipi so figlu, significandu a lloru 
comu li sichiliani eranu rebellati a ssì et avianu morti tucti li soy 
franchischi, l'accaxuni non si sa; 
%48.2
&/L16&«e preguvi chi supra #†...†@ vui, 
$44$re di Franza, diiati dari consiglu», et cussì a lu #†@ primu #†@ chi 
l'ayutassiru, chi incontinenti vinissiru oy mandassiru per sou 
amuri. 
%48.3
&/L3&Lu re di Franza audendu quilli novelli fu multu iratu, e 
ssuspirau e dissi: «Fratelli mei, gran pagura aiu eu chi quista 
non sia opera di lu re di Aragona, chi non mi volsi significari la 
sua andata nè in quali parti gissi, quandu eu li inprestai 
quaranta milia libri di tornisi. 
%48.4
&/L7&Troppu mi 'ndi pari mali! Ma si zò 
esti chi illu sia veru, eu non criyu iammai portari coruna, si eu 
non indi lu fazu pentiri, si ipsu à factu quistu tradimentu a la 
casa di Franza». 
%48.5
&/L10&Et incontinenti dissi a lu princhipi: «Vatindi 
in Pugla». Et poi mandau a lu conti Artisi, quillu di Lanzola et 
quillu di Martinu et multi altri baruni et cavaleri, significandu 
quistu factu, dichendu chi si apparichassiru, cumsociacosa ki 
illu vulia mandari ayutu a re Carlu.
%49.1
Or vinni, in quill'annu videmmi di milli e dui chentu 
octanta dui, lu re Carlu si partiu di Brandizi cum grandi 
$45$hosti di mari, et per terra vinniru in Calabria a rRigio cum 
grandi isforzu di franchischi et provinzani et lumbardi et 
tuscani et di terra di Ruma. 
%49.2
&/L3&Et passau in Missina et misi 
campu undi Sancta Maria di Rocca Amaduri, et era cum ipsu 
misser Girardu di Palma, cardinali e lligatu in Sichilia per la 
Ecclesia. 
%49.3
Quandu li missinisi victiru quista cussì facta armata et 
essiri invaduti, appiru gran pagura comu homini li quali 
avianu servutu di richipiri morti, et mandaru a lu re Carlu et a lu 
cardinali chi divissiru viniri a richipiri la terra sì comu legitimi 
signuri, preganduli per misericordia chi avissi di loru. 
%49.4
&/L11&Et si lu 
re Carlu fussi intratu intandu haviria havutu la terra a lu sou 
comandamentu, ma non volsi anti li mandau disfidandu sì 
comu trayturi di sua coruna, chi non volia promictiri a lloru 
vita si non morti ad issi et a lloru figloli; 
%49.5
&/L15&chi, di tali offisa la 
quali avianu facta et pinsata contra la Ecclesia di Ruma et di la 
casa di Franza, chi mai non aviria misericordia di loru si non 
morti; chi ben l'avianu servutu et «chi mai non mi tornassivu 
$46$plui davanti». 
%49.6
&/L1&Et cum quista risposta si partiu unu missaiu di 
re Carlu et tornau a mMissina et cuntau la risposta di re Carlu. 
Et tandu li missinisi appiru grandi pagura di morti, et stectiru 
quatru iorni in consiglu, oy difendirisi oy rendirisi per morti.
%50.1
Un iornu vinni ki lu conti di Munforti et lu conti di 
Brinda cum multi cavaleri et piduni andaru inver di una terra chi 
avia nomu Milazu, et andaru ardendu et guastandu omni cosa. 
%50.2
Et quandu quilli di la terra vidiru quista cosa, ixeru fora 
cridendusi difendiri; et quandu li franchischi li vidiru, sì li fireru 
adossu et prisirundi et auchisirundi assai missinisi et di quilli 
di Milazu. 
%50.3
&/L11&Et quandu indi vinni la novella a mMissina, si 
tinniru tucti per morti, et mandaru per misser lu ligatu chi divissi 
viniri a mMissina per acconzarili cum lu re Carlu. 
