%INTENDIMENTO $3$&CAl nome di Dio amen. Incomincia il libro che si chiama il &"Dyalagho&". Questa opera si è facta per mano di Frate Giovanne Campoli di Messina dell'ordine de frati minori, ad istantia e devotione di nostra segniora Madonna Alionora regina di Siciglia; sì che ogna persona che leggerà nella dicta opera prieghi Iddio per lei devotamente, e per lo nostro segniore il Re Fridericho suo marito, et anche per tucta loro herede. Lu intendimento de chesta opera si è recontare la intencione de sancto Gregorio papa in lo libro che ssi clama &"Dialago&"; e dato che eo non dica in vulgaro li propii parole, ço che illo dice per lectera, tamen sforczarome de dire complitamente, quanto eo poteraio, la intencione sua sopra la cosa de che illo parlla. Et in però che sancto Gregorio in alcune parte de chisto libro parla de cose multo suctile, serrà bisogno che, dove illo non mecte exemplo per lo quale poza bene essere intiso lo suo dicto, che eo mecta exemplo e declaracione per manifestare lo yntendimento suo. Adunca accomenczamo in nomo de Dio. Allo incomenczamento de lu libro li audituri deveno sapere quactro cose: la prima si è chi fece lo libro; la secunda cosa che deveno sapere si è como à nomo lu libro; la tercza cosa si è de savere de che parla lo libro; la quarta cosa si è de savere per che fine è facto lo libro. Respondendo ad chiste quactro cose, dico, a la prima, che lo factore de chisto libro si foy sancto Gregorio papa, nativo et gentile homo de Roma, lo quale si fo monaco de l'ordine de sancto Benedicto, et stando monaco, per sua sanctitate et sua grande scientia fo electo papa. Alla secunda questione, che era de savere lo nomo de lo libro, dico che chisto libro ave nomo &"Dialago&", e chisto nomo &"dialago&" è nomo grecischo, e vole tanto dire in latino como &"parlamento de dui persune&"; et è dicto da &"dya&" in grecisco, che significa in latino &"dui&", e &"logos&" in grecisco, [che] significa &"parlamento&" in latino. Adunca tanto èy a dire &"dyalago&" in grecisco, como in latino &"parlamento de dui persune&". E ço è per tanto, che chisto libro non è autro se non uno parlamento intra sancto Gregorio papa, et uno autro suo amico, lo quale avea nomo Petro, et era cardinale dyacono de la ecclesia de Roma. Alla tercza questione, la quale si era de savere de che cosa tracta chisto libro, dico che per la maiore parte si recunta la vita e la sanctitate e diversi miraculi de multi sancti patri antichi. Alla quarta questione, $4$che era de savere per che fine è facto chisto libro, dico che lo fine si è a ciò, che chilli chi legino sì se sforczino de secutare, co l'aiuto de la gratia de Dio, la vita et la sanctitate de li patri antichi, e specialemente minesprezando li delecti corporali e vani de chisto mundo, per li quali se inpèdicano li delecti spirituali e devoti de l'anima. Procedendo adunca con ordinamento, dico che tucta chesta opera se parte in quactro parti, secundo che so quactro libri. In lo primo libro si parla de la vita e sanctitate e miraculi de alcuni sancti patri che foro in Ytalia indello tempo antico. In lo secundo libro si tracta solamente de la vita e sanctitate et diversi miraculi de sancto Benedicto. Innello terczo libro [si] tracta de la vita e sanctitate e miraculi de multi sancti padri, episcopi et pape et previti, che foro avante lo tempo de sancto Gregorio. Indello quarto libro si tracta de lo stato e condicione delle anime che trapassano de chesta vita, tanto delli boni, per lo premio che àveno, quanto delli malvasi, per la pena che sostenono. %PRIMU LIBRU $5$ [Prolago]. «Quadam die . . .» La intencione de chisto prolago si è, che reconta sancto Gregorio che uno jurno, stando illo multo agravato per la sollicitudine la quale avia per lo officio suo, chè era papa et avia generale cura de tucti, volcese dare alcuno reposo in uno loco solitario, in lo quale loco potesse ben pensare de se medemi et pensare bene quanto li desplachìa la sollicitudine de lo mundo, per la quale illo era destracto de la quiete [de] contemplacione. E stando illo supra chisto pensieri, et quasi doloruso, supravennechi uno homo che se chamava Pietro, lo quale era grande amico e compagnone in lo studio de sancto Gregorio. Chisto Pietro, vedendo sancto Gregorio afflicto, sì llo ademandao se illo avesse nulla nova turbacione oy tristicia. Sancto Gregorio respose et dissely: «La tristicia, Petro, la quale eo aio, è antiqua e nova: antiqua, per ciò che grande tempo l'aio supportata; nova, però che omne jurno cresce. Et intra l'autre cose per che eo me atristo - dice sancto Gregorio -, sì so tri. La prima è, quando eo penso quale eo era quando stava allo monasterio mio, avante che eo fosse papa: chè Dio sì m'avea dato gratia che eo minespreczava tucte le cose transitorie de lo mundo, et nulla autra cosa pensava se non cose celestiali; et in tanto mi desplacea chisto mundo, che eo ecciandio la morte corporale, la quale è pena de omne cosa viva, e cussì refutata de omne homo, eo la disiava, per ciò ch'ella è accomenzamento de vita eternale». La secunda cosa de che se actristava sancto Gregorio si era, che lo officio che aveva sì lli dava sollicitudine de avere cura de li soy subditi, e non la poteva bonamente abandonare; chesta cura sì llo mpedicava de la continua contemplacione che disiava: adunca sentea gravice de sollicitudine e perdia quiete de contemplacione. Non tanto ch'illo non l'avia chesta quiete, ma ecciandio no le vacava de potereche bene pensare; et de zo dona sancto Gregorio uno tale exemplo: «Ad me intravenne - dice illo - como all'omo chi navica, che quanto plu vay, plu se allonga de lo porto donde egli si partio; e tanto può navichare, che eççiandio il porto, dove egli se partio, non lo pote vidire: cossì - dice illo - è intravenuto ad me». Lo porto clama illo lo stato de la contemplacione, de lo quale se parte l'omo per la sollicitudine de lo mundo. Et tanto li erano incressuti le facende delle persune dello mundo, che se era in tanto allongato de lo porto de la contemplacione, che quasi jà non solamente non lu tenea, ma non lo vidia; e de ciò ipso se actristava. $6$La tercza cosa de che se actristava sancto Gregorio si era, quando illo pensava supra alcune sancte persune, che da l'in tucto aveano habandonato lo mundo et erano tucti coniunti con Dio; lo quale Dio volceli conservare in chella suavitate de contemplatione, no li dando sollicitudine de chisto mundo. «Sguardando adunca - dice sancto Gregorio - la grande virtute de chilli sancti homini, canoscu como eo so bascio da chesta contemplacione; et de ciò me actristo - dice sancto Gregorio -, che eo non poczo secutare, nè avere chessa suavitate de contemplacione, como appero chilli sancti homini». Audendo Petro, chillo suo amico, la raione per che sancto Gregorio era in tristicia, respose e disse ad sancto Gregorio: «Bene canosco che in chesta nostra citate -ciò è in Roma - nchi so stati boni homini; ma eo no saczo si in Ytalia so stati cossì perfecti homini che, in comparacione loro, in buntate ti digi reputare sì pocu; et spicialemente eo intisi che nullo de loro facesse may nullo miraculo, voi, si foro facti, maravillome si so stati cossì tosto adimenticati, che nuy non li sacczamo». Sancto Gregorio responde et dice: «O Pietro, si sulamente eo volesse dire li miraculi li quali eo aio intisi da homini multo perfecti, voy ecciandio chilli li quali per me medemi sacczo, avante mancheria lo jurno cha ammancassiro li miraculi a ccuntare». Pietro risponde: «Eo te prego, sancto Gregorio, recuntami alcuno de chissi miraculi, e non te payra forte se te inpedico de lo studio tuo, perchè ca non è mancu bene de ricuntare li miraculi, ca scrivere tractati de virtuti: per che ca le persune, audendo li miraculi, se inflammano più leggiermente innello amore de Dio; et multe persune so, che se actraino a la via de Dio plu per exemplo de bona vita, ca per magistramento de bone parole. Et de chisti miraculi - dice Petro - sì nde nàsseno duy beni: l'uno è che chille che li àudeno, sì se inflammano allo amore de vita eterna; l'autro bene si è, che se alcuna persona se crede essere multo santa, e per chesta credencza se levasse in alcuna superbia, quando canoscesse autro che fo plu sancto de sè, ave materia de humiliarese. Et in però te prego che mi digi recuntare chisti miraculi de chisti sancti homini». Sancto Gregorio risponde: «Li miraculi ch'eo te cunteraio, o Pietro, li quali eo intisi per dicto de homini antichi e multo digni de honore per loro virtute, teni per certo che cossì so». Et mecte uno tale exemplo: «Santo Luca e sancto Marco li Evangelista, le cose che diceno in lo Evangelio illi li audero de autri, et tamendio certi so: cussì - dice sancto Gregorio - li miraculi che eu ricunto, pugnamu chi eo non li vidisse, aiuli intiso de tale persune, che certissimi so». Adcommenza adunca ad recuntare, e chisti miraculi intese jpso da homini multo antichi et digni de grande reverencia et honore, per loro sanctitate e bontate. $7$#1.@ Uno nobile homo fo, nativo de Roma, che abbe nomo Venancio, de lo lignaio de chilli che se diceano patricij - et erano li patricij chilli li quali aviano cura de lo bene comune, como li patri avino cura de lo bene comune de loro filluli -. Chisto avia uno casale appresso Beneventu, in lo quale ce avia uno homo suo subiecto, et avea chisto subiecto uno suo fillo lo quale se clamava Unurato. Chisto Unurato da quando era garczone, per l'amure de vita eterna, ad tanta penitencia et abstinencia sì se dede, che ecciandio de omne parola occiosa se guardava. Unu jorno lo patre de chisto Unurato et autri parenti soy sì fecero uno convito de carne, et mangiando li autri, chistu Unurato non volia maniare de la carne. Li parenti soy si facevano gabbo de ipso, per ciò che chillo locu, uve elli erano, era sì desertu, che pisci bene si nce putiano nominare, ma non videre. Et intra chistu contrastu che chilli parenti de Unurato aviano intra loro, perchè illo non volia maniare de la carne, advenne che mancao l'acqua a la tavola, et andao uno sclavo per portare acqua. Prese lo siccho et calau allo puzo et impliulo, et portaulo plino de acqua davanti ad chilli chi maniavano; et subitamente Dio nchi creao uno pisce sì grande, che a ben maniare, putia bastare ad uno homo tucto lo jurno. Videndo chilli chisto pisce, sì se maravillaro, e rengraciaro Dio, lo quale avia mostrato la sua gracia per virtute de l'astinencia de chillo Unurato. Chistu Unurato crescendo sempre in bontate et in sanctitate, lo signore de lo casale sì llo fece libero de omne subieccione. Stando libero, andao ad Fundi - Fundi è una citate in fine de lo Regno, inverso Campagna - ; jn chesta Fundi chistu Unurato edificao uno monasterio, in lo quale ce erano allo tempo suo appresso ducenta monachi; in lo quale monasterio tanto cresceo in sanctitate chisto Unurato, che la fama sua sì era per tucto lo payse. Unu jornu da lo monte dove era edificato chisto monasterio de chisto sancto patre Unurato, sì se dirrupao una rocca, e dirrupandose sì venne appresso le celle de li fratri. Chisto sancto patre che avia nomo Unurato, videndo la rocca venire ad basso, adcomenciao ad clamare lo nomo de Cristo et faresi lo signo de la sancta cruce; et incontinente ch'illo appe clamato lo nomo de Cristo et fàctunce lo signo de la sancta cruce, et la rocca, chi si nde veneva ad basso, si stecte e non se mosse plu; et ancora pare tanto fori de lo monte, che mostra sempre de volere cadire. Petro, cum cui parla sancto Gregorio, sì fa una questione ad sancto Gregorio, et la questione si è questa: si chisto sancto patre Unurato, lo quale si foy mastro de ducenta monachi, si illo avea avuto mastro. Sancto Gregorio responde e dice ch'illo non lessi may che chisto avisse avuto mastro; non per tanto lo Spiritu sancto, senza autro mastro, lo pocte admaystrare. Bene è viru che lo curso comune sì tene ço, che nullo non sia prelato ad autro, se illo avante non foy subiecto, et la bbediencia, che vole comandare ad autro, illo l'aia inpresa obediendo ad autrui. «Bene è viro - dice santo Gregorio - ch'illi sono alcune speciale persuni bone e sancte, li quali so insegnate in la mente loro per doctrina $8$de lo Spiritu sancto, pugnamo che non agiano avuto autro mastro; ma chisti sy so tali, che l'omo si nde maravillia. Non dovemo prendere adunca exemplo e dire may: &"chilli sancti fecero e dissero tale cosa senza mastro, adunca eo non vollio mastro&"; chè se nuy fossemo cussì insignati da lo Spiritu sancto como foro chilli, non averìamo bisogno de autro mastro, como chilli non de appero bisogno; che sse nuy ni volissemo confidare de nuy, senza mastro, diventarìamo mastri de errore». Se tu ademandassi ad sancto Gregorio como pò la persone sapere quando è insignata da lo Spiritu sancto, responde sancto Gregorio et dice che lo signo de lo maysterio de lo Spiritu sancto si è quando in la persune si trovano virtuti et humilitate; et chiste donano testimonio che lo Spiritu sancto habita in la persone; e dònati doy exempli. L'uno è, che sancto Johanne Battista no trovamo nuy ch'illo fosse stato may insignato per homo; ecciandio che sancto Johanne Bactista fo allo tempo de Xristo, et tamen non legemo che Cristo lu insignasse, como fece alli apostuli, perchè chillo era insignato de intra, per lo Spiritu sancto. Lo autro exemplo si è, che Moyses allo diserto de Egipto, delle cose che facevano bisogno ad conservare chello populo, non fu insignato da homo, ma da lo angelo. Adunca certe persune sono, che sono insignate per lo Spiritu sancto, et tale persone nuy devimo honorare, et non ne devimo cumparare a lloro. Cossì fo insignato chillo patre sancto che avia nomo Unurato, de lo quale è parlato de supra. Pietro sì adimanda ad sancto Gregorio e fali una questione, si chisto sancto patre Unurato lassao, poy de la morte sua, nullo monaco suo discipulo, che fosse stato secutatore de sua sanctitate. Responde sancto Gregorio ch'illo lassao uno monaco lo quale se clamava Libertinu, homo de grande reverencia. Chisto Libertinu, allo tempo de uno re che avia nomo Totila et signoreiava Ytalia, innello tempo de chisto re chillo Libertinu si era preposto de chillo monasterio de Fundi, lo quale avia hedificato sancto Unurato. Et ià sia ço che de chisto monaco e sancto patre che avia nomo Libertinu multi virtuti comunemente si nde contavano, tamen uno suo compagnone et multo familiare, che aveva nomo Laurencio, homo religiuso, et vivea tando, recuntao multe virtute ad sancto Gregorio de chillo patre sancto che avia nomo Libertinu; et intra li autri, sulo cuncta tre miraculi. Lo primo è chisto, che uno iurno chisto sancto patre Libertinu, per utilitate de lo monasterio loro de Fundi, sì andava a ccavallo invere de lo paysi de Beniventu. Andando, ascuntrao uno gentile homo conte, che sse clamava Darida, et era de chilla gente che sse clamava Gothi - chesti Gothi so in fine d'Alamagna, et erano entrati in Ytalia, e presero Roma, e destrussero una grande parte de Ytalia -. Lo exercitu de li Gothi chi era cun chisto conte Darida, videndo a chillo sancto patre Libertinu a ccavallo, gectarolo da lo cavallo et levarolilo. Chisto sancto patre, no turbato de ciò, sì li dede lo scurriato cullo quale caczava lo cavallo; et facto ço, sì se $9$dedi in oracione. Partutese, chilli homini vennero ad uno flume che ave nomo Vulturno - chisto flume passa per menzo Capua - : venendo allo flume, li cavalli de chilli homini che aviano levato lo cavallo ad chillo sancto patre, in nulla manera vuliano et no potiano passare per chillo flume, nì per spiruni, nè per bastuni, nì per nulla autra cosa. Uno di loro sì disse che ço intravenia per ciò che illi sì aviano levato lu cavallo, cum vergogna de chillo sancto patre; e si tornaro ad retro, e trovaro ad chillo sancto patre Libertinu che stava in oratione, et arrenderoli lo cavallo, et miserolo ad cavallo, et parterose; e quando venniro allo flume, lo quale non aviano potuto passare avante per nulla forcza che facessero, poy sì llo passaro sì llegeremente, como non chi fosse stato niente de acqua. In chillo tempo medesmo sì era essuta una fama per Campagna, che in lo monasterio de Fundi, dove stava chisto sancto patre, che fussi grande thesauro; sì che uno capitanio che si clamava Bucillino venne con uno exercito de Francischi, che tando erano vinuti contra Ytalia. Intrando chisti in lo monasterio, adcomenciaro a dimandare lo tresauro et ad cercare chisto sancto patre Libertinu cum grande furia. Chisto sancto patre sì se mise in orationi, e videte che grande gracia li fece Dio! chisto sancto patre stava davanti de tucti, et tamen chi divintaro sì cechi, avendo li occhi, che nullo de loro lo vedia. Videndo chisto miraculo, tucti se partero. Uno autro tempo chisto sancto patre Libertino, per comandamento de lo suo abbate, lo quale sì avia successo a sancto Unurato, per alcune cose de chistu suo monasterio sì andava a Rravenna - Ravenna si è una citate adpresso Bulogna -. Chisto sancto patre Libertino, per amore e devocione chi avea ad sancto Unurato, sempre portava una calcza che era stata de sancto Unurato. Andando chisto sancto padre, una femina, la quale avia suo fillulo morto, tando sì li ascuntrao et tinneli le rètine de lo cavallo e dixeli: &"Da me tu non te parteray, se non mi resusciti mio fillu&". Chisto sancto patre se romase tucto maravillandose, et accomenzao ad pensare che fare: da l'una parte la pietate de chella dolorosa matre sì lu incitava ad pregare Dio; da l'autra parte dubitava de tanta presuncione de una cosa nova che demandava chella femmina, ciò è che resussitasse suo fillulo. Finalmente vinsi la pietate, e discese da cavallo et adgenuchiause in terra; auczao le mano in celo, prese la caucza de sancto Unurato, la quale tenia per devocione, et mesela sopra lo pecto de chillo jovene morto; et mantinente, per virtute de la oratione de chisto sancto patre, l'anima de chillo jovene ritornao allo corpo; et rendio lo fillulo vivo alla matre, la quale cum grande tristicia sì llo avea planto morto. Pietro sì fa una questione ad sancto Gregorio, et è la questione, se chisto miraculo de resuscitare chisto jovene fo facto per li meriti de sancto Unurato, però ca la sua caucza fo misa sopra lo morto e resuscitao, oy fo facto chisto miraculo per la peticione che fo facta da chillo sancto patre chi se clamava Libertino. $10$Sancto Gregorio responde che chisto miraculo fo facto e per la devocione et fide de chilla femina, chi era matre de lo morto, e per la virtute de chilli dui patri sancti: tanto de sancto Unurato, la caucza de lo quale mese sopra lo morto [e] resuscitao, quanto per la humilitate de chillo patre sancto Libertino. Et mecte sancto Gregorio uno exemplo de lo Vecchio testamento: che uno propheta che se chamava Heliseu venne allo flume Jordano, et avea con sico lo vestimento de uno autro propheta che era stato suo maestro et avia avuto nomo Helya. Non potendo passare Eliseu per lo flume, tuccao l'acqua dui volte cullo vestimento de Helya, che ià era traslato allo paradiso terresto, e non foro assiccate l'acque; la tercza fiata tuccau l'acqua cum chillo vestimento e disse: &"Ove è Dio de Helya?&", e tando foro spartute l'acque. Adunca tando foro spartute l'acque, quando fo clamato lo nomo de Dio e de Helya: in tale manera chisto sancto patre, in lu merito de sancto Honurato et per la sua humilitate et per la fide de chella femina matre de lo morto, chisto miraculo fece Dio. Petro responde ad sancto Gregorio et dice: «Placemi chesta resposta; ma pregote, si tu say nulla autra cosa maravillusa de chisto patre sancto Libertino, ricontala ad nostra hedificacione». Sancto Gregorio responde: «Ben c'è chi ssi pò dire de chisto sancto patre, sulamente che vi sia chi lo vollia secutare». Petro responde ad sancto Gregorio et dice: «Eo credo che sia maiore virtute la patientia, che fare signi e miraculi». Sancto Gregorio responde a Pietro et recuntali uno miraculo, et lo miraculo si è chisto. Dice che uno iurno lu abbate, lo quale poy de la morte de sancto Unurato fo facto abbate de lo predicto monasterio de Fundi, venne in tanta iracundia contra lo predicto patre sancto che avea nomo Libertino, che stese le mano per ferirelo; e poi no bastava ço, circava la virga, co la quale lo potesse ferire; et videndo ch'illo non poteva trovare virga, et illo prese uno banchitello che si tenea sucto li pedi, et feriulo alla testa et alla facce de lo predicto sancto patre che avea nomo Libertino, et in tale modo che se li inflao et annigricao tucta la facie, et tornao tucto livido; et illo incontinente, vedendose cossì malamente feruto, cum grande paciencia et humilitate et senza nullo romore partiuse et andao alla sua cella. Lo sequente iorno chisto patre sancto sì devea andare fori da lo monasterio per utilitate de lo monasterio et per comandamento de lo abbate, che lo avia facto avante che lo avesse bactuto. La nocte venendo, poy che foro dicti matutini, chisto sancto patre Libertinu andao a lo lecto de lo abbate et demandauli humilmente perdonanza. Lo abbate, sapendo quanto chisto patre sancto era amato da tucti li monachi, et canoscendo quanto li avia offiso, pensava che chisto sancto patre chi demandasse congiedo de partirese da lo suo monasterio, e demandaulo: &"Dove voy andare?&" Sancto Libertino respose: &"Patre, eri sì prumise de andare per lo servicio de lo monasterio, e volloci andare, se ti place&". Lo. $11$abbate, audendo tanta humilitate et mansuetudine de chisto sancto patre, et canoscendo la propria duricia, levause da lo lecto et genuchiause alli pedi de sancto Libertinu, et demandauli perdonanza, et disseli sua culpa de la jniuria et villania che li avia facto lo jorno passato. Chillo sancto patre Libertinu, non che si nde muntasse in superbia, ma illo medemi si agenuchiau alli pedi de lo abbate, dicendo che per sua culpa propria, et no per la ira de lo abbate, avia reciputa chella jniuria. Sicchè la humilitate de lo discipulo, ciò è de chisto Libertinu, insignao humilitate allo mastro, ço è a lo abbate. Andando chisto sancto patre Libertino per li servicij de lo monasterio, et avendo la facie sì malaconzata per la bactitura che avia receputa, la gente, ciò è gentili homini et autri che aviano devocione ad ipso, sì llo ademandavano che avia avuto alla facie; chillo respondea che per li peccati soy avia urtato allo banco: et chesta resposta loro fachìa, et de ciò illo dichìa viro, ca lo banco lo avia feruto, et celava lo peccato de lo abbate. Petro sì ademanda ad sancto Gregorio et diceli accussì: «Chisto homo sì venerabile Libertino, del quale avemo intiso tanti miraculi, in tanta congregacione como era in chillo suo monasterio, no lassao nullo suo secutatore speciale in virtuti?» #III.@ Sancto Gregorio responde et dice: «Uno monaco che se chamava Filice Curvu, lo quale - dice sancto Gregorio a Pietro - tu lo canoscisti a chisto monacho, che tando era preposto de chillo monasterio»; chisto monaco sì ricuntava multe cose de chilli frati ad sancto Gregorio; ma in però che sancto Gregorio intendi de dire autre cosi, non reconta tucte chilli boni cosi che jntise da chisto monacu: dice solamente uno miraculo che jntise da chisto monaco che se chamava Filice. In chillo loro monasterio nchi era uno monaco de sanctissima vita, et era urtulano. A chillo orto ce venia uno larrone, lo quale arrobava l'orto de chille cose che nci erano. Chisto monaco urtulano, videndo l'orto in parte arrobato et in parte scalpisato, cercau et videcte lo passo da unde intrava chisto larrone in chillo orto. Et poy ch'illo appe viduto lo passo da onde intrava lo larrone, avenne che ivi medesimi ne l'orto chisto monaco sì trovao uno grande serpente et disseli: &"Sècutame!&". Lo serpente sì llo secutao fine allo loco donde intrava lo larrone, et comandauli lo monaco a lo serpente e disseli: &"Eo te comando in nome de Jhesu Xristo, che tu guardi chisto passo, et no chi lassare intrare nullo larrone&". Lo serpente sì se stese apresso la via tucto, cussì como fosse cosa che avesse intiso; et lo monaco, facto sto comandamento, si nde andao alla cella. Invere menczo iorno, quando li monaci dormiano, lo larrone sì venne ad rapire le cose de l'orto; mise lo pede allo sepale, et voglendo intrare, sguardao in terra, e videcte lo serpente così stiso: misesi sì grande paura, che cadiu; cadendo, lo pede li incappao allo sepale, et lo capo tenea calato in iuso, et in tanto che non se putea irgire; et stette tanto cossì, fine lu ortulano venne, poy da dormire, all'orto. Venendo lo fratre urtulano, trovò lo serpente che avia guardato lo passo et lo larrone $12$priso. Et tando sì disse lo fratre allo serpente: &"Io sì te ringratio in Dio; poy che adimplesti ço che eo ti comanday in nomo de Xristo, vactinde oramay&". Lo serpente se partìo; et tando lo fratre disse allo larrone: &"Che è ço, frate, che Dio mi te dede alle mano mey? perchè domaiaste tante fiate la fatiga e ll'orto delli fratri?&" Et tando sì llo spidicau de chillo ruvecto onde era incappato et disseli: &"Veni con mico&". Et minaulo alla porta de l'orto, et de le cose che erano all'orto sì nde li donao con grande bonavollia e curtesia, et disseli: &"Quando averay bisogno de cheste cose, guarda, non fare iamay furto, nè larroniare, ma veni ad me, et eo ti nde darrò volentierj&". Petro sì dice ad sancto Gregorio: «Bene eo era ingannato, che credea che in Ytalia non ce fossero stati tante homini che avissero facte miraculi». Sancto Gregorio dice che chisto miraculo che recunta modu, sì intise da uno sancto patre chi se chamava Furtunato, lo quale era abbate de uno monasterio che avia nomo &"lo monasterio de lo Bangno de Cicerone&" - uno homo fo, antiqu et multo grande licterato, chi se chamava Cicerone - ; chisto fo cu llui; et non solamente sancto Gregorio intise chisto miraculo da chillo abbate, ma eciandeo da multi vetrani, che erano homini de grande veneracione et sanctitate. #IV.@ Recunta adunca che uno sancto patre, che avia nomo Equicio, lo quale era abbate in uno paese che ssi chiama Valeria, era avuto in grande fama de sanctitate de la gente de chillo payse, e chisto Fortunato abbate, che recuntao chisto miraculo ad sancto Gregorio, sì li foy multo familliatu ad chisto abbate Equiciu. Et foy chisto abbate Equicio homo de tanta sanctitate, che non solamente era patre de uno monasterio, ma de multi. Chisto sancto patre indello tempo de la sua juventute sì era fortemente tentato de tentacione de carne; et chesta tentacione sì lo fice plu sollicitu allo studio de la oratione, innella quale oratione continuatamente pregava a Dio, che li placesse de levarele chella tentacione. Et una nocte, apparendoli l'angelo, sì paria ad chisto sancto patre che se crastasse, et omne tentacione e motu de chilli parti de lo corpo sì cissasse. De chillo tempo innante non sentio may moto de carne, como non fusse homo; et in tanto, per lo aiuto de Dio, cessao la tentacione carnale in chisto, che, como avante si era stato patre, ço è abbate et mantineture de li homini, così fo poy patre et mantinetore de li monachi femine che serviano a Diu. Chistu sancto padre sempre may arrecordava a li soi monachi che sse guardassero de omne tentacione carnale, et non se affidassero multo a llor sanctitate. In chillo tempo ad Roma sì apparsero alcune persune magare, intro li quali fo uno monaco che se chamava Basili, lo quale si era stato principali intra chilli magari. Chisto Basili fugìu de Roma sucta habito de monaco, et venne allo piscupo de chilla citate che se clamava Vitrinina, et avia nomo chillo piscupo Castoriu, et era homo de grande reverencia. Chisto Basiliu pregao allo episcupo, che pregasse ad chisto sancto patre Equiciu, che lo recepesse allo suo monasterio. Lo episcupo venne allo $13$monasterio con chisto Basili, e pregau lo abbate che recepesse chisto monaco. Lo abbate rispuse allo episcupo: &"Patre, chisto che tu mi adrecomandi non è monaco, ma èy diavolo&". Lo episcupo respose allo abbate: &"Tu cerchi accasune, che non lo voy recipere, però ti pare dyavolo&". Lo abbate respose: &"Eo sì dico chillo che mi pare; non per tanto, a ciò che vuy non pensite che eu non ve vollo obedire, eo faczo ciò che comandate&". E così fo receputo chisto Basiliu magaro. Uno iorno chisto sancto patre Equiciu andao ad predicare fori de lo monasterio. Indello monasterio delle donne, de lo quale avia grande cura chillo sancto patre Equiciu, in quillo monasterio de le donne per arte magica chisto Basile magaro avia facto che una bella monaca sì avia grande frevi, et paria che ardesse tucta, et dicea: &"Se non vene Basilio monaco e ssaname, eo moro&". A chisto monasterio no ausava andare nullo fratre senza licencia de chillo patre sancto abbate Equiciu: multo minuremente ci putia andare chisto Basiliu, che era novicio allo monasterio. Li monaci, audendo le novelle de chilla monaca, che dicea ch'ella moria se non venesse Basilio, andaro e recontaro ste novelle ad chillo patre sancto Equiciu. Audendo lo abbate ço, quasi indignato surrise e dixe: &"Ben diceva eo che chisto Basili non era monaco, ma era dyavolo. Andate - disse lo abbate alli monaci - et cazatilo da la cella&". Disse ecciamdio lo abbate: &"De chella monaca, che pare che sia agravata de freve, non de aiati cura, ch'ella è già sanata&". Turnao lo monaco che avia stato messaiu, e trovao la monaca sana e salva, secundo che chillo patre sancto Equiciu, stando lontano, sì lli disse. E mecte uno exemplo sancto Gregorio: che, secundo che nostro signore Ihesu Xristo disse ad unu regulu, che suo fillo era sanato, stando lontano da jpso, in tale maynera chisto sancto patre annunciau como chella monaca era sanata in chella ora. Tando li monaci servaro lo comendamento de lo abbate, et caczaro chillo Basili. Videndose caczato, chillo Basili aminaczao et disse che per arte magica vulia fare levare la cella de lo patre sancto Equiciu in l'ayro; e no llo pocte fare, nè nocere ad nulla cosa. Chisto Basili monaco non multo poy fo priso a Roma, et arso per li soy malificij e magìj. Uno autro iorno una monaca de chillo medemi monasterio intrao indello orto, et videndo una bella lactuca, presela et maniaula, et incontinente diventao demoniaca, per ciò che non ci avea facto lo signo de la croce supra la lactuca: deventata demoniaca, cadiu mantenente, et era multo afflicta. Fo dicto chisto facto a chisto patre sancto Equiciu, et illo venne all'orto: mantenente ch'illo intrao a l'orto, lo demonio sì accomenciò ad gridare dentro de lo corpo de chilla monaca, et dicea: &"Che fici eo? che fici? eo me sedia sopra la lactuca, et venne sta monaca et muccecaume, et eo li intray in corpo&". Mantenente chisto sancto patre Equiciu, sì lli comandao da parte de Dio che se partesse et non nucesse ad chella vergine, et audendo lo demonio lo comandamento de chisto sancto patre, partiuse mantinente. Un'altra fiata uno gentile homo nativo de Nursa - Nursa è una citate adpresso l'Aquila, in fine de lo Regno -, chisto homo avia nomo Filice, et era patre de uno $14$episcupo chi se clamava Castoriu. Chisto Felice una volta, per grande familiaritate che avia cum chisto patre sancto Equiciu, sì gli disse: &"Tu non ày ordini sacre, nè ày licencia da lo papa de predicare; perchè vay tucto iorno per li paysi, descurrendo e predicando?&" Chisto sancto patre Equicio sì li respose e disseli: &"Eu multe fiate aiu pensato ciò che tu dici; ma una nocte sì mi apparse uno jovene bello in visione, et avia una lancecta da sangnare in mano; chillo me tuccao la lingua cum chella lancecta e dissemi: &"Ecco che eo sì mecto le parole de Dio a la bocca tua&"; et da tando eo aiu pridicato, et ecciandio quando eo bene volesse, no porria tacere de parlare le parole de Dio&". Petro ademanda ad sancto Gregorio et dice: «Eo vorria volentieri savere la vita e la operacione de chisto sancto patre, che tanti duni rechippi da Dio». Sancto Gregorio responde et dice: «La bona operacione e bona vita si è dunu de Dio; cha ssi li duni se dessero per virtute propia de l'omo, ià la gracia fora debito, et non fora gracia: bene è viro che Dio dona la gracia, et da chesta gracia vene la bona vita, e per la bona vita la gracia sì cresce. Ma poy che voy sapere la vita de chisto sancto patre, eo ti la dico». Dice che unu episcupo de Rieti - Rieti è una città appresso Roma, inverso Tuscana -, che avia nomo Albinu et era homo de grande reverencia, che ssappi bene la vita de chisto sancto patre; la quale si era chesta, ch'illo era tanto sollicito de convertire la gente allo amore de vita eterna, che ià sia ço ch'illo fosse patre de multi monasterii, tamen illo visitava diverse ecclesie e castella e terre, et ecciandio le case de la gente, sempre predicando. Lo suo vestire era multo vile, et in tanto chi homo che no llo avesse canoscuto si averìa vergognato de salutarelo. Quando andava de fori, comunemente avia una bestia a ccavalcare, et per freno avia lo capistro et per sella avia una pelle de beccu, et le bertule, ne le quali portava li libri de predicare et de dire lo officio, erano de pellici; et dove andava, sempre may abevirava le anime de la parola de Dio. La fama de chisto santo patre sì era venuta ià ad Roma; et alcuni clirici e prelati, stando uno jorno denanti al papa, accomenczaro a murmurare de chisto sancto patre, et reprendianolo de grande presumcione, como illo predicava senza auctoritate de lu papa: &"mandassese adunca - dicìanu li clerici et li prelati - per chesto, appresentassese dinanti allo papa, et ponissese multo bene de chesta sua presuncione&". Lo papa, stando occupato in autri pensieri, concesse che chisto sancto patre vennesse a lluj. Funce mandato ad minarelo uno chi avia nomo Juliano, che poy foy facto cardinale et piscopo de la ecclesia de sancta Savina a Roma, et comandau lo papa ad chisto Juliano che lo devesse menare cum honore e no lli facesse nulla vergogna. Juliano, volendo satisfare alli chirici et alli prelati che aviano murmurato de chillo sancto patre, partiuse e andau allo monasterio, e trovao li fratri antichi che scriviano, e spiau: &"Uvi èy lo $15$abbate?&" Chilli fratri resposero: &"Illo èi in chella valla che è in piedi de lo monasterio, e mete feno&". Chisto Juliano avia uno suo fante multo superbo et regolliuso; mandao Juliano ad chisto suo infante ad chella valle, che devesse clamare lo abbate. Partìuse lo infante cum grande protervia de voluntate; andao ad chilla valle uve era lo abbate, et trovando li monachi che metiano lo fenu, adimandao chi era lo abbate Equicio. Stando luntano, e canoscendo chi era lo abbate, sguardandolo solamente, abbe grandissima pagura, et fo currecto et repenetutu de la mala vollia che avia. Venendo avanti lo abbate, agenuchiausi in terra et basauli li ginuchi, et disseli como suo patrono era venuto allo monasterio et addimandavalo. Lo abbate, audendo ço, sì llo salutao et comandaulo ch'illo devesse purtare lo feno sopra de sè per le bestie loro, &"et eo veneraio mantinente, complito chesto poco de servicio che resta&". Juliano se maravilliava como lo suo jnfante tanto tardava; et videndo lo suo infante quando tornao, che era carricato de feno, malanconiàuse et incomenzau ad gridare et dicere: &"Che è ço? eo te manday ad minare lo abbate, et tu portasti lo fieno!&" Lo suo jnfante respose: &"Lo abbate vene ora 'n derieto&". Et ecco lo abbate servitore de Dio venia, calczato cum scarpicti ferrati, e portava la falcze in collo. Lo jnfante disse ad suo patrono: &"O Juliano, chillo è lo abbate chi vene&". Juliano videndo lo abbate venire cussì dispectamente, minespreczaulo in suo core, et pensava como li devesse parlare; appressandose lo abbate, tanta pagura prese a Juliano, che ecciamdio non potea dire perchè era venuto, et humiliandose allo abbate, agenuchiause in terra e pregao lo abbate che pregasse a Dio per sè; et disseli como lo papa mandava per jpso. Lo abbate Equiciu arrendio gracia ad Dio et disse como Dio a la spissa visitava lo papa. Mantinente lo abbate in chella ora clamao li fratri et acconzause per appresentare dinanti lo papa. Juliano respose ch'illo era fatigato, che non se potia partire tando; et pregaulo che sse sufferisse fine allo matino. Lo abbate respose: &"Molto me ncresse, Juliano, de chesta priera, chè, eo ti sacczo a dire, se oy non ne partimo, demane non ne parterimo&". Sì che chillo jorno a ppeticione de Juliano se repusao. Lo secundo jorno ben matinu venne uno messaio mandato da lo papa ad Juliano, et commandauli che devesse lassare allo abbate Equiciu a lo suo monasterio in pace, et non lo devesse minare. Juliano disse allo messaiu: &"Como è ço, che lo papa mutao la sentencia?&" Et sappe tando Juliano da lo messaiu che lo papa chilla nocte avanti avia stato repriso in visione de ço, che avia consentuto che chillo patre sancto fosse stato fatigato de venire avanti de ipso, a dicto de maledicenti: Juliano, audendo ço, pregao allo abbate che non se devesse fatigare. Audendo ço lo abbate, quasi actristato rispose: &"Non ti lo dissi eo eri, che se tando no ni partimo, oy non ni parteramo?