%50.4
Et quistu factu fu di lu misi di iugnectu, chi lu legatu 
intrau a mMissina, et apprisintau li lictri di lu papa a lu 
comuni di Missina et lu processu chi la Ecclesia avia factu contra di 
loru: 
%50.5
&/L17&si per via di pachi non donassiru la terra et portassiru li 
$47$chavi a lu re Carlu, sì comu e lligitimu signuri, chi li potissi 
prindiri per via di morti; et li lictri dichianu in quistu modu.
%51.1
«A li perfidi iudei di l'isula di Sichilia, Martinu papa 
terzu manda quilli saluti sì comu e corrumpituri di pachi, di 
cristiani alchidituri et isbandituri di lu sangu di li nostri fidili. 
%51.2
A vui comandamu chi, viduti li nostri lictri, incontinenti vi 
diiati rendiri e dari la terra a lu nostru figlolu campiuni, zò 
esti Carlu re di Iherusalem et di Sichilia, per #†@ l'antiquitati #†@ di 
la sancta Ecclesia di Ruma. 
%51.3
&/L9&Imperò diiati vuy obediri a lu 
dictu re Carlu, sì comu vostru legitimu signuri; et si zò vui 
non obedissivu, annunciamuvi per iscomunicati et interdicti; 
e ssupra lu so undi avi raxuni, annunciamuvi iusticia spirituali 
et temporali». 
%52.1
$48$Quandu li missinisi intisiru quisti lictri e cussì facti 
comandamenti, sì appiru gran pagura et sillissiru trenta 
homini di lu populu, li quali divissiru pinzari «lu modu per putirini 
accordari cum lu re Carlu et cum lu legatu di lu papa». 
%52.2
&/L4&Et 
quandu quisti trenta homini appiru ben pinzatu et consiglatu 
insembli, illi sì andaru davanti di lu legatu. Et li missinisi sì 
dissiru: «Nui simu vinuti a dirivi quillu chi si divi fari». Et illu 
dissi: «Dichiti vostru vuliri». 
%52.3
&/L8&«Nui volimu quisti pacti di lu re 
Carlu: nui li darrimu la terra et paghirimu in quillu modu 
comu pagavamu antiquamenti in lu tempu di lu re Guillelmu; 
et non volimu signuri altru si non latinu, zò è officiali nostri e 
non franchischi nè provinzani; 
%52.4
&/L12&et volimu chi ni perdugna la 
offisa chi nui avimu facta et li nostri figloli a li soi cavaleri et 
soy genti. Et si quista cosa ni fa, nui li sarrimu boni e ffidili». 
%52.5
Quandu lu ligatu audiu quistu diri, sì dissi: «Mandamu a lu 
campu undi esti lu re Carlu et audirimu lu so vuliri. Si plachirà 
a Deu, nui farrimu omni beni». 
%52.6
&/L17&Et incontinenti lu ligatu 
#†@ chamau un so cambirlingu et a lu legatu sì mandau a lu re Carlu #†@ 
cum tucti quisti pacti scripti; ancora, da parti di lu legatu, chi 
$49$li divissi plachiri di parti di Deu chi divissi prindiri quisti pacti 
et perdonarili, actali chi Deu perdonassi ad ipsu.
%53.1
Or quandu lu re Carlu audiu tali adimanda chi li missinisi 
fachianu, fu multu adyratu e dissi: «Quilli chi su digni di morti 
sì fanu e dimandanu pacti! Ipsi non mi liviranu la mia signuria, 
anti adimandanu la signuria antica di lu re Guillelmu, ki non 
avia nenti terra a lu paysi nè nixuna rendita! 
%53.2
&/L7&Dichitili ki eu 
non indi voglu fari nenti; ma poi chi plachi a lu legatu, eu a 
lloru perdugnu la morti, salvu chi eu voglu chi ipsi stayanu a 
mmeu putiri e ffari di loru tucta mia voluntati; 
%53.3
&/L10&dimandu a 
lloru quilla signuria chi a mmi plachirà sì comu liberu signuri, 
pagandu colti e donandu sicundu esti usanza. Si zò plachi a 
lloru, sì lu faczanu; et si non sia a llor plachiri, si difendanu, 
chi a lloru fa bisognu».
%53.4
Intandu lu cambirlingu di lu ligatu tornau a mMissina 
cum la risposta la quali vui aviti audutu. Et quandu li trenta 
$50$missinisi auderu zò, sì lu cuntaru davanti tuctu lu populu la 
risposta la quali avia facta lu re Carlu. Et lu populu rispusi, 
tucti ad una vuchi: 
%53.5
&/L3&«Ananti volimu maniari l'unu all'autru chi 
quista cosa sia, chi chasquidunu di loru sempri vurria vindicta. 
Ananti volimu moriri cum li nostri figloli in nostru honuri et in 
nostra terra, ananti chi veniri in perdicioni et in li manu di li 
nostri nimichi». 
%53.6
&/L7&E quistu fu dictu a lu legatu; dundi lu ligatu fu 
multu iratu e dissi: «Poy chi vui non voliti fari quistu acconzu 
cum lu re Carlu, eu vi dinunciu per escominicati et interdicti 
da parti di lu sanctu papa e di la Ecclesia di Ruma». 
%53.7
&/L10&Et senza 
plui parlari ixiu di Missina, et ananti chi partissi comandau a 
ctucti quilli chi avissiru ordini sacri ki di 'llà a tri iorni divissiru 
ixiri di la terra; et ancora riquersi lu comuni di Missina chi di 
'zà a quaranta iorni si divissiru apprisintari davanti di lu papa 
ad audiri la sentencia, sucta pena di la terra ki teninu da ipsu, 
zò è da la Ecclesia di Ruma.
%54.1
Et quandu lu re vidi lu legatu et sappi la risposta, fichi 
consiglu cum li soy conti per fari quillu chi avissi a ffari. Et 
li baruni li consiglaru chi ipsu divissi stringiri la terra per 
bactagla, in tali chi la terra s'avissi per forza. Et lu re Carlu 
$51$stecti a quillu consiglu unu iornu et una nocti, 
%54.2
&/L1&e ppoi la 
matina vinendu mandau per li soi baruni e dissi: «Signuri, 
non mi accordu cum vui di lu consiglu lu quali nui avimu 
terminatu, inperò ki, si fussi cussì comu lu consiglu, eu 
guastiria mia terra; non voglu auchidiri li pichulilli, inperchì 
non ànnu culpa. 
%54.3
&/L6&Anti eu li voglu assiiari sì strictamenti ki 
per vidanda et per necessitati di maniari illi pozanu muriri; 
et innanti chi ipsi moranu, avirimu la nostra terra et tuctu lu 
nostru vuliri, et ancora #†...†@ nostri ingegni et instringimenti 
per spagnarili et aveniri a nostra intencioni». Et cussì fu 
factu. 
%54.4
Un iornu, volendu dari bactagla a la terra, tucti li missinisi 
cursiru cum loru donni e ffimmini et ancora li pichulilli, et 
fichiru unu muru di quilla parti dundi era l'osti, et 
accuminzarusi a difendiri. 
%54.5
&/L15&Et tandu fichiru un capitanu et rigituri, ki illi 
si difisiru in quistu actu ben dui misi contra lu re Carlu.
%55.1
Et in quillu tempu si mossi re Aragona di Cathalogna e 
$52$ffichi vuchi di andari in Tunisi. Dundi prisi in Barbaria in una 
terra chi si chama Alcoy et donauchi una bactagla; e stecti in 
quillu locu per quindichi iorni, e ffu di augustu. 
%55.2
&/L3&Et misser 
Iohanni di Prochita cum li altri inbaxaturi di Sichilia andaru 
per mari perfina in Cathalogna a lu re di Aragona, chi in tuctu 
vinissi a pprindiri la ysula di Sichilia. Et li inbaxaturi sì foru 
misser Iohanni di Prochita et l'altru misser Guillelmu di 
Missina e dui sindaki di l'isula di Sichilia. Et iunsiru undi era lu re 
di Aragona, et lu re li richippi volinteri et fichili grandi honuri. 