&" Tando lo abbate per caritate tinne a Juliano, che se devesse reposare, et feceli grande homanitate. $16$Parla modo sancto Gregorio ad Pietro e diceli: «Vide, Petro, quanto place ad Dio chi sse menespreza per lo amore de Dio: chè tali so facti citadini de vita eterna». Et ço prova illo per lo dicto de Xristo, che dice che multi so chi voleno parere grandi allo mundo per superbia, e so piczoli et nienti davanti Dio; et in però che Dio judica secundo lo coraiu delle persune, multe fiate chi è grande allo mundo è pocu davante a Dio, et chilli che pareno nienti a lo mundo so multo accepti davanti a Dio: como fo chisto patre sancto Equiciu, che paria despecto allo mundo, et tamen era sì grande devanti a Dio. Petro sì ademanda a sancto Gregorio e dice: «Como pò essere che per tale homo de tanta sanctitate, como era chillo sancto patre Equiciu, li malvasi dicenti poctero smuovere lo papa?» Santo Gregorio responde e dice: «O Petro, non te divi maravillare de ço: ca lo papa homo era, et poctese ingannare». Et mecte di ciò uno exemplo de lo Vecchio testamento, e dice che David fo re et propheta, e tamen a dicto de uno sclavo dede una sentencia contra lo fillo de Ionatha, che era stato fillo de lo re Saul, per alcune parole che disse lo sclavo che devia avere dicto lo fillo de Jonathas contra lo re David; et tamen non si trova dove e quando fossero dicte quelle parole de lo fillo de Jonatha. Tamen, per ço che David fo amico de Dio, crede sancto Gregorio che chella sentencia fosse data per secreto judicio de Dio. Como adunca chillo sclavo, per la menzogna che disse, sgrullao David propheta, multo maiuremente chilli clirici e prelati, per loro parole falce, poctero sgrullare allo papa; et specialemente che, quando lo jntendimento de la persone è occupato ad multi pensamenti, [non] pensa de cheste cose comune: lo papa adunca, avendo la mente occupata multo, pòctese legeremente ingannare invere la informacione che li fo facta de chillo patre sancto Equiciu. Petro dice ad sancto Gregorio: «Bene sono verace le cose che dice». Sancto Gregorio responde: «Eo non poczo tacere chillo che eo jntisi de uno abbate reverentissimo che avia nomo Valencione, che mi disse de quisto patre sancto Equiciu. Recuntava adunca che, stando lo corpo de chisto sancto patre sucterrato in lo oratorio de sancto Laurencio màrtiro, uno villano portao una cassa plena de frumento e misela sopra lo monimento de chisto patre sancto Equitio, non pensando lo villano quanto e quale era stato in la vita. Subitamente fo facta una turbacione, et stando tucte le cose salvi, solamente chella cassa uve era lo frumento fo vultata de sopra lo monimento: a ço che canoscessero tucti de quanto merito era stato chisto, lo corpo de lo quale iacea in chillo sepulcro». «Chiste autre cose che eo sì dico - dice santo Gregorio - intise da uno sancto patre chi avia nomo Furtunato, lo quale per sua etate et operacione e simplicitate mi place $17$multo». Recunta adunca sancto Gregorio che una fiata, quando li Longobardi intraro in Ytalia, alcuni de loro vennero allo monasterio de chisto sancto patre Equiciu. Li monaci, per pagura de chilly Longobardy, che erano pagani, fugero alla sepultura de chisto sancto patre Equiciu. Li Longobardi intraro allo oratorio per prendere li monaci, a ço che li turmentassero oy l'aucidissero. Uno de li monaci, stando priso da li Longubardi, accomenzao ad plangere et dire: &"O sancto patre Equiciu, placeti ad tene che nuy siamo minati de fori de lu oratorio, et non ny defendy?&" Subitamente lo demonio intrao in corpo de chilli Longubardi, e cadero in terra per fine ad tanto che chilli chi erano loro compagnoni, e stavano de fori, canossero como se poniano chilli che voliano fare ultraio e forcza cum presuncione ad chillo sancto oratorio, uve era la sepultura de chisto sancto patre Equiciu. Et ecciandio poi ad multi autri xristiani chisto patre sancto difese lo suo oratorio, non solamente ad soy monaci. #V.@ Recunta anche sancto Gregorio uno altro miraculo de uno sancto patre chi se clamava Costanciu; e chisto miraculo recuntao ad sancto Gregorio uno episcupo lo quale sì vivia in habito de monaco et fice vita religiosa, secundo che dissero ad sancto Gregorio multi altri boni vetrani. Appresso la citate de Ancona sì era una ecclesia de Sancto Stephano, in la quale sì nci stava ad servire uno homo de grande veneracione chi avia nomo Constancio. Lo studio de chisto sì era a mminispreçare lo mundo e disiare paradiso; et era de tanta sanctitate, che la fama sua sì gìa per multi parti. Uno jorno chisto sancto patre Constancio volce allumare le lampe che ardiano alla ecclesia de Sancto Stephano; non havendo ollio, inplio le lampe de acqua pura et &c &[&Kmè&k&]sichi li michi et allumaulli: et per divinu miraculu cusì all&[&Kuma&k&]ru et ard&[&Ceano&c&] in la aqua, como [&Cavessero&c] facto [&Cne&c &Cl'&c] oglu. Concludi Sanctu &CGregoriu&c et d&[&Cice&c &Cad&c &CPietro&c: &C&"Pensa&c&K &k&Cbene&c, &CPietro&c, &Cde&c &Cquanto&c] meritu era kistu sanctu patri Con&[&Cstanciu&c &Cavante&c] Deu, [&Cche&c] mutau la natura de la aqua in [&Cvirtute&c &Cde&c &Cl'ogllo&c, &Cper&c &Cla&c &Cnecessitate&c] ky appe&". Petru &Csì&c adimanda a sanctu &CGregoriu&c et diche: «O sanctu &CGregoriu&c, eu vorria sapir&Ki&k chi humilitate appe intra la &Kcon&ksciencia sua chistu sanctu &Cpatre&c, &Cche&c &Cda&c &Cfore&c &Cfo&c &Cde&c&K &k&Ctanta&c &Cexcellencia&c». Sanctu Gr&Kegoriu&k respundj: «Benj addimandi, Petru, &Cde&c ky humilitati fussj kistu sanctu patri in lu corj: ka multi fiati li bonj &Coperacioni&c di fora levano in superbia la anima intru. T&Kame&kn si tu audiray unu factu de chistu sanctu patri Constanciu, canusceray de quanta humilitati fussj». Petru rispundi a sanctu Gregorij &Ce&c &Cdice&c: «Poy ky tu dichisti chistu miraculu, resta ky tu mj insignj de la humilitati ky avia kystu sanctu patri in la menti sua». $18$Sanctu Gregoriu respundi &Cche&c chistu sanctu patri jà era sì famusu in buntati et in virtuti, ky multa genti, e di luntanj paysi, sì andavanu ad ipsu per grandi desideriu ky avianu di vidirilu. Intra li autrj chy andau unu rusticu e villanu; et quandu iunsi in là duve [&Cera&c] kystu sanctu patri, truva&[u&]lu ky illu stava supra scalunj [&Cde&c] lignu et allumava li lampj. Kystu sanctu patri era &[&Kmult&k]u piczulu de p&[&Ker&k&]s&[&Kone&k&] et multu dispectu. Kystu [&Cvillano&c] adimandao de chystu sanctu patri Constanciu. [&CAutra&c &Cgente&c &Cche&c&K &k&Cerano&c &Clloco&c] dixeru ky chillu ky [&Callumava&c &Cle&c &Clampe&c &Cera&c &Cjpso&c, &Cet&c] lu villanu non lu cridia, et kylli [&Clo&c &Ccertavano&c. &KAc&k&]co&Km&kmenzau a pinzari lu villanu intra si midemi, e dichìa: &"Como pò esserj cusì piczulu de corpu, kystu chi esti chusì grandi per fama de sanctitati?&". Et kystu penserj era penserj de pachi - diche sanctu Gre&Kgoriu&k -, ky pensanu ky la buntati, oy de li hominj oy de li fem&Km&kinj, se misure secundu lu corpu. Intindendu lu villanu ky killi lu certavano ky illu era ipsu, fichesinde gabu et dixe: &"Eu cridia venire a vidirj unu grandi homu, et kystu ky dichì&[&Ka&k&]nu ky era cussì grandi factu, non avi quasi nienti de homu!&"; et zo dichìa lu villano però chi chillu patri sanctu era piczulu de p&Kir&ksune et dispectu. Audendu chillu patrj sanctu li parole de lu villanu, comu &Kl&k'avia mispreczatu, lassau lu &Ksir&kviciu chi fachìa, et currj et bracza a lu villanu et stringe&[&Klo&k&] fortimenti, et basaulu, et dichìalj: &"Eu ti rigraciu multu, ki tu sulamenti mj canuschi, et tu sulamenti ày li ochi aperti inver de mi&". Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k et diche a Petru: «Pensa &Cbene&c, Petru, de quanta humilitati fu chillu sanctu patri, ky tantu amau &Ca&c chillu chi lu misprezau». Im p&Kir&kò duna sanctu Gregorij unu insignamentu et diche cussì: «Voi canuscere la pirsunj qualj è? provala como si porta in li virgognj chi li su dicti oy facti». E dùnande exemplu et diche cussì: «Comu li persunj superbi si allegranu quandu li è factu grandi hunure, in tal maynera kyllj chi su humilj viraci si allegrano quandu li &Cesti&c factu grande virgogna; e zo intravenj per tantu, chi kylli ky su viraci humilj canuscinu, quandu li &Cesti&c factu virgogna, ky illi su talj, in lu judiciu de autrj, comu si pensanu essere in lu propriu canuscimentu». Petru parla et diche a sanctu Gregorij: «Ben canuschu ky chistu sanctu patrj fu grande, in conuscimentu de la genti, per miraculj; ma maiurj fu, intra la conscientia sua, &Cpir&c virtuti de humilit&[&Kate&k&]». #VI.@ Ricuncta ancora sanctu Gregorij de unu autru sanctu patrj, chi era ep&Kiscup&ku de Ancona et avia nome Marcellinu; chi&[&Ksto&k &Csì&c] era aggravatu de la polagra, tantu chi fachìa misterij ky fussi purtatu a manu de li soy famuliarj, quandu vulia giri in alcuna parti. Intravenj chi unu iornu per nigligencia prisi focu in la chitati, ed ardia la &Cdicta&c $19$citati. Videndo zo, lu ep&Kiscup&ku si fichi portarj davanti lu focu, et ià una parti grandi de la citati era arsa. Subitamenti lu focu per divinu miraculu si accomminzau ad stutar&Ki&k intra si medemj, quasi per virtuti de Deu non putissi lu focu passarj chillu locu duvj era lu ep&Kiscup&ku. Conclude sanctu Gregorij e dice: «Vidi, Petru, de quanta sanctitati fu kyllu ep&Kiscup&ku, ky standu et sedendu pocti astutarj lu focu per sua sanctitati, sencza ayutu humanu». Petru rispundj: «Eu me adugnu bene de la sanctitati de kystu sanctu pat&Kri&k, e m&Ki&kravìllumide multu». #VII.@ Recuncta sanctu Gregorij unu autru miraculu, e chistu miraculu intisi sanctu Gregorij da duy sancti patri: lu unu se clamava Maxim&[&Kian&k&]u, e fu ep&Kiscup&ku et homu de grandj venerationi; lu autru si clamava Lauriuni, monacu vitranu, lu quali vivia tandu, et chistu Petru a ccuy parllava sanctu Gregorij lu canuscìa bene. Chistu Lauriunj era in unu monasteriu lu quali era appressu una citati chi se clamava Nèpisi - Nepisi &Cesti&c in una campagna appressu Ruma -, et era nutricatu in chillu monasteriu de unu altru monacu, chi se clamava [Anastasiu, lu quali spissu visitava unu altru monacu chi se clamava] Nonnosu: visitavalu, chì llu monasteriu d&Ke&k quistu, lu qualj era in unu monti chi se clamava Sorat - et &Cesti&c in lu cuntornu de Ruma -, era vicinu de chillu monasteriu d&Ke&k chillu sanctu pat&Kri&k Anastasiu; e visitav&[&Ka&k&]lu et eciamdeu, pirò ky si sforzava Anastasiu de secutarj a chistu pat&Kri&k sanctu ky se clamava Nonnosu in studiu et grandicza di virtuti. Kystu monacu Nonnosu era como priolu de lu monasteriu, et avia unu abbati supra de sì, chi era unu duru homu e de forti &Kcon&kv&Ker&ksationj, di chi kystu Nonnosu semp&Kri&k maj subportava cum grandi humilitati li custumi e la inpaciencia de chillu soy abbati. Intravennj chi lu monasteriu era &Cin&c &Cchillu&c altu monti, in lu quali no che era et eciamdeu unu pocu de planu, dundi li monachi poctisseru fari unu pocu de ortichellu de herbe per lo&Kru&k usu. Unu jornu kystu monacu Nonnosu accomminzau a ppensarj chi appressu lu monasteriu che era unu pocu &Cde&c &Cloco&c per ortu, ma che era una petra da supra, chi lu impedicava. Accomminzandu a ppensarj comu chista petra si nde poctissj levari, canusch&[&Kì&k&]u chi #L@ parichi &Cde&c &Cboy&c non che basterianu; sì chi, dismagatu de aiutu humanu, dèdissi a cchircari lu aiutu de Deu, e venendu la nocti, chistu sanctu pat&Kri&k Nonnosu si dedi in o&Krati&konj. La matina si liva&[&Kr&k&]u kyllj monachi, et trovaru chilla petra levata de chillu locu et purtata multu lontanu, et zo fu per miraculu; et tandu apperu li monachi spaciu de farj unu ortu. $20$Ricunta sanctu Gre&Kgoriu&k unu autru miraculu de chistu pat&Kri&k sanctu medemi; et dichi chi unu iornu chistu Nonnosu lavava li lampj de la ecclesia, et intravinnj ky, lavandule, &Cuna&c &Cnde&c li cadiu de manu et speczausi in diversj parti. Videndu zo, incom&Kin&kzau avire gram pagura de lu abbati, ky non lu rep&Krin&kdissi multu forti, però che chillu abbati era &Cuno&c duru et maluvasissimu homu. Va chistu Nonnosu, et cu&Km&k grandi planctu ricolci chilli peczi de &Cla&c lampa e mìselli davanti lu altaru, et illu se dedi in or&Kati&koni. Auzandu lu capu de la or&Kati&koni, vidi la lampa intègra et sana, et zo per miraculu. Concludi sanctu Gre&Kgoriu&k et diche a Petru: «Vidi, Petru, ky chistu sanctu patri Nonnosu in chisti duj miraculj &Cse assimilla ad doy sancti patri: per lo primo miraculo&c, de smoviri chilla petra sì grandi de soy locu, sì se assimigla ad unu patrj sanctu chi se clamava Gregoriu: chistu Gregoriu per sua or&Kati&koni sì fichi smoveri unu monti da unu locu ad unu autru; per lu secundu miraculu, de insuldarj la lampa ructa, sì fu simili de unu &Cautro&c patri sanctu chi se clamava Dunatu, lu quali per &Kvir&ktuti de or&Kati&koni sì consuldau unu calice, lu quali era ructu et spiczatu». Petru sì diche a santu Gregorij: «Bene avimu novj miraculi antiquj». Sanctu Gre&Kgoriu&k parla et diche a Petru: «Voy sapire comu chistu patri sanctu Nonnosu fu similj de Eliseu propheta?». Petru rispundi et diche: «May de sì, voglu et disiyulu multu de sapire». Sanctu Gregorij diche: «Unu jornu, manchandu lu oglu in lu monasteriu, lu abbati commandau alli monachi ki divissiru andarj a coglirj li aulivi, ca tandu era lu tempu. Andaru li frat&Kri&k et chircaru li arborj, et non ch&[&Ki&k &Knd&k&]e erano n&[i&]enti aulivj. Lu abbati dixe alli frat&Kri&k: &"Andati et fachiti alcunu serviciu, da fora de lu monasteriu, ad alcuna p&Kirsuna&k, et de lu pagamentu accatati oglu&". Audendu zo, chistu pat&Kri&k sanctu Nonnosu prigau allu abbati cu&Km&k grandi humilitati, ky zo non se fachissi; ca li fratri da fora de lu monasteriu currianu piriculi de tentationi, et per pocu de guadagno non diviano currir&Ki&k dampnu de la anima. P&Kri&kgau alli fr&Katr&ki ky cullissero alquanti aulivj ky erano in li arborj ky erano intra de lu monasteriu, et de chillj aulivj di farrianu oglu, et kyllu oglu, misu in unu vassellu, li lu portassiru. Ficheru li monachi comu chistu pat&Kri&k sanctu Nonnosu l'avia prigatu. Kystu Nonnosu prisi lu vaxellu de lu oglu et mìsillu davanti lu altaru, et licenciati li fr&Katr&ki, illu se mise in or&Kati&ko&Kn&ki. &CLivatuse&c &Cda&c &Cla&c &Coratione&c, clamau lj fr&Katr&ki et dìxelli: &"Prenditi kystu oglu, et mictitinde a pocu per tucti li vaxelli de lu monasteriu&", ki erano acti a czo. P&Kri&kseru li monachi et ficheru zo chi kyllu pat&Kri&k sanctu l'avia dictu; &Cet&c im p&Kir&k zo ky lu oglu era pocu, quasi ungìano li vaxellj. Comandau chistu pat&Kri&k sanctu Nonnosu ky tucti kylli vassellj fussiru inclusi in unu locu. Lu autru jornu andaru li fr&Katr&ki et chircaru li vaxellj, et trovarullj &Ctucti&c plinj de oglu fini a ssummu». Lu simili miraculu fo factu allu tempu de Eliseu p&Kro&kpheta; et im p&Kir&k zo dixe da $21$supra sanctu Gr&Kegoriu&k ky chistu pat&Kri&k sanctu Nonnosu era quasi simile de Heliseu p&Kro&kpheta. Petru sì parlla et diche: «Viraiamentj vigu ky le parole de Xristu su viraci: kì Xr&Ki&kstu dichi ky &"lu Deu Pat&Kri&k continuamenti opera&"»; e zo dichi Petru per tantu, ky chisti miraculj su op&Kir&kationi de Deu. #VIII.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ky in chillu tempu uno homo de grandi veneration&Ki&k, lu quale avia nome Anastasiu, &Cde lo quale fece mencione de sopra, chisto Anastasio&c sì fo nutaru de lu papa; et volendu vacarj solamenti a Deu, abandonau lu notariatu, et fichisi monacu in unu monasteriu ky era in unu locu ky se clamava Subpentoma, et per multi annj, per sua bona vita in chillu monasteriu si fu principalj. In chillu monasteriu sì nchi è da supra una grandi rupi, et de subta lu monasteriu che &Cesti&c unu grandi dirrupu. Una nocte, volendu Deu mictere fine a la penitentia de chistu sanctu pat&Kri&k Anastasiu et volendu&[&Klo&k&] remunerarj, da chilla rupi fu intisa una grande vuche, la nocti, et dichìa: &"Anastasi, veni!&"; et da poy di kysta vuche, foru clamati, per chilla vuchi midemi, septi autri monachi, chascunu per soy nome; standu unu pocu, chilla vuchi non fu auduta pluj; et standu unu pocu, fu auduta la vuchi, et clamau lu octavu fra&Ktr&ki. «Chisti vuchi - &Cdice&c sanctu Gr&Kegoriu&k - significanu ky killj chi eranu clamati divianu trapassarj de chista vita et andari a Deu». Et cussì fu: da illì a pocu jorni, chistu pat&Kri&k sanctu Anastasiu fu mortu; e poy appressu, tucti li autri chi foru clamati, &Cet&c &Cper&c &Cchillo&c &Cmodo&c &Cche&c &Cforo&c &Cclamati&c, trapassaru: ky avanti fu clamatu, p&[&Krim&k&]o fu mortu; kyllu frat&Kri&k octavu, a lu qualj la vuche sì si tinnj unu pocu, pocu tempu poy vippi, et trapassau. Venendo a morti chillu pat&Kri&k sanctu Anastasiu, unu frat&Kri&k era in lu monasteriu, ky non vulia vivere, poy ky Anastasiu moria; chistu frat&Kri&k sì se aginuchau a chillu patri sanctu Anastasiu, e cu&Km&k grandi lacrimj &Csì&c lu p&Kri&kgava et dichìa: &"Eu ti sconiuru pir chillu Deu a lu qualj tu vay, ki tu non mi lassj vivere septe iornj poy ky tu morj&". Avanti ky fussinu conpluti septe jornj, kystu fra&Ktr&ki, comu avia desiyatu, fo mortu: et zo inpetrau kyllu sanctu pat&Kri&k Anastasiu, pugnamu chi chistu fr&Katr&ki non fussi statu clamatu da chilla vuchi, comu chilli autri fr&Katr&ki. Petru &Csì&c fa una questione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Cum zo sia cosa ky chistu fr&Katr&ki octavu non fussi clamatu kulli aut&Kri&k septi fr&Katr&ki, tamen per prigerij de chistu pat&Kri&k sanctu Anastasiu fussi clamatu a Deu, paremj - dichi Petru - chi zo non volci autru significar&Ki&k, si non chi li sancti, chi su de grandi meriti avanti Deu, pòtinu impitrarj da Deu kylli cosi ky non su p&Kre&kdestinate». $22$Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde et diche &Cche&c li sancti non pòtino inpetrarj da Deu kylli cosj ky non su p&Kre&kdestinati; ma chillj cosi ky se impetranu per or&Kati&konj de li sancti, Deu cussì li avi ordinati, lj cosi p&Kre&kdestinati, a zo ki vegnano per or&Kati&koni de li sancti: et cussì Deu ordinau ananti lu seculu ab eternu. Petru dimanda a sanctu Gr&Kegoriu&k, et p&Krè&kgallu chi li diya diclararj pluj manifestamenti &Cse&c la predestinatione si poti aiutarj p&Kir&k la p&Kri&kgeria de li sancti. Sanctu Gregorij respundi p&Kir&k unu tali ex&Kemplu&k: «Deu dixe ad Abraam ki la sua generationj s&Ker&krà mentuata per Ysaac soy figlu; et eciamdeu &Cdisse&c &CDio&c ad Abraam ky illu divia essere pat&Kri&k de multa genti; et tamen Ysaac prise Rebecca sua muller&Ki&k, chi era sterilj, et prigau Ysaac a Deu ky concidissi a Rebecca de farj figlolj, et Deu lu exaudiu. Comu, addunca, la generatione de Abraam divia distendire p&Kir&k Ysaac, et tamen Ysaac p&Kir&k soy prigerii impetrau chi sua mugleri &Kcon&kcepissi?». Addunca diche sanctu Gregoriu a Petru ky chilla cosa ki Deu avi&[&Ka&k&] predestinata ab eternu et ordinata, volci chi se adimplissi per le p&Kri&kgerii de sanctu Ysaac: ka in tal maynera l'avia p&Kre&kdestinata, la p&Kru&kmissa ky fichi ad Abraam, chi se adimplissi per li p&Kri&kgerij de Ysaac. Petru rispundi et diche: «Chissa rasun&Ki&k mi avi ben satisfactu, et pirò non mi remane pluj dubiu». Sanctu Gr&Kegoriu&k diche: «O Petru, voy ti recuntu ky hominj foru in Tuscana, et quantu foru propinquj et vichinj allu canuscimentu de Deu?» Petru rispundi &Ce&c &Cdice&c: «Vollu et adimandulu ky mi llu diky». #IX.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi ky fu unu homu de vita venerabilj, ky avia nome Bonifaciu, lu quali fu ep&Kiscup&ku de una citati ky se clamava Ferentu, et lu officiu de lu ep&Kiscup&katu adimplia bene per soj boni custumj. «De chistu Bonifaciu sì recunta multi miraculj unu previte», ky era vivu tandu q&Kuandu&k sanctu Gregorij scripss&Ki&k zo; e chillu previte era statu nutricatu cullu ep&Kiscup&ku, et avia nome, lu previte, Gaudenciu; lu qualj tantu pluj certamenti cunctava chisti miraculi, quantu illu che era statu p&Kri&ksente. «Recunta addunca kyllu previte, chi chistu episcopu Bonifaciu vinne a tanta pupertate &Cnel&c &Cveschovato&c, ky non li era remasu si non una vigna per lu soy viver&Ki&k. Kysta puvertate a boni p&Kir&ksuni solj essere accasunj de grandi humilitati. Kysta vigna ky era remasa allu ep&Kiscup&ku, unu jornu per grandi tempestati de grandinj fu in tal maynera rimaczata et guastata, ky non che remaseru si no alquanti rappi de racina. Intrandu Bonifaciu ep&Kiscup&ku in chista $23$vigna, et vide&[&Kn&k&]dula cussì guastata, regraciau a Deu, ky in chilla pocu de povertati ki li era remasa, Deu sì l'avia visitatu. Non per tantu lu ep&Kiscup&ku misi unu guardianu alla vigna, ky divissi avir&Ki&k cura de chilla pocu de rachina ky che era rimasa, et &Kcom&kmandauli ky la divissi ben guardarj. Unu jornu chistu Bonifaciu ep&Kiscup&ku &Kcom&kmandau ad unu soy neputi, che se clamava Constanciu et era previti, ky illu divissj farj conzarj tucti li bucti de lu ep&Kiscup&katu, zo è de la casa sua, comu autru tempu se solianu conzarj. Kistu soy &Cnepote&c presti Custanczu, audendu kystu commandamentu, pinsau ky lu ep&Kiscup&ku fussi pachu, pirò chi illu vidia beni &Cche&c in la vigna non che era remasa quasi n&[&Ki&k&]enti rachina, et illu &Kcom&kmandava ky illu se conzassino tutti li vaxelli; tamen chistu nepoti soy non &Cli&c respusi nienti, et andau et fiche zo chi lu ep&Kiscup&ku li avia &Kcom&kmandatu. Factu zo, lu ep&Kiscup&ku intrau alla vigna, et illu medemj accolci la rachina et portaulla allu palmentu, et cachau tucti autr&Ki&k p&Kir&ksuni, et rimase sulu illu et unu garzun&Ki&k; e mise chistu garzuni allu palmentu, et conmandaullj chi divissi pistari chilla pocu de rachina. Prise lu ep&Kiscup&ku killu pocu de vinu chi culava de kylla pocu de rachina, et mìsellu in unu vaxellu piczulu, et partiu kyllu pocu de mustu per tucti li bucti ky avia facti conzarj. Mictendulu, et era sì pocu ky quasi non si nde averiano potutu b&Ke&kn&Ki&k ungerj, co&Km&kmandau tandu lu episcopu a chillu soy nepoti presti Constanzu, ky divissi clamarj poverj et purtassiru cu loru vaxellj per vinu. Vinendu li poverj, lu vinu accomm&Ken&kzau a ccriscer&Ki&k allu palmentu p&Kir&k divinu miraculu, in tantu ky tucti kyllj vaxellj de li poverj s'incheru. E factu zo, commandau lu episcopu ky lu garzun&Ki&k, ky era intru lu palmentu a pistarj, si nde exissi; exutu lu garzun&Ki&k, lu episcopu clusi lu cellaru et mise alla porta, de la banda da fora, lu soy sigillu, et tornausinde alla ecclesia. Lu terzu jornu lu episcopu clamau chillu soy nipoti prestj Constanzu et andaru allu cellaru, et aperseru la porta et trovaru tucti li bucti ky aviano facto conzarj, plinj de vinu, tanto plini, ky aviano spasu una grandi quantitatj de vinu in terra: et si lu episcopu pluj avissi actardatu ad intrari, plu ancora di fora statu spasu. Videndu kystu miraculu, lu episcopu commandau a kyllu soy nepoti presti Costanzu ky chistu miraculu non lu divissi dirj a nullu, fini in tantu ky lu episcopu fussi vivu. La rasunj per &Cche&c chistu episcopu zo commandau, fu p&Kir&k aventura &Cche&c illu si nde avissi avutu vanagloria in lu corj soy. In zo secutau lu exemplu de soy mastru Xr&Kist&ku: chì Xr&Kist&ku quandu si transfigurau avanti $24$de trj discipulj, zo foru sanctu Petru, sanctu Jacobu et sanctu Johanni, Xr&Kist&ku li commandau ky chilla visioni non divisseru revelarj a nullu, fine in tantu ky Xr&Kistu&k non fussi resus&[&Kcit&k&]atu da morte in vita». Petru fa una questioni a sanctu Gregorij et diche: «Però chi tu m'ày datu accasunj de zo, &Cche&c &Cè&c &Cço&c chi nostru segnuri Ihesu Xr&Kist&ku, illuminando illu dui cheky, sì lli &Kcom&kmandau chi illi non &Clo&c divissino plubicari, [e] kyllj cheky andaru et dixeru a multa genti como Xr&Kist&ku li avia liberatu? Ecco la questioni - diche Petru -: cu&Km&k zo sia cosa chi Xr&Kist&ku fussi eternalimenti cu lu Patr&Ki&k et lu Spiritu sanctu, volci illu alcuna cosa ky non fussi adimpluta? Illu commandau alli cheky chi non lu divissino plubicarj, et tamen illi lu plubicaru; addunca pare chi Xr&Kist&ku volissi alcuna cosa, et non fussi adimplutu zo chi volci». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi: «Lu nostru segnuri Ihesu Xr&Kist&ku omni cosa ky fichi, poy chi se incarnau, fichi a nostru exemplu, a zo chi nuy, q&Kua&knt&Ku&k potissimu, secutassimu le vestigie de lj exemplj soy. La miracula addunca ky illu fichi alluminando chillj duj cheky, et illu commandau ky illu non se dichissi, et tamen chillj cheky lu dixeru, a zo fo, a nostru exemplu, ky nuy, quando Deu ni concedi &Cde&c &Cfare&c alcuna bona op&Kir&katione, et divimo volire ky illa sia ascusa, et, ad utilitate de lu proximu, ky sia manifesta; sì chi zo esti alli boni persuni &Cumilitate de grande merito, in ço ch'illi non disiano che li boni facti loro siano publicati, et è honore e gloria de Dio, quando se sapeno.&c Xr&Kist&ku addunca non volci nulla cosa ky non se fichissj, ma in chillu exemplu de li cheky dedi exemplu et jnsignamentu a nuy, ky diamo farj». Petru rispundi et dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Bem mi plachi chista resposta». Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi a Petru: «Però ky de chistu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu ep&Kiscup&ku fiche mention&Ki&k, ancora vollu recuntarj alcuni autrj soy miraculi ky restanu. E lu primu è chistu, chi unu jornu approximava lu jornu de la festa de unu sanctu martiru ky se clamava sanctu Proculj; et in chillu locu habitava unu gentilj homu ky se clamava Fortunatu. Chistu Fortunatu cu&Km&k grandi p&Kri&kgerii p&Kri&kgau a Bonifaciu ep&Kiscup&ku, ky q&Kuan&kd&Ku&k illu divia andarj a dirj la missa in la sollempnitate de sanctu Proculi, chi illu scansassi&[&Kse&k&] alla casa de chillu nobilj homu Fortunatu, et dèxinchi la b&Ke&kn&Ke&kdiction&Ki&k sua. Kystu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu non li pocti negarj kysta peticione, ki era iusta, et sp&Kici&kalimenti ky chillu l'avia facta, chista petitione, per caritati. Venendu lu jornu de la festa di sanctu Proculj et celebrandu la missa, kystu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu ep&Kiscup&ku andau alla casa de Fortunatu, a ffari caritati cum sicu. Comu si miseru alla tabula, ancora chistu patr&Ki&k sanctu Bonifaciu non avia benedicta la tabula, et $25$eccu ky alla porta de chilla casa vinne unu jocularu, et portava una sinnia, zo è berta, et unu tamburellu, et incomm&Ken&kzau a sunarj alla porta. Audendu lu sonu, chistu patr&Ki&k sanctu Bonifaciu disdingatu dixe: &"Guay! guay! kystu miseru ky sona chistu tamborellu e&Ksti&k mortu! Eu su venutu alla tabula per p&Kri&kndirj alcuna refection&Ki&k, et non aiu apertu la bucca ancora a b&Ke&kn&Ke&kdicer&Ki&k Deu, et chistu jocularu ni veni cu&Km&k la simia et lu tamburellu a ffarj iocu!&" Non p&Kir&k tantu dixe Bonifaciu a chillj p&Kir&ksunj chi eranu avanti d&Ke&k ipsu: &"Andati et datilj caritatj, ma saczati p&Kir&k certu ky illu è mortu&". Kyllu miseru jocularu p&Kri&kndendu panj et (lu) vinu p&Kir&k caritati d&Ke&k loru, q&Kuan&kd&Ku&k vinne ad exìr&Ki&k de la porta, cadiu una grandi petra de lu tectu, et dèdelj in testa unu tal colpu, chi fo portatu a manu quasi menczu mortu; e lu secundu jornu fo mortu, sicundu chi avia dictu chillu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu ep&Kiscup&ku. Et im p&Kir&k zo - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - divimu pensarj in quantu timure divimo èxir&Ki&k quando simo avanti li p&Kir&ksunj sancti, cha illj su templj et case de Deu; e q&Kuan&kd&Ku&k una sancta p&Kir&ksuna se provoca ad ira, jpsu Deu si excita a punirj a chillj ky offendunu allj sancti: tantu addunca mayurimentj divimo timir&Ki&k la yra de li sancti, quanto canuschimu ky in loru animj esti p&Kri&ksenti Deu, lu qualj, quando volci, pocti viniar&Ki&k lj soy sancti. Parj addunca - diche sanctu Gregorij - ky chillu jucularu pirò fussj statu mortu, ky non portau reverencia a chillu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu ep&Kiscup&ku». «Lu sicundu miraculu de chistu sanctu patr&Ki&k Bonifaciu midemj si &Cesti&c, ky una fiata kyllu soy nepoti presti Constanzu avia vindutu unu soy propriu cavallu p&Kir&k dudichi florinj de auru, et avialj misu in una &Csua&c cas&[s&]a &Ce ffirmaula; e poy uno iorno se partio da la casa.&c Avinnj ki alcunj poverj vinneru a chillu patri sanctu Bonifaciu ep&Kiscup&ku, et prigàvanulu ky li divissi farj alcuna limosina p&Kir&k Deu. Lu ep&Kiscup&ku, pinsandu chi illu non avia nientj ky li darj, et di autra parti pinsandu chi non volia mandarj sconsulati chilli poveri, arricordausi comu soy neputi Custanzu avia dudichi florini de auru in la cas&[s&]a, li qualj eranu stati avuti per lu cavallu chi avia vindutu. Andau lu ep&Kiscup&ku et per forza apersi la cas&[s&]a, et p&Kri&kse chilli florini, et partiulli in chillj poverj como parsi ad sì. Turnandu Custanzu soy nepute, et trovandu la cas&[s&]a aperta p&Kir&k forza et li florini levati, accom&Kin&kzau cu&Km&k grandi vuchi a gridarj, et dichìa allu episcopu soy cìu: &"Omni homu vive cum ticu, et eu non che poczu viveri!&" P&Kir&k la grande gridata ky illu fachìa, tucti kylli ky eranu alla ecclesia de lu ep&Kiscup&katu cursiru. Intandu Bonifaciu episcopu soy cìu sì li accom&Kin&kzau a &Cpparllarj&c dulcimenti, a zo ky lu puctissi $26$appagarj; killu presti Constanzu soy neputi respundia allu episcopu cu&Km&k grandi furia et dichìa: &"Omnj homu vive cum ticu, et eu non che poczu viver&Ki&k! rendimj lj mej dinarj!&". Audendu lu ep&Kiscup&ku la gridata ky fachìa chistu soy neputi, trasìu lu ep&Kiscup&ku in la ecclesia de Sancta Maria, e stando avanti la cona, &Cadcomminciao&c a stendirj lu scossu davanti sancta Maria, et p&Kri&kgava chi lj placissi de darj tantu, quantu illu poctissi satisfar&Ki&k a chillu soy nepoti, ky era cussì furiusu. Facta la or&Kati&kone, tìnnessi menti allu scossu, et trovàunchi dudici florini de auru, lucenti comu chilla hura fossiru exuti de la fòria. Exìu lu ep&Kiscup&ku et gictaulj chillj dinarj allu sinu de chillu soy neputi, et dixellj: &"Ecco chi tu ày lj toy dinarj, ma sachi per certu ky, poy de mj, in chista ecclesia tu non seray ep&Kiscup&ku, per la avaricia tua&". Et zo dixe per tantu - &[&Kdi&k&]chi sanctu Gr&Kegoriu&k - ky chillu previti si tenia chillj dinarj, a zo chi p&Kir&k dinarj poctissi èxirj ep&Kiscup&ku. Fo adimpluta la p&Kro&kfecìa de chillu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu, &Cchè&c chistu presti Constanzu fo mortu senza ep&Kiscup&katu: nì chillu, nì autrj de appi». Lu terzu miraculu, ricuncta sanctu Gr&Kegoriu&k chi unu autru tempu duj Gothi - zo è duj hominj de Gothia: Gothia è unu paysi ultru Alamagna -, chisti duj hominj vinneru unu jornu a kystu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu, et dimandaru&[&Kli&k&] limosina, e dichìano ky illj andavanu a Ravenna - ki e&Ksti&k una citate appressu Bulogna -. Kystu sanctu pat&Kri&k sì llj dede unu vaxellu de ligno kino d&Ke&k vino, et era tanto quantu li puctissi bastarj ad unu maniar&Ki&k. Chisti dui hominj prisinu chillu vaxellu - forsi fo una justa oy flascuni - et bipperu; et stecteru alcuni jorni in chilla terra, e semp&Kri&k vivianu de chillu vinu ky l'avia datu Bonifaciu; andaru fine a Ravenna, et tornaru a chistu sanctu patrj Bonifaciu, et semp&Kri&k, andandu, standu et tornandu, viviano de chillu vino; et lu vinu non paria ky manchassi may, ma paria ky sempri naxissi: et zo per divinu miraculu. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k de chistu midemi, chi tandu in chillu tempu sì era vinutu a sanctu Gr&Kegoriu&k unu clericu antiqu, et era de lu payse de chistu sanctu patri Bonifaciu ep&Kiscup&ku; et recuntava chillu clericu chistu miraculu, ky non se divj tachirj. Lu miraculu è chistu, chi unu jornu chistu sanctu pat&Kri&k Bonifaciu intrau in unu soy ortu, et trovaulu sì plenu de kylli vermi ky maniavano et guastavano li erbe de l'ortu, ky quasj tuctu chillu ortu sì nde era copertu; et videndu chistu patri &Csancto che tucte le erbe erano ià perute, tando chisto&c sanctu pat&Kri&k parllau a chillj vermj et $27$dixellj: &"Eu vi commandu da parti de Deu et de nostru segnur&Ki&k Jhesu Xr&Kist&ku, ky vuy, vermi, ve digiati partirj da za, et no diiati guastarj nen manjari de chisti herbj&". Et mantinenti, alla parola de chistu patrj sanctu, cussì se parteru tucti, ky eciamdeu unu non che nd&Ke&k rimasi intra lu spaciu de kyllu ortu. Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Non nj divimo miravigliari ky chistu pat&Kri&k sanctu Bonifaciu standu ep&Kiscup&ku, si Deu fichi p&Kir&k ipsu &Ctanti miraculi: maravelliare ni devimo de chelle cose che Dio feche per ipso&c, standu illu pichulu». Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi ky kyllu previtj anticu, de lu qualj fache menziunj da supra, kistu previti sì recunta&[u&] a sanctu Gr&Kegoriu&k ky, standu kistu pat&Kri&k sanctu Bonifaciu piczulu, abitandu cu&Km&k sua matri, multi fiati &Cturnava alla casa senza camisa, e multe fiate&c sencza gunnella, pirò ky q&Kuan&kd&Ku&k vidia alcuno poveru, spullava a ssì et vestia a chillu poveru, a czo chi avanti lj occhi de Deu, p&Kir&k chillu mercide, illu fussi vistutu de meritu avanti de Deu. De zo sua mat&Kri&k multe fiati lu &[&Kre&k&]prindia, et dichìallj ca illu non fachìa benj de darj li vestimenti soy allj poverj, pir zo chi illu era poveru et remania pluj poveru. Jntrandu unu jornu chista sua mat&Kri&k jn lu granaru, uvi illa avia repostu lu granu ki li bastassi p&Kir&k tuttu lu annu, trovau ki era tuctu vacanti, kì kystu soy figlu Bonifaciu l'avia datu &Ctucto&c allj poverj. Et tandu sua mat&Kri&k accomm&Ken&kzau a bàcterese et lam&Kin&ktarisi, ky lu granu, lu qualj avia repostu p&Kir&k la vita sua, &Csì&c lu trovava tuctu donatu. Intandu che supravinne kystu soy fillu Bonifaciu, et accomm&Ken&kzau a cconsulari sua matri &Ccum&c &Cbone&c &Cparole&c; sua matre nulla consolationi volia rechipe&Kri&k; et tandu soy fillu la p&Kri&kgau ky se divissi partirj de killu granaro, in lu quali granaro non chi era rimaso si non unu pocu de grano. Exuta la matri da fora, Bonifaciu si dede in or&Kati&konj; e levandusj de la &[&Ko&k&]r&Kati&konj, clamau la mat&Kri&k: intrandu, la mat&Kri&k trovau lu granaru multu plu plino di granu, chi illu non avia [statu] plinu avanti. Videndu la matrj chistu miraculu, rigraci&[&Ka&k&]u Deu, et dede licencia allu figlu de darj allj poverj zo chi li plachissj, ca era sicuru de rechiper&Ki&k da Deu zo chi li dimandassj, per li meriti de Bonifaciu soy figlu. Ricunta ancora santu Gr&Kegoriu&k unu autru miraculu de chistu medemj, et dichi ky chista dompna, la matrj de chistu patri sanctu Bonifaciu, sì nutricava galline in casa &Csua&c; et era una vulpi, chi venia da unu casali vichino, et prindia et livava de chisti galline. Standu unu jornu Bonifaciu in kyllu loru loco, vidi como vinne la vulpi et p&Kri&kse una gallina et portavasìla. Bonifaciu intandu intrau in una ecclesia et $28$mìsese in orationi, et dixe ad alta vuchi: &"O segnur&Ki&k Ihesu Xhristu, plàciti chi eu non pocza maniar&Ki&k de la fatiga de mia matrj? eccu ky li gallini chi mia mat&Kri&k nutrica, la vulpe sì nde lle porta et maniasìlle!&" Levandusi de la or&Kati&konj, exiu fora de la ecclesia, et eccu la vulpi ky tornau, et la gallina chi tenia in bucca sì la lassau avanti de Bonifaciu: lassata la gallina, cadiu mantanenti &Cin&c &Cterra&c, morta. Petru sì parlla a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Gram miravilla mi dugnu, ky Deu exaudissi li p&Kri&kgerie d&Ke&k chilli sancti p&Kir&ksunj ky aiano spirancza in sì, ecia&Km&kdeu de cosa vile» - zo diche de lu factu d&Ke&k la gallina -. Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi: «O Petru, zo intraveni de grande dispensatione et curtisia de Deu, chi illu exaudissi li p&Kir&ksuni ecia&Km&kdeu de cosi piczuli; e zo p&Kir&k tanto, a czo chi nuy digiamo avirj speranza a Deu, &Cche illo si èy apparichiato de exaudire delle cose grande. Et per tanto chisto sancto patre, stando garçune, fo exaudito in le cose minime, a ciò che illo, venendo in grandeçça, insignasse bene quanto devesse avere speranza ad Dio&c in li peticioni grandi». Petru dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Bem mi plache zo chi dichi». #X.