%55.3
Di ki lu re di Aragona adimandau a mmisser Iohanni «#†@ di #†@ chi 
lu re Carlu ià esti a mMissina cum grandi hosti et cum multa 
genti et avi multu strictu la terra, consiglatimi chi eu diia fari 
supra zò». 
%55.4
&/L13&Et misser Iohanni dissi: «Non dubitati nenti, ma 
viniti all'isula di Sichilia et mandiriti a diri a lu re Carlu chi 
scumbra la terra vostra, inperò ki lu sanctu papa Nicola vi l'à 
conchessu, inperò ki era di vostra mugleri; et intandu audiriti 
$53$la risposta. 
%55.5
&/L1&Et sachati chi quistu misser Guillelmu esti 
imbaxaturi di Missina, inperò audiriti quillu chi ipsu dirrà et ancora 
quisti altri sindaki di Missina e di Sichilia».
%56.1
Allura si livau lu imbaxaturi di Sichilia e li altri et 
imsembla dissiru: «Signuri re, multu vi #†@ disiyamu #†@ li vostri fidili di 
Sichilia, et mandanuvi pregandu chi vui vegnati per la terra di 
Sichilia e ki fazati livari lu campu a lu re Carlu et lu sou osti; 
chi altru recuperu non aspictamu si non lu vostru, pertantu 
plazavi di fari quista deliberacioni per lu amuri di Deu. 
%56.2
&/L9&Et si 
vui non voliti viniri a ssiccurriri et aiutarili, issi si excusanu si 
farranu li comandamenti di lu re Carlu e di la Ecclesia di 
Ruma». Et quandu fu finutu quistu dictu, tucti li altri sindaki 
et imbaxaturi dissiru lu simiglanti parlari a lu re di Aragona. 
%57.1
$54$Et lu re di Aragona dissi: «Eu virrò volinteri in l'isula di 
Sichilia in ayutu di li mei fidili, et inperò andati e dichiti a 
chasquidunu locu chi la mia vinuta serrà tostu, et stayanu 
allegramenti, chi tostu serrò illocu a lloru ayutu». Et cum quista 
risposta si parteru di lu re di Aragona.
%58.1
Incontinenti lu re di Aragona si partiu d'Alcoy et 
vinnisindi in Sichilia. Et incontinenti sì fu davanti di misser Palmeri 
Abati et li altri baruni di Sichilia, e ffichiru consiglu di zò ki 
avianu a ffari. Et misser Iohanni di Prochita si livau e dissi: 
%58.2
«Signuri re, a nnui ni pari chi vui de presenti diiati andari in 
Palermu et fazati andari lu naviliu vostru per mari; et quandu 
sarrimu in Palermu, sì pinsirimu quillu chi si divi fari; illocu 
sapirimu zò ki fa lu re Carlu, zò ki avirà factu a mMissina et a 
lu paisi, e ssupra zò prindirimu bonu consiglu, si a Deu 
plachirà». E cussì fu factu.
%59.1
In lu annu di li milli e dui chentu octanta dui anni di lu 
Aventu di Cristu, in lu misi di agustu, cavalcau lu re di 
$55$Aragona di Trapani in Palermu. Et li palermitani fichiru grandi festa 
et grandi sollempnitati di la sua vinuta, sì comu homini li quali 
aspictavanu liberacioni di morti. 
%59.2
&/L3&Di ki lu ascuntraru ben sei 
migla, cum grandi gazara, donni e dunzelli, homini e ffimmini, 
conti e baruni e cavaleri et tucta altra genti di la chitati cum 
omni grandi honuri, 
%59.3
&/L6&exceptu lu archiepiscupu di Murriali ki 
non si vosi trovari a darili coruna; chi in Palermu avia statu 
mortu lu archiepiscupu, sì ki quillu di Murriali fugiu et 
andausindi a lu papa; et cussì non fu incoronatu si non chamatu di lu 
populu. 
%59.4
&/L10&Di ki un iornu vinniru tucti li baruni di Sichilia ad 
ipsu in Palermu e ffichiru gran consiglu cum ipsu.
%60.1
Livausi misser Palmeri Abbati et dissi: «Signuri re, 
laudatu sia Deu chi ben chi esti vinutu factu nostru 
intendimentu per vostra bontati e quilla di misser Iohanni di 
Prochita. Inperò vi plaza ki quista cosa aia bon mezu e bonu 
fini, sì comu à avutu bonu incomenzamentu. 
%60.2
&/L16&Ma ben vurria 
ki vui fussivu vinutu cum plui genti, chi si lu re Carlu 
dixindi per tucta la ysola di Sichilia, lu quali avi ben quindichi 
$56$milia homini a ccavallu, sì ki nui avirimu troppu a ffari a 
ccumbactiri cum ipsu. 
%60.3
&/L2&Et inperò mi pari ki penzamu di aviri 
plui agenti, di quali parti aviri si 'ndi putissi, inperò eu criyu 
ki Missina sia perduta, tantu era ristricta et in succaru di 
vidanda».
%61.1
Quandu lu re di Aragona audiu quisti palori, sì appi 
grandi dubitanza, audendu chi lu re Carlu avia tantu putiri; 
et incontinenti mandau curreri per l'isula di Sichilia, chi #†...†@ 
si re Carlu vinissi inver Palermu. 
%61.2
&/L9&Et in quilla nocti vinni unu 
notaru inbaxaturi di parti di lu comuni di Missina, e quillu 
missaiu dissi a lu re di Aragona comu in Missina non avia 
vidanda exceptu per octu iorni et non per chui, 
%61.3
&/L12&e ki «vui ni 
diiati dari ayutu e ssiccursu di genti e di victuagli, chi per 
nixunu modu nui non putimu plui resistiri dananti di lu re 
Carlu, sì ki nui ni rindirimu ad ipsu, ki nui non putimu altru 
fari».
%62.1
$57$Et quandu lu re di Aragona audiu quistu parlamentu, fichi 
chamari tucti li baruni di Sichilia e cuntau a lloru tuctu lu 
factu. 
%62.2
&/L3&Allura si livau misser Galteri di Calatagiruni e dissi: «A 
mmi pari chi vui, signuri re, cavalcati perfina a mMilazu, lu 
quali esti appresu Missina, perzò chi a mmi pari chi, sì tostu ki 
lu re Carlu lu sintirà, sì si livirà di l'osti et dananti la terra; chi 
si Missina si perdi, nui avirimu factu mali di nostra inprisa». 
%62.3
&/L7&Et 
poy si livau misser Iohanni di Prochita et dissi: «A mmi pari 
chi zò si faza in quistu modu, chi lu re Carlu non esti homu chi 
si spagni et fuya. 
%62.4
&/L10&Ma fazamu cussì: mandamu una lictra a lu re 
Carlu di parti di lu re di Aragona e dirrimu sì comu papa 
Nicola sì dedi la terra a lu re di Aragona et inperò illu la diia 
lassari. Et si per avintura illu non la voli lassari non partirisi, 
difinditila comu cosa vostra.
%62.5
&/L14&E quandu ki zò non voli, 
mandatichi lu vostru miragla cum vostri galei fina a mMissina et 
comandatili chi, tucti li navili chi portanu victuagla a lu re 
Carlu et a lu sou hosti, chi illu li prinda. 
%62.6
&/L17&Di ki conveni chi lu re 
Carlu pera et Missina serrà assiccursa, et poi farrimu maiur 
$58$vindicta di sì e ssua genti chi fussi iammai facta di nixunu 
signuri chi fussi mai a lu mundu. 
%62.7
&/L2&Et si di illocu illu si leva, 
putirà andari; e starrimu a lu vidiri si andirà in alcuna parti di 
l'isula oy ipsu si 'ndi andirà a lu Regnu oy in Calabria».