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k de unu autru pat&Kri&k sanctu chi avia nome Fortunatu, et era ep&Kiscup&ku de una citati ky avia nome Todi - et è chista citati appressu Spoliti et appressu Assisa et appressu de Ruma - ; et diche sanctu Gr&Kegoriu&k chi chistu ep&Kiscup&ku Fortunatu si era famusu de grandi virtuti, et sp&Kici&kalimenti Deu li avia c&Kun&kcessu gr&Kati&ka de chacharj dimonij de corpu de p&Kir&ksuni; e non sulamenti chachava unu oy duy demonij de corpi de li p&Kir&ksunj, &Cma&c eciamdeu alcunj fiati chachava ligiunj de dimonij - li ligiunj sì su sey milia e seychentu sexanta sei -, e chisti demonij cachava per sconiuriu de orationj, in lu quali continuamenti vacava. Kistu Fortunatu appi unu soy familiaru ky se clamava Julianu, ky fu defensatur&Ki&k de la Ecclesia de Ruma, et era pocu tempu chi era statu mortu a Ruma. Chistu Julianu ricuntau chistu miraculu a sanctu Gregorij: ky una dopna antica, chi era in li parti de Tuscana, avia una sua nora; et standu chista sua nora cita novella, fu invitata chista dopna matrona cu&Km&k sua nora ad una festa ky si fachìa a consecrarj lu oratoriu de Sanctu Sebastianu màrtiru. La nocti ky la maytina diviano andari alla sollempnitate, in chilla nocti chista nora de chista dompna non s&Kir&kvau castitate cum soy maritu. La maytina, levandusj chista dompna juvenj, et andandu alla ecclesia un&Kde&k &Csi&c divia farj la processione p&Kir&k chilla sollempnitati, kysta dompna avia &Kcon&ksciencia de coniùngerisj alla processione; virgogna&[&Kn&k&]dusi de la genti, timendu kysta dompna pluy la virgogna de lu mundu, ca $29$lu rimorsu de la consciencia, mìsessj alla p&Kro&kcessione. Mantinenti ky li reliquij de sanctu Sebastianu foru misi intra la ecclesia ky se consecrava, lu demoniu intrau in lu corpu de chista dompna iuvenj, et davanti de tuctu lu populu lu demoniu sì la affligìa. Lu previti de chilla ecclesia, videndu zo, prise lu pannu de lu altaru e cuperse chilla dompna; mantanenti lu demoniu intrau in lu corpu de lu previti midemi, et zo intravinnj allu previti p&Kir&k la presumptionj chi appi, cuperendula, chilla dompna, cu lu pannu de lu altaru. Li parenti de chista dompna sì la p&Kri&kseru a manu, &Cet&c amandula secundu lu mundu sulamenti, minarula ad alcuni magarj ky la liberassiru. Kylli magarj sì la miseru ad unu flumi et lavarula, et fachìano multi magìj per curarila. De&[u&] im pena loru sì consintiu chi nche intrassino in corpu de chilla dompna midemj una legionj de dimonij, et la ligionj - #VIm@ e #VIc LXVI@ demonii - chy intraru. Jntranduchi tanti demonij, si avanti chilla donna era stata afflicta sulu p&Kir&k unu dimoniu, multu mayurimenti fu poy afflicta per tanti. Videndu li parenti ky chilli magarj non chj juvavono nienti, ma inpeiuravano lu factu d&Ke&k chilla dompna, canuscero ca illj aviano mal facto, d&Ke&k chircar&Ki&k aiutu et liberation&Ki&k de li magarj; penteruse, et minaru chilla dompna a chillu pat&Kri&k sanctu ep&Kiscup&ku chi se clamava Fortunatu, et laxarulìla in illa ecclesia sua. Chistu pat&Kri&k sanctu multi jornj se dede in or&Kati&konj, et tantu plu chistu pat&Kri&k sanctu fachìa bisognu de p&Kri&kgarj multu affectuosamente a Deu, quantu kyllu corpu de chilla dompna era possessu non sulamenti da unu, ma da tanti demon&[&Ki&k&]j. Finalimenti, poy non per multi jornj, per v&Kir&ktuti de &Cla&c or&Kati&konj de chistu, Deu sì liberau a chilla dompna, et rendiula in tal sanitati, como iammay non fussi stata occupata d&Ke&k li demonij. Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu autru miraculu de chistu medemj, e dichi ky una autra fiata kystu sanctu patri Fortunatu sì chachau lu dimoniu da lu corpu de unu autru homo. Lu demoniu exendu de chillu corpu, sì p&Kri&kse simillancza de uno pelegrino, et a hora de vesperi andava per chilla citati duvj era ep&Kiscup&ku chystu sanctu pat&Kri&k Fortunatu, &Ce dicea lo dimonio ad chilla gente: &"Voliti savere che sanctitate fece lo piscupo Fortunato?&c chachau a mi de lu soy allipergu, et eu su peregrino, et chirco et non trovo ky me vogla alipergar&Ki&k&". Unu villano stava allu focularu cu&Km&k sua mullerj et unu lo&Kru&k fillu piczulu; et audendo lu villano chi lu demoniu, ky paria peregrinu, ky se andava sì lamentando ky non trovava a nullu ky lu allibergassj, &Cclamaulo e ficesi contare che li avia facto lo piscupo&c. Audendu zo, lu villano si lu mise da latu appressu lu focu; et stando et parlando insembli, lu dimoniu prise lu fillu de lu villano et gectaulu a lu focu, intrandu in lu corpu de lu garzun&Ki&k, et in lu focu lu $30$auchise. Lu patre, videndu zo, canuschìu cuj era chyllu ky avia rechiputu, et cuj era chillu ky lu ep&Kiscup&ku avia cachatu: lu demoniu auchise lu garzuni e sp&Kar&kxe. Petru fa una question&Ki&k a sanctu Gre&Kgoriu&k et dichi: «Ki cosa è chista, ki lu demoniu appi putir&Ki&k de auchidir&Ki&k lu fillu de chillu (villanu) homu, lu qualj avia rechiputu lu demoniu in sou alipergu, c&Kri&kdendu ky illu fussi pelegrinu?» Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi a Petru: «Multi cosi su chi parinu boni, et tamen non su boni, però chi non si fàunu p&Kir&k bona intentione». E zo &Kcun&kfirma sanctu Gregorij per unu dictu de X&Krist&ku, ky dichi allu Evangeliu, parllando p&Kir&k simillanza, «dichi X&Krist&ku: &"si ll'ocky tou s&Ker&kà malvasu, tuctu lu corpu toy serray tenebrosu&" - tantu vole diri: &"s&Ke&k la intentione tua&", la quale intendi Xr&Kist&ku per l'okiu, &"serrà malvasa, tuctu lu corpu toy&", zo è omni op&Kir&kation&Ki&k tua, &"serrà tenebrosa et obscura de la gr&Kati&ka de Deu&" - ; kì si la intencioni e&Ksti&k malvvasa, la op&Kir&kationj chi sècuta [esti] et&Kiam&kdeu malvasa, pugnamo ky payra bona. Kyllu homu adunca, rechipendu chillu chi paria p&Ker&kegrinu, im p&Kir&kò p&Kir&kdiu soy fillu, ca non rechippi killu chi paria p&Ker&kegrinu p&Kir&k pietati, ma per manchamentu de killu sanctu ep&Kiscup&ku; e la pena, de ky fu punitu kystu villanu, sì mustra ky chilla reception&Ki&k non fo senza culpa. Cha illi su multi p&Kir&ksunj, ky se studiano a ffarj ben&Ki&k a czo chi poczano mancarj la bontate d&Ke&k autruy; e kysti non si pàxinu de amurj de v&Kir&ktuti, ma de laude falsa et vacanti, p&Ki&kr la qualj parj a lo&Kru&k ky manchinu ad aut&Kru&k. Kystu villanu addunca, rechipendu chillu ky paria p&Ker&kegrinu, pluy fichi kyllu benj per vanagloria, ca per pietati: a czo chi demostrassj ky illu avia statu pluy piatusu, rechipendu a chillu p&Ker&kegrinu, ca non era statu chillu s&Kir&kvitur&Ki&k de Deu Fortunatu ep&Kiscup&ku, lu quali avia chachatu a kyllu demoniu, ky paria peregrinu, da lu corpu de chillu homu». Petru sì dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Cussì è comu tu dichi: ca lu fini ky monstrau Deu a chillu villano, &Cconsentendo che suo figlio fosse stato auciso, chisto sì mostra ca la intencione de chillo villano&c non fussj stata munda et necta». Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k di kystu sanctu pat&Kri&k Fortunatu, chi unu autru tempu unu homu lu quali avia p&Kir&kduta la vista, minatu a chistu pat&Kri&k sanctu, kystu sanctu pat&Kri&k p&Kri&kgau Deu p&Kir&k illu, et facta la or&Kati&kone, ficheli lu signu de la sancta cruche, e mantanente aricuperau la vista. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k de kystu sanctu patr&Ki&k, chi una fiata unu cavalerj avia unu soy cavallu, lu qualj araiau, et tornau sì arraiatu, ky multi persunj non lu putianu tinirj; quando kystu cavallu putia scapparj, offendia ad omni p&Kir&ksunj ky li $31$venia davanti, et in tantu ky cu (morsi e) muczicunj sì le offendia. Fo minatu kystu cavallu a chistu sanctu pat&Kri&k Fortunatu, e kystu sanctu pat&Kri&k sì tostu ky stisj li manu e fichi&[&Kli&k&] lu signu de la cruchi supra, lu cavallu tornau mantanenti pluj mansuetu chi non era statu avanti chi avissi arraiatu. Tandu lu patrun&Ki&k de lu cavallu, videndu kystu miraculu, sì app&Kri&ksentau lu cavallu a chistu pat&Kri&k sanctu Fortunatu. Chistu &Cpatre&c sanctu sì &Cno lo volce pelliare; lo cavallierj cum grande devocione sì llo pregava che lo devesse prendere: tanto lo pregao chisto cavallieri a chisto patre sancto&c, ky illu tennj una via menzana: nè fo tuctu villanu, nè tuctu cortise: fichi darj allu cavalerj tantu quantu valia lu cavallu, et illu sì p&Kri&kse lu cavallu; e zo fichi sulu p&Kir&k non parirj ky illu non volissi satisfarj alla devocionj de chillu cavalerj: et custrictu per caritati, chistu patrj santu Fortunatu accactau chilla cosa ky non li era multu necessaria. Ricunta &Cancora&c sanctu Gr&Kegoriu&k de chistu medemj e dichi: «Eu non diiu tachirj chillu chi eu aiu saputu da #XII@ jornj avanti, d&Ke&k la virtuti de kystu patri sanctu». Addunca diche sanctu Gregorij chi unu jornu li fo minatu unu vetranu poveru; et in però ky sanctu Gr&Kegoriu&k si delectava de parllarj sempri cum boni vetranj, addimandau a chillu vetrano unde era, et kyllu respuse ca era de una citate chi avia nome Todi - et &Cesti&c appressu Assisa - ; et sanctu Gregori&Ku&k li dixe: &"O patre, p&Kre&kgute, dimmi, canuschisti chillu pat&Kri&k sanctu Fortunatu?&" Lu vetrano, però cha era nativu de Todi, duve era ep&Kiscup&ku kyllu pat&Kri&k sanctu Fortunatu, rispuse et dixe &Cad&c sanctu Gr&Kegoriu&k: &"Bem lu canuschivi&". Et sanctu Gr&Kegoriu&k li dixe: &"Eu te p&Kre&kgu, dimmi si say alcunu miraculu chi Deu avissi factu p&Kir&k ipsu, e dimmi alcuna cosa de la vita sua, kì eu lu disiyu multu de sapir&Ki&k&". Chillu vitranu rispuse et dixe: &"Kyllu pat&Kri&k sanctu Fortunatu fo autru homu ka chisti hominj ky vivinu modu, ka Fortunatu omni cosa ky dimandava a Deu impetrava&". Dixe tandu lu vitranu chi unu jornu alcunj Gothi - ky su genti ultra Alamagna -, chisti Gothi passavano pir Todi, duvi &Cera&c ep&Kiscup&ku Fortunatu; e passandu chilli p&Kir&k Todi, priseru dui garzuni, et andavanosìnde allj parti de Ravenna - Ravenna è appressu Bulogna -. Fo dictu a Fortunatu como li Gothi de minavano chillj duj garzunj, li quali aviano prisu da una possession&Ki&k chi era appressu la citati d&Ke&k Todi. Audendu kyllu pat&Kri&k sanctu Fortunatu, mandau p&Kir&k kylli Gothi, e cortisementj li p&Kri&kgau ky li divissiru darj kylli duj garzunj: et illu era apparichatu de recactarelli p&Kir&k quantu prezu illi adimandassiru, chi fussj convenibile. Unu de chillj Gothi, chi paria principalj intra de ipsj, dixe a kyllu pat&Kri&k sanctu Fortunatu: &"Commanda zo chi voy autru, e nuy simu apparichati de far&Ki&k, ma chisti duj garzunj non li $32$volimo render&Ki&k&". Chistu sanctu pat&Kri&k Fortunatu respuse a chillu et dixellj: &"Do! figlu, non mj farj chistu displachir&Ki&k: e non mj voy audirj, chì quasi eu ti su pat&Kri&k spiritualj? Vi' ca ti dicu ca non ti nde p&Kri&knderà b&Ke&kn&Ki&k, si tu non mi fay chistu plachir&Ki&k de rènderemj kysti duj garzunj&". Chillu principalj de li Gothi mispreczau li parolj de kistu pat&Kri&k sanctu; andandusinde alla casa, misj chillj duj garzunj supra duj cavallj et mandauli davanti, e chillu Gothu cavalcava appressu et andava poy de ipsi. Cavalcando chistu Gothu p&Kir&k la citate, e passando davanti de la ecclesia de Sanctu Petru - la qualj ecclesia era a Todi -, lu cavallu ky cavalcava chillu Gothu stramazau, et illu cadiu et spiczausj la cossa, et in tantu ky fo levatu a manu et portatu fin&Ki&k allu sterj. Tandu chillu Gothu mandau e fichi tornarj kyllj garzunj, et mandau&[&Kli&k&] a dirj a chistu pat&Kri&k sanctu Fortunatu: &"P&Kre&kguti, pat&Kri&k, mandami lu toy iaconu de evangeliu&". Lu iaconu de lu ep&Kiscup&ku vinne a chillu chi avia ructa la cossa, et kyllu Gothu sì li dede chillj dui garzunj, allu iaconu de lu ep&Kiscup&ku, et dixelli: &"Di' a missegnor&Ki&k lu ep&Kiscup&ku: pirò chi illu me maledixe, mi è intravenuta chista ructura de cossa; ma ecco chi eu li mandu kyllj garzunj chi mj dimandau: rechìpillj et portandilli, e p&Kre&kgalu ky p&Kre&kgi Deu per mi&". Tornau lu iaconu cu chillj duj garzunj a chillu sanctu pat&Kri&k Fortunatu ep&Kiscup&ku, e lu ep&Kiscup&ku dedi mantanenti de la aqua benedicta a chillu jaconu et dixellj: &"Torna a chillu chi avi ructa la cossa, et gectalj chista aqua supra lu corpu, e sanerà&". Andau lu iaconu, e gectau la aqua supra de &Clo&c Gothu: incontinenti chi lla aqua benedicta tuccau la cossa chi era speczata, mantanenti fu cussì solida, ky in chilla ora lu Gothu montau a cavallu, como non avissi avutu nullu mali. Fichi adunca Deu ky chillu Gothu, lu qualj non volci rendir&Ki&k chilli garzuni a sanctu Fortunatu, nì cu&Km&k prigerie nè cu&Km&k prezu, poy li lle rendiu cu&Km&k soy tormentu et p&Kir&k miraculu de chillu sanctu pat&Kri&k. Complutu chistu miraculu, ancora chillu vitranu, cum cuy parllava sanctu Gr&Kegoriu&k, volia cuntari aut&Kri&k miraculi d&Ke&k chistu medemi; ma in p&Kirò&k &Cchi&c sanctu G&Kregoriu&k avia a dirizarj et p&Kri&kdicarj alcunj p&Kir&ksunj ky erano in locu, non pocti intender&Ki&k tucti chillj cosj ky volia contarj lu vetrano de chillu patr&Ki&k sanctu Fortunatu; li qualj cosj vulunterj semp&Kri&k li volia intender&Ki&k sanctu Gr&Kegoriu&k, sul chi avissj pututu. Unu autru jornu chillu vitranu ricuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k ky in la citate de Todj, uve era ep&Kiscup&ku chillu patr&Ki&k sanctu Fortunatu, chi era unu bonu homu ky si clamava Marcellu, et avia duy soru. Chistu bonu homu Marcellu era fortimenti malatu; per la grande infirmitate chi illu avia, avinni ky in la sira de lu sabbatu sanctu illu fo mortu; et $33$tardandosj kylla sira a ssucterrarj, pirò chi lu locu duve se divia sucterrarj era lontanu, et p&Kir&k la sollempnitate d&Ke&k la festa chi era lu maytinu, intra chistu tempu li soru de chillu Marcellu chi era mortu, anda&[&Kr&k&]u allu p&Kre&kdictu Fortunatu ep&Kiscup&ku, et gridavano cu&Km&k grandi vuchi e dichìanu: &"O sanctu Fortunatu, nuy sapimu chi tu tenj la vita de li ap&Kostu&klj, tu illuminj li chechi, tu mundi li librusi: venj et resuscita nostru fr&Katr&ki ky è mortu, lu quali si era consiglu e &Kcon&ksolatione nostra&". Aude&[&Kn&k&]du lu ep&Kiscup&ku ky lu fr&Katr&ki de kyllj duj dompnj era mortu, accomenzau a lacrimarj, e dixe a chillj sorori d&Ke&k lu mortu: &"Andati cu Deu, e non dichiti chiste parole, ky eu vegnj e resusciti vostru fr&Katr&kj, ca illu è mortu per &Kcom&kmandamentu de Deu, alla voluntate d&Ke&k lu quale nullu homu poti resister&Ki&k&". Partendusi le soru de lu mortu cussì tristi, lu ep&Kiscup&ku remasj quasj attristatu d&Ke&k la morti de Marcellu, lu qualj era statu &Chomo&c de bona vita. La maytina, zo lu jornu de Pascha, bem p&Kir&k tempu, avanti ky fussj claru jornu, chistu patr&Ki&k sanctu cu&Km&k duj iaconj soy andau alla &Ccasa&c uve era Marcellu mortu, ky ancora non era sucterratu; et illà kistu sanctu patr&Ki&k &Csì&c se mise in or&Kati&konj; et conpluta la or&Kati&konj, assectausi appressu lu corpu mortu, et planamenti clamau lu mortu &Cper nome e diceali: &"Marcello, fratre mio!&" Incontinente Marcello, lo quale era stato morto&c, sì comu fussj revillatu de unu sompnu ligerj, mantanenti apersj li occhi e sguardau allu ep&Kiscup&ku e dixe: &"O chi &Cfacisti&c? o ky fachisti?&" Et lu ep&Kiscup&ku respundj e dixellj: &"Et ky fichi eu?&" Marcellu sì lli dixi: &"Duj sì vinneru herj, et levandomj la anima de lu corpu, sì me minaru in unu locu bonu; et ogi unu de chillj duj tornau et dixe&(llj&): &"Ritornatilu allu mundu, ca Fortunatu è vinutu a la casa de Marcellu&". Et finuti kysti parolj, Marcellu, chy era statu mortu, si livau sanu e vivu, et &Cvippe&c &Cpoy&c &Cuno&c gram tempu in chistu mundu. «Et p&Kir&k zo non dubitati - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ky kystu Marcellu p&Kir&kdissj lu soy bonu locu uvi era statu minatu - l'anima sua - q&Kuan&kd&Ku&k era statu trapassatu: ca p&Kir&k li p&Kri&kgerie de chillu pat&Kri&k sanctu Fortunatu, illu pocti meglu vivirj, et in mayurj sanctitati, poy ky fu resussitatu, ca avanti; e potia tantu plachir&Ki&k a Deu omnipotenti, ky ecia&Km&kdeu in chillu locu et in migliuri pocti andarj, poy ky trapassau». Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Non fa bisognu ky nuy andimo multu chircando li miraculj ky Deu fichi in la vita, per chistu pat&Kri&k sanctu Fortunatu: ca mo' lu corpu soy fa miraculj, quandu li p&Kir&ksunj chy vajno a visitarelu cu&Km&k divucionj: et ecia&Km&kdeu &Cli&c indemoniati si nche liberanu, et li malati si nche sanano, et quasi omnj cosa ky si nche dimanda cum divutionj, allj sancti ossa, si nche impetra&(no&)». $34$Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi a Petru: «&CO&c &CPietro&c, ancora mi plachi arritornarj a dirj alcunj cosi de chillj patri ky habitavano in la p&Kro&kvincia de Valeria, d&Ke&k la qualj aiu intisu multi et grandi miraculj de la bucca d&Ke&k chillu venerabilj homu Fortunatu, d&Ke&k lu qualj ià fichi mencionj da supra. Lu qualj Fortunatu, vinendu a mj et recuntandumj li facti de li pat&Kri&k antiquj, sì mj ricrya quasj de novu civu». #XI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k chi &Cin&c kylla p&Kro&kvincia de Valeria unu s&Kir&kviturj e divotu de Deu, ky avia nome Martiriu, sì dedi tali testimoniu de sua v&Kir&ktuti. Una fiata soy fr&Katr&kj ficheru una guastella de cocerj alla chinnera, et non era signata in cruchi, quasi in quatru parti, sincomu si soli farj ad omni panj ky si fay in chillu paysj. Canuscendu chistu Martiriu ky kyllu panj ky avia&[&Kno&k&] factu soy fr&Katr&ki non era statu signatu, andau et fichi una cruchi cu lj manu supra li carbonj chi erano supra kyllu panj. Li carbonj ficheru tandu unu grande screpitu, como fussj stata ructa una grandi pignata: et poy, livandu lu panj de subpta li carbonj, trovaru lu panj signatu de signu de cruchi et partutu in quatru partj: la qualj cruchi avia factu supra chillu panj, non manu, ma solamenti fide de kyllu sanctu pat&Kri&k Martiriu. #XII.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ky in chillu midemj locu, in una vallj chi se clama vallj Interorina - in alcunj autri ky parllano pluj grossalimenti si clama vallj Intero&[c&]rina -, in chilla vallj sì era unu homu de am&Kir&kab&Ki&klj v&Kir&ktuti, lu qualj avia nome Severu, lu qualj era previte de una ecclesia de Sancta Maria. Chistu previti Severu fo clamatu una fiata p&Kir&k parti de unu bonu homu ky era pat&Kri&k de famigla et, standu malatu, mandau p&Kir&k kystu previti, ky divissi p&Kri&kgarj a Deu per ipsu, a zo ky, fachendu et complendu la penitenzia p&Kir&k li peccati soy, assolutu de la culpa, se partissj la anima de kystu mundu. Kystu previte Severu, q&Kuan&kd&Ku&k li vinneru li missagi de kyllu patr&Ki&k familia, lu previti era occupatu a ffarj putarj una sua vigna; et tandu dixe alli missagi: &"Andati avanti, et eu venerò apprissu de vuy&". Kystu previte Severu tardau unu pocu, a zo chi poctissj complir&Ki&k unu pocu de s&Kir&kviciu ky restava a farj alla vigna; complutu lu s&Kir&kviciu, acco&Km&kme&Kn&kzau andarj allu malatu ky avia mandatu p&Kir&k ipsu. Et andandu ipsu allu malatu, q&Kuelli&k missagi li scont&[&Kr&k&]aru p&Kir&k la via e dixerullj: &"P&Kir&kkì tardasti tantu? non ti fatigarj oramay, ka chillu malatu, per cuy nuy ti chamammu, è mortu&". Audendu zo, kystu previte Severu accommenzau multu a gridare, et accusav&[&Ka&k&]se a ssì medemu, ca illu avia auchisu a chillu malatu. Tamen andausinde allu corpu de chillu mortu, et cu&Km&k grandi lacrimj bactìassi et dàvassj la testa in terra, e gridava dichendu: &"Eu te auchisj!&" E tandu subitamenti lu mortu rechippi la anima allu corpu. $35$Videndu zo, kyllj aut&Kri&k p&Kir&ksunj, ky erano vinuti p&Kir&k lu mortu, videndu ca illu era resuscitatu, p&Kir&k grandissima miravigla et alligranza accom&Kin&kzaru a plangerj. Et tando fo adimandatu kyllu chi era statu mortu, uve era statu e comu era ritornatu. Kyllu li respusj: &"Kyllj ky mi minavanu eranu multu nigrj, et de la bucca et de li narichi loru exìa unu focu lu qualj non potia substinirj; e minandomj per lochi obscurj, subitamenti apparsj unu bellu homu cu alcunj aut&Kri&k, et ascontrandumj, dixe a kyllj ky me minavano: &"Tornatilu jn daredi, &Ca&c kyssu ky minati, p&Kir&k zo chi presti Severu sì plangi; et p&Kir&k li lacrimi soy, Deu sì avj concessu ky la anima de chistu si retornj allu corpu&". E livandusi lu mortu, chillu pat&Kri&k sanctu presti Severu si levau da terra, duvj era statu in or&Kati&konj, et dedi penitencia a kystu ky era resuscitatu; e viviu septe jornj, e compluta la penitencia ky li fo data in chillj septe jornj, lu octavu allegru arrendiu la anima a Deu, sì si partiu la anima da lu corpu. Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi a Petru: «Pensa beni, Petru, quantu Deu amava a kystu pat&Kri&k sanctu presti Severu, ky non volci Deu consentirj ky kystu si affligissj per gram tempu; ma per la afflicionj et or&Kati&konj sua, mantanente risuscitau chillu ky era mortu». Petru sì parlla et dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Multu so miraviglusi chisti cosj ky tu m'ày contatu, li qualj non sappi fina modu; ma de una cosa mi meraviglu - dichi Petru -: ky è zo, ky modu non si trovanu talj hominj, como foru kyllj &Cche&c tu m'ày cuntatu?» Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj et dichi: «Eu criyu benj chi modu si trovanu sì boni hominj, pugnamo ky Deu non facza miraculj per kysti boni hominj ky su mo, como fichi p&Kir&k kyllj chi foru tandu; ca la buntati et sanctitati de &Cli&c p&Kir&ksunj sì e&Ksti&k a ffarj boni op&Kir&kationj, et non a ffarj miraculj; &Cper ciò ca so multi sancti persuni che, pugnamo che non faczano miraculi&c, non su minurj de kyllj chi fauno miraculj, in sanctitati». Petru sì fa una q&Kuesti&konj a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Eu vorria ky tu mi mostrassi comu pò esserj ky chillj ky fannu li miraculj non sianu miglurj de kyllj chi non fayno miraculj». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi: «Non say tu beni, Petru, chi sanctu Paulu si fu equalj fr&Katr&kj de sancto Petru, lu qualj fu principi de li apostulj?» Petru rispundi et dichi: «Eu sachu beni ky sanctu Paulu sì dichi de si midemj ky illu fo minurj de tucti li ap&Kostu&klj; ben&Ki&k è viru ky illu medemj dichi de si medemj ca illu travallau per la fide de Xristu pluy de tucti li autri». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi: «Tu say ben&Ki&k, Petru, et aricorditi ben&Ki&k p&Ki&krò ca la Scriptura lu dichi, ky sanctu Petru lu ap&Kostu&klu andao, p&Kir&k miraculu, supra lu marj sencza lignu; et tamen sanctu Paulu, standu in la navj, sì se annegava: zo è, in la aqua, duvj sanctu Petru andau cu&Km&k soy propij pedi senza periculu, in chillu $36$midemj elimentu sanctu Paulu, p&Kir&k beni ky fussj in la navj, sì sse annegava. Ben ti aduni &Cadunca&c - diche sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - ky, cum zo sia cosa ky lu meritu de sanctu Petru et de sanctu Paulu sia equalj in celu, tamen in terra lu unu, zo è sanctu Petru, andau supra lu marj culli propij pedi senza p&Ker&kiculu, uvy sanctu Paulu non pocti andarj senza periculu cum aiutu de navj». Petru rispundi et dichi a sanctu &CGregoriu&c: «Eu confessu chi &Cmolto&c mj plachi zo chi dichi, et aiu canuscutu apertamenti ca homu divj curarj et circharj la bona vita et non li miraculj; ma, per zo ky li miraculj su testimoniu de la bona vita, p&Kre&kguti - dichi Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k -, si tu say altrj miraculj de aut&Kri&k pat&Kri&k sancti, recu&[&Kn&k&]tamìllj, a zo chi tu me ricrij de civj spiritualj, de li qualj eu su multu affamatu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde e dichi a Petru: «Eu volunterj vorria, a laudi de Xristu nostru redemptur&Ki&k, ricuntarj alcunj miraculj de sanctu Benedictu; ma viu ben&Ki&k - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ky llu tempu - de chillu jornu ky parllavano - non che basta; et in p&Kir&k zo faczamo unu autru incommenzamentu, sulamenti a rricuntarj principalimenti li miraculj de sanctu Benedictu». %SECUNDU LIBRU $37$Lu intendimentu de sanctu Gr&Kegoriu&k in chistu secundu libru è di ricuntarj la vita et sanctitati et diversi miraculj de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, accom&Kin&kzandu a dirj de la sua vita. Dichi chi fo unu homu, benedictu de la gr&Kati&ka de Deu, tantu in factu, quantu in nume, lu qualj, da lu tempu ky illu era garzunj, appi core de vetrano, et zo p&Kir&k devoti et sav&[&Ki&k&]j purtamenti; lu qualj, vinchendu la inclinationj de la etati iuvenalj, non se dedi a nullu dilectu carnalj, anti mispreczau chistu mundu c&Kum&k tuctu soy dilectu, como cosa arida, ià sia zo ky illu avissj bem pututu usarj lu mundu, si illu avissj volutu. Chistu sanctu Benedictu fu ben&Ki&k natu in la terra sua, la qualj si clamava Nursa - et &Cè&c appressu de l'Aquila, et appressu lu finj d&Ke&k lu Regnu, da la parte de l'Aquila - ; chistu Benedictu, natu a Nursa, fu minatu a Ruma, e misu alla scola; in la qualj scola, videndu sanctu Benedictu multi soy compagnunj andarj per la via de li vicij, illu sì retrassj li pedi soy, de non andarj p&Kir&k la via de li vicij, la qualj via sì mina li p&Kir&ksunj a ddirrupu de peccati. Minisprezandu lu mundu et la scola et li parenti et la hereditate sua, e desiderandu sulamenti de plachir&Ki&k a Deu, chircau et prise unu habitu de sancta conv&Ker&ksationi; et partiuse da lu mundu, sapendu la via de Deu, e non sapendu p&Kir&k op&Kir&kationj lj currutionj de lu mundu. Dichi sanctu Gr&Kegoriu&k chi illu non recunta tucti li fatti de chistu sanctu Benedictu, ma chillu pocu chi illu recunta sì lu intisi da quatru monachi, discipulj de sanctu Benedictu: e clamause lu primu Constantinu, lu qualj era monacu de grande reverencia, lu qualj sì succexi a sanctu Ben&Ke&kdictu in lu regimentu de lu monasteriu; lu secundu discipulu si clamau Valentinianu, lu qualj fo abbate de lu monasteriu de Lateranu a Rruma; lu terzu discipulu si clamau Simpliciu, lu qualj fu terzu abbati et recturj de la congregationi de sanctu Benedictu; lu quartu discipulu si clamau Hunuratu: tando sì mantenia la chella de sanctu Benedictu, duvj imprimamenti sanctu Benedictu sì fichi sua penitencia. #I.@ Sanctu Benedictu addunca, minisp&Kri&kzandu la scola, volendu illu andarj a lu boscu, una sua nutriche, la quale &Kl&k'amava multu districtamenti, sì lu secutau; et partendusj da Ruma, sì vinne ad unu locu lu qualj si clamav&[&Ka&k&] Effide; et in chillu locu, rechiputu sanctu Benedictu da certi honestj hominj, adimurau alcunu tempu in una ecclesia de chilla terra, chi se clamava Sanctu Petru. Standu illu in chilla ecclesia $38$per alcunu tempu cu&Km&k chilla sua nutriche, killa sua nutriche si fiche inpruntarj da chillj soy vicinj unu cerniculu per chernir&Ki&k et annectar&Ki&k granu; kysta sua nutriche lassau chistu cherniculu supra la mensa: avinnj chi kystu cherniculu cadiu et speczause. Tornandu chilla sua nutriche, et videndu lu cherniculu spiczatu, accom&Kin&kzau multu a plang&Ker&ke, però ky chillu cerniculu li era statu impruntatu, et illa non lu potia beni render&Ki&k, però chi &(k&)ylla lu vidia speczatu. Sanctu Benedictu ancora tandu era garzuni, et videndu illu chista sua nutriche planger&Ki&k, mòvissj a ccompassion&Ki&k; prise intrambu duj li cocchi de chillu cherniculu lu qualj era speczatu, et cu&Km&k lacrimi se mise in or&Kati&konj. Levandusj de la or&Kati&konj, trovau cusì sanu chillu cherniculu, como non fussj statu may ructu; et mantanenti accomm&Ken&kzau a consularj chilla sua nutrichi, et dedilj kyllu cirniculu sanu, lu qualj avanti avia statu spiczatu. Kystu factu fo saputu da tucti chilli p&Kir&ksunj ky habitavanu in kyllu locu; et p&Kri&kseru chilla gente kistu cerniculu &Ce&c appìserulu avanti de la porta de la ecclesia, a zo ky omni genti ky vidiano kyllu miraculu, canoscissiru comu sanctu Benedictu de quanta buntate et p&Ker&kfection&Ki&k accomm&Ken&kzau a s&Kir&kvir&Ki&k Deu: kì stando garzun&Ki&k, Deu p&Kir&k ipsu avia factu kyllu miraculu; et però kyllu chirnigliu sì stecti appisu davanti kylla ecclesia multi anni, p&Kir&k fini allu tempu ky li Longubardj vi&Kn&kneru in Ytalia. - Ancora si dichi ky chistu cirnigliu sia modu appisu avanti la ecclesia de Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ky è in Monti Casinu -. Dichi sanctu Gr&Kegoriu&k ky tandu sanctu Benedictu, disiyandu pluj plachir&Ki&k a Deu, ca avir&Ki&k fama in lu mundu, privatamenti abandonau kylla sua nutriche, et andau ad unu locu disertu, lu qualj avia nome Sublacu, et è luntanu de Ruma per quaranta migla; in lu qualj locu chi su multi acqui fride, li qualj acquj avanti si còglino in unu lacu, et poy currino ad unu flumj. Andandu sanctu Benedictu sulu a kyllu locu, ascontraulj unu monacu ky se clamava Romanu; e chistu monacu spiau a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu duvj andava, et sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu rispuse et dixe ky illu andava ad unu locu desertu, lu qualj si clamava Sublacu, per fàrinche penitencia. Audendu kyllu monacu lu intendimentu de sanctu Benedictu, tìnnellu chelatu, et dèdellj ayutu, et vestìullu monacu, et s&Kir&kviulu como pocti. Vinendu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a chillu locu ky se clamava Sublacu, &Chabitao&c ad una stricta gructa, et stecti in là trj annj, ky non lu sappi nulla p&Kir&ksune, exceptu kyllu monacu ky avia nome Romanu. Kystu monacu ky avia nome Romanu sì habitava in là appressu, subta la doctrina de unu patri sanctu ky se clamava Adeudatu. Kystu monacu ky avia nome Romanu, q&Kua&kn&Kdu&k potia, p&Kir&k pietati sì se partia da kyllu pat&Kri&k sanctu Adeudatu, e p&Kri&kndia kyllu panj ky putia avirj, et portavallu a sanctu $39$B&Ke&kn&Ke&kdictu a maniarj. Beni è viru ca da la chella de chistu monacu ky avia nome Romanu, a kyllu locu duve stava sanctu Benedictu, non che era via ky nche poctissi homu andarj, p&Kir&k unu grandi dirrupu chi nche era; et p&Kir&k tantu chistu monacu ky avia nome Romanu, q&Kua&kn&Kdu&k volia portarj a maniarj a sanctu Benedictu, mictia kyllu pani in unu vaxellu, et ligavallu cu&Km&k una longa corda, e calàvallu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; in chilla corda midemi sì nche avia ligata una campanella, a czo chi, allu sonu de kylla campanella, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu canoschissj q&Kua&kn&Kdu&k kyllu monacu li calava lu panj. Ma lu demoniu, avendu invidia de la caritati ky fachìa chillu monacu ky avia nome Romanu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, a zo ky impedicassj kylla bona operation&Ki&k, unu iornu, comu chillu monacu calava la corda cu&Km&k chilla campanella et cullu panj, lu demoniu sì nche gectau una petra et speczau chilla campanella, a czo chi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu non sappissj q&Kua&kn&Kdu&k chillu sanctu monacu li calava lu panj; ma non p&Kir&k tantu, chillu monacu ky avia nome Romanu non cessau chi p&Kir&k autru modu non avissj cura de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Volendu lu omnipotente Deu darj reposu a chillu monacu chi avia nome Romanu, e manifestarj a lu mundu la sanctitate d&Ke&k sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, la qualj sanctitati a modu de lumera bem clara illuminassi et atrayssj li p&Kir&ksunj a bem farj, apparse Deu ad unu previti ky era luntanu de chillu locu duvj fachìa penitenzia sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; et chistu previti si avia bene apparichatu a maniarj, p&Kir&k zo chi era la festa de Pascha. Apparendu Deu in vision&Ki&k a chistu previte, dixellj: &"Tu ti ày apparichatu sì delicatamente a maniar&Ki&k, tamen lu meu serviturj Benedictu si morj de fame in lu tali locu&". Lu previti sì s&Ke&k levau mantanenti, in lu iornu de Pascha, et prise le vidandi ky si avia apparichatu, et andau a kyllu locu: circhandu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu p&Kir&k muntagnj et p&Kir&k vallonj, finalimenti sì lu trovau in kylla gructa duvj illu era statu ià trj annj. E videndusj insembla, et b&Ke&kn&Ke&kdicendu a Deu, assectarusj e raiuniyarusi; e poy ky apperu raiuniyatu de multi cosj suavj de vita eterna, lu previti dixe a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu: &"Lèvate e ma&[&Kn&k&]iamu, ca ogi è Pascha&". Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu respuse: &"Eu sachu ch'illu &Cesti&c Pascha, p&Kir&k zo &Cche&c &Ceo&c amiritay te vidirj&": pir zo chi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu non avia conv&Ker&ksatione cu&Km&k genti, non sapia ky chillu yornu fussj Pascha. Lu previte da capu sì lu certava chi veraiamente chillu jornu sì era Pascha, ky Xristu avia resuscitatu; et in p&Kir&k zò dichìa lu previte a sanctu Benedictu: &"Ogi è Pascha, non divj farj abstinencia, ca eu a czo su mandatu da Deu, ky nuy ogi diyamu maniar&Ki&k imsembla&". Et intandu, b&Ke&kn&Ke&kdicendu a Deu, maniaru imsembla: finutu lu maniarj et li gracii ky arrenderu a Deu, lu previte si tornau a la ecclesia sua. In chillu medemj tempu alcunj pasturj, trovandu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu amuchatu intra chillj ruvecti, et bestutu de pellj, criderussj ky fussj alcuna bestia salvaia; ma $40$poy ky conosceru cuy illu era, multi de chillj pasturj mutaru la voluntate loru a gr&Kati&ka e pietati. E da tandu lu nume de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu fo saputu e canoschutu quasi da tucta gente ky habitavano in là appressu; et da tandu fo accommenzatu ad esseri visitatu da tucta genti; e kyllj chi &Cli&c portavanu alcuna substentation&Ki&k di chivu, rechipìanu da ipsu informatione e civj de vita spiritualj. #II.@ Unu iornu, standu sulu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, lu demoniu, in forma de chillu auchellu ky clamamu merula, sì li vinne davanti, et volavallj lu demoniu, in forma de chillu auchellu, davanti la fachi; et tantu si lli accostava in fachi, ky, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avissj volutu, l'averia potuto p&Kr&kinderj cu&Km&k manu; ma fachendu lu signu de la sancta cruche, speriu chillu auchellu. Spirutu chi fo kyllu auchellu, tanta temptation&Ki&k de carn&Ki&k accommenzau a sintirj sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, quanta iammay non di avia sentutu; ka lu demoniu li avia misu in arricordancza una femmina chi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avia vista unu tempu. P&Kir&k kylla arrecordancza de chilla femmina, tantu arduri de concupisciencia et desideriu de dilectu carnalj accom&Kin&kzau aviri s&Kan&kc&Kt&ku Benedictu, chi quasi non potia sufferir&Ki&k pluy, et era ià in p&Kru&kpunimentu de partirisj da lu boscu. Standu in kystu statu, subitamenti per la gr&Kati&ka de Deu tornau a sj medemj; et spuglausi nudu, e gictausi de intra urdiky et spine e ruvecti, et voltausj tantu per chille spinj, fine in tantu ky se plagau tuctu lu corpu; et li plage de lu corpu foru medicina de kylla plaga de la tamptation&Ki&k ky avia sentutu in la menti: kì ardendu, p&Kir&k chillj plagi de lu corpu, da fore, astutau chilla arsura de intra, de chilla temptation&Ki&k de la mente; addunca vinse lu peccatu, p&Kir&kò ky mutau lu scalfamentu: zo è, la caldiza de core p&Kir&k desideriu carnale, mutau in caldicza de corpu p&Kir&k chillj penj corporalj. Da tando in davanti, sicundu ky sanctu Benedictu dixe allj soy discip&[&Ku&k&]lj, in tale maynera fu arripusata in ipsu omni temptationj carnalj, ky da poy iammay non sentiu talj temptationi. Da tandu accomm&Ken&kzaru alcuni homini abandonarj lu mundu, et accustarusj allu magisteriu soy; kì poy ky illu fu liberu de vicij, c&Kon&kvenibilj cosa era ky illu fussj mastru de virtuti: cha commandava Moyse chi li previti da vinticinqui annj in susu divisseru s&Kir&kvir&Ki&k allu templu, et poy chi fussino da cinquanta annj divisseru guardarj et èxire custodj de li vaxellj - ky se usa&[&Kva&k&]no in chillj sacrificij antiqui in lu templu -. Petru parlla a sanctu Gr&Kegoriu&k et diche: «Eu intendu alcuna cosa de zo ky tu ày dictu de lu testimoniu de lu Vechu testamentu; non p&Kir&k tantu eu ti p&Kre&kgu chi tu mi &Clu&c digi dirj pluj claramente». $41$Sanctu Gregoriu respundj &Ce&c &Cdice&c: «Tu say beni, Petru, ky in la ytati juven&[&Kal&k&]j li temptationj de la carne sì su ferventi, e poy li chinquanta annj in susu lu calur&Ki&k naturalj accom&Kin&kza a rrefridarj: li vaxellj li qualj divianu guardarj, allu Vechu testamentu, li previti poy chi erano de chinquanta annj, kyllj vaxellj significanu le anime de li fidilj &Csubditi. Li fideli, adunca, pugnamo che siano electi, fine in tanto che so iuveni, so in temptacioni, et è bisogno che illi se faticheno per servicij e travalli spirituali; ma poy che illi so quetati in la mente de chesta temptacionj per fridecze de calore naturale, tando so acti, in chella etate de cinquanta anni, che illi siano insignaturi et guardiani delle anime delli fideli&c, tantu per doctrina, quantu p&Kir&k bonj exemplj». Petru sì diche a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Bem mi plache zo chi tu dichi; ma poy chi mi ày declaratu lu testimoniu de lu Vechu testamentu, lu qualj era obscuru, p&Kre&kguti - diche Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - ky tu mi digi cuntarj zo ky resta a dirj de la vita de kyllu homo iustu, zo è de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu». #III.