%63.1
Et quandu lu re e li baruni auderu quistu, sì si 
accordaru. E di prisenti sì mandaru dui cavaleri cathalani a lu campu 
di lu re Carlu cum lictri, e ll'unu si chamava misser 
Guillelmu et l'altru misser Almingu, et li lictri dichianu in quistu 
modu.
%64.1
«Petru di Aragona, di Sichilia re, a vui Carlu di Iherusalem 
e di Provenza conti. Significamuvi lu nostru avinimentu di 
l'isula di Sichilia, sì comu nostru riami iudicatu per l'autoritati et 
voluntati di la sancta Ecclesia di Ruma et di lu sanctu 
apostolicu papa Nicola terzu. 
%64.2
&/L14&Et imperò vi comandamu a vui chi, 
viduta la nostra lictra, livarivi di l'isula di Sichilia cum tucta vostra 
$59$genti. Sachati chi, si zò vui non fachiti, li nostri cavaleri fidili 
vidiriti prisenti in vostru dampnu e di vostra genti».
%65.1
Et quandu lu re Carlu appi viduta quista lictra, sì fichi 
consiglu cum li soy baruni. Et multu si maraviglavanu li baruni 
audendu diri a lu re Carlu tantu ultraiu quantu li lictri 
continianu inver di sì et di soy cavaleri. 
%65.2
&/L6&Allura si livau lu conti Quidu di 
Munforti e dissi chi multu li paria cosa strania chi un signuri di 
sì pocu potencia avissi ardiri di livari la terra ad unu di li migluri 
e di li mayuri signuri di lu mundu. 
%65.3
&/L9&Intandu lu re Carlu dissi chi 
chasquidunu dichissi lu sou vuliri, e ppoi si livau lu conti di 
Brinda e dissi chi a ssì paria chi arrispundissi a lu re di Aragona 
per lictri, 
%65.4
&/L12&dichenduli ki li avi factu grandi fauzia et tradimentu, e 
zò non divia fari, chi lu re Carlu non li avia factu ultraiu; e comu 
quilli lictri lu re di Aragona non avia di la Ecclesia di Ruma non 
per papa, anti l'avia falsamenti comu e traydituri. 
%65.5
&/L15&«Inperò li 
mandati comandandu chi illu si parta di prisenti di vostra terra, 
chi di quillu chi à factu vui indi lu farriti pentiri, sì comu e 
tradituri; 
%65.6
&/L18&chi mai non si trovau nixunu signuri chi andassi l'unu 
$60$contra di l'altru sencza accaxuni, e quistu, sì comu traydituri, misi 
vuchi e dichia chi vulia andari contra li sarachini, "et ora esti 
vinutu supra cristiani e contra la Ecclesia di Ruma et di mi. Di 
ki eu #†...†@ vi mandu per voluntati di li baruni li quali si 
accordanu ad un diri"». 
%65.7
&/L5&Dundi lu re Carlu fichi fari una lictra a li 
imbaxaturi di lu re di Aragona, e quistu esti lu tinuri di la lictra.
%66.1
«Carlu, per la gracia di Deu re di Iherusalem et di Sichilia 
et conti di Provenza et princhipi di Capua #†@ fina a #†@ Pedimunti 
e fFulcalkerio, a cti, Petru, di Aragona re et conti di Barsilona. 
%66.2
Maraviglamuni in tuctu comu tu fusti usanti di intrari intru la 
ysula di Sichilia, iudicata nostra per la autoritati di la Ecclesia 
di Ruma, 
%66.3
&/L12&et perzò ti comandamu per l'autoritati di nostru 
cumandamentu chi incontinenti, viduti nostri lictri, tu ti digi 
partiri di lu riami di Sichilia, sì comu malvasu tradituri. 
%66.4
&/L14&Et di 
prisenti vidiriti lu meu putiri et di li nostri cavaleri, li quali 
disiyanu trovarisi cum la tua genti».
%67.1
$61$Et li missagi si parteru per lu comandamentu di lu re 
Carlu et iunsiru in Palermu et andaru davanti lu re di Aragona 
et aprisintaruchi la lictra. Et lecta e viduta la lictra, lu re di 
Aragona appi consiglu cum li soi baruni. Dundi si livau misser 
Iohanni di Prochita et dissi: 
%67.2
&/L5&«Per Deu, ordinati tostu et 
mandati l'amiragla vostru per mari a mMissina et comandatili chi 
prinda tucti li navili di lu re Carlu; dapoi chi vui l'aviti 
disfidatu, ordinati et pinzati omni so dampnu. Et inperzò vi dicu chi 
illu vi virrà factu, 
%67.3
&/L9&et lu re Carlu sirrà prixuni, et farritilu periri 
e ssiccari di fami, di ki li convinirà chi sia mortu cum tucta la 
sua genti, et serrà finita la guerra». Cussì fu ordinatu. 
%67.4
Et incontinenti mandaru per l'amiragla, lu quali era misser 
Ruieri di Lauria. Et cumandau lu re di Aragona a mmisser 
Ruieri chi incontinenti fachissi acconzari l'armata et andassi a 
mMissina, et prindissi et ardissi tucti li navili di lu re Carlu.
%67.5
Et intandu era vinutu unu spiuni di misser Alkirinu di 
Mari di Genua, lu quali era miragla di re Carlu; et incontinenti 
si partiu di Palermu et vinni all'osti et dissi a lu sou ammiragla 
$62$tucta la vinuta di l'armata di misser Rugeri di Lauria. 
%67.6
&/L1&Di ki 
misser Alkirinu di Amari si 'ndi andau a lu re Carlu et dissi: 
«Signuri, spachativi di passari in Calabria! cumsociacosa chi 
una mia spiya è vinuta di Palermu, et cuntami comu l'amiragla 
di lu re di Aragona veni a mMissina cum tucta sua armata et 
voli prindiri tucti li nostri navili. 
%67.7
&/L6&Et sachati ki eu non aiu galei, 
anti avimu ligni disarmati; di ki illu ni prindirà senza nixunu 
consiglu, sì ni perdirimu senza bactagla, et rumaniriti di quista 
parti senza vidanda e convirravi di moriri di fami, et quistu 
serrà di 'zà a tri iorni. 
%67.8
&/L10&Et inperò penzati di passari di quilla 
parti per quista raxuni, et lu vernu ni veni adossu, et vui non 
aviti bonu portu chi li navili pozanu stari. Et si per aventura 
quistu no vi plachi, li ligna rumpiranu: 
%67.9
&/L13&undi vi penzati di 
passari in terra ferma, sì ki zò ki vi bisogna vi vegna di terra di li 
nostri cuntrati».
%68.1
$63$Et allura lu re Carlu fu multu curruchatu e ffichi consiglu 
cum li soy baruni et cuntau zò ki misser Alkirinu di Amari li 
avia dictu. Li baruni, audendu quisti palori, appiru grandi 
doluri et dissiru a lu re Carlu: 
%68.2
&/L4&«Multu ni dolimu imperò ki non 
volistivu chi prindissimu Missina non per pachi nen per 
guerra: ora non la porrissivu per nixunu modu aviri; di ki simu 
multi dolurusi et non potimu fari altru. Et però passamu in 
terra ferma et serrà quillu chi a Deu plachirà». Et cussì 
fu ordinatu per tucti li baruni.
%69.1
Quandu lu re Carlu audiu quisti palori fu multu iratu et 
ismarritu, zò esti ixutu di sì, et suspirandu dissi infra sì midesmi: 
«Eu su mortu, poi chi tanti disavinturi mi su vinuti, chi eu aiu 
perdutu mia terra et àmmila prisu homu a ccui iammai eu non 
displachivi. 