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k si retorna a recuntarj la vita de sanctu Benedictu; et dichi ky, poy ky chilla temptatione carnali, la qualj l'avia excitata lu demoniu, fu superata, la p&Kir&ksune de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, quasi chaczati li spinj de la temptation&Ki&k, comu terra bem coltivata, acco&Km&kme&Kn&kzau a darj fructu de virtuti: lu nome soy si era famusu et plubicatu et avutu in grandi reverencia. Appressu de chillu locu duvj illu era, sì nche era statu unu monasteriu, et lu abbati de chillu monasteriu era ià mortu; et poy de la morti de chillu abbati, li monaci de chillu monasteriu vinneru a sanctu Benedictu, e p&Kri&kgavanulu multu devotamente che divissj esserj loru pasturj et abbati. Sanctu Benedictu lu renu&[n&]zau, kì non volia esserj loru abbate, et assignava rasunj, chi li soy custumj non sj fachìano cullj custumj de kylli monachi; tantu lu sforzaru chillj monachi, ky finalementi illu chy consentiu. Rechipendu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu officiu de la abbatia, acco&Km&km&Ken&kzau a regir&Ki&k lu monasteriu in vita regularj et devota; sì ky nullu monacu putia andarj nì p&Kir&k una via, nì p&Kir&k &Cuna&c autra, nì farj cosj illiciti, comu avia pututu fari et factu avanti, in lu tempu de lu abbati ky era mortu. Videndu li monachi tanta strictiza, in quanta lj tenia sanctu Benedictu, acco&Km&kmenzànuse a lam&Kin&ktarj de loru medemj intra loru medemj, p&Kir&k zo chi illj aviano sillictu talj abbati, la vita et la doctrina de lu qualj era sì stritta, ky illj non la voliano obs&Kir&kvar&Ki&k. Videndu adunca kyllj monachi ch'illj subta la pr&Ke&klation&Ki&k de sanctu Benedictu non potianu farj li cose layde de loru voluntate, et in p&Ki&krò ky allj malvasj persunj la vita de li bonj si e&Ksti&k gravusa, acco&Km&km&Ken&kzaru kyllj malvasj monachi a ctractar&Ki&k comu puctissino darj morti a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; et priseru consiglu de lu volir&Ki&k intossicar&Ki&k, mischitandu lu venenu cu&Km&k vinu; $42$et mictendu lu venenu et vinu in unu vaxellu de vitru, sì nde dederu a biberj a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. &CSancto&c &CBenedicto&c, comu era custumatu, sì fiche lu signu de la sancta cruche &Csopra chillo vassello, lo quale era arrasso de sancto Benedicto: mantinente se spiczao, in tale maynera como lo signo de la sancta cruce&c fussj statu colpu de petra; et tandu canuschìu sanctu Benedictu ky in chillu vaxellu spiczatu si nche era vivenda de morti, poy ky non potti substenirj lu signu de la vita, zo è lu signu de la cruchi; e livandusj tandu de la tabula, sanctu Benedictu cum bella chera e cu&Km&k tranquillitate &Cde&c &Cmente&c chamau tutti chillj monachi, et dixe lloro: &"Deu vj lu p&Kir&kdunj, fratri mej: p&Kir&kkì me volìavu intossicarj? non vi lu dixi eu avanti, ka li mej custumj et li vostrj non se c&Kon&kveniano insembla? Andati et truvati&[&Kve&k&] autru pasturj et recturj secundu vostra voluntate, ka da mo' in davanti, a mj non potiti avir&Ki&k p&Kir&k vostru prelatu&". Tandu si tornau sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a chillu desertu, et in chilla gructa duvj avia habitatu avanti, et i&Kn&k &Kcun&ktinuamenti habitau cu&Km&k sicu a contemplarj Deu. Petru addimanda a sanctu Gr&Kegoriu&k et diche: «O patri, ky vol dirj ky sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu &"habitau cu&Km&k sicu&" ? cu&Km&k cuy habitau? non lu intendu beni chistu dictu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispund&Ki&k: «Si sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avissi volutu mantenirj et regirj kyllj monachi, li qualj aviano cuspiratu a dar&[&Kil&k&]j morti, li custumj de li qualj erano contrarij allj custumj de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ca sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu fora statu in tanta sollicitudin&Ki&k et penserj, chi bonamenti li oky de la mente sua non foranu stati tranquillj, nè averia ipsu pututu vacarj quietamenti a contemplarj Deu: kì standu illu continuatamenti sollicitu de la correption&Ki&k de kyllj monachi, av&[er&]ia abandonatu si medemj quantu alli quieti contemplationj: et tandu a sì averia abandonatu, et chillj monachi incorrigibilj non averia guadagnatu. Ka quandu lu omu è distractu per continua sollicitudinj, tantu intendj ipsu supra la cosa in la qualj à misu lu soy jntendimentu, ky de sì pocu quasi pensa, et per lu pocu penserj de sì, quasi è fora de sì». Et micte sanctu Gr&Kegoriu&k unu exemplu de lu Evangeliu: «Xristu sì dixe in lu Evangeliu ky fo unu pat&Kri&k ky appi duj soy figlolj; et lu pluy juvene dimandau la parti sua, et rechiputula, partìusi et gìusinde in luntanj paysi, et consumaula vivendu luxuriosamente. Av&Kv&kin&Kn&ke in tanta puvertate, ky tornau a starj cum unu homu, et guardavallj li porchi, et non se putia saturarj de chilla vidanda ky maniavano li porchi. Et tandu chillu juvenj acco&Km&kme&Kn&kzau a pinsarj quantu beni avia p&Kir&kdutu, partendusj da soy patrj; et tornandu a sj midemj, dixe: &"Quanti merchennar&[&Ki&k&]j in casa de meu patr&Ki&k habundanu de panj, et eu moyru izà de fame!&" Comu è dictu de chistu iuvenj chi &"tornau a si medemu&" ? $43$era illu fora de sì? In tal maynera, si sanctu Benedictu fussj remasu chu kyllj malvasj hominj, zo fu monachi, quasi fora statu fora de sì per multa sollicitudine et penserj; ma poy chi illu tornau allu desertu, in lu qualj non vacava si non a guardarj a ssi medemj, sguardandu semp&Kri&k cullj ocky de la mente lu soy Creatur&Ki&k, et examinandu semp&Kri&k la c&Kun&ksciencia sua, et tandu habitava cu&Km&k si medemj». Petru sì fa una question&Ki&k a sanctu Gr&Kegoriu&k et diche: «Comu addunca è scriptu de sanctu Petru lu ap&Kostu&klu, ky quandu lu angelu lu liberau de prisunj, &"illu tornandu a ssi medemj [dixi]: &"Era canuschu eu viraiamenti ky Deu mandau lu angelu soy, et liberaumj de manu Herodj et de tucti li Iudej&", ky asspectavanu la morti de sanctu Petru?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respundj et dichi ky in duy maynerj la p&Kir&ksuna è fora de sì: l'unu modu e&Ksti&k, qu&Ka&kn&Kdu&k è multu intenta la p&Kir&ksuna in kysti cosi baxi et transitorii; l'autru modu e&Ksti&k, quandu la p&Kirsun&ka si leva a contemplarj li cosi celestialj. Kyllu iuvenj, lu quale consumau la sua hereditate vivendu luxuriusamente, tornau a ssì, ca era fora de sì per vanj desiderij e malvasi operationj. Ma sanctu Petru lu ap&Kostu&klu, per tanctu è dictu ky &"tornau a ssì&", quandu lu angelu lu liberau, ky sanctu Petru, standu in p&Kri&ksunj, stava in &Kcon&ktemplationj de lj cosj de supra de sì, zo è de vita eterna; et liberatu de la p&Kr&kisunj, canusch&[&Kì&k&]u kylla liberation&Ki&k ky era facta inver de sì: et p&Kir&k tantu è scriptu ky illu &"tornau a sì&". In tal maynera sanctu Benedictu, in chilla solitudine duvj tornau, habitau cu&Km&k sj medemu, in quantu pensava sul de sj conservarj; et q&Kua&kn&Kdu&k lu ardurj de la contemplatione lu livava in altu, lu corpu remania quasi fora de sì. Petru dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Plachimi zo ky dichi; ma eu te p&Kre&kgu ky tu mj digi respunderi si sanctu Benedictu dippe abandonarj kylli monachi, poy ky illu avia consentutu una fiata de esserj loru manteniturj e pasturj». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj et dichi: «O Petru, eu pensu ky tandu si dìvunj, insemblamenti, subportarj li p&Kir&ksuni malvase, q&Kua&kn&Kdu&k intra li malvasj sunchj alcuni bonj; ma si illj su tucti malvasj, et non ch'è speranza de nullu fructu de benj, avirj cura de talj p&Kir&ksunj si è vacanti &Cet&c inutile: et specialiment&Ki&k duvj lu omu puctissj farj certamenti alcunu autru fructu. Sanctu Benedictu adunca, comu divia adimurarj et avirj cura de kyllj monachi, quando &Ctucti&c imsembla tractavanu la morti sua? Ma multi fiati sì beni im pensamentu de li p&Kir&ksunj bem p&Kir&kfecti, ky duvj illi pensanu ky la fatiga loru non e&Ksti&k fructuosa per la malvestate de autrj, illi abandonano kylla fatiga et dùnanusj a $44$kyllj cosj duvi certamenti pozano farj fructu spirituali». Et micte unu exemplu de sanctu Paulu lu ap&Kostu&klu: lu quale fo cussì egregiu p&Kri&kdicaturj e cussì p&Kir&kfectu, ky disiyava de morir&Ki&k et esser&Ki&k cum Xristo; ky ecia&Km&kdeu omne p&Kir&ksequtione non solamente illu sustenia per Xristu, ma ecia&Km&kdeu sollicitava allj aut&Kri&k ki illj substenisseru p&Kir&ksecution&Ki&k p&Kir&k lu nom&Ku&k de Xristu; et tamen chistu sanctu Paulu, volendu fugir&Ki&k la p&Kir&ksecutione la qualj era apparichata in Damascu, illu fo misu in una sporta et calatu p&Kir&k lu muru de la citate ascosamente, a zo chi fugissj kylla p&Kir&ksecutione. &CFecelo sancto Paulo per pagura de morti? may de non! ca illo disiava de morire per lo nomo e per la fede de Xristo; ma illo&c fichi zo sanctu Paulu, kì a Damascu vidia illu ky pocu putia (illu) p&Kru&kfectarj puplicandu et p&Kri&kdicandu lu num&Ki&k de Xristu, et et&Kiam&kdeu cu&Km&k grande travagla; et canoscendu sanctu Paulu ky in autra parti, cu&Km&k minurj travaglu putia farj mayurj fructu a Deu, e convertiri pluy p&Kir&ksunj alla fide de Xristu, p&Kir&k tantu volci&(si&) partirisj de Damascu in chillu modu, et andarj in chille terrj. In tale maynera sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, videndu ky cum chillj monachi potia pocu p&Kru&kfectarj, ca lu statu soy cu lo&Kru&k sì llj incitava a kyllj monachi, per la malicia loru, a mal farj, et volcisj partiri et andarj a lu boscu, duvj fiche plu p&Kru&kfectu et a ssì et a multi aut&Kri&k p&Kir&ksunj. Petru sì dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Cussì è comu tu dichi: et la raiunj de lu homu sì intende ca cussì è la v&Kir&kitate, et eciamdeu lu testimoniu ky mictistj, de lu exemplu de sanctu Paulu, sì prova ky cussì è la veritate cumu tu dichi. Ma, eu te p&Kre&kgu, torna a ricuntarj la vita de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu». Sanctu Gr&Kegoriu&k respundj ky, standu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu in chillu desertu, tantu criscìu in sanctitati et in miraculj, chi p&Kir&k la fama de la sanctitate sua multi hominj se congregaru in chillu locu allu s&Kir&kviciu de Deu, et foru tanti, chi nde foru facti #XII@ monasterij. Sanctu Benedictu che ordinau #[XII]@ abbati, cu&Km&k certi ordinationi boni et sancti p&Kir&k li qualj divisseru viverj; et alcunj pocu, de chillj ky andavanu a s&Kir&kvir&Ki&k Deu, sì retinni cu&Km&k sicu, a zo chi p&Kir&k la sua presencia si poctisseru meglu informarj. Da tandu accomm&Ken&kzaru, per la fama de la sanctitate sua, multi nobilj de Ruma et religiusj a venirj ad ipsu et visitarilu; et mandavanu kyllj gentilj hominj lo&Kru&k figlolj a sanctu Benedictu, a zo chi &Cse&c nutricasseru cu&Km&k sicu in buntati et sanctitati. Tandu li foru assignati: unu chi se clamava Euticiu, e l'autru se clamau Mauru, lu terzu se clamau Tertuliu, lu quartu si clamau Patriciu, lu quintu si clamau Placidu; et chisti $45$cinque accom&Kin&kzaru a ffari prova et mustra de sanctitate, in tantu chi lu predictu Mauru, standu juvenj, per li soy bonj custumj fu factu aiutaturj de sanctu Benedictu a rigirj li monasterij, e lu predictu Pracidu era multu garzunj et fachìa mustra de grandj sanctitati. #IV.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ky in uno monasteriu de kylli #XII@ ky avia ordinatu &Csancto&c B&Ke&kn&Ke&kdictu, sì era unu monacu ky non putia starj alla ecclesia quandu se dichìa lu officiu; et q&Kua&kn&Kdu&k li fr&Katr&kj se congregavano a dirj lu officiu, illu exìa fora et stava occiusu, pinsandu supra le cose terrenj et transitorij. Lu abbati soy, zo è de kystu monacu, spissj fiati lu reprindia de zo ky illu fachìa, et chillu non si nde fachìa; et chillu non si nde volendu mendarj, fo minatu a sanctu Benedictu, &Cet&c &Csancto&c &CBenedicto&c lu riprise multu duramente, p&Kir&k zo ky illu non stava allu officiu comu chi stavano li autrj fr&Katr&kj. Partendusj da sanctu Benedictu et ritornandu allu sou monasteriu, ten&Kni&k la cornicione forsj duy iurnj, et allu terzu iornu, comu era statu custumatu de exire da la ecclesia, cussì exìa. Lu abbati de chillu monasteriu sì lu fiche a ssapir&Ki&k a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, comu kyllu monacu, p&Kir&k la sua corritione, non era amendatu. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu li respuse: &"Eu venerò et castigerollu&". Venendu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a chillu monasteriu, adonausj chi q&Kua&kn&Kdu&k li fr&Katr&kj avianu complutu de versiglar&Ki&k la psalmodia et poy stavano in or&Kati&konj, vidi chi unu garzun&Ki&k nigru venia et tragìa p&Kir&k la pudìa de lu vestimentu a chillu monacu de la ecclesia, a zo ky non stassj in or&Kati&konj. Tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu dixe chistu factu secretamente allu abbate ky se clamava Pompeyanu et ad unu autru chi se clamava Mauru; et dixellj sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a cchilli: &"Non viditi vuy cuy e&Ksti&k chillu ky tragi a kyllu monacu p&Kir&k la pudia, fora?&" Chillj respuseru: &"No&Kn&k&". Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu respuse: &"P&Kri&kgamu a Deu, chi illu vj mustrj a vidirj cuj e&Ksti&k chillu chi tragi chillu monacu de la ecclesia&". Et standu in or&Kati&konj p&Kir&k duj iornj, chillu monacu ky avia nome Mauru vidi chillu garzuni nigru, zo è lu demoniu, chi tragìa a chillu da fora de la ecclesia; ma lu abati che se clamava Ponpeyanu non lu vidi. Lu terzu iornu, finita la or&Kati&kon&Ki&k, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, exendu da lu oratoriu, trovau chillu monacu ky non putia p&Ker&kseverare in or&Kati&kone, da fora de la ecclesia, et currèxellu cu una virga: da chillu iornu in davanti, iammay chillu garzune nigru, zo è lu demoniu, non potti levarelu da la or&Kati&kone, ma che stava firmu et stabile; et da tandu lu demoniu non appi segnoria supra lu pensamentu de chillu monacu, comu avia avutu ananti, et da poy cussì apparse comu si lu demoniu fussj statu battutu cu kylla v&Kir&kga. $46$#V.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ky trj monasterij de kyllj #XII@ ky avia hedificatu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu eranu s&Kupr&ka de unu dirrupu, et era multu affannusu a chillj monachi descinder&Ki&k fina allu lacu p&Kir&k p&Kri&knderj aqua, e specialimente ky chilla schisa de lu monasteriu fina alla aqua, chi era unu grande periculu, p&Kir&kò ky era la via multu rampanti. Tandu si congregaru insembla tucti li monachi de kyllj trj monasterij, e vinneru a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu et dixerullj: &"Patre, a nuy è multu fatigusu descinderj da lu monti fine allu lacu, omni iornu, p&Kir&k aqua; et jm però è necessariu ky chillj trj monasterij se mutinu da chillu locu duvi su&". Tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sì li consolau cu&Km&k bonj parolj e, la nocti vinendu, muntau illu supra lu munti duvj erano chillj monasterij, et minau cu&Km&k sicu Placidu, ky era garzunj ancora; &Cet&c è chistu Placidu, kyllu lu quali &Cda&c &Csopra&c fu factu mencion&Ki&k. Standu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu supra lu munti, mìsesse ad or&Kati&konj, et orau unu grandi tempu; livandusj de &Cla&c or&Kati&konj, prise trj petrj et mìsellj p&Kir&k signu in chillu locu duvj era statu in or&Kati&konj; et factu zo, tornausj sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu allu monasteriu soy privatamente, sì ky non lu sappi nullu q&Kua&kn&Kdu&k illu tornau allu monasteriu soy. Lu autru jornu kyllj medemj monachi tornaru a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu p&Kir&k la necessitate de la acqua. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu &Cli&c rispuse: &"Andati allu monti, et vuj troveriti trj petrj mise la una supra l'autra; cavati in là un pocu: Deu è sì potenti, chi, si li plachi, vi pò dunarj aqua in chilla chima de lu monti, a zo ky vj levj tanta fatiga quanta vuy aviti durata per la acqua. Tornandu li monachi, cavaru in chillu locu duvj truvaru killj trj petrj, in lu qualj locu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avia statu in or&Kati&konj; et cavandu, truvaru la aqua mantanenti, et &Cin&c tanta quantitate, ky chilla cavatura et fossa fo plina; et da tandu fina a ogi de exi tanta acqua, ky currj fina iusu, a pedi lu montj. #VI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ky unu autru tempu unu Gothu - zo è homu de kyllu paysj ky se clama&(va&) Gothia: de chisti Gothi è facta mentione da supra -, chistu Gothu p&Kir&k spiritu de puvirtati vinne a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, et volci intrarj a lu ordini soy; sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu rechippi volunterj. Rechiputu kystu, unu jornu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu com&Kan&kdau chi fussj datu a kystu Gothu unu ferramentu ky è factu a modu de fauchi, lu qualj clamanu falcastru, cu lu qualj se solino runcarj ruvecti et spinj; e com&Kan&kdau sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a chillu Gothu ky cu chillu falcastru divissj runcarj unu ruvectaru ky era supra la ripa de unu lacu, a zo ky in chillu locu se poctissj fari unu ortu. Chillu monacu ru&[&Kn&k&]candu multu forte, exìu lu ferru da la manica, et $47$cadiu allu lacu; lu qualj lacu era sì p&Kru&kfundu, chi non che era spiranza de trovarj chillu ferru. Kyllu monacu, videndu chi avia p&Kir&kdutu chillu ferru, vinnj tuctu pagurusu, et dixellu ad unu monacu ky era specialj discipulu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, chi se clamava Mauru: chistu Mauru andau et dixellu a sanctu Benedictu. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, audendu zo, andau mantanenti allu lacu, duvj era cadutu lu ferru, et prise lu manicu ky era remasu, da manu de chillu Gothu, et gictaulu a la aqua: et mantanenti lu ferru, ky era andatu subta, natau supra l'aqua, et pir si medemj intrau in lu manicu soy de lignu; et tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu prise da lu lacu, et dèdellu a chillu monacu midemj et dixellj: &"&CVa&c &Ce&c labura, et non avir&Ki&k nulla tristicia&". #VII.@ Ricuncta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ky unu jornu chillu monacu iuvenectu chi se clamava Placidu, andau a p&Kri&kndire acqua allu lacu; et mictendu lu vaxellu chi portava, allu lacu, per implirj, scappaullj lu vaxellu et cadiullj allu lacu, et Placidu cadiu allu lacu imsembla cu lu vaxellu. L'acqua lu tirau tantu intra lu lacu, comu fussj, unu gectu de sagicta. Stando sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu alla chella sua, canuschìu zo p&Kir&k revelationj, et subitamenti clamau &Ca&c &Cchillo&c &Cmonaco&c &Cche&c &Csse&c &Cclamava&c Mauru et dixellj: &"Mauru, fr&Katr&kj, curri, ka Placidu, lu qualj era andatu a portarj acqua, è cadutu allu lacu, et ià la unda si lu à tiratu luntanu de terra&". Grande miravilla! et poy de sanctu Petru ap&Kostu&klu, chista fo cosa nova! Rechipendu Mauru la b&Ke&kn&Ke&kdiction&Ki&k de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, mantanente p&Kir&k soy commandamentu andau allu lacu et intrau supra la acqua fine a &[&Kchil&k&]lu locu duvj era tiratu Placidu; et Mauru lu prisj per li capillj et livaullu susu et tornau a terra, et andau supra la acqua, p&Kir&k divinu miraculu, como andassj supra terra. Torna&[&Knd&k&]u a terra, Mauru com&Kin&kzau a pinsar&Ki&k comu era statu kystu factu, ky illu era andatu supra la acqua cridendusj andarj supra terra; et tandu miravigliandusi, appi una grandj pagura, pensandu supra lu factu. Torn&[&Kan&k&]du, dixe lu factu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; tandu li respuse sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ky chistu miraculu non era factu p&Kir&k li meriti soy, ma per la obidiencia ky illu avia avuta. Mauru &Crespondia e dicìa che chisto miraculo era stato facto solu per lo comandamento de sancto Benedicto, et dicìa Mauro&c: &"Eu mi canuschu benj, chi eu non su in tanta virtuti, ky pir la obidiencia mia fussj statu zo&". Intra chistu humili contrastu, Placidu, ky era garzunj ancora, sì dixe: &"Quandu eu fuj levatu da l'aqua, pariami vidirj lu meu abbati - zo è sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu -, et pensava chi illu me tragissj da la acqua&": tantu volia dirj Placidu, como dichissj ky per li meriti de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu chistu miraculu fo factu. Petru sì parlla a sanctu Gr&Kegoriu&k et diche: «Multe su grande kysti cosj chi tu $48$cuncti, et multi hutilj ad edification&Ki&k de multi p&Kir&ksunj: ma &Ceo&c - diche Petru - quanto pluy vivu - zo è quantu pluy intendu de li miraculj de sanctu Benedictu -, tantu pluy aiu siti» - zo è mayurj desideriu ay&[&Ko&k&] de audirj -. #VIII.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k &Cche&c poy ky chillu payse, per la sanctitati de sanctu Benedictu, avia acco&Km&kme&Kn&kzatu a fructificarj in lu amurj de nostru segnurj Ihesu Xristu, in tantu ky multi secularj abandonaru lu mundu et tornaru a sustenir&Ki&k lu iugu suavj de Xristu, alcunj malvasj p&Kir&ksunj, p&Kir&k invidia la qualj &Csì&c aviano de lu b&Ke&kni ky Deu operava per sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, lu qualj beni illj non fachìano, displachìalj ky si fachissi p&Kir&k autru; sp&Ki&kc&Ki&kalimenti fu unu, chi era previti de una ecclesia ky era vichina illà, et avia nome, kystu previti, Florenciu; lu qualj era statu avu de unu iuvenj chi era subdiaconu et stava cum sanctu Gr&Kegoriu&k. Chistu Florenciu, temptatu da lu diavulu de temptationj de invidia, acco&Km&km&Ken&kzau a maldirj de la conv&Ker&ksatione de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, a zo chi tragissj la gente da la divucione sua; et videndu chi, p&Kir&k lu soy maldire, la opinion&Ki&k de la sua sanctitate, de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, non manchava, ma crischìa, et quantu pluy chistu malvasu previti murmurava de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, tantu la genti pluy se &Kcon&kv&Ker&ktiano a Deu per exemplu soy, tantu crischìa la invidia in la menti de chistu &Cmalvagio&c previti Florenciu, lu qualj volia avir&Ki&k sì bona fama comu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ma non volia farj la vita ky fachìa sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ky unu iornu chistu previti Florenzu mandau unu pane invenenatu a sanctu Benedictu per limosina. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu rechippi allegramenti kystu panj, et canuschìu bene lu venenu ky nche era. Una hora de lu iornu unu corvu solia venir&Ki&k a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ad ura de maniar&Ki&k, e venia kystu corvu da una silva ky era appressu, et prindia panj de manu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Venendu lu corvu, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu tinni a manu kyllu pani invenenatu ky li avia mandatu &Cchillo&c presti Florenzu; et sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu gectau, kyllu panj, davanti lu corvu et dixellj: &"Eu ti &Kcom&kmandu, in nome de Ihesu Xristu, ky tu prindj kistu panj, et pòrtallu in tale locu duvj non se pocza truvarj da nulla p&Kir&ksuna&". Factu &[chi&]stu commandamentu, lu corvu aperia la bucca, stendia le ale, vulava appressu chillu panj, quasj volissj dirj lu corvu: &"Eu su apparichatu de obedir&Ki&k, ma non poczu&". Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu da capu sì llj &Kcom&kmandav&[a&] et dichìallj: &"Leva, leva sicuramente chistu pane, &Cet&c in tale locu lu porta, duvj non pocza esserj trovatu&". Lu corvu, addimorandu, finalemente sì muczicau lu panj et livaulu et partìussj; et stecti bem p&Kir&k spaciu de trj horj, et poy ritornau a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, et rechippi lu civu da manu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, comu era custumatu. Videndu sanctu Benedictu ky chyllu $49$previti Florenczu avia tantu jnvidia de ipsu, mayur tristicia avia sanctu Benedictu de lu peccatu de kyllu previte, ka de la jnvidia ky li portava. Videndu chillu previte Florenczu ky non avia potutu auchider&Ki&k a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu chu chillu pane inve&[&Kni&k&]natu, pensau comu potissj far&Ki&k peccari allj soy discip&Ku&klj, et &Cper&c peccatu li auchidissj quantu alla anima. Andau stu previte et minau #VII@ femmine juvenj, e fichellj starj appressu unu ortu chi era appressu la chella de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, et fichellj spullarj nudi, a chillj femminj, et tenìanusi p&Kir&k le manu e iocavano: zo fichi chillu previti a czo ky chillj discip&Ku&klj de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, videndu kyllj femmine iuvenj nudi, fusseru tentati de temptation&Ki&k de carnj, et andassiru a peccar&Ki&k ku kylle femmine, li qualj, standu nude, sì eranu apparichati ad consintir&Ki&k omne male. Videndu zo sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu standu alla chella, dubitandu de chilli monachi, ne p&Kir&k aventura perissero, però chi erano novj allu ordinj; canuschendu ky chillu previte fachìa zo p&Kir&k sua jnvidia; stando tucti li aut&Kri&k monasterij duvj erano hedificati, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu se partio da kyllu monasterio soy, lu qualj era vichinu de chillu previti, et andau ad habitar&Ki&k ad unu autru locu cu&Km&k aliquanti de chilli monachi. E mantenenti ky cullj monachi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu si partiu da chillu locu, Deu terribilemente feriu a chillu previte. Standu chillu previte in sularu de una casa, et audendu ky sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avia abandonatu chillu monasteriu chi era vichinu de chillu previte, si allegrava multu de zo; et standu in chilla alegricza, subitamenti, standu tucta la casa in pedj, cadiu sulamente lu sularu et auchise chillu previti inimicu de la sanctitate de sanctu Benedictu. Factu zo, unu monachu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ky se clamava Mauru, sì lu mandau a dirj a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, lu qualj era luntanu ià de kyllu locu per dece migla; et mandau dicendu Mauru a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu: &"Torna arretu, ca lu previti ky te p&Kir&ksecutava è mortu&". Audendu zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lamentausj multo dulerusamenti p&Kir&k tantu, ky chillu monacu Mauru paria ky avissi allegriza p&Kir&k la morte de lu previti, oy eciamdeu si actristava sanctu Benedictu ky chillu soy inimicu era mortu; et tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu dede penitencia a chillu Mauru, p&Kir&k zo ky iammay non prisumassj de alligrarisj de la morte de nullu inimicu. Petru parlla a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Multu so miravigluse chiste cose ky dichi: e p&Kir&k lu miraculu chi fu tragiri aqua de petra, assimigla sanctu Benedictu a Moyses; per lu s&Ki&kc&Ku&kndu miraculu, ky fu de lu ferru ky natau supra acqua, assimigla sanctu Benedictu ad unu p&Kro&kfeta ky se clamava Heliseu; p&Kir&k lu terzu miraculu, ky fo quandu lu monacu andau p&Kir&k lu lacu supra la acqua comu andassj per terra, assimigla sanctu Benedictu a sanctu Petru ap&Kostu&klu; per lu autru miraculu, ky fu in la obidiencia de lu corvu, assimigla sanctu Benedictu ad unu p&Kro&kfeta chi appi nome Helia; in chilla buntati ky fichi sanctu Benedictu, plangendu &Cet&c actristandusj de la morte de $50$kyllu previte soy inimicu, assimigla ad David p&Kro&kpheta. Et im p&Kir&kò - diche Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - paremj chi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu fussj plinu de lu spiritu de tucti kysti sancti p&Kir&ksunj ky su dictj». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj et dichi: «Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, Petru, non appi lu spiritu de chillj sancti homini ky su dicti, ma appj sulamenti lu spiritu de Xristu, la gr&Kati&ka de lu qualj inpli lj curagi de tucti li electi; de lu qualj Xristu dichi sanctu Johanni evang&Ke&klista ky &"illu era luchi viraia, la qualj allumina omni homu venendu in chistu mundu&"; e de la &Cgratia de lo&c qualj sanctu Johanni midemj sì dichi ky &"de la plenitudine de la gr&Kati&ka de Xristu nuy tucti rechipimo gr&Kati&ka&": ca lj sancti hominj poctiru benj rechipirj gr&Kati&ka et virtuti da Xristu, ca illj li virtuti lo&Kru&k non li poctiru dare ad altr&Ki&k p&Kir&ksunj. Kysta potestate de farj miraculj [è sulu in Xristu], e sulu Xristu dedi potestate allj sancti de far&Ki&k signj miraviglusj; lu quale Xristu sì dixe allj Iudej ky illu era in darili signu de Iona propheta - ky fu in ventre de unu pischi trj iornj et trj nocti: in tal maynera Xristu fu in lu sepulcru trj iornj et trj nocti - ; p&Kir&k lu qualj signu li homini superbj minisprezanu a Xristu p&Kir&k la morti, et le p&Kir&ksunj humilj honoranu a Xristu, &Cin&c lu qualj canoschino la gloria de la resurrectionj». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Eu ti p&Kre&kgu ky tu mi digi dirj duvi andau sanctu Benedictu, poy ky si partiu de chillu soy monasteriu, et li miraculj ky fiche in là uve illu adimurau: sj tu lu say - dichi Petru a sanctu Gregorij - , ricuntamìlu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde &Ce&c &Cdice&c: «O Petru, pugnamu ky sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu mutassj locu, non li manchau per tanctu inimichi; et tantu pluy gravusj battaglj substinnj poy, quantu lu demoniu manifestamenti et visibilimenti cum ipsu cunbactia. Venendu sanctu Benedictu a monti Casinu, lu qualj monti è &Cauto&c trj migla da vaschu uvi è lu castellu, in la chima de kyllu monti sì nche e&[ra&] antikyssimu unu templu, in lu qualj lj paganj adoravano unu ydolu ky si clamava Apollo. Appressu chistu templu, in la chima de chillu monti, sì nche erano, allu tempu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, multi buschecti, et in chillj buschecti la genti ky habitavano in là appressu, ky erano infidilj, sì fachìano multi sacrificij alli demon&[&Ki&k&]j. Venendu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu in chillu locu de monti Casino, in primamenti sì spizau chillu ydolu Apollo, e poy appressu sì taglau kyllj buschectj ky erano in la chima de kyllu monti; et in là dovj era statu lu templu de chillu ydolu Apollo, sì nche fiche sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu unu oratoriu a nome de Sanctu Martino; $51$et in là duve era statu lu altaru de chillu ydolu, sì nchi fiche sanctu Benedictu unu oratoriu a nome de Sancto Johanne Baptista; et p&[&Ker&k &Ks&k&]oy continuy pridicationj, standu lu populu ky habitava in là appressu, lu qualj era infidilj, sì [lu] convertia alla fide de Xristu. Lu demoniu, non potendu substinirj tantu benj quantu operava sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, &Csi mostrava visibilemente ad sancto Benedicto, e&c cum grandj vuchi sj lamintava de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; li quali vuchi li autrj monachi audiano, ma illj non vidiano lu demoniu. Ma sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sicundu ky dichìa allj soy discipulj, lu demoniu sì apparia e mostravassj visibilimenti a sancto B&Ke&kn&Ke&kdictu, multu laydu: a czo chi li mictissj pagura, prindia lu demoniu forma et colorj nigru et avia li ochi tucti allumati de focu, et paria ky volissj jnvadiri a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; &Ce tucti li monachi audiano como lo demonio clamava ad sancto Benedicto&c per nume, et sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu non &Cli&c respondia; tandu lu demoniu sì lu acco&Km&km&Ken&kzava ad iniuriare: dunde q&Kua&knd&Ku&k lu demoniu lu clamava dicendu: &"o B&Ke&kn&Ke&kdictu, o B&Ke&kn&Ke&kdictu&", et non li respondia sanctu Benedictu, lu demoniu iratu sì llj dichìa: &"o maledictu, o maledictu, ky ày co micu? p&Kir&kkì me p&Kir&ksècuti&"? Da mo' in davanti - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - divj aspectar&Ki&k li novj battagle chi dede lu demoniu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; ma, pugnamo chi lu demoniu dassj p&Kir&k sua volla battaglj a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sì lu vinse a soy dispectu». #IX.@ «Unu iornu, volendu li monachi edificar&Ki&k una chella, in menzo chillu locu sì nche era una petra; et pensaru li monachi de levarj chilla petra p&Kir&k chillu edificiu, zo è per chilla chella ky voliano fare. Duy oy trj monachi temptaru de volirj levarj chista petra: la petra stava sì forte, comu avissi radicate supta terra. Videndu lj duy oy trj monachi predicti ky non la potianu livarj, ca lu demoniu si era assictatu supra chilla petra et inpedicava lj monachi chi non &Cla&c levassero, videndo zo, li monachi mandaru a dirj a sanctu Benedictu chi venissj, et p&Kir&k soy orationj cachassi lu demoniu de chilla petra, a zo chi illj la poctissiru movere. Vinendu sanctu Benedictu e fachendu sua or&Kati&konj, mantanenti la petra fo levata sì ligerjmente, como non avissj avuta nulla gravicza de lu mundu». #X.@ «Tandu sì placzi a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ky chillj monachi divissero cavarj terra in chillu locu; et cavandu a fundu, trovaru supta terra unu ydolu de rame; et gectandulu li monachi, kyllu ydolu, a la cuchina loru, subitamente de chillu ydolu parsj chi ischissj tantu focu, ky paria allj monachi si ardissj tucta la cuchina. Tandu li monachi curriano gictando acqua, a czo ky puctissero astutarj chillu focu; &Cet lo focu&c $52$schindendu, per la aqua chi se gectava, intro chistu rimurj supravìnnechi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, e non vidia chistu focu ky paria allj autrj monachi, &Cet ad tucti li monachi&c paria ki tucta la cuchina se ardissj. Tando sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu se mise in or&Kati&konj, &Ce&c prigau a Deu ky divissj revelarj a chillj monachi lu inganno de lu demoniu: levatusj de la or&Kati&konj, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu monstrau allj monachi comu la cuchina era in pedi, et non era stata tuccata de lu focu, et chillu focu chi aviano vistu era statu focu fantasticu, ky avia mostratu lu demoniu ky fussj, et non era». #XI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ky una fiata kyllj monachi de lu monasteriu uvj era sanctu Benedictu, volendu alczarj una pariti de una casa, ky era necessaria ky cussì si pressechissi, operandu lj monachi, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu stava alla chella sua. Tandu apparsellj lu demoniu, quasj fachendusj gabu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, et dixe lu demonio ky illu andava in illà ubi chillj monachi laboravano. Audendo zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu mantanenti mandau a dirj a chillj monachi, p&Kir&k missaiu sp&Kici&kalj, chi illj fusseru bene cauti et stassiru a lloru, ca lu demoniu andava ad ipsi. Et non &Ciunse&c cussì tostu lu missaiu chi avia mandatu sanctu Benedictu, chi appena avia conplito li parolj, et ecco lu demoniu sì fu p&Kri&ksente et dirrupau chilla pariti ky edificavano lj monachi: et tando lu pariti auchise unu monacellu, ky era figlu de unu homu de curti. Videndo zo li monachi, actristati multu non p&Kir&k la pariti chi era caduta, ma per chillu garzune monacu ky era statu auchisu, et factu zo, li monachi cum grandi plantu mandaru a dirj zo a sanctu Benedictu. Sanctu Benedictu &[&Kco&k&]mandau chi lu divisseru portarj, chillu monacu mortu lu qualj si era tuctu fragaczatu, ad ipsu; li monachi lu portaru intra unu pannu, pirò chi illu era sì fragazatu p&Kir&k lu grandi colpu de la pariti, chi non sulamenti li menbrj, ma ecia&Km&kdeu le ossa chi avia spiczati. Portatu stu mortu a sanctu Benedictu, commandau sanctu Benedictu chi lu mictisseru alla chella de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, supra unu pannu supra lu qualj sanctu Benedictu solia orarj; e mandati li fr&Katr&ki da fora, clusi la cella sanctu Benedictu, et dèdissj ad or&Kati&konj pluy chi non solia. Grandi miravigla! in chilla ura fu r&[&Kes&k&]uscitatu chillu monacu ky avia statu mortu, chussì sanu comu era statu avanti; et poy chi fu resuscitatu, sanctu Benedictu $53$lu mandau ky divissj andarj ad operarj cullj autrj kylla pariti la qualj lu demoniu avia dirrupatu, et de la qualj avia insultatu et quasj factusi gabu de sanctu Benedictu. &CNon solamente in chisti miraculi era famoso sancto Benedicto&c, ma ecia&Km&kdeu in spiritu de p&Kro&kfecìa, per lla qualj annunciava li cosj futurj et ky diviano venir&Ki&k, et ecia&Km&kdeu sapia et canoschìa lj cosj li qualj si fachìano in remoti lochi, pugnamu chi illu non che fussj presente. #XII.@ Di zo ricunta sanctu Gr&Kegoriu &kunu talj miraculu: ky in chillu monasteriu ubi era sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu era talj usancza, ky quando lj monachi se partiano de lu monasteriu pro nulla fachenda, non diviano maniarj da fora de lu monasteriu. Unu jornu, p&Kir&k commandamentu de sanctu Benedictu, alcunj monachi si parteru de lu monasteriu per s&Kir&kvicij ky aviano a ffarj, et addimorandu troppu, intraro in casa de una femmina religiosa, in la qualj casa maniaro et bippero. Tornandu allu monasterio, ap&Kri&ksenta&[&Kr&k]usj a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a rechiper&Ki&k la benedictione de ipsu, comu eranu usati. Tandu li addimandau sanctu Benedictu: &"Ubi maniastivu?&" Kyllj respuseru: &"In nulla parti&". Et sanctu Benedictu loru dixe: &"Perkì mintiti in tal maynera? non intrastivu vuy in casa de talj femmina, et maniàstivunche talj vidanda, et bivìstivunche tanti gocti de vinu per homo?&" Audendu lj monachi ky sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu li dichìa tucti lj indicij, zo è la casa ubi erano stati, et li vidandj ky aviano maniati, et quanti fiati bivutu, canusceru loru culpa, et aginucharusj in terra anti sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; &Cet sancto Benedicto&c loru p&Kir&kdunau la culpa, et dixe loru ky iammay non divisseru fari nullu defectu in assencia sua: kì, datu ky sanctu Benedictu non fussj p&Kri&ksente cu loru p&Kir&k presencia corporalj, illu era p&Kri&ksenti cu lloru p&Kir&k presencia de spiritu. #XIII.@ Ricunta ancora de zo sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ky in lu monasteriu de sanctu Benedictu chi era unu monacu ky se clamava Valentinianu - de kystu monacu fiche memoria sanctu Gr&Kegoriu&k da supra - ; chystu monacu avia unu soy frati secularu, et era homu honestu et quasi religiosu. Chistu homu custumava de andarj una fiata l'annu a vidirj soy fratrj et visitarj sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, et p&Kir&k reverencia sì nche andava sempr&Ki&k diiunu. Unu iornu, andandu a vidirj soy fratj, per la via si lj aiunse unu autru homu, ky portava vidande da maniar&Ki&k cu&Km&k sicu. Caminandu chisti dui insembla, et venendu l'ora de maniarj, dixe chillu chi portava le vidande: &"Volimo maniarj, a zo chi nuy nj poczamo confortarj et non stankymo in la via?&" Lu frati de lu monaco rispusj chi illu non volia maniarj, p&Ki&krò chi illu andava a visitarj sanctu Benedictu, $54$et custumau semp&Kri&k de andarinchi diiunu. Audendu zo, chillu soy conpagnune tachìu, et andavanu. &CPuro andando per un altro spacio de via, ancora chillo che avea le vidandi requese a chillo autro frate de lo monaco, e diceali: &"Andamo ad maniare&". Lo fratre de lo monaco li respose che illo volia andare da l'in tuctu deiuno ad sancto Benedicto: lo compagnone tacìo ancora.&c Puru andandu ancora pluj, vinneru ad unu bellu pratu, &Cdove ci era una bella fontana, e la hora era già tarda. Venendo a sto locu, chillo chi avea che maniare invitao a lo frate de lo monaco, che illi devessero maniare insiemj in chillo bello prato&c, et dichìallj: &"Eccu stu bellu locu et chista bella acqua, ubi nuy ni potimo arripusarj et confortarj, a zo chi nuy puczamo farj lu viaiu nostru&". Lu fr&Kat&kj de lu monacu, videndu lu locu delictivilj, et audendu li parolj de chillu soy compagnun&Ki&k, consentiu, sta terza fiata, et maniau cu&Km&k chillu autru soy compagnuni. In&[&Kvere&k&] vesperj iunsj chistu fr&Kat&kj de lu monacu a sanctu Benedictu, et dimandaulj la benedictione. Sanctu Benedictu sì llj dixe: &"Ky è zo, fr&Kat&kj? lu malvasu spiritu, lu qualj ti temptau per chillu compagnun&Ki&k ky te iunsj alla via, la prima fiata non te pocti superarj, nì la secunda, tam&Ken&k alla terza jnvitata sì te vinsj et superau, &Cet&c appi de ti zo ky volci!&" Tandu kyllu sì confessau lu soy defectu, et ginochausj in terra a li pedj de sancto B&Ke&kn&Ke&kdictu, et accom&Kin&kzau a plangirj la culpa chi avia com&[&Km&k&]isa; et tantu si nde virgognava pluj, quantu canuschìa ky sanctu Benedictu era statu p&Kri&ksenti p&Kir&k spiritu in chillu locu ubi illu avia &Kcon&ksentutu de maniarj. Petru sì parlla a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Eu canuschu bene chi in sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu fu chillu spiritu lu qualj fu in &[&KE&k&]liseu p&Kro&kfeta, p&Kir&k tantu chi lu unu e l'autru si era p&Kri&ksenti, p&Kir&k spiritu de p&Kro&kfecìa, in chillj lochi de duvj eranu absenti p&Kir&k corpu». Sanctu Gr&Kegoriu&k diche a Petru: «Fa bisognu, Petru, ky stagi in pachi et tegnj silenciu, a czo chi tu poczi jntendir&Ki&k et audir&Ki&k maiurj cosj ancora». #XIV.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ky in lu tempu de li Gothi, audendu lu re de li Gothi, ky avia nome Totila, audendu chistu re Totila ky sanctu Benedictu avia spiritu de p&Kro&kfecìa, andau allu monasteriu de sanctu Benedictu, et standu &Cchisto&c re unu pocu luntanu de lu monasteriu, mandau a dirj a sanctu Benedictu ky illu divia venir&Ki&k; et manda&[&Kt&k&]ulj respundendu sanctu Benedictu ky illu venì&[&Ks&k&]sinche, chistu re sforzausj quantu potia de pruvarj oy de ci&[r&]tarj, p&Kir&k la menti dura ky avia, si sanctu Benedictu avissj spiritu de profecìa. E commandau chistu re Totila chi unu soy vallectu chi li solia portar&Ki&k la spata, chi se clamava Rigo, sì si divissj vestirj li $55$vestimenti riali, et andassj a sanctu Benedictu, a vidirj si sanctu Benedictu canoschissj chistu, voy no: ca &(ch&)illu dichìa cha era Totila. Et mandaulu Totila accompagnatu cu&Km&k trj gentilj hominj, li qualj solianu acconpagnarj semprj allu re Totila: e lu primu si clamava Vult, lu secundu Ruderich, lu terzu Blindin; et chisti trj acconpagnavano a chillu cussì vestutu, dando a vidirj chi kyllu vallectu fussi lu re Totila. Non sulamenti chisti trj l'a&[&Kc&k&]cumpagnavano, ma multj aut&Kri&k homini armati, a czo ky parissj bene, p&Kir&k la grandj compagna chi andava cu ipsu et per li vestimenti rialj, chi illu fussj lu re. Jntrandu Rigo, cussì vestutu et accompagnatu, allu monasteriu, Sanctu Benedictu sidìa in unu locu rassu; et videndu venirj a chistu Rigo, lj accom&Kin&kzau sanctu Benedictu a dir&Ki&k, avanti ky jungissj ad ipsu: &"Mecti in terra, figlu, chissu vestimentu chi porti, ka non è toy, nè serray jammay re como tu mostrj de esser&Ki&k&". Tandu chillu Rigo si aginochau in terra cum pagura, per zo chi avia avutu tanta p&Kri&ksuncione de gabarj a sanctu Benedictu; et tucti li autrj conpagnunj, videndu zo, illj midemi si aginocharu in terra. Livandusj de terra, non foru ausanti accustare a sanctu Benedictu, ma tornaru mantanenti allu re loru Totila, lu qualj aspectava unu pocu luntanu de lu monasteriu, et dìxerulj comu incontinenti sanctu Benedictu sì llj avia canoscuti, comu illj lu voliano ingannar&Ki&k. #XV.@ Audendu zo, Totila per si medemj vinnj a sanctu Benedictu; et intrandu allu monasteriu, et videndu da luntanu a sanctu Benedictu sidirj, non p&Kri&ksumau de andar&Ki&k ad ipsu, ma como lu victi, cussì se aginochau in terra. Tandu sanctu Benedictu li dixe duy oy trj volte ky se levassj, et lu re non ausanduse livarj davanti sanctu Benedictu, tandu sanctu Benedictu andau allu re chi stava stisu in terra et illu medemi lu livau; et levandulu de terra, sì lu reprise de lj factj soy, et brevimenti sì li annunciau omni cosa chi li divia intravenir&Ki&k et dìxellj: &"Multi malj ày factj, et multi malj fay: cessa ormay de la iniquitate tua, et eu ti faczu a ssapir&Ki&k chi tu traseray ad Ruma, et poy passeray lu mar&Ki&k, et regnaray nove annj et allu decimu moreray&". Audendu zo, lu re Totila fo tuctu terrìtu, et dimandau congedu a santu Benedictu: partiusi, et da tandu non fu cussì crudile comu era statu avantj. Non multu poy, chistu Totila intrau per forza a Ruma, et passau in Sicilia, et regnau nove annj: allu decimu perdiu lu riame et la vita, como avia dictu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu &kchi unu ep&Kiscu&kpu de Canusa - Canusa è in Pulla -, chistu ep&Kiscup&ku sì custumava de visitarj &Ca&c sanctu Benedictu, et sanctu Benedictu lu amava $56$multu per la bona vita sua. Unu jornu, standu chistu ep&Kiscup&ku e parllandu cu&Km&k sanctu Benedictu de chillu re Totila et de Ruma, dixe lu ep&Kiscup&ku: &"Criyu chi chistu re Totila distruderà in tal maynera Ruma, chi non se &Cnci&c habiterà pluy&". Sanctu Benedictu rispuse: &"Ruma non serà destructa da homu, ma per multi tempestati et terrimoti et grand&[&Kin&k&]j et acquj, in se medemj quasi mortirà&": «la qual p&Kro&kfecìa - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - vidjmo ky è adimpluta», kì in lu tempu de sanctu Gr&Kegoriu&k li mura foru ructi, multi casj dirrupati, multi clesj subsfundati et distructi de tempestati de l'ayru, et li edificij per antikytati sì cadianu. «Ià sia zo - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - chi unu [discipulu] de sancto Benedictu, lu quali si clamava Hunuratu, de lu qualj eu sappi multe cose de sanctu Benedictu, chistu Hunuratu sì dixe ky chistu dictu de s&Kupr&ka, zo è de Ruma, illu non lu intise da la bucca de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ma lu intisj da aut&Kri&k, chi dichìano chi sanctu Benedictu lu avia dictu». #XVI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k chi in chillu medemj tempu era unu cl&Kir&kicu in la ecclesia de Aquino - Aquinu è una terra in lu Regnu, appressu San Germanu et appressu Monti Casinu - ; chistu cl&Kir&kicu diventau indemoniacu. Lu ep&Kiscup&ku de chilla ecclesia, chi avia nome Constanciu, et era homu de grandj sanctitati e multu v&Ke&kn&Ker&kabilj, sì mandao chistu cl&Kir&kicu indemoniacu a multi ecclesij de màrtirj, a zo ky fussj liberatu. Li sancti màrtirj, p&Kir&k dunu de Deu, non lu volciru liberarj, a zo ky fussj liberatu p&Kir&k sanctu Benedictu, et canusch&[iss&]eru la genti quanta gr&Kati&ka de Deu fussj in sanctu Benedictu. Fo minatu stu cl&Kir&kicu indemoniacu a sanctu Benedictu, et sanctu Benedictu &Csì&c fichi prierie a nostru segnor&Ki&k Ihesu Xristu, et per chillj p&Kri&kgerij fu liberatu chillu, et cachatu lu demoniu da chillu. Sanatu lu cl&Kir&kicu, sanctu Benedictu sì li commandau et dìxellj chi iammay non divissj maniarj carnj, nè divissi prinderj ordinj sacru; et dìxellj: &"Si tu non farray zo ky ti commandu, saczi ky tu jncapperay peiu in manu de lu demoniu&". Chistu cl&Kir&kicu s&Kir&kvau unu tempu kyllu chi commandao sanctu Benedictu; et poy, videndu lu cl&Kir&kicu ky tucti li previti antiky de la ecclesia erano morti, et alcunj cl&Kir&kicj ky eranu pluy iuvenj de ipsu si fachìano ordinarj, chillu cliricu, quasi riputandusìlu zo in virgogna, spriczando lu comandamentu de sanctu Benedictu, andau et prisj ordinj sacru: mantanenti lu demoniu sì llj intrau in corpu, et tantu lu afflixi, fina in tanto ky lu auchise. Petru sì parlla a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Chistu homu - zo è sanctu Benedictu - sì &Cmi&c parj chi illu canoscìa li secreti de la divinitati, ca comandau a chillu $57$cl&Kir&kicu ky non prindissj ordinj sacru, ne per aventura lu demoniu prindissj ad ipsu, como fo factu poy». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi a Petru et dichi: «P&Kir&kchì sanctu Benedictu non divi&[&Ka&k&] canoschirj li secreti de Deu, poy chi illu s&Kir&kvava li comandamenti de Deu? cu&Km&k zo sia cosa chi la Scriptura dica: &"Ognj p&Kir&ksuna chi &Csi&c acosta a Deu, è juntu cu&Km&k Deu, cu lo q&Kual&ki è uno spiritu&"». Petru sì fa una questione a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Si la Scriptura dichi che chilla pirsuna ky si accosta a Deu è unu spiritu cum Deu, ky è zo, ky sanctu Paulu midemj sì riparlla et dichi: &"Cuy sa lu sensu de Deu, et chi fo consiglerj soy?&" Si la p&Kir&ksuna accostata a Deu è unu spiritu cu&Km&k Deu, p&Kir&kkì non pò sapirj lu sensu de Deu?». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj et dichi ky li sancti p&Kir&ksunj, in quantu su una cosa cu&Km&k Deu, sàpino lu jntendimentu de Deu: ca sanctu Paulu midemj sì lu diche: &"Cuy sa e canuschi li cosj secreti de li homini, si non lu spiritu de lu homo, lu qualj è in issu?&" In tal maynera, li cosj secreti de Deu non sa sj non lu spiritu de Deu. A czo chi sanctu Paulu provassj ben&Ki&k como li p&Kir&ksunj sancti et bonj canoschinu li secreti de Deu, disse appressu: &"Nuy - parllandu de li bonj pirsunj similj soy - nuy simo li qualj avimo rechiputo non spiritu de chistu mundu, ma rechipìmu lu spiritu lu qualj è da Deu&". Ancora sanctu Paulu dichi: &"chì li occhi corporalj, nè l'auduta corporalj, nì lu intendimentu humanu sa canuschiri li cosj li qualj Deu apparichau a chillj ky lu ama&(va&)nu; ma a nnuy - dichi sanctu Paulu: zo è allj sancti p&Kir&ksunj - Deu li revelau et manifestau per lu spiritu soy&". Petru sì fa una questione a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Si a sanctu Paulu li foru revelati li secreti de Deu per lu Spiritu sanctu, comu, illu medemj, parlla et dichi: &"O quantu su grandi li alticzi de li ricchiczi de la sapi&Kenti&ka et de la scientia de Deu!&" et &"su &[&Kin&k&]conprehensibilj li judicij de Deu, et li vij de Deu non se potino investigarj nì sapirj&" ? Ancora - &CdicePietro [a] sancto Gregorio - ad me sì nasce $58$una autra questione, dicendo ste cose: ca&c David lu propheta, parlandu a Deu, sì li dichi chi illu p&Kro&knunciau culla bucca sua tucti li judicij de parllarj &Cde Dio. Et cum ciò sia cosa che minu sia intendere senza parlare, ca intendere e parlare&c, ky è zo, ky sanctu Paulu sì dichi chi li iudicij de Deu su inconprehensibilj, David p&Kro&kpheta &Csì&c diche lu contrariu, chi non sulamenti illu canoscìa tucti lj judicij &Cde&c Deu, ma ecia&Km&kdeu illu &Kl&k'annuncia&[&Kva&k&] pir bonu parlamentu?». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi: «Ad intranbu duy chiste questionj eu rispusj da supra su&[&Kb&k&] brevitati, et dìxiti ky li sancti p&Kir&ksunj, in quantu su coniuncti cu&Km&k Deu, su unu spiritu cu&Km&k ipsu, et in tantu canuschinu li judicij et cosi secreti de Deu: ca li persunj li quali per divuccione contemplanu a Deu et sècutanu a Deu, su una cosa cum Deu; et in quantu su gravati de carnj corruptibilj, cum Deu non su una cosa. Li occulti addunca cosj canuschinu li persuni in quantu su coniuncti cu&Km&k Deu, et in quantu li persunj su disiuncti p&Kir&k gravicza de carnj corruptibilj non canoschino li cosi secreti de Deu. Le p&Kir&ksonj devoti, addunca, in quantu non canoschino perfectamenti de li occulti cosj de Deu, in tantu li iudicij de Deu su dicti chi non sj potino &Kcom&kprehenderi; ma lj sancti p&Kir&ksunj, in quantu si accostano cu&Km&k Deu, oy per la Scriptura, oy per specialj revelationj ky Deu li facza, poynu canuschirj et parlarj de li iudicij secreti de Deu: li iudicij addunca ky Deu &Cnon li revela, chilli non canosceno; li autri che Dio&c li volci revelarj, canuschinu. Unde David p&Kro&kpheta, q&Kua&knd&Ku&k dixe chi illu avia pronunciatu tucti lj judicij de Deu, subiunxi et dixi &"tucti li judicij de bucca de Deu&", quasi volissj dirj: &"chillj judicij eu pronunciay, li quali eu intisj et canuschivj da Deu: ca lj cosj et li judicij chi Deu non nj revela, nuy non li potimo canoschirj&". Benj addunca sì concorda la sentencia p&Kro&kfetica, zo è de David, culla sentencia ap&Kosto&klica, zo è de sanctu Paulu: ca sanctu Paulu dichi chi li iudicij de Deu su inconp&Kre&khensibilj, benj è viru kyllu chi non volci revelarj; David p&Kro&kpheta dichi [chi] ipsu pronuncjau tucti lj iudicij &Cde Dio, bene è viro ipso pronunciao tucti li judicij&c ky deu li volcj revelarj, ma chilli ky Deu non li volci revelarj non li pocti canoscirj». Petru sì respundj a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Bem mi tegnu satisfactu de la questionj ky eu fichi, p&Kir&k la declarationj de la raiunj ky ày dictu; ma eu ti pregu - dichi Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - chi tu mi digi ricuntarj, si say autrj cose de la virtute de sanctu Benedictu». #XVII.@ Sanctu Gre&Kgoriu&k rispundj et dichi chi fo unu homu nobilj, ky avia nome Theoprobu, et chistu homu era conv&Ker&ktutu a bem fari p&Kir&k li parolj et ammonitionj de sanctu Benedictu; et diventau chistu homu de sì p&Kir&kfecta vita, chi per zo avia grande sicuritate et sp&Kici&kalj famuliarjtatj cu&Km&k sanctu Benedictu. Et intrando unu jornu chistu $59$Theoprobu a la chella de sanctu Benedictu, trovaulu plangirj multu amaramente; et videndu chi sanctu Benedictu puru plangìa, e chillu soy plantu non era plantu de or&Kati&kone cu&Km&k divocione, ma era plantu cu&Km&k tristicia e lamentu, addimandau chistu Theoprobu a sanctu Benedictu ky era la raiunj de kystu soy plantu. Sanctu Benedictu mantanenti lj rispusj et dixi: &"Eu plangu kì eu canuschu chi, p&Kir&k iudiciu de Deu, chistu monasteriu cu li cosj ky su ordinati allj fr&Katr&kj, sì dìvunj venirj a manu de genti infidilj; et cu&Km&k grandj pena - dixe sanctu Benedictu - eu poctj inpetrar&Ki&k chi llj animj de li monachi chi serrànu in chistu locu, siano guardati&". Tandu chillu Theoprobu audju li parole de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu: li qualj parole foru adimplute poy chi vinneru li Longobardj et distruxeru lu soy monasteriu. «Nuy - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - sapimu chi chillu soy monasteriu fu distructu modu, chi de noctj vinneru li Longubardj, repusanduse li monachi, et priseru omni cosa chi fussj da p&Kri&kndirj, et intandu guastaru et dammaiaru chillu monasteriu; ma a nnullu monacu poctiru tinirj, nè farj malj. Tandu addunca inpliu Deu omnjpotente chillu chi avia imp&Kru&kmisu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, de s&Kir&kvari et guardar&Ki&k tucti li monachi, quandu lu monasteriu si distrugìa. Et pari - dichi sanctu Gre&Kgoriu&k - chi sanctu Benedictu è simile de sanctu Paulu ap&Kostu&klu: ca sanctu Paulu, venendu de Ier&Kusa&klem et anda&[&Knd&k&]u ad Ruma, cursi fortuna, lu lignu periu, ma Deu salvau li p&Kir&ksunj, p&Kir&k orationj de sanctu Paulu. In tal maynera - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - intravinne a sanctu Benedictu: ca lu soy monasteriu fo distructu, ma tucti li monachi foru guardati et salvati». #XVIII.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k chi, unu &Ctempo, uno&c homu mandau a sanctu Benedictu duj flasconj de vinu cum unu soy infante chi avia nome Exilaratu: chistu Exilaratu &Cpoi&c se fiche monacu, et era conversu; «et - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - tu lu canoschisti bene a chistu &Cconverso&c». &CChisto&c infante Exilaratu, p&Kri&kndendu chilli duy flasconj, lu unu de amuchao a la via, et l'autro aprisentau a sanctu Benedictu. Sanctu Benedictu canoschìa li cosj secreti et luntanj, per benj chi non che fussj p&Kri&ksente: richippe chillu unu flascon&Ki&k de lignu plinu de vinu, et regraciao multu a chillu bonu homu; et dixe a chillu chi avia amuchatu lu autru: &"Guàrdati, fillu, non bibere de chillu flascone chi ammuchasti, ma lu divaca saiamenti, et vidi beni &Cde&c&K &k&Cchi&c è plinu&". Audendu zo, chillu Exilaratu cum grande virgogna si partiu d&Ke&k sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, et venendu allu locu duvj avia amuchatu lu flascone, volce p&Kro&kbari li parole chi avia dict&Ku&k sanctu Benedictu. Tandu chillu Exilaratu divacandu lu flascone, de essìu unu grande $60$serpente, et hàbinde gram pagura de zo: p&Kir&kò chi Exilaratu era ancora garzune, avia pagura de zo chi avia factu, per zo chi trovau lu serpenti, lu qualj era exutu da lu flaschune chi non avia app&Kri&ksentatu a sanctu Benedictu, ma lu avia ammuchatu. #XIX.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k chi appressu lu monasteriu sì era una villa oy terrichola, jn la quale una grande multitudine de ydolatri erano conv&Ker&ktuti alla fide de Deu, et zo era p&Kir&k sp&Kici&kalj or&Kati&konj de sanctu Benedictu; et intra chillj ydolatri chi si aviano convertuti, sì erano alcune dompne monachi, alli qualj sanctu Benedictu spissi fiati mandava li soy frati a predicar&Ki&k. Una volta, andandonche unu monacu a predicar&Ki&k, alla finuta de la p&Kre&kdicatione chille dompne monache dèderu a chillu frate alcunj tovallole, et ammuzausìle allu scossu. Tornandu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, sanctu Benedictu lu reprise multu fortemente, per zo ky avia abscosu li tovallole: zo canoschìu sanctu Benedictu per spiritu, et dìxellj sanctu Benedictu a chillu monacu: &"Como è intrata la iniquitate allu scossu toy?&" - clamau iniquitate lu furtu -. Chillu monacu non sapia de chi llu rep&Kre&khendia sanctu Benedictu. Videndu sanctu Benedictu chi llu monacu non se arricordava de zo chi avia factu, dìxellj sanctu Benedictu: &"Non era eu p&Kri&ksente per spiritu, quandu tu rechepisti li tovallolj da li monachj et tu &Csì&c&K &k&Cti&c li àvj ammuchati?&" Videndu zo, lu monacu aginochausj allj pedj de sancto B&Ke&kn&Ke&kdictu, et confessau como illu avia factu pachiscamenti: pintìusj dj zo ky avia factu, et rendio mantinenti le tovallole. #XX.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ky unu iornu, standu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, chinandu illu ad ura de vesp&Kir&ki, unu monacu, lu qualj era figlu de unu &Cgrande&c gentilj omu, sì llj stava dananti et servìallu, et tenìallj una lumera in manu; et maniandu sanctu Benedictu, et chillu monacu s&Kir&kvendu et tenendu la lumera in manu, acco&Km&km&Ken&kzau lu monacu intra de sj medemu a ppensare, et dichìa: &"Cuy è chistu chi sede et mania? et cuy su eu ky li servu dananti, tenendu la lumera in manu?&" Et zo dichìa p&Kir&kò chi illu era figlu de chillu grande gentili omu. Et sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, mantanenti ky lu monacu pinsau zo, canuschìu la intencionj sua per spiritu et dìxelli: &"Sìgnati lu corj, fr&Kat&kj: ky è zo ky pensi intra lu corj toy? facti lu signu de la cruchi&". Et dicti sti parolj, clam&[&Ka&k&]u sanctu Benedictu li autrj monachi, et fichi&[&Kli&k&] livarj la lumera de li manu de chillu monacu ky l'avia tenuta, et com&Kan&kdau ky illu sedissj. Videndu &Cço&c, li monachi spiavano a kyllu fr&Kat&kj: &"Ky pensastj in lu corj toy?&" Et chillu chi ricuntau tuctu lu factu, comu avia p&Kir&k $61$superbia minispreczatu in corj soy a sanctu Benedictu. Et tandu canuscheru li monachi certamenti de quanta sanctitati fussj sanctu Benedictu, allu qualj lu pensamentu ecia&Km&kdeu de li p&Kir&ksunj non si lj putia ascondirj nè ammucharj. #XXI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ky unu tempu in Campagna sì era una caristia; in chillu tempu manchau lu frumentu allu monasteriu de sanctu Benedictu, ky in tuctu lu monasteriu non chy era rimasu si non chinqu&Ki&k pani, p&Kir&k maniarj li fr&Kat&kj alla ora conpitente, et di zo stavano li fr&Kat&kj multi contristati. Videndu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ky li monachi eranu multu tristi, p&Kir&k zo ky non sapiano d&[&Ka&k&] uvy divissino campari, accom&Kin&kzaulj a rriprinderj de chilla pagura ky aviano; et poy li accom&Kin&kzau a consularj, dandolj speranza de la gr&Kati&ka de Deu; et tandu sanctu Benedictu dixe allj monachi: &"P&Kir&kkì vj attristati de zo, ky aviti bisognu de panj? oye de av&(er&)iti alcuna caristia, et demane de averiti maiori copia&". La demane davanti la porta de la cella de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu foru truvati beni duychentu menzarolj de farina in li sachi, la qualj farina p&Kir&k li qualj Deu la mandassj non si sa. Videndu zo, li monachi renderu gr&Kati&ka a Deu, et foru certificati ky p&Kir&k nulla necessitati divisseru dubitarj de la v&Kir&ktuti de Deu. Petru fa una questionj a sanctu Gr&Kegoriu&k et diche: «Eu ti p&Kre&kgu chi tu mi dichi sì è im potestati de li p&Kro&kpheti p&Kro&kphetare quando volino». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi ky lu spiritu de la p&Kro&kphecìa non sempri et &[&Kcon&k&]tinuamenti allumina lu intendimentu de li p&Kro&kpheti, ka la Scriptura dichi de lu Spiritu sanctu: &"in là spira ubi voli&", &Cet&c ecia&Km&kdeu quando volj. Et di zo duna sanctu Gr&Kegoriu&k duy exemplj, ky su scriptj in unu libru de la Blibia ky si clama &"Lu libru de li Rigi&". Lu primu exemplu è, ky lu re David domandau consiglu ad unu p&Kro&kpheta ky avia nome Nathan, si illu divissj hedificare lu templu a Deu; et lu p&Kro&kpheta li respuse et dixe ky lu edificassj, et poy li com&Kan&kdau ky non &Clo&c edificassj. Lu autru exemplu è, ky ad unu autru p&Kro&kpheta ky appe nome Heliseu - p&Kir&k li prierij de lu qualj unu tempu una dompna, la qualj non potia concìper&Ki&k nì avirj fructu de soy corpu, avia avutu unu figlu, et kystu figlu li era statu mortu - et la dompna andau ad Heliseu; et gictandosj&[&Kli&k&] allj pedj, plangendu amaramenti, accustavasj multu inver kyllu; et illu non sapia la causa per ky illa plangìa; sì chi unu soy s&Kir&kvituri, videndu ky illa si accus&[&Kt&k]ava troppu inver soy segnurj, &Csì&c la prisj et ritiniala et non la lassava &Caccostare&c inver lu predictu Heliseu. &CEt lo predicto Heliseo&c, videndu zo, commandau allu p&Kre&kdictu soy s&Kir&kviturj et dìxellj cussì: &"Lassala starj, ca la anima sua è in grandj amaritudine, et Deu non mi lo revelau&". «Et zo fa Deu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - per grandj dispensationj: ky $62$alcuna fiata revela alli profeti, et alcuna fiata non; e zo pir tantu: ky q&Kua&kn&Kdu &krevela &Cle&c&K &k&Ccose&c&K &k&Csecrete&c [a li profeti, li exalta, e quandu non li revela] sì lj tenj in grandj humilitati, a czo ki quando &Crecipeno lo spiritu de la prophecìa, canusciano che digiano sentire de Dio, et quando&c li chela li cosj secreti, canoscano ky digiano sentire de loru medemj». Petru sì dichi a sanctu G&Kregoriu&k: «Grandi raiunj si è, ky cussì sia la veritati como tu dichi; ma preguti, ricuntamj ancora zo ky ti venj a rricordancza, ky sachi, de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu». #XXII.@ Ricunta &Canche&c sanctu Gr&Kegoriu&k chi unu tempu sanctu Benedictu fo multu prigatu da unu fidile et devotu homu, ky sanctu Benedictu fachissj unu monasteriu in una possessione de chillu homu. Consentiu sanctu Benedictu, et mandauchi monachi; et ordinau, intra chillj monachi chi mandau, cuy divissj esser&Ki&k capu lo&Kru&k, et cuy li fussj secundu poy de chillu chi era capu. Et partendusj li monachi, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu li promise et dìxellj: &"Andati, ky eu venerò appressu a vuy lu tali iornu, et mustrirovj duvy diviti farj lu oratoriu, et in chi locu farriti lu rifictoriu, et duvy farriti lu locu per rechiper&Ki&k li monachi straynerj&". Rechipendu li monachi licencia e la benedictionj de sancto B&Ke&kn&Ke&kdicto, parterusj mantanenti. Et aspectandu la promissa ky li avia factu sanctu Benedictu, &Cappariccharo chille cose che parea a lloro che fossero bisogno ad sancto Benedicto&c alla venuta sua, et a kylli ky vennisseru cu&Km&k ipsu. In chilla nocti venendu chillu iornu ky l'avia dictu, sanctu Benedictu apparsj a lu princhipalj monacu et allu facturj de lu monasteriu, et in sompnu sì li divisau lu locu comu divianu edificarj li casj. Rivillandusj chillj duy monachi, ricuntaru &Kl&k'unu all'autru lu sompnu ky aviano vistu, ma non che davano grandi fide allu sompnu, aspectandu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ky divissj venir&Ki&k, comu li avia p&Kru&kmisu. Videndu li monachi chi sanctu Benedictu non venia in lu iornu p&Kru&kmisu, tornaru a sanctu Benedictu comu hominj actristati et dixerullj: &"Patrj, nuy te aspectammu ky divissj venirj et mustrarj comu divìamu hedificarj lu locu, sicundu chi ni avivi promisu, et non venistj&". Sanctu Benedictu li respusj: &"Perkì dichiti kystj parole, fratrj? comu, non vinnj &Ceu&c comu promisj?&" Et li monachi li respusiru et dixerullj: &"Patrj, quando venistj?&" Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu rispusj: &"Non vinnj eu la talj nocti in sompnu a vuy &Cduy&c, et mustravy comu diviti edificarj lu monasteriu? Andati, et comu eu vj monstray in sompnu, et cussì edificati&". Audendo zo, li monachi foru multu miraviglanti, et tornaru in chillu locu, et edificaru li casj de lu monasteriu sicundu ky &Cli&c era &[&Kmo&k&]st&[&Kr&k&]atu in sompnu; e zo fo a Terrachina. $63$Petru fa una questionj a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Eu vorria esserj insignatu in ky guisa pocti esserj ky sanctu Benedictu andassj cussì lontanu in cussì pocu tempu, et dessi respusu allj monachi ky dormiano, et li monachi, dormendu, per visionj pòtteru audirj et jntendirj lu insignamentu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj et dichi: «Ky è zo, Petru, ky tu dubiti &Cde&c chistu miraculu? De pluy mobilj natura è lu spiritu ka lu corpu: et nuy sapimu per la Scriptura ky Abacuc p&Kro&kpheta quasj subitamenti fo minatu corporalimenti da lu ang&Ke&klu da Iudea fine &Cin&c Babillonia, a portarj a maniarj a Danielj lu p&Kro&kpheta, et in chilla medemj ora fu ritornatu da Babillonia in Iudea. Si adunca Abbacuc pocti sì subitamenti andarj et ritornarj da unu locu ad unu autru sì luntanu, non te nde divj miraviglarj si sanctu Benedictu impetrao p&Kir&k meritu de andarj per spiritu, et revelarj in ky guisa chillj monachi diviano edificarj chillu monasteriu; et comu Abbacuc andau a portarj civu corporalj, cussì sanctu Benedictu potti andarj p&Kir&k spiritu ad insignarj chillj monachi spiritualimenti». Petru sì respundi et dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «La manu de lu toy parllamentu sì avj astutatu lu dubiu de la menti mia; ma - dichi Petru - eu vorria sapirj ky omu fu sanctu Benedictu in comunj parllamentu». #XXIII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj ed dichi ky lu comunj parllamentu de sanctu Benedictu non era sencza virtuti, ka poy ky lu corj de sanctu Benedictu era elevatu per conte&[&Km&k&]platione, li parole soy non potiano esserj cas&[s&]i, benj in tantu ky q&Kua&kn&Kdu&k illu parllava contra alcuna p&Kir&ksuna per modu de amminazo, paria ky lu soy amminaczar&Ki&k fussi sentencia. De zo ricunta unu tale miraculu. Appressu de lu monasteriu de sanctu Benedictu sì eranu duy gentilj dompnj monachi, li qualj aviano unu loru p&Kro&kcuratur&Ki&k, et chistu era omu religiosu et onestu. Ma soli intravenir&Ki&k ad alcunj p&Kir&ksunj, ky la nobilitate de parentatu &Cè&c&K &kacasunj de vilitati de menti; kì li p&Kir&ksunj nobilj multi fiati si reputanu multu, et pocu si dispreczanu p&Kir&k humilitati, pensandu loru nobilitate. Chistj duy monachi multi fiati dichìanu villanj et iniuriosj parolj a chillu loru procuratorj, ad tantu ky multi volte lu provocavanu &Cad ira. Suffirendo chillo procuratore uno grande tempo chiste injurie,&c finalementi si nde andau a sanctu Benedictu, et cuntaulj quanti virgognj sustenia de chillj monachi. Audendu zo, sanctu Benedictu mandau a dirj a chillj monachi: &"Corrigitivi la lingua vostra, ca si vuy non vi mindati, eu vj scomunicu&"; et chista parola de la excomunicatione non la dixe sanctu Benedictu sentenciandu, ma amminazandu. Chillj monachi, chi non si amm&Kin&kdavanu de la lingua loru, $64$da llì a pocu iornj foru morti, [li] duy soru, et sucterrati in chilla ecclesia. Dichendusj la missa, et chi dichìa lu evangeliu sì dichìa: &"cuncata è excominicatu vaya fora&", una femmina chi era stata nutrichi de chillj monachi, la qualj offeria oblacionj ad Deu per la anima loru, vidia comu chisti duy monachi si livavanu da li monimenti loru et partìanuse da la ecclesia. Videndu zo chilla loru nutrichi, comu allj parolj chi dichìa chillu chi dichìa lu evangeliu, kyllj si levavanu da lu monimentu et exianu fora, arricordausi chilla femmina de la parola de sanctu Benedictu, quandu li mandau a dirj chi illj ammindassiru la lingua lo&Kru&k, si non illu li excominicava. Chistu factu fo dictu a sanctu Benedictu, et sanctu Benedictu cullj manu soy dedi a chilla p&Kir&ksuna &Cuna certa chosa&c et dìxellj: &"Va et offerj chista cosa a Deu per loru, et non serrano pluj excominicati&". Facta chilla oblation&Ki&k per loru, da poy non foru pluy visti exìrj da li monimenti. Paria addunca ky chillj duy monache, li qualj non erano reconciliati a starj intra lu cuntu de chillj ky non eranu excominicati, foru reconciliati per &Cla&c oblatione de sanctu Benedictu. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k et diche: «Miraviglume comu sanctu Benedictu, et ià sia zo chi illu fussi statu homu de grande sanctitate, stando illu vivu in chista carne corruptibile, pocti assolverj allj animj ky erano ià allu judiciu de Deu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundj et diche: «Ca tando, sanctu Petru ap&Kostu&klu non &Cera&c vivu in carnj corruptibilj, quando recippi chilla auctoritate de Xristu dichendulj: &"Omne cosa ky ligeray in terra serrà ligata in celu, et omne cosa ky solleray in terra serrà soluta in celu&"? quasj dicat: &"sì, era vivu&". Et comu sanctu Petru, standu in chista carnj mortalj, appi chilla auctoritate, cusì li persunj chi su prèviti et su de bona et sancta vita, àvinu chilla auctoritate: la qualj sì dedi allu homu Deu humiliandusj; per la humanitate de lu qualj la deitate si humiliau, et la humanitate se exaltau». Petru rispundj et dichi: «Benj si accordanu li parolj toy cu li miraculj de sanctu Benedictu». #XXIV.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k et diche chi unu iornu unu monacu iuvenj, amandu soy parenti pluy chi divia, si partiu da lu monasteriu sencza licencia et benedictione de sanctu Benedictu. Jungendu alla casa de lj parenti, mantanenti fu mortu et subterratu. Lu jndimane videru lu corpu fora de la sepultura, iectatu; da capu li parenti lu sucterraru, et l'autru iornu ancora lu trovaru schavatu, comu era statu avanti. Videndu $65$zo, li parenti andaru a sanctu Benedictu, et prigarulu devotamenti ky li plachissj de dare la gr&Kati&ka sua a chillu corpu mortu. Sanctu Benedictu prise intandu lu corpu de Xristu, et cu li manu soy lu dedi a chilli chi erano venuti ad ipsu, et dìxellj: &"Andati et mictiti lu corpu de Xristu supra lu pectu de chillu corpu mortu&". Andaru chillj et ficheru comu sanctu Benedictu li avia dictu: cusì suctirraru a chillu corpu, e da tandu innanti non fo plu desuctirratu. Parla sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi a Petru: «Adùnati, Petru, de quantu meritu era sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu dananti Xristu: ki la terra non potia regiri lu corpu de chillu monacu, p&Kir&k zo ki q&Kua&kn&Kdu&k si partiu da lu monasteriu non avia avuta la gr&Kati&ka e la b&Ke&kn&Ke&kdictione de sancto B&Ke&kn&Ke&kdictu». Petru rispundi e dichi a sancto Gr&Kegoriu&k: «Ben mi adugnu de lu meritu de kistu, e pensandu la vita de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sturdiscu». #XXV.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki unu monacu si era cussì mobili, ki in lu monasteriu &Csuo non voleva stare&c. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu reprindendulu spisse fiati a kistu monacu, ki illu divissi remaniri a l'ordini, lu monacu non lu ascutava; ma p&Kri&kgava lu monacu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu cu&Km&k multi prigerii, ki lu lassassi andari. Unu iornu, per la grande incrischenza ki fachìa kistu monacu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu quasi iratu &Kcom&kmandau ki &(k&)illu si partissi. Exendu lu monacu da lu monasteriu, ascont&[&Kr&k&]auli unu grande dragune standu venendu inver lu monacu cum la bucha aperta. Videndu zo, lu monacu cu&Km&k grande pagura acommenczau a gridari cu&Km&k grandi vuchi e dichìa: &"Curriti, curriti, ca kistu dragune me vole divurari!&" Currendu li monachi, non truvaru lu dragune, ma truvaru lu monacu spaguratu e tremandu, e minàrullu allu monasteriu: e da tandu killu monacu p&Kru&kmise de non si partiri may da lu monasteriu; e como p&Kru&kmise, cussì s&Kir&kvau, poy ca p&Kir&k la oratione de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avia vidutu lu demoniu in forma de dragune, lu quali sicutava avanti, p&Kir&k peccatu, non lu videndu. #XXVI.@ «Non vollu tachiri - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - chillu miraculu kj ricunta&[&Kva&k&] unu gentili homu ki si clamava Antoniu. Kistu Antoniu cuntava ki soy patri avia unu soy infanti, lu quali ià era librusu, a tantu ki li pili ià li eranu caduti e la pelli si lli accommenczava ad impustuliri. Fo mandatu kistu malatu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, e mantinenti fo arrindutu in la sanitate la quali avia avuta avanti». #XXVII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu non vollu tachiri zo ki cuntava unu discipulu de sanctu B&Ke&knedictu, ki avia nomu Peregrinu. E chistu monacu ricuntava ki una fiata era unu fidili homu, et era obligatu ad unu soy credituri; e non $66$avendu illu unde arrendere lu debitu, pensau de recurrere a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Vinni kistu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu e ricuntauli la necessitate sua, comu unu soy crediture lu stringìa troppu p&Kir &kdudichi soldi ki &Cli&c avia a dari e non li avia. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu &Cgli&c respusi ki illu non avia kisti dudichi soldi, ma pir tantu &Kcun&ksulaulu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu mellu ki pocti &Ce&c dìxelli: &"Va e torna a mmi da cha a tri iorni, ca eu non aiu ogi zo ki ti dare&". Intra killi dui iorni sanctu Benedictu &Csì&c se dede in or&Kati&koni: allu terzu iornu killu poveru homu sì vinni a sanctu Benedictu, &Ce&c supra la cas&[s&]a de lu monasteriu, la quali era plina de formentu, subitamenti che apparseru #XIII@ soldi. Li quali &Kcom&kmandau sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ki li fusseru purtati; e standuli portati, dedili a chillu poveru homu e dìxelli: &"Li dudichi soldi arrendi a lu toy crediture, e lu unu ki resta, ti nde fa le spise tornandu in casa tua&"». Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k, e dichi ki chisti miraculi intise ipsu da killi discipuli ki su m&Kin&ktuati da lu incommenzamentu de kistu libru. Unu homu era multu inimicu de unu autru, &Cet&c in tantu lu odia&[&Kva&k&], ki lu invenenau danduli a bivere &Cvenino&c; lu quali venenu, ià sia zo ki non lu auchidissi, a killu ki lu biviu, mutaulli in tal maynera la pelle, ki paria librusu. Fo minatu kistu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu e fo retornatu in la sua sanitati ki era ananti: ka mantanenti ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu tuccau, tuctu killu malvasu culure, ki p&Kir&k sua varietate dava in lebra, mantanenti sp&Kar&ksi, &Ce&c killu homu remase sanu e salvu. #XXVIII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki in killu tempu q&Kua&kn&Kdu&k fo killa grandissima caristia &Cin&c Campagna, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu a diversi bisonnusi quasi omne cosa ki avia allo monasteriu dava: in tantu ki allo monasteriu non ch'era remasu si non unu pocu de oglu in unu vassellu de vitru. Vìnnichi unu clericu, ki era subiaconu et avia nomu Agapitu, e p&Kri&kgava multu a sanctu Benedictu ki li facissi dari unu pocu de oglu. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, p&Kir&k zo ki avia intendimentu de omne cosa dare in terra, a zo ki in chelu acquistassi, &Kcom&kmandau a killu monacu ki nde avia a ffari, ki divissi dari killa pocu de oglu ki nch'era remasu, a killu Agapitu. Lu celleraru audiu le parole de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ma non dede oglu allu clericu. Standu unu pocu, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu adimandau si era factu zo ki illu avia commandatu; lu celleraru rispuse ki no, ca si illu dava killa pocu de oglu, allu monasteriu non che remania niente. Audendu zo, sanctu Benedictu iratu &Kcom&kmandau ki killu vassellu de $67$vitru uve era lu oglu, fossi gectatu p&Kir&k la finestra, a zo ki allu chellaru non remanissi cosa p&Kir&k (la) inobediencia. Sucta la finestra p&Kir&k la quali fu gectatu killu vassellu de vitru, sì nche era unu grande dirrupu de petre aspre: gictatu killu vaxellu, remase sanu e non si speczau, nen si spasi lu oglu ki nch'era. Tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu &Kcom&kmandau ki fussi datu killu vassellu cum lu oglu a killu clericu ki lu avia adimandatu; e tandu clamau tucti li monachi, e reprise allu chelleraru de la inobediencia e de la superbia. #XXIX.@ Facta kista rep&Kre&khensione, illu se dedi in oratione cu&Km&k killi monachi. In killu locu duve stava in or&Kati&koni sanctu Benedictu cum li mona&[&Kchi&k&] sì nch'era una bucti de oglu, vacante, et era cuperta da supra. Standu in orationi sanctu Benedictu, la bucti sì se acommenczau ad implere de oglu, e tantu, kj lu oglu crischendu, si levava lu cupune da supra, e crissìa tantu lu oglu, ki spandia in terra; videndu zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu cessau de la or&Kati&koni, e comu illu cessau de la or&Kati&koni, cussì cessau lu oglu de crissere. Tandu clamau sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu allu celleraru e reprìsellu, et ammagistraulu ki illu divissi avire fide a Deu et humilitate de obedire allu soy p&Kre&klatu. Tandu lu celleraru, rechipendo killa correptione, accommenzausi a v&Kir&kgugnare intra si midemi: ca sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu la virtute de Deu, la quali illu p&Kri&kdicava, sì la &Kcun&kfirmava pir miracul&[&Kos&k&]i operi; nen era nixunu ki dubitassi de le p&Kro&kmissioni ki fachìa sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu: ca in una hura, pir unu vaxellu de vitru quasi leiu de oglu, ki dede pir amuri de Deu, rechippi una bucte plina de oglu. #XXX.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki unu iornu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu volci andare a visitare lu oratoriu de Sanctu Iohanne, lu quale era in chima de la muntagna; e comu illu andava, ascontrauli lu demoniu in specie de medicu, e portava in manu unu cornu et unu trìpidu. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu adimandau: &"Uve vay?&" Killu respuse: &"Eu vau a medichinare li monachi&". Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu andau allu uratoriu, e finuta sua or&Kati&kone, mantanente [tornau. Lu demoniu] trovau unu monacu ki alczava acqua, e comu illu alzava l'acqua, cussì lu demoniu li intrau in corpu, et affligìalu multu. Tornandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, e videndu killu soy monacu cussì afflictu da lu demoniu, dèdilli una inbuchata, e mantinente lu demoniu se partiu da ipsu, in tal ki lu demoniu non ausau tornare plu a killu monacu. Petru sì fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eu vorria volenteri sapiri si sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu kisti tanti miraculi, ki Deu fachìa p&Kir&k ipsu, fachìa p&Kir&k virtuti de or&Kati&koni, oy ki Deu li avia data tanta gr&Kati&ka e potestate, ki comu illu volia, cussì fachìa». $68$Sanctu Gr&Kegoriu &krespunde e diche ki li p&Kir&ksuni ki devotamenti se accostanu a Deu quandu veninu in casu de necessitate, Deu fa miraculi p&Kir&k loru, alcuna fiata p&Kir&k virtute de or&Kati&koni, alcu&[&Kna&k&] volta p&Kir&k potestate ki Deu li duna. E zo prova sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki sanctu Iohanne evang&Ke&klista diche in lu Evangeliu ki &"Deu dà potestate de essere filloli de Deu a killi ki rechipperu la fide de Xristu&". No è adunca de miravillare si Deu duna potestate ad alcuni sancti &Cpirsuni&c de fare miraculi, poy ki li duna potestate de essere filloli soy p&Kir &kgr&Kati&ka. Zo prova e&Ktiam&kdeu sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k duy exempli de sanctu Petru ap&Kostu&klu. L'unu è, ki illu resussitau p&Kir&k or&Kati&koni una femina ki avia nome Thabita; poy appressu, per &Ksorcis&kma de sanctu Petru subitamenti foru morti duy &Kpir&ksuni, maritu e mulleri, ki avianu nomu l'omu Anania e la fimmina Safira, e p&Kir&k una menzogna ki dixe&[&Kro&k&] a sanctu Petru subitamente foru morti. Adunca bene è p&Kru&kvatu ki alcune volte li sancti &Cpirsuni&c p&Kir&k virtuti de or&Kati&koni inpetranu miraculi, alcune volte p&Kir&k potestate ki Deu loru duna. Et a mmaiure &Kcun&kfirmacione, sanctu Gr&Kegoriu&k ricunta duy miraculi de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, l'unu de li quali fo factu p&Kir&k virtute de or&Kati&koni, e l'autru p&Kir&k potestate ki Deu li dedi. #XXXI.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki allu tempu de li Gothi fo unu hereticu de la heresia de Arriu, lu quali avia nume Zalla, e zo fo allu tempu de unu re gothu ki si clamava Totila. Kistu Zalla hereticu cu&Km&k tanta ira e mala volla p&Kir&ksecutava li fidili xristiani, ki quandu alcunu, oy religiusu oy clericu, li incappava in manu a ssoy putiri, iammay non de scappava &Cvivo&c. Unu iornu kistu Zalla, p&Kir&k una sua grande avaricia, prise unu villanu e tormentaulu multu, a zo ki li puctissi levare tucte le soy cosi. Lu villanu, volendu scappare da quilli tormenti, dixe a killu Zalla ki tucti li soy cosi avia arriconmandati a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Audendu zo, killu Zalla fiche ligare a killu villanu e fachi&[&Ka&k&]ssìlu andare davanti lu cavallu, a zo ki li monstrassi cuy era kistu B&Ke&kn&Ke&kdictu allu quale li avia arricommandate kille cose soy. Lu villanu, cussì ligate le manu da retu, lu mina&[&Ko&k&] a lu monasteriu duvi era sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu; et intrandu a lu monasteriu, trovau a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sulu, avanti la cella sua e ligìa. Tandu si voltau lu villanu a killu Zalla, ki era multu crudili, e dìxelli: &"Kistu è B&Ke&kn&Ke&kdictu lu quali eu ti dixi&". Zalla guardau a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu cu&Km&k furia, et acconm&Ken&kzau a gridare cu&Km&k grandi vuchi e dichìali: &"Lèvati e dami le cose ki rechipisti da kistu villanu!&" Audendu zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu levau li ochi soy da lu libru duvi legìa e sguardau allu villanu: e videnduli ligate le manu da retu, sì tostu ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sguardau allu villanu, cussì mantanenti le manu li foru exolte, e sì tostu, ki nulla pirsuna sì tostamenti l'averia pututu sòllire. Standu soltu lu villanu e liberu, killu Zalla videndu tantu $69$putiri de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, kì sulu sguardandu cu&Km&k li ochi sì solci le manu de killu ki era ligatu, subitamenti cadiu in terra, et inclinandusi alli pedi de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, arricommandausi alli or&Kati&koni soy. Tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu non si levau da la lectione, ma fiche clamare li monachi e conmandauli ki divissinu minare intra lu monasteriu a killu Zalla e fareli curtisia. Tandu li monachi lu minaru a lu monasteriu, e fìcheruli plachire, e poy lu retornaru a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu ammoniu ki divissi cessare de tanta crudelitate quanta illu avia avuta. Partendusi, kistu Zalla non molestau plu a killu villanu, allu quali avia soltu le manu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, non tuccandu, ma sulamenti sguardandu. Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k e diche a Petru: «Ben vidi, Petru, ki alcuni fiati li p&Kir&ksuni ki si accostanu familiarimenti a Deu, p&Kir&k potestati ki Deu li &Kcon&kchede fàcuni alcuni miraculi: comu ti poy adonare in kistu miraculu ki è dictu, p&Kir&k lu quali poy vìdere ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu mitigau la gran crudelitati de killu Zalla, e solci le manu de killu rusticu e cussì tostamenti: la quali &Ccosa&c non pocti essere si non p&Kir&k grande potestate. Ancora - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - eu ti vollu cuntare unu autru miraculu, p&Kir&k lu quali ti poy adonare ki li sancti alcuna fiata, non p&Kir&k potestati, ma pir devote or&Kati&koni, impetranu da Deu alcuni miraculi». #XXXII.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki unu iornu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu era andatu cu&Km&k li autri fr&Kat&ki oy monachi fori a lu campu, ad operare; e standu illu fori de lu munasteriu, unu poveru homo, ki era de una casali, portava unu soy fillu mortu in bracza, e veniasìnde allo monasteriu a chircari a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Venendu kistu homu allu monasteriu, fòli respusu ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu era fora a lu ca&[&Km&k&]pu culli autri fr&Kat&ki; audendu zo, killu poveru homu lassau lu corpu mortu de soy fillu davanti la porta de lu monasteriu, et illu cu&Km&k grande turbatione e dulure andau a chircare a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. In killa hora sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu tornava da lu campu cu&Km&k li autri fr&Kat&ki. Videndu killu homu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, accommenczau a gridare &Ccum&c grandi vuchi e dichìa: &"O sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, arrendimi meu fillu!&" Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu respuse e dìxelli: &"Et eu ti levai toy fillu?&" quasi dicat: &"non&". Lu poveru homo &Cli&c respuse e dixe: &"Meu fillu è mortu, veni e resuscitalu!&" Audendu zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu dixe alli monachi: &"Partitivi, fr&Kat&ki, ca kiste cose - zo è de resuscitare morti - non convene &Cad&c&K &k&Cnuy&c, si no alli sancti ap&Kostu&kli: ca kista gravicza non la potimu portare, im p&Kir&kò non la divimu pillare&". Killu poveru &Chomo&c, allu quale plu tuccava lu factu, iurau a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ki da llà non se parteria, si illu non resuscitassi lu fillu soy. Audendu zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu spiaulu: &"Duvi è toy fillu?&" &CChillo&c respusi: &"Lu corpu de meu fillu sì è alla porta de lu toy monasteriu&". Andandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu cu&Km&k li aut&Kri&k fr&Katr&ki $70$allu monasteriu, et videndu lu corpu mortu de lu fillu de killu homu, aginuchausi sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu in terra e stisesi supra lu corpu de killu mortu, e p&Kri&kgandu a Deu dixe: &"Deu, eu te p&Kre&kgu, non guardari alli peccati mei, ma sguarda alla fide grande ki avi kistu homu, ki adimanda ki soy fillu sia resuscitatu, e p&Kir &kla sua fide arrendi la anima allu corpu&". Appena &Kcum&kpliu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu kiste parole, e subitamenti fo arre&[&Kn&k&]duta la anima allu corpu, et accommenczau killu ki era statu mortu a ppalpitare e mòverese. Tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu lu prise p&Kir&k la manu et arrendiulu sanu e vivu a soy patre. Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Vidi, Petru, ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu zo non fiche p&Kir&k potestate, ma p&Kir&k devote or&Kati&koni, e p&Kir&k zo illu si agin&[&Ko&k&]chau in terra ad impetrare». Petru sì dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Si le cose ki tu dichi su cussì, bene provi zo ki tu ày dictu; ma eu ti p&Kre&kgu - diche Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - ki tu mi diki si li sancti homini potinu impetrare da Deu zo ki illi volinu, e si zo ki illi desianu aianu da Deu». #XXXIII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche a Petru ki non omne cosa ki li sancti p&Kir&ksuni volinu e dimandanu, sempre àvuni da Deu: et a zo, duna illu dui exempli. Lu primu &Csì&c è, ki sanctu Paulu ap&Kostu&klu, lu quali fo tantu altu p&Kir&k &Kcon&ktemplatione, e minatu fine allu terzu chelu, e tamen dimandau a Deu ki illu non fussi molestatu de peccatu [de carni, e non lu appi] da Deu. «Et e&Ktiam&kdeu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - eu ti vollu cuntare unu factu lu quale sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu volce, e non lu appe da Deu». Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu appi una soru, la quale se clamava Scolastica, e kista da pichulitate fo &Kcon&ksecrata a Deu; et ipsa lu solia veniri a visitare una fiata l'annu, a la quale sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu schindia a vidire, ad unu locu appressu una possessione ki era de lu monasteriu. Una volta, venendu sua soru a visitare sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, schise cu&Km &kalcuni soy discipuli, e tuctu killu iornu occuparu a llaude de Deu, e maniaru tarde. Standu illi in tavula e la hura tardandu, Scolastica p&Kri&kgau a soy fr&Kat&ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, ki li plachissi de remanire killa no&[&Kc&k&]te in là, a parlari de lu statu de vita eterna. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu respuse: &"Ki &Cè&c zo ki dichi, soru? in nulla maynera eu porria remanire fori de la chella la nocte&". Tandu era tanta serenitate all'ayru, ki nullu nebulatu che paria. Scolastica, audendu le paroli de $71$soy f&Kra&kti sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, comu non che volia remanire, stise le manu chicati supra la tabula, e la testa intra &Cle&c&K &k&Cmano&c, e fachìa p&Kri&kgerii a Deu. Levandu Scolastica la testa, mantinenti foru facti troni et lampi e tanta choia e ventu, ki nen sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, nen li soy &Kcum&kpagnuni putiano exìre da lu limitaru de la porta: e zo intravinne p&Kir&k la peticione ki fiche sancta Scolastica a Deu. Videndu zo, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu acconm&Ken&kczausi quasi a turbari, p&Kir&kò ca non potia tornare allu monasteriu, e dixe a sua soru: &"Deu omnipotenti ti p&Kir&kduni, soru: ki è zo ki ày factu?&" - e zo dichìa p&Kir&k killu gravusu tempu ki avia impetratu da Deu ki fussi -. Sancta Scolastica respusi: &"Eu ti p&Kri&kgai ki tu remanisse in ka, sta nocte, a zo ki me &Kcon&ksolassi de vita eterna, e non mi volisti exaudire; p&Kri&kgai a Deu, et illu, b&Ke&kn&Ke&kdictu sia, mantinenti me exaudiu: ora, si tu ti poti partire, pàrtite securamenti e vatinde allo monasteriu, e lassame sula!&" - e zo dichìa p&Kir&k tantu, comu l'omu dichissi: &"nen gredu nen gratia a cti, modu, si tu non ti nde parti, ca non poy&" -. Tucta killa nocte minaru lu fr&Kat&ki e la soru in viglu, in or&Kati&koni et in parole de Deu. «Beni mi pari adunca - dice sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - ki li sancti p&Kir&ksuni non omne cosa ki volinu àvuni da Deu: ca sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu p&Kir&k sua volla non vulia remanire killa no&[&Kc&k&]te fori lu monasteriu, e t&Kame&kn che remase &Kcon&kt&Kra&k sua volla. Non ne divimu meravillare - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - si killa femina - zo è sancta Scolastica - pocte plu davanti Deu in killa peticione: ca zo fu pirò ki plu amava et avia maiur caritate inver soy fr&Kat&ki, ca inver ipsa; et im p&Kir&kò ki sanctu Iohanni evang&Ke&klista diche ki &"Deu è caritate&", sancta Scolastica, avuta maiu&Kr&k caritate in killu locu, fo plu exaudita da Deu». Petru sì parla e diche a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eu &Kcun&kfexu ca multu mi plache zo ki tu dichi». #XXXIV.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k diche ki poy de kistu factu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu retornau allu monasteriu, e lu terczu iornu, standu illu alla chella, sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu levau li ochi all'ayru, et victi ki la anima de sua soru sancta Scolastica era partuta da lu corpu e muntava in chelu in simillanza de palumba. Videndu zo sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, comu la anima de sua soru sì glori&[&Ko&k&]samenti andava in chelu, regraciau a Deu, e clamau li monachi et annuncia&[u&]li la morti de sua soru, e mandauli illà uvi era stata morta; e fiche portare lu corpu soi e fichelu suctirrare a lu monasteriu, in una sepultura ki avia factu fare sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu pir sì: convenibile cosa &Cfo&c adunca, ki kisti p&Kir&ksuni - zo è sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu e sua soru sancta Scolastica - fosseru iunti insembla in sepultura, comu illi eranu stati iunti in vita p&Kir&k una &Kcon&kcordia e voluntati de &Ksir&kvire a Deu. #XXXV.@ $72$Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki unu autru tempu unu diaconu ki &Cse&c clamava S&Ker&kvandu, lu &Cquale&c era abbate de unu monasterio ki era in Campagna, e kistu monasteriu era statu hedificatu da unu nobili homu ki si clamava Pat&Kr&kici&[&Ki&k&]u, kistu abbate vinne a visitare sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, comu era custumatu; e visitavalu &Cper&c tantu, a zo ki illu intendissi insignamenti de vita eterna, e paroli de li quali illu in alcunu modu se potissi recriari spiritualimenti. Vinendu la hora de pusari, in menczu de killu locu sì nche era una turra, e sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu si repusava supra la turra, e subta lu solaru fo collucatu killu abbati ki se clamava S&Ker&kvandu. Da killu locu baxu, duvi stava killu abbate, fine supra la turra, duvi stava sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, sì nche era una scala; davanti killa turra sì nch'era unu largu habitac&Ku&klu, uve stavanu li c&Kum&kpagnuni de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu e de kistu abbati. Standu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu supra la turra, li autri fr&Kat&ki la nocte si repusavanu, e sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu se mise alla finestra de killa t&Kur&kra, e p&Kri&kgava a Deu. Et eccu ki vidi venire ipsu una luche spasa ki fugava tucta obscuritate, et era tanta, ki paria maiuri ca la luche de lu sule; e paria tandu a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu una cosa multu meravillusa: ki tuctu lu mundu insenblamenti fossi recoltu in unu radiu de sule, et era misu davanti li ochi de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Standu intentu a vidiri killa luchi, victi in menczu killa luche la anima de unu ep&Kiscup&ku de Capua, ki si chamava Germanu, in una spera de focu, ki era portata da li ang&Ke&kli in chelu. Tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, volendu avire testimoniu &Cde chesta cosa&c, chamau una e duy e tre volte killu abbate ki dormia sucta la turra, cu&Km&k grandi clamuri. Audendu la vuche de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu killu abbate, e revillanduse tuctu turbatu, vidi parte de killa luche, ki ià accommenczava a sparire. E tandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu recuntau a killu abbate, ki stava stupefactu, kistu miraculu ki avia vidutu. Mantanenti sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu mandau allu castellu de Munte Casinu, ad unu prudu homu ki avia nume Theop&Kro&kbu, e mandauli a diri ki illu mandassi killa nocte mideme unu missaiu a Capua, a sapire ki fussi de lu ep&Kiscup&ku ki avia nume Germanu, e fachèssillu a ssapire a sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. Mandau killu homu mantinente unu missaiu a Capua, e sappi lu missaiu ki lu ep&Kiscu&kpu era statu mortu in killa hura propia et in killa nocte ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avia viduta la anima sua in menczu de killa luche. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Cosa miravillusa è killa ki ày dicta, ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu avissi vidutu tuctu lu mundu insemblementi sucta unu radiu de sule. Et im p&Kir&kò - dichi Petru - im p&Kir&kò ki eu non lu p&Kru&kvay iammai, non poczu pensare in ki guisa pocte essere statu factu». $73$Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche a Petru: «Teni certamente, Petru, ki la anima ki vide Deu soy creature, leia cosa è vìdere tucta la creatura: ca mayur cosa &Cè&c vìd&Ker&ke una pocu de Deu, ca vìdere omne cosa ki è creata: ca in la vista de Deu se stende tuctu lu putire de la creatura, in tantu ki quasi la anima ki vide a Deu è supra tuctu lu mundu, et e&Ktiam&kdeu supra si midemi; sì ki, videndu a Deu se amplia in si midemi, e guardandu a ssì se exalta [e] vidi comu è pichula e breve cosa omne autra cosa da fori de Deu. Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, adunca, lu quali po&[&Kc&k&]te vidire killa luchi insembla e li angeli retornanti in chelu, e zo non pocti vidire si non in lu lume de Deu, non è adunca de miravillare si illu victi lu mundu insemblatu: ca tandu quasi ipsu era fori de lu mundu, &Cstando&c e videndu a Deu. Quandu adunca lu mundu chi fu app&Kri&ksentatu, non è da cridere ki lu chelu e la terra e li autri elementi fusseru inpichuluti, ma la vista de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, p&Kir&k putiri de Deu, fo ta&[&Kn&k&]ta crixuta, ki pocti zo vidire: ca in killa luchi ki paria &Ca&c&K &k&Cli&c&K &k&Cocchi&c de fori, dintru avanti era stata la luche de Deu, la quali avia sublevatu lu ochu de la menti de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, p&Kir&k virtute de la quale li paria pichula omne creatura». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eu canuscu bene chi avanti eu non ti avia intisu p&Kir&k la mia tarditati e grussicza; ma poy ki tu mi ày expostu lu dictu toy, eu ti aiu intisu. Ma p&Kir&k tantu eu te p&Kre&kgu ki tu torni a rrecontare de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ». #XXXVI.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «Ben mi plache, Petru, recuntare de kistu venerabile patre - zo è de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu - ; ma eu sì lassu ki eu non dicu alcuni de li facti soy, p&Kir&kò &Cche&c eu mi sp&[&Kr&k&]exu de volire recuntari multi miraculi de li autri patri sancti. Non p&Kir&k tantu eu vollu ki tu sachi ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, intra li autri virtuti e gr&Kati&ke e miraculi, p&Kir&k li quali illu resplandia in lu mundu, sì appi virtute de insignare: ca illu fiche la &"Regula de li monachi&", la quale si è de grande discrectione et ornata de belle parole, p&Kir&k la quale Regula ki voli sapire la vita e li acti de &Csancto&c B&Ke&kn&Ke&kdictu, lega in killa sua Regula; ca unu sì sanctu homu comu fo sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, non pocte altrumenti insignare ad altri, si non comu illu vivia» - tantu vol dire, comu si dichissi ki illu servava in sì zo ki illu insignava ad altri -. #XXXVII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki in killu annu ki illu divia morire - e fo mortu -, [alcuni monachi conversandu cum sicu], alcuni autri monachi standu luntanu da illu, annunciau lu iornu ki divia morire: a killi ki eranu cu&Km&k sicu, pir paroli, e &Kcom&kmandau loru ki non lu divisseru dire; all'autri ki non eranu p&Kri&ksenti sì li apparse e dìxelli: &"Q&Kua&kn&Kdu&k videriti lu tal signu, saczati ca eu trapasserò&". Et $74$approximandu lu tèrmune de la morte, sey iurni ava&[n&]ti sì si fichi aperire la sepultura, e mantanenti &Cfo&c agravatu de una forte febre, in tantu ki allu sextu iornu se fiche portare allu horatoriu da li discipuli soy, e si apparichau alla morte, prindendu lu corpu e lu sangui de nostru segnure Ihesu Xristu; et intra le manu de li discipuli soy, alcza&[&Knd&k&]u le manu in chelu e priga&[&Knd&k&]u a Deu, cu&Km&k la or&Kati&kone in buccha arrendiu lu spiritu a Deu. Tandu a duy monachi, ki l'unu era alluntanu, e l'autru stava in or&Kati&konj alla chella, appressu lu locu duve era mortu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, apparsi una midemi visione. E paria a kisti monachi ki illi vidisseru una via &Kcu&kverta de pallii et illuminata de infiniti lampi; kista via acconm&Ken&kczava da la chella de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu e stendìassi fine in chelu; in la fini de kista via - zo è in chelu - sì paria ki nche fussi unu homu multu honoratu in vestimentu et in pirsuna, e kistu homu adimandava a kisti monachi a ccuy era facta la visione, e dichìali: &"De cui este kista via?&"; li monachi respundianu e dichìanu: &"Non sapimu&"; e killu sì lloru dichìa: &"Kista via sì este p&Kir&k la quale lu amicu de Deu - zo è sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu - sì munta&[u&] in chelu&". Tandu kisti monachi canuscheru certamente, p&Kir &kkillu signu ki avianu vidutu, ki sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu era trapassatu de kista vita. Lu corpu de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu tandu &Csi&c fo sucterratu a lu oratoriu de Sanctu Iohanne Baptista, lu quali avia hedificatu ipsu, distrugendu avanti unu altaru lu quali era statu factu p&Kir&k li infidili in honure de unu ydolu ki si clamava Apollo. #XXXVIII.@ «Sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu e&Ktiam&kdeu in killu locu duvi habitava inprimamente, c'ave nume Subblacu, Deu, p&Kir&k li meriti soy, sì nche monstra multi miraculi p&Kir&k fini allu iornu de oye, dù&Km&kmodu la gente chi aiano fide e devoctione». Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki tandu novellamente intravinne ki una fimina impachuta, in tantu ki avia p&Kir&kdutu lu sensu, ki andava p&Kir&k munti e pir valli e p&Kir&k campi e p&Kir&k sillvi, de nocte e de iornu, comu pacha, et in nulla parte se repusava si non duve la stankitate la iungìa; et unu iornu, andandu cussì pachiscamente, a&[&Kdi&k&]vinni in killa gructa duve sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu inprimamente avia factu penitencia; e non sapendu killa femina killu locu, intràuchi: lu matinu si levau killa fimina cussì sana e saia, comu iammay non avissi avutu mancamentu de sinnu, e remasi in killa sanitate mentre ki vippe. Petru sì fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Ki è zo, ki nuy vidimu li miraculi de li sancti martiri, ki multi fiati Deu fa plu miraculi, in unuri de unu sanctu, in unu locu ubi lu corpu soy non &Kser&krà suctirratu, ma sulamenti chi seràuni alcun&Ki&k reliquii, ca non si fàchino in killi loki uve &Cilli&c su sucterrati?». $75$Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, certa cosa è, ki duvi li corpi de li sancti su p&Kir&k loru p&Kri&ksencia, Deu sì nche mustra multi miraculi, specialemente invere killi p&Kir&ksuni ki devotamente che vàunu; ma p&Kir&kò ca de li simplichi p&Kir&ksuni multe fiate se pote dubitare ki li sancti non exaudiscanu a le p&Kri&kgerii ki non devotamenti su facte in killi loki ubi non su prisenti, &Ca livari chisto dubio, Dio multe fiate sì mostra multi miraculi in chilli lochi dove li corpi de li sancti non so presenti&c; e zo è rraiuni, kì li p&Kir&ksuni tantu àvuni maiuri meritu de la fide loru, quanto conuschinu ki li corpi de li sancti non su prisenti &Cillà&c&K, &k&Cma&c&K &k&Cper&c&K &k&Cvirtuti&c chi su p&Kri&ksenti». E zo &Kcun&kfirma p&Kir&k unu dictu de Xr&Kis&ktu: Xr&Kis&ktu dixe alli discipuli soy: &"Si eu non mi parterò da vuj, lu Spiritu sanctu non virrà a vuj&". Dichi sanctu Gr&Kegoriu&k: «Cu&Km&k zo sia cosa ki lu Spiritu sanctu semp&Kri&k may p&Kro&kcheda da lu Patre e da lo Fillu, ki è zo, ki lu Fillu sì diche: &"si eu non mi parterò, lu Spiritu sanctu non virrà&", cu&Km&k zo sia cosa ki lu Spiritu sanctu jammay non se parte da lu Fillu?». Respunde e diche sanctu Gr&Kegoriu&k ki, im p&Kir&kò ki li discipuli eranu usati a vidire Deu in carne - zo è Xristu - cu&Km&k li ochi corporali, non sapianu canuschire Deu spiritualimente; et in p&Kir&kò tantu volce dire Xristu: &"Si eu non subtragerò la vista corporale, vuj non saperiti conuschire a mmi et a Deu spiritualemente&". Petru sì diche a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Plachemi zo ki dichi». Santu Gr&Kegoriu &ksì parla e diche a Petru: «Ora may bastimo de parlare de sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, p&Kir&kò ca eu vollu parlare e dire de li miraculi de li autri sancti patri». %TERZU LIBRU $77$Parla sanctu Gr&Kegoriu&k e diche a Petru: «O Petru, quandu eu sguardu a li patri sancti ki foru in li tempi vichini et in vichini paysi, paremi ki eu aia tacutu le op&Kira&ktioni lontani e mayuri: e sp&Kici&kalemente - diche ipsu - paremi ki lu miraculu de unu sanctu ep&Kiscup&ku de Nola, ki avia nume Paulinu, aia adim&Kin&kticatu» - Nola è appressu Napuli. - Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k adunca de kistu Paulinu: lu quali dichi sanctu Gr&Kegoriu&k &Cche&c fu de maiur&Ki&k virtuti ca multi autri de li quali illu à factu m&Ken&kcione in li libri de supra; e fo kistu de tanta sanctitate, ki multi sancti p&Kir&ksuni se animavanu ad op&Kir&ka de virtuti currendu allu soy exemplu. P&Kir&k dictu adunca de multi sancti e venerabili p&Kir&ksuni, lu nume de kistu Paulinu era de multa grande sanctitate; «et eu - diche sanctu Gregorij - criiu tantu a kisti, comu si eu le cose ki intisi de loru, avissi vidute cu&Km&k li oki mei». #I.@ Recunta adunca ki a lu tempu ki una gente ki appe nume Vandali intraru in Ytalia, p&Kir&k loru feriza e putire tandu si dissavitau una grande parte de Ytalia, e specialemente si nde minaru multi p&Kri&ksuni de Campagna in Affrica - Affrica alcuna fiata significa la tercza parte de lu mundu, ca lu mundu se parte p&Kir&k li savij antiqui in tri parti: l'una se chama Asia, e kista parte tene tuctu lu levante; la secunda parte se chama Affrica, e kista parte sì tene tuctu lu terczu de lu ponenti; la tercza se chama Europa, e kista parte &Csì&c tene quasi parte de la tramontana &Ce&c parte de lu menczu de lu ponente -. Minati ste p&Kri&ksuni in Affrica, sanctu Paulinu sì lli p&Kru&kvidia de limosini. Poy ki appi datu omne cosa, unu iornu vinne una vidua, e dìxelli comu soy fillu era in prisunia de lu generu de lu re de li Vandali, e p&Kri&kgava killa vidua a sanctu Paulinu, ki li dessi alcuna elemosina p&Kir&k la quale illa poctissi recactare soy fillu de prisunia. Sanctu Paulinu, videndu ki non avia ki li dare altro ca si midemi, dixe a killa vidua: &"O dopna, eu non aiu altro ki ti dare, si non a mmi midemi: andamu insemblamenti, et eu vollu remanire in prisunia, e toy fillu sia liberatu&". Audendu zo, killa vidua cridia ki sanctu Paulinu non dichissi zo p&Kir&k &Kcom&kpassione, ma &Cche&c &Csse&c fachissi gabbu. Sanctu Paulinu, s&Ki&kc&Kun&kdu homu ki illu era bellu parlature e scienciatu homu, sì accertau a killa vidua $78$ki zo ki illu dichìa non lu dichìa p&Kir&k gabbu, ma a ctuctu viru. Parteruse insenbla - zo è sanctu Paulinu e la matre ki avia soy fillu in prisunia - et andarusinde in Affrica, duvi era prisune lu fillu de killa vidua. Andandu in là, app&Kri&ksentausi a lu generu de lu re e p&Kri&kgaulu killa vidua ki li divissi rendere soy fillu. Killu, arrecordanduse de una victoria ki avia avuta e muntandu in superbia p&Kir&k zo, non sulamente &Cno&c &Cli&c volce rendere lu soy fillu, nì e&Ktiam&kdeu la volce audire, mispreczandula. Videndu zo, killa vidua dixe a killu generu de lu re: &"Segnure, eu vi lasserò per sca&Km&kiu a kistu &Chomo&c - monstranduli a sanctu Paulinu -, e vuy &Cmi&c renditi meu fillu&". Sguardandu killu genneru de lu re a sanctu Paulinu, e videndulu de bellu aspectu, adimanda&[&Ku&k&]li ki arti sapia fare. Sanctu Paulinu li respuse: &"Eu non sachu fare arte, ma eu sachu cultivare ortu&". Audendu zo lu genneru de lu re, ki sanctu Paulinu sapia cultivare ortu, rechìppellu volenteri pir scamiu de killu fillu de killa vidua. La vidua, rechipendu soy fillu, si nde tornau a ssua casa in Campagna, e sanctu Paulinu remase in Affrica, s&Kir&kviture de lu genneru de lu re. Standu sanctu Paulinu in serviciu de lu ortu, e lu genneru de lu re intrandu spisse fiati all'ortu, accommenczau a pparlare cum sanctu Paulinu, ki era soy ortulanu, et adimandaulu de multe cose, e trovaulu saiu de omne cosa ki lu spiava, in tantu ki illu abandunau tucti li soy &Kcun&ksilleri, e guidàvassi p&Kir&k &Kcun&ksillu de sanctu Paulinu e dilectavassi multu de ipsu. Non p&Kir&k tantu sanctu Paulinu fachìa lu ortu, et omne iornu sì portava alla mensa de lu genneru de lu re belle herbe frische et odorifere. Unu iornu parlandu sanctu Paulinu cu&Km&k soy segnure, sì li dixe: &"Agi bona cura e sollicitudine in ki guisa se diia mantenire lu regnu, ca lu re tostu sì dive murire&". Audendu zo, lu genneru de lu re non lu tachìu: mantenente si nde andau allu re, e dìxelli comu illu avia intisu da unu soy ortulanu, lu quale era unu saviu homu, comu lu re divia tostu murire. Audendu zo, lu re dixe a ssoy genneru: &"Eu vorria vìdere volenteri a kistu homu ki ti à dictu kiste cose&". Soy genneru respuse: &"Killu lu quale mi porterà herbe virdi et odorifere, standu eu alla mensa, sachi ki killu è killu ki mi ave dictu kiste cose&". Standu lu re e soy genneru alla mensa, eccu Paulinu ki vinne portandu herbe a ssoy segnure. Videndu lu re a sanctu Paulinu, mantanente accommenczau a ctremare, e fiche dire. a ssoy genneru: &"Bene è viru zo ki tu mi dichi, de zo ki ti à dictu kissu toy ortulanu: kì sta nocte eu vidia alcuni iudici ki sedianu p&Kro&k tribunali, intra li quali era l'unu kistu toy ortulanu; e lu flagellu, zò ki&[&Kl&k&]lu putire ki eu avia avutu, sì mi lu levavanu. Ma p&Kre&kgute $79$- dixe lu re a ssoy genneru -, spiya e sachi ki homu è kistu toy ortulanu; ca eu - dixe lu re a ssoy genneru - non poczu pensare ki kistu homu sia si no alcunu grande factu, po&[y&] ki illu è de tantu meritu&". Lu genneru de lu re chamau in privatu a sanctu Paulinu, e spiyaulu multu suctilemente ki homu fussi. Sanctu Paulinu &Cgli&c respuse: &"Eu su toy servu, lu quale rechipisti p&Kir&k scamiu p&Kir&k lu fillu de la vidua&". Killu soy patrune, non standu &Kcun&ktentu de la resposta de sanctu Paulinu, sì li dixe: &"Eu non spiyu ki si' tu modu, ma ki homu fosti alla terra tua&"; e de zo lu sconiurau &Cmulto&c soy patrune. Videnduse tantu &Kcun&kstrictu sanctu Paulinu, ki bonamente non se potia &Cpiù&c negare, dixe comu alla terra sua illu era statu ep&Kiscup&ku. Audendu zo, soy patrune timiu multu, e cu&Km&k grande humilitate li dixe: &"Dimanda zo ki voy, e cu&Km&k grandi doni tornatinde alla terra tua&". Sanctu Paulinu sì li dixe: &"Eu ti dimandu sulamente unu dunu: ki tucti li prisuni ki tu ày de la terra mia, ki mi lli duni&". Mantanente foru chircati per tucta Affrica tucti killi prisuni ki fusseru de la terra de sanctu Paulinu, ki fusseru liberati e (ki fusseru) remandati alla terra sua cu&Km&k navi carricati de furmentu et altri victalli: cussì fo factu p&Kir&k reverencia de sanctu Paulinu. Da llì a pocu iorni lu re fo mortu, e lu putire ki avia avutu supra li Xristiani p&Kir&k li peccata loru, sì fo mancatu. &CE&c &Ccossì&c &Cfo&c &Cfacto&c ki sanctu Paulinu, p&Kir&k zo ki illu sappe a dire zo ki divia intravenire viraiamente de la morte de lu re, et illu e&Ktiam&kdeu lu quale sulu remase in s&Kir&kviciu de lu genneru de lu re p&Kir&k recactare lu fillu de la vidua, p&Kir&k sua reverencia multi foru liberati e retornati in loru terra: et in zo sanctu Paulinu secuta&[&Ku&k&] lu exemplu de Xristu, lu quale senza sua culpa volci morire, a zo ki de morte de peccatu liberassi a tucti nuy. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Audendu zo ki tu ài dictu de sanctu Paulinu, e canuschendu ki eu no poczu secutare lu exemplu soy, plui mi plache de plangere ca de parlare». Sanctu Gr&Kegoriu&k sì diche: «O Petru, la virtute de sanctu Paulinu è multu secreta. De la morte de lu quale in la ecclesia sua è scriptu ki, vinendu ipsu a morte p&Kir&k una dolla de lu latu, la càmmera duvi illu iacìa malatu fo grullata de unu grande terremutu, standu tucta l'autra casa firma, in tantu ki li p&Kir&ksuni ki li eranu intornu &Cfuron&c &Ctuctj&c spaventati de killu terremutu: cu&Km&k killu terremutu la anima de sanctu Paulinu se partiu da lu corpu. Non p&Kir&k tantu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k -, ià sia zo ki la virtute de sanctu Paulinu sia secreta, vegnamu alli miraculi palisi, li quali eu aiu intisi p&Kir&k dictu de p&Kir&ksuni religiusi, e de tali, ki in nulla maynera eu dubitu de lu dictu loru». $80$#II.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k de unu sanctu patre ki si chamava Iohanni. Kistu Iohanni, standu papa a lu tempu de li Gothi, se partiu de Ruma et andau a lu imp&Ker&kature, lu quale avia nome Iustinianu - e foru duy Iustiniani, unu vetranu e l'autru iuvene: kistu papa Iohanne andau a Ruma&[&Knia&k, a] Iustinianu lu vetranu -. Iungendu papa Iohanne a Ccorinthi p&Kir&k mare, fiche bisognu ki si trovassi unu cavallu, a zo ki illu putissi andare p&Kir&k terra. &CIllocu&c &Cera&c unu nobile homu, lu quale avia unu bellu cavallu e multu mansuetu, a lu quale cavalcava sua mullere; kistu gentilomu sì dedi lu cavallu a lu papa, cu&Km&k tale &Kcon&kditione, ki q&Kua&kn&Kdu&k lu papa de avissi unu autru &Kcon&kvenibile, li divissi remandare lu soy. Partendusi lu papa da Corinthi, appi unu autru soy cavallu, e remandau lu primu a killu gentilomu ki li lu avia imp&Kri&kstatu. Volendu unu iornu la mullere de killu gentilomu cavalcare killu cavallu, quantu avanti era statu domesticu, tantu &Cpoy&c tornau salvaiu: kì illu p&Kir&k li narichi gectava tantu flatu, e p&Kir&k tuctu lu corpu era cussì tempestusu, ki &Cnè&c killa nè autre lu putia cavalcare. Lu maritu de killa donna accommenczau a ppensare de dunde ve&Kn&knissi tanta salvaiume a killu cavallu; e pensandu ki zo era p&Kir&k miraculu, kì non plachìa a Deu ki, poy ki lu papa, lu quale era de grande sanctitate, avia cavalcatu killu cavallu, ki fimmina che divissi sedire, killu gentilomu videndu lu cavallu sì salvaiu, remandaulu a lu papa, e p&Kri&kgaulu multu ki lu divissi tenire. Venendu kistu papa Iohanne a Costantinopuli, duve era lu imp&Ker&kature, et intrandu alla chitate p&Kir&k una porta [ki si chama] Aurea, et exendu grande gente ad ascunt&[&Kr&k&]areli, in là sì nche era unu checu, e p&Kri&kgandu a lu papa, tuccandu&[&Kli&k&] li ochi cu&Km&k la sua manu, &Cmantinente&c arrecuperau la vista. E kistu miraculu intise da li antiqui soy sanctu Gr&Kegoriu&k. #III.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki unu autru papa, lu quale se chamava Agapitu, non multu poy de killu factu ki cuntau davanti, &Ca&c lu tempu midemi di li Gothi, pir loru accasuni &Cchisto&c Agapitu sì si nde andava in Grecia a lu imperature Iustinianu. Andandu kistu Agapitu pir Rumania, fòli aprisentatu unu malatu lu quale era czoppu e mutu, e tantu czoppu, ki non se potia levare da terra; e fulli aprisentatu, ki illu lu divissi curare. Kistu papa, videndu li parenti de killu malatu plangere, adimandauli si illi cridianu ki killu malatu p&Kir&k ipsu se poctissi curare. Li parenti de lu malatu &Csì&c respuseru ki illi cridianu ki, in virtuti de Deu e p&Kir&k autoritate de sanctu Petru la quale avia lu papa, aviano firma sperancza de la sanitate de killu malatu. Audendu $81$zo, lu papa mantanente &Cse&c dedi in or&Kati&koni, e levanduse de la or&Kati&kone apparichause a dire la missa; &Cdicta&c &Cla&c &Cmessa&c, davanti tuctu lu populu cumunicau a lu malatu, e factu zo, lu prise p&Kir&k la manu e rè&[s&]sellu: mantanente ki lu malatu rechippi lu corpu de Xristu, lu quale p&Kir&k multu tempu era statu mutu, accommenczau a pparlare. La gente ki stavanu in là, videndu zo, accommenczaru tucti a plangere p&Kir&k l'alegricza ki apperu; et apperu grande pagura e reverencia a lu papa, p&Kir&k zo ki lu papa, in virtuti de Deu, fiche killu miraculu, ki lu penatu fiche andare e lu mutu fiche parlare. #IV.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki una fiata unu ep&Kiscup&ku de Milana, lu quale avia nume Daci&(an&)u, sì si nde andava a killu midemi imp&Ker&kature - zo è Iustinianu - in Ruma&[&Knia&k&]. Venendu kistu ep&Kiscup&ku a Ccorinthi, fiche chircare unu allibergu, ki fussi de tanta grandiza, ki bastassi a ssì et a tucta la sua gente e &Kcum&kpagna; et intra le autre case, videcteru unu allibergu ki paria ki fussi bastivile a zo. Andandu illu per allibergare in là, intise da la gente de killu vichinanczu ki in killa casa non putia allibergare, p&Kir&kò ki gran tempu era dissabirgata p&Kir&k zo ki lu demoniu che fachìa multa molestia. Audendu zo, lu ep&Kiscup&ku dixe: &"&KCun&kczàtinche securamente, ca eu vollu combactere cu&Km&k lu demoniu&"; e fonche &Kcun&kczatu. Venendu a menzanocte, e dormendu lu ep&Kiscup&ku, eccu lu demoniu &[&Kgri&k&]dava vuchi in simillanza de leoni e balati de pecuri, gridate di asini e fischi de s&Kir&kpenti, gridati de porchi e de racti. Revillatu subitamente lu ep&Kiscup&ku a kiste gridate, levausi multu iratu inver lu demoniu, e gridava grandi vuchi e dichìa a lu demoniu: &"De, mischinu! tu, lu quale p&Kir&k tua belliza te levasti in tanta superbia, ki volivi &"mictere la sedia tua a pparu de Deu&", si' venutu in tanta miseria, ki ti fay simile modu alli leoni, modu alle pecuri, modu alli asini, modu alli s&Kir&kpenti, modu alli porchi et alli racti! e tu, lu quale non dignamenti volisti secutare a Deu, (e) modu sècuti assimillanza de bestie!&" A kiste gridate ki fachìa lu ep&Kiscup&ku, lu demoniu fo &Kcun&kfusu, in tal maynera ki in killa casa &Cpiù&c non intrau. Da tandu, p&Kir&k reverencia de la habitatione de killu sanctu ep&Kiscup&ku, fo facta killa casa habitatione de homini fidili. «Ma - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - tornimu a rrecontare li miraculi li quali su stati facti alli tempi nostri». #V.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki alcuni homini religiusi nativi de Pulla, de una terra ki si chama Canusa, kisti recinta&[&Kva&k&]nu, et era kistu fattu in killu tempu multu publicu, ki unu ep&Kiscup&ku de killa terra - zo è de Canusa - era venutu in tanta $82$antikitate, ki avia p&Kir&kduta la vista. Unu re de li Gothi, ki avia nume Totila, avia intisu ki kistu ep&Kiscup&ku vetranu avia spiritu de p&Kro&kfecìa; et audendu&[&Klo&k&], lu re non lu cridia, e non cridendulu, volcelu p&Kru&kvare. Venendu lu re Totila in killa terra, fiche invitare lu ep&Kiscup&ku a maniare; et venendu lu ep&Kiscup&ku, lu re dixe ki non volia maniare, ma andau et assectause allu latu de lu ep&Kiscup&ku, ki non vidia n&[&Ki&k&]ente. Vinendu lu infante de lu ep&Kiscup&ku, e portandu a bivere allu ep&Kiscup&ku, lu re, ki li sedìa da latu, prise la coppa da manu lu garzune e dava a bivere allu ep&Kiscup&ku, a vidire si lu episcopu lu canuschìa ki &Cli&c dava a bivere. Lu ep&Kiscup&ku, prindendu la coppa e non videndu ki li dava a bivere, dixe: &"Ora viva kista manu ki mi duna a bivere!&" Audendu zo, lu re virgonnàusse et allegrause, ca fo certificatu, kì illu avia trovatu comu illu avia intisu de killu ep&Kiscup&ku - zo, ki avissi spiritu de p&Kro&kfecìa -. P&Kir&k zo ki la vi&[&Kt&k&]a de kistu ep&Kiscup&ku si era exemplu de virtuti, sì si cuns&Kir&kvava, in tantu ki vinne in grandissima antikitate. Unu soy archidiaconu, disiyandu de essere ep&Kiscup&ku e videndu ki kistu vechu non muria, pensau de intossicarelu; e corrumpendu a killu ki li dava a bivere, ordinau ki divissi missitare lu venenu cullu vinu e dèssilli a biv&Ker&ke. Venendu lu serviture de lu ep&Kiscup&ku p&Kir&k dareli a biv&Ker&ke, fiche zo ki lu archidiaconu li avia dictu, p&Kir&k la imp&Kru&kmissa ki &Cli&c avia factu. Tenendu lu s&Kir&kviture la coppa, e volendu dare a biv&Ker&ke allu ep&Kiscup&ku vinu invenenatu, lu ep&Kiscup&ku dixe allu s&Kir&kviture: &"Bivi tu zo ki mi voy dare a biv&Ker&ke &Cad&c &Cme&c&". Videndu lu s&Kir&kviture ki illu era prisu in killu maleficiu, avanti volci biv&Ker&ke e morire p&Kir&k si midemi, ca avire sustinute tante pene quante illu aspectava de avire p&Kir&k manu de altrui. Mictendu lu s&Kir&kviture la coppa alla bucha p&Kir&k biv&Ker&ke, lu ep&Kiscup&ku gridau e dìxelli: &"Non biv&Ker&ke, dami la coppa, e va e di' allu archidiaconu ki ti fachìa fare zo, ki eu viverò lu venenu, ma illu non serà ep&Kiscup&ku&". Fachendu lu ep&Kiscup&ku lu signu de la cruche alla coppa, bippi securamente: in killa hura ki lu ep&Kiscup&ku bippi lu venenu, lu archidiaconu standu in altru locu mantanente fo mortu, a tal guisa comu lu venenu ki bivia lu episcopu, avissi intratu in li stentìni de lu archidiaconu. E cussì pare ki alla morte de lu archidiaconu non che fo benenu de bestia, ma che fo benenu de sentencia de lu eternu iudice - zo è de Deu - p&Kir&k la malicia sua. $83$Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Kiste cose su multe meravilluse in li tempi nostri; ma la &Kcon&kversatione de kistu ep&Kiscup&ku fo sì virtuusa, ki cuy canuschìu la sua conversacione non se diia meravillare de kisti miraculi». #VI.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «O Petru, eu non tacherò ki eu non dica zo ki mi cùntanu p&Kir&ksuni ki su cu&Km&k micu, e su nativi de Narni» - Narni è una chitate appressu Toda et appressu Ruma -. Diche sanctu Gr&Kegoriu&k ki killu re de li Gothi ki avia nume Totila venendu a Narni, lu ep&Kiscup&ku de Narni, ki se chamava Cassiu, sì exìu ad ascontrareli. Kistu ep&Kiscup&ku p&Kir&k multe lacrime ki &Kcun&ktinuamente gectava, quasi sempre avia la fache russa. Lu re Totila, videndu lu ep&Kiscup&ku cussì russu, non cridia ki zo abenissi p&Kir&k spandimentu de lacrime, ma p&Kir&k multu biv&Ker&ke, e p&Kir&kò lu misp&Kri&kczau; ma Deu, volendu mostrare lu meritu de kistu ep&Kiscup&ku, sì &Kcon&ksentiu ki killu scueri ki portava le arme de lu re fossi invasu de lu diavulu in lu campu de killa chitate de Narni. Standu killu scueri cussì crudilemente afflictu da lu diavulu, fo portatu allu ep&Kiscup&ku, davanti lu re e davanti tuctu lu soy exercitu: lu ep&Kiscup&ku, fachendu or&Kati&koni a Deu, in virtute de lu signu de la cruche cachau lu diavulu da killu scueri, in tal maynera ki lu demoniu non appe plu virtute de invadirelu. Da tandu in dananti lu re Totila sì lli fachìa &Cgrande&c reverencia e cu&Km&k tuctu core, zo è allu ep&Kiscup&ku allu quale avia avanti misp&Kri&kczatu p&Kir&k russicza de fache; ca la superbia de la mente de lu re, p&Kir&k la quale superbia avia misp&Kri&kczatu lu ep&Kiscup&ku, fo humiliata p&Kir&k la virtute ki victi lu re, de lu ep&Kiscup&ku. #VII.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eccu ki eu recuntandu li facti e le virtuti de li forti e sancti homini, vinnemi a mente lu factu de lu ep&Kiscup&ku de Fundi, ki se chamava Andrìa; e p&Kre&kgu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ki in kistu miraculu eu sia beni intisu, e specialimente da killi p&Kir&ksuni li quali vol&[in&]u viv&Ker&ke in castitate: ki illi in nulla maynera dìvuni habitare cu&Km&k femmini, ne p&Kir&k aventura la temptatione la quale àvuni in core, pocza crìschere p&Kir&k la vista et habitatione de fori. E &Cde&c kistu miraculu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - non fa bisognu de dubitari: &Cca&c tanti testimonij chi su de zo, q&[&Ku&k&]anti habitatori su in killa chitate». Ricunta adunca sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki kistu ep&Kiscup&ku Andrìa avia vivutu in grandi virtuti e grandi castitate, e cu&Km&k sicu avia &Cstata&c una monaca de grande honestate, e p&Kir&k sua grande honestate, lu ep&Kiscup&ku la tenìa cu&Km&k sicu. Lu demoniu, chircandu de fari pecca&[&Kre&k&] lu ep&Kiscup&ku, misi a vidire a li ochi de la mente de lu ep&Kiscup&ku ki semp&Kri&k m&[&Kay&k&] li paria $84$davanti killa monaca, e pariali multu bella; in tantu ki acco&Km&km&Ken&kczau a ppensare &Csopra&c de killa monaca, ki ià pensava cose dissoneste. Unu iornu unu Iudeu nativu de Campagna, venendu a Ruma, andava p&Kir&k una via ki si chamava Ap&[&Kp&k&]ia, e p&Kir&k ki&[&Klla&k &Cvia&c] venendu appressu Fundi, ascurauli in là; e non avendu duve illu poctissi allibergare, andau ad unu templu de unu ydolu ki se chama&[&Kva&k&] Apòllonu; e dubitandu lu Iudeu de habitare in là, fichesi lu signu de la cruche e stèctessi in killu desertu. Inver menczanocte lu Iudeu se revillau, e p&Kir&kò ki era sulu, stava villante et avia grande pagura. E standu cussì, videcte una grande multitudine de diavuli, li quali parianu ki andasseru davanti de unu ki avia grande potestate, e paria ki kisti diavuli se assectasseru in menczu killu templu duve era lu Iudeu. Standu cussì, paria ki lu mayure diavulu adimandassi a chascunu de li autri chi avianu factu; e recuntandu chascunu quantu male avia operatu, unu diavulu se levau e stecte a menczu de li autri e dixe: &"Eu aiu in tal maynera smossu lu animu e &Clo&c core de lu ep&Kiscup&ku de Fundi, ki se chama Andrìa, inver killa monaca ki tene in casa, ki eri a vespere lu ep&Kiscup&ku sì li dedi una naticata, sullazandosi cu&Km&k illa&". Killu diavulu ki paria maiure intra li autri, audendu zo, fiche unu grande risu in signu de grande allegriza, ca li diavuli tantu plu loru plachinu li peccata de li p&Kir&ksuni, quantu li p&Kir&ksuni su mayuri inimichi loru e mayuri amichi de Deu. Et ridendu, killu diavulu sì confortau a killu autru diavulu ki zo dichìa, ki illu intendissi a ffare peccare lu ep&Kiscup&ku: kì si zo fachìa, illu rechiperia mayure hunure intra li autri diavuli. Lu Iudeu, audendu zo e sapendu e videndu tucte kille cose, avia grandissima pagura; e standu in killa pagura, killu diavulu ki era maiure intra li autri diavuli &Ccomandao&c ki andasseru e vidisseru ki era killu ki stava in menzu lu templu. Andandu li demonij e videndu lu Iudeu ki si era signatu de lu signu de la cruche, acconm&Ken&kcza&[&Kr&k&]u a gridare: &"Guayne! guayne! kistu è unu vassellu vacante, ma è signatu de lu signu de la cruche!&" - chama&[r&]ulu &"vassellu vacante&" p&Kir&k zo ki non avia fide de Xristu -: facta sta resposta, sp&Kar&kse tucta killa multitudine de demonij. Lu Iudeu, lu quale avia vistu et intisu tucte kiste cose, levause mantanente et andausinde allu ep&Kiscup&ku, e truvaulu alla ecclesia, et accommenczaulu a spiyare si illu avi&[&Ka&k&] nulla temptacione: lu ep&Kiscup&ku, p&Kir&k virgogna, non li dixe la temptatione ki avia de killa monaca. Lu Iudeu dixe: &"P&Kir&kkì negi? kì eu sachu ca ày gectati li ochi toy p&Kir&k malvasu amuri alla tale s&Kir&kviciale de Deu&". Lu ep&Kiscup&ku ancora negava. Tandu lu Iudeu li dixe: &"&CNo&c &Clo&c &Cpoy&c &Cnegare&c &Cchesto&c, &Cche&c $85$&Cecciandio&c eri a vespere sì lli desti a killa monaca una naticata&". Audendu &Cchesto&c, lu episcupu humilemente &Csì&c le &Kcun&kfexau la veritate. Tandu lu Iudeu sì li dixe a lu ep&Kiscup&ku comu illu avia audutu e saputu kiste cose p&Kir&k killa visione de li demonij. Audendu zo, lu episcopu &Csì&c se dedi in or&Kati&koni, e da lu steri soy non sulamente de cachau killa monaca, ma &Ceççiandio&c omne autra femina; in killu templu duve era statu lu Iudeu, lu ep&Kiscup&ku sì nche fiche fare lu oratoriu de Sanctu Andrìa ap&Kostu&klu, e da tandu fo liberu de killa temptatione de carne. Lu episcopu &Ketiam&kdeu &Kcon&kv&Ker&ktiu allu Iudeu e fìchellu fare xristianu; in tal maynera l'unu fo salvu p&Kir&k l'autru: ca lu ep&Kiscup&ku fo liberatu de peccatu p&Kir&k dictu de lu Iudeu, e lu Iudeu fo salvatu p&Kir&k lu baptisimu ki rechippi da lu ep&Kiscup&ku. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Kista cosa ki tu ày dictu sì mi duna pagura et speranza». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, cussì fa bisognu ki sia, ca nuy divimu avire sperancza de la misericordia de Deu e pagura de la nostra debilitate. Eccu ki nuy intisimu comu kistu ep&Kiscup&ku, lu quale era de grandi virtuti et assimillau ad unu arbore de paradiso, kistu fo grullatu ma non cadiu, a zo ki a nnuy sia exemplu de pagura p&Kir&k nostra debilitate, e &Cde&c sperancza p&Kir&k la mis&Kir&kicordia ki Deu appi ad ipsu». #VIII.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki fo unu homu de grande veneratione et honure, ki appi nume &KCon&kstanciu, e kistu fo ep&Kiscup&ku de Aquinu; et era sì sanctu homu, ki secundu ki tucti li chitatini soy dichìanu, illu avia spiritu de p&Kro&kfecìa. Kistu &KCon&kstanciu fo &Cmorto&c in lu tempu de unu papa ki si chamava Iohanne, ki fo papa avanti sanctu Gr&Kegoriu&k. Venendu a morte kistu &KCon&kstanciu, li chitatini soy, standuli actornu e plangendu p&Kir&k zo ki p&Kir&kdiano cussì bonu pasture, sì lli accommenczaru a spiyare e dìxerulli: &"Ki s&Ker&krà ep&Kiscupu&k nostru poy de ti?&" Illu respuse: &"Poy de mi s&Ker&krà unu muliune, e poy de lu muliune s&Ker&krà unu fullature, et poy de kisti la ecclesia de Aquinu sì vakirà&": dicte ste parole, sì arrendiu lu spiritu a Deu. Mortu &KCon&kstanciu, fo factu ep&Kiscup&ku unu diaconu ki se chamava Andrìa: kistu Andrìa avanti sì avia avutu cura de le stalle de li cavalli, e p&Kir&k tantu lu ep&Kiscup&ku lu numinau &"muliune&", p&Kir&k la cura de li muli ki avia avutu. Mortu kistu Andrìa, fo factu ep&Kiscup&ku unu autru ki si chamava Iobinu: kistu era statu fullature de panni avanti, e p&Kir&k tantu lu ep&Kiscup&ku lu avia chamatu &"fullature&". Mortu kistu, in tal maynera la chitate de Aquinu fo guastata, parte p&Kir&k pestilencia, parte p&Kir&k auchisalla da li infidili, ki non se trovau nullu ki potissi essere ep&Kiscup&ku; et in tal maynera fo adimplutu lu dictu de &KCon&kstanciu ep&Kiscup&ku, p&Kir&k lu quale pare certamente ki illu avissi avutu spiritu de prophecìa. $86$#IX.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki illu intise kistu miraculu da unu ep&Kiscup&ku de una chitate ki se chamava Luna; e kistu ep&Kiscup&ku ki recontau kistu miraculu a sanctu Gr&Kegoriu&k era homu multu honoratu p&Kir&k sua buntate, et avia nume Venanciu. Recuntau &Cadunca&c &Cchisto&c &CVenanciu&c ki in Lucha sì era unu ep&Kiscup&ku ki avia nume Frigidianu. Appressu li mura de killa chitate sì nche curre unu flume, lu quale alcuna fiata crischìa tantu, ki guastava li campi e li àrbori; videndu zo li chitatini de killa chitate, ki lu flume alcuni fiate li dimmaiava tantu, pinsaru de spartire lu flume e farelu currere p&Kir&k autra via; e per quantu illi fatigasseru de fare curr&Ker&ke lu flume p&Kir&k altra via, non pocteru may ipsi derizare lu cursu soy. Videndu zo Frigidianu ep&Kiscup&ku, ki per nullu studiu de killa gente lu cursu de lu flume se putia sbiare, va lu ep&Kiscup&ku e prinde unu rastellu ki si avia factu, e mìsessi in or&Katio&kni; e levanduse de la or&Kati&kone, andausinde alla riva de lu flume e &Kcom&kmandauli ki l'acqua divissi fare la via ki fachìa ipsu: mantanenti l'acqua de lu flume tinne killa via ki fachìa cu&Km&k lu rastellu lu ep&Kiscup&ku; et in tantu se divacau lu flume, chi non che remase acqua. Da tandu in dananti lu flume sì tinne lu cursu p&Kir&k killa via la quali li avia mustrata lu ep&Kiscup&ku cullu rastellu soy; sì ki poy lu flume, p&Kir&k quantu crischissi, non dimmaiava li campi, nen li àrbori de killa gente: et in zo se dimustra de quanta sanctitate fussi statu kistu ep&Kiscup&ku, ki l'acqua de lu flume in tal maynera li fo obediente. #X.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k unu autru miraculu, lu quale intise p&Kir&k dictu de &Cquello&c ep&Kiscup&ku lu quale se chamava Venanciu, lu quale miraculu intravinne in una chitate ki se chamava Plagentina; kistu miraculu confirmava e&Ktiam&kdeu unu gentilomu ki si chamava Iohanne, ki era nativu de killa chitate Plagentina et era p&Kre&kfectu de Ruma. In killa chitate Plagentina sì nche fo unu ep&Kiscup&ku lu quale avia nume Savinu, et era de grande virtute. Unu iornu unu diaconu de kistu ep&Kiscup&ku sì lli annunciau comu unu flume ki è in Lumbardia, ki se chama lu Paru, kistu flume avia tantu criscutu, ki tucti li campi avia guastati; e dichendu&[&Klu&k&] lu diaconu allu ep&Kiscup&ku Savinu, lu episcupu sì dixe allu soy diaconu: &"Va e di' allu flume de parte de lu ep&Kiscup&ku: &"retorna allu locu toy e non dimmaiare li campi&". Audendu zo, lu diaconu fichessi gabu de le parole de lu ep&Kiscup&ku. Tandu lu ep&Kiscup&ku chamau unu notaru e fiche scrivere kiste parole: &"Savinu, servu de nostru segnure Ihesu Xristu, ammonescu a cti, flume, e co&Km&kmanduti in nume de nostru segnure Ihesu Xristu, ki $87$tu de mo' in davanti non te &Cdebbi&c partire da lu cursu toy, nen te digi spandere p&Kir&k nullu locu duve poczi fare dammaiu, e specialimente alle terre de la Ecclesia&". Dixe lu ep&Kiscup&ku: &"Scrivi ste parole ad una carta, e va e gectala allu flume&". Mantanente ki lu flume rechippi kistu &Kcom&kmandamentu scriptu, a primu colpu l'acqua, ki era spasa p&Kir&k li campi e le terre de la Ecclesia, tornau in daretu allu locu soy; e da tandu in dananti may non exìu da lu locu soy. «Lu quale miraculu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - non insigna altro, si non ki &Kcun&kfunde la inobediencia de li malvasi homini, q&Kuan&kd&Ku&k in virtute de lu nume de nostru segnure Ihesu Xristu, la cosa inracionabilj - zo è l'acqua - sì fo obediente allu &Kcom&kmandamentu de lu episcopu». #XI.@ Recunta &Cancora&c sanctu Gr&Kegoriu&k ki fo unu ep&Kiscup&ku de una terra ki se chamava Populoni - et è kista terra in Tuscana, appressu Chumbinu - ; lu ep&Kiscup&ku se chamava Cerboniu, e Deu monstrau unu grande miraculu p&Kir&k prova de sua sanctitate. Kistu ep&Kiscup&ku si era multu studiosu de allibergare p&Kir&ksuni strayneri ki passavanu. Unu iornu passavanu alquanti cavaleri, e chistu ep&Kiscop&ku sì li allibergau. Venendu una gente pagana ki si chamavanu li Gothi, fo dictu a kisti Gothi comu lu ep&Kiscup&ku avia allibergati alquanti cavaleri inimichi loru, et aviali ascusi a zo ki lu ep&Kiscup&ku scampassi a killi cavaleri. Fo mandatu a dire kistu factu a lu re de li Gothi, ki se chamava Totila: lu re &Kcom&kmandau crudilementi ki divisseru prind&Ker&ke lu episcupu e minarelu illà duve illu era; e lu re era tandu appressu Ruma ad octu milla, cu&Km&k tuctu soy exercitu. Venendu lu ep&Kiscup&ku, &Kcom&kmandau lu re ki illu fussi misu ad unu campu, e diverse bestij salvaie, zo è ursi, ki fusseru scapil&[&Kat&k&]i, a zo ki lu divisseru devurare; et a vidire kistu factu si nch'era &Kcon&kgregata una grande gente. Misu lu ep&Kiscup&ku in menczu lu campu, et unu ursu multu salvaiu e crudile che fo scapilatu, a zo ki devurandu lu ep&Kiscup&ku, saciassi la voluntate de lu re. Scapilatu lu ursu da la caia, bene andau crudilemente &Kcon&kt&Kra&k lu ep&Kiscop&ku; ma mantanente ki si li accustau, comu lu ursu avissi adimenticata tucta sua feriza, (et) inclinau la testa alli pedi de lu ep&Kiscup&ku e liccavali li pedi: a czo ki &Csi&c demostrassi ki le bestie minavanu reverencia allu episcopu, &Kcon&kt&Kra&k lu quale lu re era statu cussì crudile. Videndu zo lu populu, lu quale si era &Kcon&kgregatu a vidire killa morte de lu episcopu, si fo &Kcon&kv&Ker&ktutu ad ammiratione e reverencia inver lu ep&Kiscup&ku; e non sulamente lu populu, ma e&Ktiam&kdeu lu re Totila, lu quale avanti p&Kir&k hunure de Deu non volci minare reverencia allu ep&Kiscup&ku, poy $88$p&Kir &kmansuetudine de una bestia sì se &Kcon&kv&Ker&ktiu a reverencia et hunure inver lu ep&Kiscup&ku. Kistu miraculu sì recuntavanu alcuni p&Kir&ksuni li quali che erano stati presenti, e vivianu tandu q&Kua&kn&Kdu&k sanctu Gr&Kegoriu&k scripse zo. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k unu autru miraculu de kistu episcopu midemi, e kistu miraculu recuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k unu ep&Kiscup&ku lu quale se chamava Venanciu et era ep&Kiscup&ku de una chitate la quale se chamava Luna. Recunta adunca sanctu Gr&Kegoriu&k, p&Kir&k dictu de killu ep&Kiscup&ku Venanciu, ki sanctu Cerboniu si avia factu fare unu monimentu alla ecclesia sua. Venendu una gente in Ytalia ki si chamavanu Longubardi, e kista gente distrugendu Ytalia, sanctu Cerboniu se partiu da la terra sua et andau allibergare ad una ysula ki se chama l'Elba - kista ysula è appressu Chumbinu, et era in pressu la ecclesia de sanctu Cerboniu a dudichi milla -. Venendu a morte, kistu sanctu Cerboniu chamau li soy clerichi e dixe lloru ki lu divisseru sucterrare alla ecclesia sua, in killu monimentu lu quale si avia factu fare. Li clerichi &Cli&c respuseru: &"Comu te porterimu in là? cum zo sia cosa ki li Longubardi tèninu killa terra, e nuy non che ausamu andare&". Lu ep&Kiscup&ku respuse: &"Non dubitati nienti: portati securamente lu corpu meu in là, sucterratimi, e poy ki mi averiti sucterratu, partitivi mantanente&". Li clerichi audendu zo, poy ki fo mortu lu ep&Kiscup&ku, miseru lu corpu soy supra una barca; andandu inver la terra ubi era la ecclesia de lu e&Kpiscu&kpu, subitamente vinne una grandissima ploia da l'ayru, e tamen &Cda&c fori de la barca pluvìa multu, &Cet&c intra la barca, duvi era lu corpu de lu ep&Kiscup&ku, non che pluvìa nienti; e durau la ploia ben p&Kir&k dudichi milla, &Cche&c da fore de la barca &Cda&c intrambu le parti pluvìa, et intra la barca non che plovìa nienti: e zo fiche Deu, a zo ki mostrassi a killi clirichi comu lu corpu ki illi minavanu era de grande reverencia. P&Kir&kvinneru killi clirichi alla ecclesia, e sucterraru lu corpu de lu ep&Kiscup&ku; e s&Kir&kvandu lu &Kcom&kmandamentu de lu ep&Kiscup&ku, mantanente retornaru alla barca. Mantenente ki &Cli&c clirichi se parteru, unu capitaniu de li Longubardi multu crudile, lu quale se chamava Gu&[&Km&k&]marit, sì iunse in killu locu; p&Kir&k la venuta de lu quale appare cumu lu episcopu avia avutu spiritu de p&Kro&kfecìa in zo, ki venendu [a morti] dixe alli chirichi soy ki mantanente, poy ki lu avisseru sucterratu, se divisseru partire: ca si killu capitaniu de li Longubardi avissi vidutu killi clirichi in là, l'averia factu villania e dammaiu de li pirsuni. $89$#XII.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki quasi unu simile miraculu Deu operau allu tempu de unu autru ep&Kiscup&ku ki se chamava Fulgenciu, et era ep&Kiscup&ku de una terra ki se chamava Utri; e kistu miraculu recunta&[&Ku&k&] a sanctu Gr&Kegoriu&k unu cliricu vetranu lu quale sì nch'era statu p&Kri&ksente. Diche adunca ki kistu ep&Kiscup&ku Fulgenciu sì avia multu in odiu a lu re (de li Longubardi) ki avia nume Totila, pir la sua grande (iniquitate e) crudelitate. Venendu unu iornu lu re Totila in killa terra duvi era Fulgenciu, pensau Fulgenciu cu&Km&k li soy clerichi de fari&[&Kli&k&] p&Kri&ksenti, a zo ki poctisse mitigare la crudelitate de lu re Totila. Videndu Totila li p&Kri&ksenti ki li avia mandati lu ep&Kiscup&ku, misp&Kri&kczauli, et iratu &Kcon&ktra lu ep&Kiscup&ku, dixe a killi s&Kir&kvituri soy: &"Prinditi lu ep&Kiscup&ku, costringitilu bene et affrigitilu assay. Killi malvasi homini geru e priseru lu episcopu, e ficheru unu circulu in terra e miseruchèlu dintru, e &Kcom&kmandarolli ki illu non divissi exire lu pede de fora de killu circulu. Standu lu ep&Kiscup&ku dintru lu circulu, e lu sule standu multu fervente, eccu subitamente ki ll'ayru se accomm&Ken&kzau a cturbare et a fare troni e dare grandissima acqua, e tanta, ki killi malvasi homini li quali stavanu in punicione de lu ep&Kiscup&ku, non pocteru plu durare alla ploia; e tamen, standu cussì grande la ploia in tuctu killu locu, intra lu circulu ubi stava lu ep&Kiscup&ku non che pluvìa niente. Fo dictu stu factu allu re crudili Totila, et illu mantanente ki intise zo, fo mutatu ad avire reverencia inver lu ep&Kiscup&ku, &Kcon&kt&Kra&k lu quale davanti avia disiyatu grande pena. Et in tal maynera Deu o&Kmn&kipotente sì fa &Kcon&kt&Kra&k li p&Kir&ksuni superbi: p&Kir&k p&Kir&ksuni humili e dispecti Deu li fa humiliari. #XIII.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki unu ep&Kiscup&ku de grande hunure p&Kir&k sua sanctitate, ki si chamava Floridu, recinta&[&Ku&k&] unu grande miraculu de unu autru ep&Kiscup&ku de Pirosa, ki avia nume Hercolanu. Recunta adunca sanctu Gr&Kegoriu&k, p&Kir&k dictu de Floridu, ki sanctu Hercolanu fo ep&Kiscup&ku de Pirosa e fo homu de sancta vita, e nutricau a Floridu - a kistu ki cuntau stu miraculu -. A lu tempu de killu re Totila, lu re assayau Pirosa secte anni e minaula a grande fame, et in tantu ki multi p&Kir&ksuni se parteru de la chitate p&Kir&k fame ki nche avia. Allu septimu annu lu exercitu de li Gothi e de lu re Totila priseru la chitate et intrarunche dintru; et intrandu, lu capitan&[&Ki&k&]u de lu re Totila li mandau a dire, comu avianu prisa la chitate, ki plachìa a lu re ki illu divissi fare de lu ep&Kiscup&ku e de lu populu. Lu re li mandau $90$&Kcom&kmandandu ki allu ep&Kiscup&ku lu divissi schurchare e levareli una corriia de [&Cle&c] carne, da la testa fine alli pedi, e poy li divissi tallare la testa; a ctuctu lu autru populu ki &Cse&c trovava alla chitate, divissi auchid&Ker&ke. Rechipendu soy &Kcom&kmandamentu, lu capitaniu de lu re prise lu ep&Kiscup&ku, e supra lu muru de la chitate &Csì&c li tallau la testa, e poy li levau una corriia e gectaulu da fori de lu muru. Tandu alcuni p&Kir&ksuni, avendu &Kcom&kpassione, andaru et priseru la testa de lu ep&Kiscup&ku e iùnserulla cu&Km&k lu corpu, e sucterrarulu in pedi de le mura cu unu autru garzune ki era statu auchisu. Poy de kista auchisalla, da llì a cquaranta iorni lu re Totila &Kcom&kmandau ki kille p&Kir&ksuni ki erano fuiuti da Pirosa p&Kir&k la fame ki nch'era, puctisseru tornar&Ki&k salvi e sicuri et habitare in la chitate. Tornaru killi in la chitate e chircaru duvi era sucterratu lu corpu de lu episcopu, a zo ki illi lu sucterrasseru plu hunuratamente in una ecclesia de Sanctu Petru. Scavandu la gente la fossa duvi fo suctirratu lu ep&Kiscup&ku cum killu autru mortu, trovaru lu corpu de killu infante tuctu corructu e plenu de vermi; lu corpu de lu ep&Kiscup&ku trovaru soldu e friscu comu killu iornu avissi statu mortu, e la testa era cussì &Kcun&kiunta cu&Km&k lu corpu, ki nullu &Csigno&c de tallatura che paria, e cussì se mustra&[u&] ancora lu corpu soy. Petru sì parla e diche a sanctu Gregorij: &"Ki non se meravilleria e sturderia de tanti signi e miraculi de morti, li quali Deu sì fa p&Kir&k insignamentu de li vivi?». #XIV.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki in killi primi tempi, zo è pocu avanti de li Gothi, sì fo unu homo ki se chamava Isa&[&Ka&k&]c, homu venerabile p&Kir&k sua grande virtuti, e kistu sì era in una chitate ki se chama Spuliti; et vippe kistu Ysa&[&Ka&k&]c fini alli tempi de killa gente ki se chamava li Gothi, et ancora sì eranu vivi alcuni p&Kir&ksuni, allu tempu de sanctu Gr&Kegoriu&k, ki avianu vistu a kistu Ysa&[&Ka&k&]c, e specialimente una virgine la quale se chamava Gregoria et habitava a Ruma, appressu de Sancta Maria la Grande. Kista Gregoria allu tempu de la iuventute sua, volendu da li parenti èxire data a maritu, kista fugìu, e fo difisa e mantenuta in p&[&Krop&k&]os&[&Ki&k&]tu de virginitate da killu sanctu homu Ysa&[&Ka&k&]c; e fo facta monaca kista Gregoria, e servia a Deu in habitu de religioni (de monacatu) ki avia disiyatu; et in p&Kir&kò ca kista abandonau maritu terrenu, ammeritau de avire maritu et spusu in chelu. De kistu Ysa&[&Ka&k&]c sanctu Gr&Kegoriu&k audiu multe virtuuse cose, li quali li recuntau unu sanctu patre lu quale avia nume Eleutheriu, e kistu Eleutheriu era statu multu familiaru de killu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c; et era kistu Eleutheriu homu allu quale se divia dare grande fide - a $91$lu soy testimoniu - p&Kir&k la sua bona e sancta vita. Diche adunca sanctu Gr&Kegoriu&k ki kistu patre sanctu Ysa&[&Ka&k]c non fo nativu de Ytalia, ma sanctu Gr&Kegoriu&k recunta li miraculi ki Deu fiche p&Kir&k ipsu in Ytalia. Parla sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki kistu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c, venendu da Suria in killa chitate de Spuliti, intrau in una ecclesia e prigau a killi ki guardavanu kista ecclesia, ki li &Kcon&kcedisseru ki puctissi stare nocte e iornu, q&Kua&knt&Ku&k parissi a ssì, in or&Kati&koni in killa ecclesia. Inpetrata kista licencia, lu primu iornu e la nocte venendu non se partiu may de la or&Kati&kone; lu &Ksi&kc&Ku&kndu iornu e la nocte &Cvenendo&c simillantemente stecte firmu in la or&Kati&kone, e cussì midemi fiche lu terczu iornu. Videndu zo, unu de li guardiani de la ecclesia, inflatu de spiritu de superbia, non ki p&Kri&kndissi exemplu de hedificationi, ma accomm&Ken&kczau a gridare[&Cli&c &Cet&c] a rreprìnderelu, dicendu ki illu era ypocritu et homu ki volia ingannare la gente, e p&Kir&kò illu se avia dimustratu alla gente p&Kir&k tri iorni &Kcun&ktinui stare in or&Kati&koni; e dicte ste parole, curse e dedili una spangata. Mantanente lu demoniu sì li intrau in corpu a killu, e dirrupaulu a li pedi de killu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c; e gridava lu demoniu p&Kir&k bucca de killu midemi e dichìa: &" Ysa&[&Ka&k&]c mi cacha! &CYsaac&c &Cmi&c &Ccacha!&c&" La gente non sapianu lu nume de kistu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c, ma lu demoniu &Clo&c &Crevelao&c, a dimustrare quantu putire avia Ysa&[&Ka&k&]c supra de ipsu. Culcanduse Ysa&[&Ka&k&]c supra lu corpu de killu indemoniatu, lu demoniu, comu non poctissi sufferire lu accustare de killu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c, mantanente se partiu da lu corpu ubi era intratu. Factu stu miraculu, mantanente fo divulgatu per tucta la chitate comu stu factu era intravenutu p&Kir&kò ki kistu Ysa&[&Ka&k&]c avia statu tri iorni e tri nocti continui &Cin&c or&Kati&koni alla ecclesia. Tandu acconm&Ken&kczaru la gente a ccurr&Ker&ke a vidire kistu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c, tantu masculi quanto femini, tantu nobili quantu vili; e chascunu se sforczava de avirelu in casa sua. Alcuni p&Kir&ksuni sì lli offerianu possessioni, alcuni dinari, a czo ki illu fachissi unu monasteriu, in lu quali illi cu&Km&k sicu insemblemente servisseru a Deu: kistu Ysa&[&Ka&k&]c ne&Kn&k po&Ksse&kssioni ne&Kn&k dinari rechippe, ma chircau fori de la chitate, non multu lontanu, unu locu, e fichenche una povera habitacione; alcuni p&Kir&ksuni, videndu la vita sua, renu&[&Kn&k&]czaru lu mundu et in killu locu midemi se dederu a s&Kir&kvire Deu cum sicu. Standu insembla Ysa&[&Ka&k&]c cu&Km&k kisti soy discipuli, li discipuli multe fiati sì lu sollicitavanu e requidianu ki illu divissi rechipere de kille possessioni li quali li eranu offerti in s&Kir&kviciu de lu monasteriu; kistu Ysa&[&Ka&k&]c respundia, volendu bene guardare la humilitate sua p&Kir&k pov&Kir&ktate, dichìa kistu Ysa&[&Ka&k&]c: &"Lu monacu lu quale cherca po&Ksse&kssioni in terra, non è &Cmonaco&c&". &CIn tale manera chisto Ysaac era sollicitu de guardare la povertate sua, como li avari homini so solliciti de guardare li ricchiçi, alli quali fa pur bisogno chi si perdano. $92$In chillo locu suo [de] povereçe accomençau chistu Ysaac ad essere famuso per fine a llontane parti, de spiritu de proficìa e de multi autri miraculi. Jntra li autri miraculi, uno jurno comandao chisto patre sancto alli discipuli soy, ad hora de vespere, che illi devessero gectare alcuni ferramenti - forçe foro çape - all'orto de lo monasterio. La nocte venendo, ad hora convenevele chisto Ysaac culli soy discipuli se levaro ad dicere lo officio; dictu lo officio, chisto Ysaac comandau alli soy descipuli et disse ad ipsi: &"Andate e portate ad mangiare alli lavoraturi nostri!