%69.2
&/L14&Multu mi doli ki eu non vosi prindiri Missina, ma 
poi ki cussì va lu factu, passamu in Calabria; et cui mi avirà 
culpatu a quistu tradimentu, oy cui chi fu a darinchi ayutu, cumveni 
chi sia mortu». E cussì finiu sou parlari. Et quistu fu lu misi di 
sictembru, chi si livau l'osti davanti Missina et andau in Calabria.
%70.1
$64$Lu primu iornu passau la rigina, e lu sicundu iornu passau 
lu re Carlu cum multa genti, et lassau dui capitani cum dui 
milia cavaleri e dissi: 
%70.2
&/L3&«Stati chilatamenti, et quandu quilli di 
Missina ixiranu fora per prindiri la roba, sì curririti infra loru, 
et firendu intrati in Missina. Si vi veni factu, eu turnirò a vui». 
E cussì fu ordinatu. 
%70.3
&/L6&E quilli di Missina sappiru quisti palori 
per loru spiya et incontinenti fichiru comandamentu chi 
nixunu nixissi di la terra; e cussì fu factu. 
%70.4
&/L8&E quandu li franchiski 
vidiru chi quilli di Missina non nixianu fora, incontinenti 
conzaru loru naviliu et passaru in Calabria e dissiru a lu re Carlu: 
«Signuri, lu nostru pinsamentu ni esti vinutu mancu, ki quilli 
di Missina non nixeru iammai fora di la terra».
%71.1
Allura lu re Carlu fu plui adiratu; intandu dissi: «Nui 
starrimu a lu vidiri zò ki serrà di loru et ancora di lu re di Aragona 
e di sua genti». 
%71.2
&/L15&L'altru iornu di appressu iunsi l'amiragla 
misser Rugeri di Lauria per comandamentu di lu re di Aragona et 
intrau in bucca di faru di Missina fachendu gran gazara cum 
dechi galei; et firiu intru lu naviliu di lu re Carlu, e prisi et 
abruscau navi e galei #†@ et tirati #†@; e fforu prisi chincu galei di lu 
$65$comuni di Pisa e fforu minati in Missina, cridendu putiri 
prindiri lu re Carlu in mari. 
%71.3
&/L2&E lu re Carlu, sapendu quistu factu, 
appi tali doluri chi vorria essiri statu mortu. Et tandu lu re 
Carlu era a rRiiu di Calabria, et dedi conviatu a tucta maynera 
di genti li quali eranu strayneri e ssuldati, excectu quilli ki 
tenianu terra di sì; e quistu fu di lu misi di octubru.
%72.1
In quistu misi di octubru vinni lu re di Aragona in Missina 
cu misser Iohanni di Prochita, e fforu ascuntrati di li missinisi 
cum grandi festa e gran gazara; 
%72.2
&/L9&di ki li ascuntraru una grandi 
via cavaleri et donni e donzelli e tucta altra bona agenti di lu 
paysi, fachendu gran sollempnitati cussì comu si divi fari ad 
omni princhipi et regii et a lloru signuri. E quistu esti lu fini.
&CFinis&c
%73.1
La raxuni perchì misser Iohanni di Prochita si misi a 
ctractari et ordinari quista rebellioni contra di lu re Carlu, sì fu 
chi unu grandi baruni di lu re Carlu fichi forza ad una figla di 
misser Iohanni et illu si 'ndi lamintau a lu re Carlu, 
%73.2
&/L17&di ki lu re 
Carlu di quista falla non indi fichi plena iusticia comu a 
mmisser Iohanni si convinia. Et misser Iohanni si propossi in cori 
$66$comu potissi distrudiri lu re Carlu et viniarisi di la iniuria la 
quali avia richiputa, di ki l'ordinau quistu tracctatu comu tucti 
aviti intisu.
%74.1
Et imperò tucti quilli signuri chi teninu regni chitati terri e 
castelli et omni altri officii, prindanu quistu exemplu di non 
vuliri usari virgogna nè iniuria ad soy vassalli nè servituri, nen 
consentiri a lloru nixunu ultraiu ma fari plena iusticia.
%Expl.
&CAmen&c