&" Et ipso culli descipuli soy andaro incontinente et intraro all'orto; e quanti ferramenti çe aveano lassati, tanti homini trovaro che lavoravano all'orto: e chisti homini erano intrati de nocte all'orto per arrobare l'orto, et sì tosto chome entrarono nel orto, cossì incontinente mutaro proponimento, e como erano vinuti ad arrobare, cossì, trovando li ferramenti, incomençaro ad operare, e çapparono tucta la terra dell'orto che non era çappata. Incontinente chi sto patre sancto Ysaac intrao all'orto e trovauli che illi lavoravano, salutauli e disse ad ipsi: &"Frati, allegrativi! vuy aviti fatigatu: veniti e repusativi e mangiati&". Et illi incontinente vennero et mangiaro, et poy che illi appero mangiatu, Ysaac sì disse ad chilli: &"Guardative che vuy iammay non faczati furtu nè rapina; ma quando vi fa bisogno delle cose dell'orto, veniti bellamente, et intrati per la porta e demandati delle cose, et averitinde, e non ve mecteti ad rapire&". Allora feceli dare Ysaac ad chilli delle cose dell'orto - ço è de l'erbe e delle autre cose che nce erano -. Et in tale manera chilli homini tornaro carricati delle cose per la fatiga che aveano sostenuta, et tamen nè rapina commisero, nè furtu. Recunta ancora sancto Gregorio de chisto medemo Ysaac che uno autro tempo sì vennero alcuni peregrini et ademandaroli elimosina; et erano tucti straçati in tale modo, che parevano nudi. Ademandando chisti peregrini alcuni vestimenti, Ysaac ascutau le parole loro e feche chamare uno de li discipuli soy e disseli: &"Vatinde alla silva e cerca alla tale cavatura de lo tale àrbolu, e chilli vestimenti che nce trovaray dentro, portali&". Andau lo discipulo suo e cercau alla cavatura dello àrbolu, e trovauvj li vestimenti como li avea dicto Ysaac, e privatamente li portau chisti vestimenti; e chisti vestimenti erano stati de chilli peregrini medemi, che adissòpidi li aviano lassati alla silva, a ciò che nde potessero recipere autri da chisto Ysaac. Ysaac, recipendo chisti vestimenti da la manu dello discipulo suo, chiamau chilli peregrini e disse ad ipsi: &"Vuy siti nudi, prenditi chisti vestimenti e vestitivi&". Li peregrini canoscero mantinente li vestimenti loro, e vergognosamente receppero li loro vestimenti, per ciò che cum faucìa e cum inganno erano venuti ad ademandare autri vestimenti.&c &CChistu&c &[mi&]raculu recunta sanctu Gr&Kegoriu&k a pruvare comu in chillu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c fo spiritu de p&Kro&kfecìa, ca canuschìu comu killi p&Ker&kegrini avianu ammuchati li vestimenti loru. $93$Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k di kistu midemi, ki unu autru tempu unu homu sì se arrecommandau a le soy or&Kati&koni e mandauli due sporte de vidande p&Kir&k unu infante. &CLo&c &Cinfante&c, andandu, p&Kir&k la via ammuchau una de le sporte, e l'autra portau a kistu Ysa&[&Ka&k&]c e dìxelli: &"Patre, lu tali homu sì se arrecommanda alli toy oraciuni, e màndati kista sporta cu&Km&k cose. Ysa&[&Ka&k&]c sì regraciau a Deu et a killu bonu homu, e dixe allu infante: &"Guarda, non tuccare la sporta la quale ammuchasti alla via, ca illu che intrau unu s&Kir&kpente, ni p&Kir&k aventura, tu volendu pillare la sporta la quale ammuchasti, lu s&Kir&kpente te offendissi oy muccicassi&". Audendu zo, lu infante fo allegru e tristu: allegru de zo, ki illu p&Kir&k aventura, non sapendu de s&Kir&kpente, fora statu offisu da ipsu; tristu fo p&Kir&k la virgogna ki appi de zo, ki Ysa&[&Ka&k&]c avia saputu comu illu avia raputa killa sporta la quale li era stata mandata. Retornandu lu infante alla via, chircandu la sporta, trovau, comu li avia dictu Ysa&[&Ka&k&]c, ki ià lu s&Kir&kpente tenìa la sporta. «In kistu patre sanctu Ysa&[&Ka&k&]c, ià sia zo - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ki nche fussi grande abstinencia e grande misp&Kri&kczamentu de &Cle&c cose de lu mundu, [e] fò&[&Ksse&k&]nche spiritu de p&Kro&kfecìa cu&Km&k grandi or&Kati&koni, una &Ccosa&c ch'era, la quale paria ki fussi rep&Kre&khensibile: ki illu era tantu allegru alcune fiate, ki cuy non lu avissi canuscutu, non averia cridutu ki in ipsu fusseru stati killi virtuti e buntati ki nche eranu». Petru fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu &ke diche: «Dunde venìa alcuni fiati tanta allegricza a kistu patre sanctu? venìali, ki illu p&Kir&k volla sua se lassava tantu sfrenare a tanta allegricza? voy li intravenia, ki pir le multe virtuti ki eranu in ipsu, lu animu soy quasi insfurczatu era in tanta allegricza?» Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, multu &Cè&c &Cgrande&c &Cla&c dispensaccione de Deu, e multe fiati intravene ki Deu a certi pirsuni &Kcun&kcede gran duni, e nègalle alcuni pichuli duni: e zo fa Deu a zo ki illi se mantegna&[nu&] sempr&Ki&k in humilitate e non p&Kri&ksumanu de loru bonitate». E kistu prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir &kunu exemplu de lu Vechu testamentu, e diche ki quandu Deu minau lu populu de li Iudei in terra de p&Kru&kmissione, sì auchisi tucta altra gente (et) inimichi de li Iudei, exceptu ki res&Ker&kvau duy manere de gente: l'una gente se chamava Philistei e l'autra se chamava Cananey. Et kistu fiche Deu p&Kir&k tantu, a zo ki illu p&Kru&kvassi si lu core de li Iudei era p&Kir&kfectu cu&Km&k Deu: kì spisse fiati Deu &Kcon&ksentia ki lu populu de li Iudei fussi sconfictu e subiectu da killi duy genti, sulu p&Kir&k dare accaiuni alli Iudei de recanuschere li b&Ke&kn&Ke&kficij de Deu. In tal maynera &Ketiam&kdeu intravinne in paradisu celestiale, da lu quale certi angeli p&Kir&k superbia decadèru, p&Kri&ksumendu de loru grandicza; e li autri tantu stecteru p&Kir&k plu firmi, p&Kir&k quantu plu humilimente se strinseru cum Deu. Adunca bene pare la dispensactione de Deu, ki alcuni fiati ad una p&Kir&ksune &Kcun&kchede &Cgrande&c gracie e buntati e nègalli alcuni pichuli duni, sulu p&Kir&k tenirela in virtuusa humilitate. Petru parla e diche a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Ben mi plache zo ki dichi». $94$#XV.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu &ke diche: «O Petru, eu non vollu tachire killu lu quale mi recuntau unu previte de killu payse, lu quale previte avia nomu Santulu; e de kistu miraculu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - non &Cde&c divi dubitare, p&Kir&kò ki tu canuschisti a kistu Santulu, e say bene ki illu fo homu de &Cgrande&c fide e de bona vita». Recunta adunca e diche sanctu Gr&Kegoriu&k ki in la provincia de Nursa - Nursa &Csi&c è una chitate appressu l'Aquila -, in lu tenimentu adunca de killa chitate ki si chama Nursa, sì &Cnci&c habitaru duy sancti patri: l'unu se chamava Eutichiu e l'autru se chamava Florenciu. Kisti sancti patri eranu de diversi &Kcon&kdicioni: kì killu Eutychiu sì habundava multu in grande zelu de Deu et in grandi f&Kir&kvure, in tantu ki illu fatigava multu comu poctissi p&Kir&k p&Kri&kdicacioni e boni sollichitudini minare le anime a Deu; killu autru ki se chamava Florenciu era unu homu devotu e simplichi, e minavasi la vita sua in or&Kati&koni e simplichitati. Intravinni ki lu manteniture de unu monasteriu de monachi ki era appressu de kisti sancti patri ki habitavanu insembla, si fo mortu, e li monachi de killu monasteriu ubi era mortu lu abbate, sillìxeru per recture loru a kistu ki se chamava Eu&[&Kti&k&]chiu. Kistu Eu&[ti&]chiu a grandi p&Kri&kgerie de killi monachi rechippi e &Kcon&ksentiu de avire cura de loru, e regìali e manteniali assay laudabilemente; sì ki Eu&[&Kti&k&]chiu, partenduse, lassau &Ca&c kistu &Kcum&kpagnun&Ki&k Florenciu in killu oratoriu, sulu. Rumanendu sulu, kistu patre sanctu Florenciu unu jornu sì se mise in or&Kati&koni, e p&Kri&kgau Deu ki lu divissi &Kcun&ksulare de alcuna &Kcum&kpagnia: compluta la or&Kati&kone, exìu fori de lu oratoriu, e trovau alla porta de lu oratoriu unu ursu, lu quale stava &Cmultu&c mansuetu e tenìa la testa inclinata in terra; p&Kir&k lu quale signu, intise kistu homu de Deu ki Deu &Kl&k'avia mandatu, a killu ursu, p&Kir&k c&Kun&ksulacione de sua &Kcum&kpagnia. E tandu kistu patre sanctu Florenciu avia fine a quactru oy chinq&Kui&k pecure, e non avia ki lli paschere; ma chamau a killu ursu e &Kcom&kmandauli e dìxelli: &"Eu ti &Kcom&kmandu ki tu digi da lu matinu p&Kir&k fine a sexta minare kiste pecure &Ca&c &Cpascere&c, e poy de sexta sì li retorna i&Kc&kchà&". Lu ursu &Kcun&ktinuatamente fachìa zo ki killu patre sanctu l'avia &Kcom&kmandatu; e lu ursu, lu quale custumava de èxiri divurature de le pecuri, si era factu loru guardianu e pasture ... sì ki lu ursu obs&Kir&kvava lu &Kcom&kmandamentu de kistu patre sanctu Florenciu, de minare li pecuri a paschere fine a nona, e poy de nona li retornava. Tandu accomm&Ken&kczau kistu patre sanctu Florenciu in killu locu essere multu famusu p&Kir&k tuctu lu payse, ki illu fussi homu de grandi virtuti. Ma lu demoniu, lu quale se sforcza de tentare alcuni de invidia p&Kir&k le buntati de altruy, intravinni ki quactru monachi de killu Eu&[&Kti&k&]chiu, chi era statu &Kcum&kpagnune de kistu Florenciu, videndu ki loru abbate, zo è Eu&[&Kti&k&]chiu, non fachìa miraculi, e kistu Florenciu de fachìa, foru mossi ad invidia; et andaru e miseru posta a kistu ursu, lu $95$quale era sì obediente a killu patre sanctu Florenciu, et auchìsirullu. Aspectandu kistu Florenciu ki l'ursu divissi venire alla hura custumata e non venia, accommenczau ad &Cafflìgerese&c, p&Kir&k zo ki avia p&Kir&kduta la &Kcum&kpagna de l'ursu, lu quale p&Kir&k grande simplichitate chamav&[&Ka&k&] fr&Katr&ke. Venendu l'autru iornu e videndu ki l'ursu non tornava, kistu Florenciu exìu allu campu e trovau l'ursu mortu e le pecuri vive, e sappi comu killi monachi p&Kir&k invidia &Caviano&c auchisu l'ursu; e tandu kistu patre sanctu accommenczau a plang&Ker&ke, plu p&Kir&k lu peccatu de la invidia ki avianu &Kcum&kmisu killi monachi, ca p&Kir&k lu dammaiu de la morte de l'ursu. Tandu killu autru patre sanctu Eu&[&Kti&k&]chiu, ki era statu soy cu&Km&kpagnune, si fiche venire in là ubi illu era a kistu Florenciu, e sforzàusse de &Kcun&ksularelu de killa turbacione ki avia p&Kir&k la morte de l'ursu; e standu kistu Florenciu davanti Eu&[&Kti&k&]chiu, e lamentanduse multu, dixe: &"Eu aiu sperancza a Deu om&Kni&kp&Koten&kti, ki avanti ki eu mora, eu viderò venianza de killi ki auchiseru lu meu ursu, non loru fachendu l'ursu nullu dammaiu&". Mantanente Deu sì audiu lu disiyu de kistu patre sanctu Florenciu, e killi quactru monachi ki auchiseru l'ursu diventaru librusi, &Cin&c &Ctanto&c ki li membri loru eranu tucti frachidi, e p&Kir&k killa corruptione de la libra quasi venianu a morte. Mantanenti victi Florenciu ki Deu avia cussì tostu punuti a killi monachi, spaventa&[&Ku&k&]se de zo ki illu avia dictu, de dimandare veniancza; et mentre ki fo vivu sì plansi kistu peccatu, kì parse a ssì ki in illu fossi grande crudelitate a dimandare veniancza; «et kista veniancza - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - p&Kir&k tantu cridu ki Deu la fiche, a czo ki kistu patre sanctu p&Kir&k sua grande simplichitate una &Cautra&c fiata non pensassi de maledichere ad altruj». Petru sì fa una q&Kue&kstione a sanctu Gregorij e diche: «Non, è cussì grave peccatu si alcuna fiata l'omu, standu in turbacione, malediche ad altruy?» Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, p&Kir&kkì mi adimandi si zo è grave peccatu? cu&Km&k zo sia cosa ki sanctu Paulu dica ki &"killi ki su malèdichi non possideraunu lu regnu de chelu&". Adunca non è pichulu peccatu killu lu quale ave a separare da lu regnu de chelu». Petru ancora adimanda a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Si p&Kir&k aventura l'omu, non p&Kir&k malicia, ma p&Kir&k scurrimentu de lingua, maledica ad autruj, è cussì gravusu peccatu?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «Si avanti de Deu, lu quale è strictu iudichi, la parola uciusa sì se reprinde e punischi, quantu mayuremente la parola malvasa, $96$comu è maledicione? Pensa adunca quantu se dive dapnare la maledicione, la quale non è senza malicia, poy ki la parola uciusa è dapnata pir &Cciò&c &Cche&c &Cnon&c &Cà&c uctilitate!» Petru dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «&KCun&kfexu, zo ki dichi essere viru». Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi: «Kistu midemi patre sanctu Florenciu fiche una cosa la quale eu non diiu tachire. Standu multu famusu kistu Florenciu, e la fama sua spasa p&Kir &kluntani paysi, unu iaconu de evangeliu &Csì&c se mise in core de visitare a kistu patre sanctu e de arrecommandarese alli soy or&Kati&koni. Venendu stu iaconu appressu la chella de kistu Florenciu, trovau tuctu killu &Kcun&ktornu plinu d&Ke&k multi s&Kir&kpenti. Videndu zo, lu iaconu gridau ad alta vuche e dixe: &"O servu de Deu, ora p&Kir&k mi!&" Tandu l'ayru era &Cmulto&c sirinu; exendu Florenciu de la chella, levau li ochi soy e le manu a chelu, e p&Kri&kgau a Deu ki li plachissi de livare killa pestilencia de li s&Kir&kpenti comu plachissi a ssì: standu l'ayru sirinu, sì tostu ki kistu patre sanctu finiu la or&Kati&kone, mantanente lu ayru se accommenczau a cturbare e dare troni, e pir killi troni Deu &Csì&c auchise tucti killi s&Kir&kpenti. E poy ki foru auchisi li s&Kir&kpenti, kistu patre sanctu parlau a Deu e dixe: &"O Segnure, eccu ki tu ay alchisi li s&Kir&kpenti: cuy li leverà da kistu locu?&" Mantanente Deu sì mandau infiniti auchelli, e foru tanti li auchelli quanti foru li s&Kir&kpenti, sì ki chascunu auchellu prise lu soy s&Kir&kpente, et annectaru in tal modu killu locu, ki remase puru e nectu et actu ad habitacione». Petru fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eu vorria sapire de ki e de quanta virtute fussi kistu patre sanctu Florenciu, ki Deu cussì tostu exaudia le soy p&Kri&kgerie e peticcioni». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde &Ce&c &Cdice&c: «O Petru, davanti Deo om&Kni&kp&Koten&kte la simplichitate bona cu&Km&k honestate e nectiza de core è accepta, ca li s&Kir&kvituri de Deu non se imbruschinanu de parole ociuse, p&Kir&k la bona simplichitate ki è in loru; e p&Kir&k zo impetranu de essere exauduti da Deu, allu quali Deu illi si accostano quantu potinu, p&Kir&k bona simplichitate e puritate. Ma nuy - diche sanctu Gr&Kegoriu&k -, li quali simu mixitati culli homini de kistu mundu, multe fiati parlamu parole ociuse, e multe fiati parole &Clayde&c e malvase, p&Kir&k li quali tantu nuy ni allongamu da Deu, quantu plu ni accustamu a kistu mundu; ca multu l'omu se allonga da Deu, quandu se mìxita in li facti e dicti de lu mundu». E zo prova sanctu Gr&Kegoriu&k pir unu dictu de Ysaya p&Kro&kph&Ket&ka: lu quale victi a Deu in visione p&Kro&kphetica, e poy ki l'appi vidutu, illu midemi se reprindia e dichìa: &"Oy (me,) tristu mi! kì eu victi a Deu, et aiu la buccha inbruschinata&". $97$P&Kir&kkì l'avia inbruschinata, dichìa Ysaya midemi ki illu &"habitava in menczu de genti ki avianu layda et inbruschinata bucha&". «Kistu inbruschinamentu non se intende si non de imbruschinamentu de parole ociuse e malvase: kì illa è cosa multu rada - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ki l'omu pocza habitare intra genti seculari, li quali &Kcun&ktinuatamente staunu in parole ociuse et alcune fiati in parole disuneste, e killi ki habitanu in menczu de loru in tuctu non si nde pòt&[&Ken&k&]u guardare; et in p&Kir&k zo intraveni ki l'omu da parole ociuse vene a parole malvase, e de parole ligeri vene a parole gravuse. Et in p&Kir&k zo nuy tantu minu simu exauduti da Deu in li nostri p&Kri&kgerij, quantu plu ni cunchiamu &Cin&c li nostri stulti e pachi, ociusi e malvase parole; ca la Scriptura diche: &"Killa p&Kir&ksuna la quale se stuppa le auriche de lu core e de la mente,&Cde&c &Cnon&c &Caudire&c &Ccontinuamente&c le parole de la lige de Deu, la sua or&Kati&kone serrà vitup&Ker&kata e non adimpluta&". Non ni divimu adunca meravillare - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - si nuy non simu exauditi da Deu, ca nuy non volimu intendere li &Kcom&kmandamenta soy: et in p&Kir&kò killu patre sanctu Florenciu tostu era exauditu da Deu, ca illu &Kcun&ktinuatamente era sollichitu de audir&Ki&k et adimplire li &Kcom&kmandamenti de Deu». Petru &Csì&c diche a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Zo chi tu ày dictu modu è cussì charu e viraiu, ki no è nullu ki nche pocza dire lu &Kcuntra&kriu». Diche ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki killu patre sanctu ki avia nume Eu&[&Kti&k&]chiu, ki era statu &Kcum&kpagnune de kistu Florenciu, ià sia zo ki in vita sua non fachissi miraculi, poy ki illu fo mortu fiche miraculi; et ià sia zo ki la gente de killu payse de &Kcun&ktassiru multi miraculi, unu miraculu era multu speciale, lu quale Deu operava p&Kir&k lu vestimentu soy; e durau kistu miraculu fine allu tempu de li Longubardi. Lu miraculu era kistu, ki quandu era grande siccaricza allu payse, la gente, &Kcon&kgregata insembla, prindianu la tunica de kistu patre sanctu Eu&[&Kti&k&]chiu e cu&Km&k p&Kri&kgerii sì la portavanu davanti Deu - zo è davanti alcuna cona -, e poy cu&Km&k killa tunica torniavanu li campi e tucti li lavuri: e tandu mandava mantanente ploia ad habundancia, a zo ki la terra sufficientemente se abiverassi. «P&Kir&k la quale cosa - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - p&Kir&k zo tu poy bene pensare de quantu meritu fo la anima de kistu sanctu patre Eu&[&Kti&k&]chiu, quandu lu vestimentu soy potia placare la ira de Deu, p&Kir&k la quale ira alcuna fiata mandava siccaricza a lu payse, e de kista ira eranu liberati portandu la &Ctunica&c de killu sanctu patre cum devocioni e processioni». $98$#XVI.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k de unu autru patre sanctu chi se chamava Martinu, lu quale habitau in lu paysi de Campagna, in unu munte ki se chama&(va&) lu munte de Marsicu, et in kistu munte sì nch'era una gructa, in la quale gructa kistu Martinu sì habitau p&Kir&k multi anni sulu; «et a kistu Martinu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - multi de nuy lu canuscheru, e foru presenti in li facti soy». De kistu Martinu foru recuntati a sanctu Gr&Kegoriu&k multe cose, ki li recuntau unu papa ki fo avanti sanctu Gr&Kegoriu&k, ki se chamava Pelagiu; e multi autri recuntaru a sanctu Gr&Kegoriu&k de kistu Martinu multe cose. Lu primu miraculu ki intise sanctu Gr&Kegoriu&k fo, ki quandu kistu patre sanctu Martinu volce habitare in killa gructa ki era in killu munte de Marsicu, quandu inprimamente illu si affachau alla gructa, &Cla&c &Cgrocta&c da si midemi se cavau e fonche factu comu una cavatura intra la petra, senza manu de homu. In kista cavatura de kista petra da si midemi sì nche accommenczau da tandu ad stillare acqua, tanta quanta fussi necessaria a kistu patre sanctu Martinu, e non plu nen minu. E p&Kir&k kistu miraculu sì pare quanta cura Deu appi de kistu soy s&Kir&kviture, allu quale p&Kru&kvidiu de acqua in killu desertu, sì comu fiche anticamente allu populu de li Iudei, allu quali saciau de acqua a lu desertu, ki fiche exire da la petra. Ma lu demoniu, lu quale è anticu inimicu de li homini, avendu invidia - avia invidia de le bone op&Kir&kationi de kistu patre &Csancto&c -, sforczause comu lu poctissi inpedicare alla via de Deu: intrau lu demoniu allu corpu de unu s&Kir&kpente pir mictere pagura a kistu patre sanctu Martinu, a zo ki p&Kir&k killa pagura lu poctissi fare fugire da lu boschu. Ma Deu ordinau altromenti. Intrandu lu s&Kir&kpente a la gructa duve era kistu patre sanctu Martinu, lu s&Kir&kpente sì se stise longu &Cper&c &Clongu&c avanti kistu sanctu patre; e quandu Martinu se culcava a dormire, e lu s&Kir&kpente se culcava; tandu Martinu sì stendia la manu sua, e stendiala a la bucha de lu s&Kir&kpente e dichìali: &"Si tu ày rechiputa licencia de Deu de mucicaremi, eu non ti nde vetu&". Kistu factu durau p&Kir&k tri anni. Videndu zo lu demoniu, ki in tuctu killu tempu non avia potutu mict&Ker&ke pagura a Martinu, unu iornu lu demoniu insenblamente sì se partiu da la gructa, e p&Kir&k unu dirrupu, lu quale era in unu locu de lu mu&[&Kn&k&]te, se lassau derrupare; et in killa caduta lu demoniu fiche exìre unu grande focu da lu corpu de lu s&Kir&kpente, e sì grande, ki tucti li àrbori ki eranu in killu locu arse. Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e diche a Petru: «O Petru, pensa bene comu stava securu kistu patre sanctu Martinu in killa altiza de killu munte, in lu quale locu habitau sì securamente tri anni cu&Km&k killu s&Kir&kpente, sencza pagura!». Petru sì parla e diche a sanctu Gregorij: «Sulu de lu audire, eu me spaventu de zo, ki kistu patre sanctu Martinu habita&[&Ku&k&] cu lu s&Kir&kpenti tri anni sencza pagura». $99$Sanctu Gr&Kegoriu&k ancora parla de kistu patre sanctu Martinu, e diche ki kistu Martinu da lu tempu de ki illu se inchuse alla gructa, se mise in core de non vidire iammay femmina, non p&Kir&k mispreczamentu, ma pir timure de non cadire in peccatu. Audendu zo una femmina, cum grande audacia muntau a killu munte ubi stava kistu patre sanctu Martinu, e sencza virgogna se accustau alla gructa ubi habitava kistu patre sanctu Martinu. &CVedendola&c &CMartino&c da rassu, e canuschendula in li vestimenti, ki kista era femmina ki venia ad ipsu, mise la fache in terra, e tantu stecte a buchuni in terra, fini in tantu ki killa femmina vinne alla finestra de la chella sua; e videndu killa femmina ki kistu Martinu non la vulia guardare nen respundere, la femmina virgognusamente se partiu. Kista femmina, p&Kir&k la p&Kri&ksuncione ki appi, in killu iornu midemi, schindendu da lu munte, fo morta; e &Cper&c killa &Cmorte&c si dimustrau quantu avia displacutu a Deu la p&Kri&ksuncione ki kista femmina avia avuta in killu soy andare a killu patre sanctu Martinu. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k de kistu midemi Martinu, ki unu autru tempu, p&Kir&k la grande divucione ki avianu la gente a kistu patre sanctu Martinu p&Kir&k la grande fama de la sua sanctitate, una grande multitudine de genti andandu a visitarelu, la via &Cper&c la quale si andava alla chella de kistu Martinu era multu stricta. Intra li autri p&Kir&ksuni, unu garzune andandu incautamente p&Kir&k killa via, ki era sì stricta e supra de unu grande dirrupu, lu garczune cadiu, e de tanta altiza, ki li àrbori grandissimi parianu ruvecti. La autra gente, videndu lu garzune cadire, foru tucti turbati, et accommenczaru a ppensare comu poctisseru trovare lu corpu de kistu garzune. «&CChi&c &Caveria&c &Cpensato&c - &Cdice&c &Csancto&c &CGregorio&c - &Cche&c &Clo&c &Ccorpo&c &Cde&c &Cchillo&c &Cgarçone&c non fussi statu tuctu speczatu, cadendu de tanta alticza, e specialemente ki killu dirrupu era factu a modu de scolli de petre piczute? Non per tantu &[s&]sìseru la gente, e trovàrullu in killa valle a kistu garczune, non sulamente ki lu corpu non era ammaccatu, ma lu trovaru sanu e salvu: e zo non adivinni p&Kir&k autru - diche sanctu Gregoriu -, si non p&Kir&k la or&Kati&kone virtuusa de kistu patre sanctu Martinu, la quale or&Kati&kone sì mantinne e &Kcun&ksirvau a kistu garzune sanu e salvu in killa caduta». Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche de kistu midemj, ki in killa gructa ubi habitava kistu patre sanctu Martinu, da supra ch'era una grande petra, e stava sì st&Kr&kima, ki paria ki se derrupassi. Unu iuvine homu ki se chamava Mascatu, et era nepute de unu multu nobile homu ki se chamava Armentariu, kistu Mascatu, p&Kir&k divocione ki avia a kistu patre sanctu Martinu, andau unu iornu cu&Km&k multi villani, a zo ki dirrupasseru killa petra ki stava a modu de una dirrupa supra la chella de kistu Martinu, a zo ki kistu patre sanctu Martinu poctissi securamente habitare in killa sua gructa. $100$Kistu patre sanctu Martinu non volci &Kcon&ksentire ki kistu Mascatu dirrupassi killa dirrupa; ma illu midemi, standu luntanu da la gructa, &Kcom&kmandau ki killa dirrupa p&Kir&k si midemi si divissi derrupare; et illu se allongau p&Kir&k tantu, ki &Csi&c killa dirrupa avissi caduta, et illu fussi statu appressu, non era dubiu ki killa dirrupa avissi dirrupata la gructa ubi illu habitava, e si nche avissi trovatu ad ipsu, ad illu midemi averia scachatu. Videndu killa gente ki era venuta cu&Km&k killu Mascatu lu p&Kir&kiculu ki nch'era de killa rupa, sforczàvanuse quantu potianu de levare killa rupa, et in tal maynera ki non scachassi la gructa de kistu patre sanctu Martinu, et illu non che trovassi nullu piriculu. E fatigandu illi supra stu factu, subitamente e miravillusamente killa petra partiuse da lu munte e cadìu sì ki nè lla chella sconczau, nè a Martinu toccau: e zo fo factu pir ministeriu angelicu, p&Kir&k &Kcom&kmandamentu de Deu. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki kistu patre sanctu Martinu, quandu inprimamente andau a lu boscu, avanti ki illu se avissi inchusu alla gructa, illu si ligau unu pede cu&Km&k una catina, e killa catina sì ligau in una grande petra; e zo fiche illu p&Kir&k tantu, a zo ki illu non avissi materia d'allargarese plu, si non tantu quantu &Csi&c potia stendere la catina. Tandu in killu tempu sanctu Benedictu vivia, sì ki sanctu Benedictu mandau a dire p&Kir&k unu soy discipulu a kistu Martinu: &"Si tu si' servu de Deu, non te tegna catina de ferru, ma catina de Deu&". Audendu zo, kistu patre sanctu Martinu sòlsesi lu pede da la catina; ma da poy no stise plu lu pede, senza la catina, si non quantu lu stendia standu ligatu culla catina. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k de kistu midemi, ki poy ki illu si incluse intra killa gructa, accommenczau ad avire alcuni discipulj, li quali habitavanu in killu boschu, ma arrassu de la sua gructa. Kisti soy dischipuli solianu andare a portare acqua da unu puczu, ma la corda cu&Km&k la quale si alzava lu sichu spisse fiati se rumpia. Dimandaru tandu p&Kir&k gr&Kati&ka killi soy dischipuli, ki killa catina la quale se avia solta da lu pede, ki la dexi &Cad&c &Cipsi&c, a zo ki la potisseru iungere cu&Km&k la corda et actachare allu sichu, e ki non se rumpissi &Ccussì&c spissamente killa corda. Fo factu zo, e da tandu in dananti, quantu la corda suctassi all'acqua, iammay poy non se ruppe. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Li facti de kistu patre sanctu Martinu mi plàchinu, p&Kir&k zo ki su miravillusi e su novellj». $101$#XVII.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k de unu autru monacu; e diche ki in li tempi soy unu homu ki se chamava Quaranta, e fo subdiaconu de una ecclesia (ki se chamava) Busentina, kistu sudiaconu solia paschere le pecure in killu paysi &Cde&c &CAurelia&c - &Cuno&c &Cpayse&c chi si chama Arilia -. Kistu subdiaconu recuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k unu miraculu, e diche sanctu Gr&Kegoriu&k ki p&Kir&k la vita bona ki avia kistu subdiaconu, illu è bene da cridere. In lu tempu de kistu subdiaconu fo unu monacu in lu munte ki se chamava munte Argentariu - kistu munte &Csi&c è a plaia romana. - Standu kistu monacu e fachendu la vita de li sancti monachi in kistu munte, kistu monacu omni annu solia andare a visitare la chesia de Sanctu Petru ap&Kostu&klu; e quandu andava, allibergava &Ccum&c kistu subdiaconu ki era pasture, e ki recuntau kistu miraculu. Unu iornu, intrandu kistu monacu alla casa de kistu subdiaconu appressu de una ecclesia, trovau lu maritu de una povera femmina ki era mortu, et killi p&Kir&ksuni apparichavanu lu savànu e li autri vestimenti, a zo ki a vesp&Kir&ki potisseru sucterrare a kistu mortu. La mullere de kistu mortu sì &Cli&c stava da latu, lamentanduse multu de la morte de soy maritu; e kistu vìsitu se tenia in la casa ubi solia allibergare kistu monacu. Videndu kistu monacu tantu duluri quantu mustrava la mullere de kistu mortu, lu monacu, mussu a pietate, clamau lu soy allibergature ad una parte - zo è a chillu subdiaconu - e dìxelli: &"Eu aiu pietate de kista femina p&Kir&k la grande dul&[&Kore&k &Cde&c] la mort&[&Ke&k&] de soy maritu; et in p&Kir&kò eu te p&Kre&kgu - dixe lu monacu allu subdiaconu -, lèvate &Cet&c andamu nuj duy a kista ecclesia ki è appressu de nuy, e p&Kri&kgerimu a Deu&". Andaro alla ecclesia e mìserusse in or&Kati&koni. &KCum&kpluta la or&Kati&konj, kistu monacu prise cu&Km&k la manu dericta de &Cla&c pulv&Ker&ke ki era in pedi de lu altaru, et andarosinde insemblamente alla casa ubi iacìa lu mortu, et intraro dintra; e kistu monacu ancora se mise appressu lu mortu e dèdese in or&Kati&koni. &KCum&kpluta la or&Kati&kone, cu&Km&k l'autra manu sinistra accommenczau a scoperire la fache de lu mortu, e stricàvalla multu bene cu&Km&k killa pulv&Ker&ke ki avia prisu da pede de lu altaru. La mullere de lu mortu, ki &Cli&c stava da latu, non lassava fare zo allu monacu; finalemente, fricandu lu monacu la fache de lu mortu, &Clo&c &Cmortu&c acconmenczau a flatare et ap&Ker&kire li ochi, et assectause comu fussi revillatu de unu sop&[&Kno&k&] g&Krav&ki, [&Ce&c] miravillause lu mortu de kiste cose ki se fach&[&Kevano&k &Cper&c] ipsu - zo è de lu apparichamentu de lu soy suctirrar&Ki&k -. Videndu la mullere ki soy maritu era resuscitatu, accomm&[&Kencza&k&]u a gridare ad alta vuche p&Kir&k grande allegricza. Tandu lu monacu sì $102$la accommenczau honestamente a rreprindere: &"Tachi, &Ctace&c: si alcuna p&Kir&ksune te spia de kistu factu comu è andatu, di' ki le op&Ker&ke de nostru segnure Ihesu Xristu lu ficheru&". Factu zo, lu monacu se partiu, e da poy non may fo plu vidutu: e zo fiche lu monacu, de non apparire may in killa terra, a zo ki illu f&[&Ku&c&]giss&[&Ke&k &Clo&c &Kho&k&]n&[&Ko&k&]re de lu mundu - kì p&Kir&k kistu miraculu illo fo factu multu famusu in killu payse - ; ni p&Kir&k aventura illu avissi avuta vanagloria p&Kir&k kistu factu ki era factu, non che volci may &Cpluy&c tornare, a czo ki fugissi bene omne accasune de peccatu. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Q&Ku&ka&Kntu&k a mmi, pare ki lu mayu&Kr&k miraculu ki si pocza fare è resuscitar&Ki&k li morti; non so ki payra ad altri». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «Si nuy guardamu zo ki pare da fora, ben pare &Clo&c mayu&Kr&k miraculu ki sia, resuscitare li morti; ma si nuy guardamu le cose invisibili, mayu&Kr&k miraculu è ki unu homu pir soi p&Kri&kdicacioni facza resuscitare una anima da peccatu a penitencza, ca resuscitare unu mortu». E zo prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k unu tale exemplu: Lazaru fo resuscitatu de morte in vita, e poy de kista resuscitacione nulla autra virtuti si dichi de Lazaro; e sanctu Paulu &Cfo&c resuscitatu da peccatu in gr&Kati&ka, e tamen de sanctu Paulu, poy de kista resuscitacione, se recuntanu tanti virtuti, ki quasi la carne infirma non li pò retiniri. E specialemente se ricunta de sanctu Paulu, ki vinne a tanta caritate, ki illu volenteri volia morire p&Kir&k killi li quali [s']avia&[&Kno&k&] &Kcon&kv&Ker&ktuti alla fide de Xristu; li quali xristiani avanti illu avia p&Kir&ksecutati e gaudìa in la morte loru. Et eciamdeu se legi de sanctu Paulu ki, ià per zo ki illu fossi plinu de omne sc&Kie&kncia, tamen illu non se gloriava de sapire autru ca &"Jhesu Xristu cruchifixu&". &CChisto&c sanctu Paulu p&Kir&k la fide de Xristu fo spisse fiati bastuniatu, [la quali illu avia pir&]secutatu cu&Km&k cultelli et armi; e cu&Km&k zo sia cosa &Cche&c multu altu fussi intra li autri ap&Kostu&kli, illu se reputava lu minimu de tucti li autri ap&Kostu&kli. Kistu sanctu Paulu p&Kir&k speciale gr&Kati&ka fo elevatu fini a lu terczu chelu, ubi Deu &Cli&c revelau multe cose secrete; e tamen kistu sanctu Paulu midemi non mispreczava li homini de lu mundu, ma li insignava in ki guisa si divisseru portare in lu loru matrimoniu, e dichia: &"lu maritu arrenda lu debitu matrimoniale a sua mullere, e la mullere arrenda simillantemente lu debitu a soy maritu&". Kistu sanctu Paulu midemi tantu era &Kcon&kiuntu p&Kir&k (&Cla&c) caritate et humilitate cu&Km&k Xristu, ki de omne virgogna ki li era facta p&Kir&k lu amure de Xristu, illu si nde allegrava, p&Kir&k zo ki &"la sua vita non era si non Xristu, et p&Kir&k zo disiyava de morire et e&Ksser&ke cu&Km&k Xristu&". Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eccu in ki guisa vivi sanctu Paulu, ki de viciu e peccatu de infidelitate tornau a vita de tanta pietate. Adunca $103$minu miraculu è de e&Ksser&ke resuscitatu de morte a vita carnale, ca e&Ksser&ke resuscitatu da peccatu a vita spirituale: exceptu ki killu lu quale è resuscitatu da mo&Krte&k in vita, insemblamente e&Ktiam&kdeu sia resuscitatu a statu de gr&Kati&ka e de virtuti». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eu canuscu modu, p&Kir&k le cose ki tu ày dictu da supra - zo è de sanctu Paulu -, ki senza &Kcom&kparacione mayure miraculu è e&Ksser&ke resuscitatu da peccatu a gr&Kati&ka, ca e&Ksser&ke resuscitatu da morte a vita. Ma - diche Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - eu te p&Kre&kgu ki tu mi digi recuntare alcuna cosa de hedificacione, avanti ki lu tempu ni passi da manu». #XVIII.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki fo unu monacu &Kcum&kpagnune soy in lu monasteriu, et era kistu monacu de mayur tempu de sanctu Gr&Kegoriu&k, e multu sollichitu de lu studiu de la Sancta scriptura, in tantu ki sanctu Gr&Kegoriu&k insignau m&Ku&klte cose cu&Km&k kistu monacu. Kistu monacu era de bona vita e s&Kir&kvava multu strictamente la regula sua. Intra le autre cose ki stu monacu recuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k, sì recuntau kistu miraculu. Diche ki fo unu monacu allu tenimentu de Ruma, appressu Ruma quaranta milla, e kistu avia nume B&Kene&kdictu, et era iuvene de tempu, ma vechu de discreccione e de bona vita. Stand&[&Ko&k&] kistu monacu Benedictu in la chella sua, in la quale illu vivia cu&Km&k grande strictiza de regula, una fiata, a lu tempu de unu re de li Gothi ki si chamava Totila - de kista gente e de kistu re è statu factu mencione da supra in multe parti: killa gente de li Gothi eranu pagani et infidili -, trovandu kistu &Cmonacho&c in kista chella, miseru focu p&Kir&k ardere la chella e lu fr&Kat&ki insembla: lu focu arse le cose ki eranu intornu, ma la chella e lu fr&Kat&ki non tuccau. Videndu zo, li Gothi priseru a kistu fr&Kat&ki Benedictu e mìserullu intra unu furnu allumatu e chuseru lu furnu da fori. Stecte kistu fr&Katr&ke B&Ke&kn&Ke&kdictu intra kistu furnu tuctu killu iornu fine all'autru iornu: quandu tornaru killi homini a vìdere killu monacu arsu, trovarulu ki non sulamente illu &Cnon&c era statu arsu, ma li vestimenti soy non eranu stati abruscati nen tuccati da lu focu. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Kistu miraculu è asimillatu a killu lu quale fiche Deu, allu Vechu testamentu, a li tri &Kcum&kpagnuni de Daniele, li quali foru misi alla fornacha de lu focu e non foru arsi». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde a Petru e diche: «Ià sia zo ki kistu miraculu in alcuna cosa fossi similj cu&Km&k killu de lu Vechu testamentu, &Cin&c &Calchuna&c &Ccosa&c &Cfue&c &Cdissimile&c: &Cin&c &Cciò&c &Cfue&c &Cdissimile&c, ca killi tri &Kcum&kpagnuni de Daniele, q&Kua&kn&Kdu&k foru misi alla fornaia de lu focu, illi apperu ligate le manu e li pedi, e lu focu nulla lesione fich&Ke&k, nì alli vestimenti nì alle p&Kir&ksuni loru, exceptu ki ruppe le ligacce e sòlcelle &Ci&c &Cmanj&c &Cet&c &Ci&c &Cpiè&c, a dimustrare ki p&Kir&k divinu miraculu lu focu non appi putire &Csovra&c &Cdi&c &Cloro&c, ki appe a solv&Ker&ke le ligacce, zo fo in s&Kir&kviciu loru». #XIX.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki Deu operau alli tempi soy unu miraculu simile de kistu, exceptu ki kistu fo in focu e killu fo in acqua. Kistu miraculu recuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k unu gentilomu de Ruma ki se chamava Ioh&Kann&ke. Standu kistu Iohanne cu&Km&k unu re ki avia nume Autharic, lu flume ki curre pir $104$Ruma tantu crischìu, ki aiunxe fine alli merguli de li mura de la terra, e p&Kir&k la grande acqua ki fo, guastau multe &Kcun&ktrate. In killu tempu, in una chitate de Lonbardia ki se chama Virona, p&Kir&k menczu killa terra curre unu flume &Cche&c &Cssi&c &Cchiama&c &CÀthasi&c; &Cquesto&c &Cfiume&c in killu tempu crischìu tantu, ki vinne p&Kir&k fine alla ecclesia de Sanctu Zenoni &Kcon&kfessori e pontifiche. E standu la porta de kista ecclesia aperta, l'acqua de lu flume non che intrau; l'acqua crixìa tantu avanti la porta de la ecclesia, ki fiche comu unu moncellu e vinne fine alle finestre de la ecclesia, li quali eranu appressu lu tictu; e cu&Km&k tuctu zo ki l'acqua tantu crixìa, non se spandia intra la ecclesia, standu davanti la porta &Cche&c &Cera&c &Caperta&c. Tandu intra killa ecclesia si nche truvaru multi p&Kir&ksuni, e videndu tanta acqua, pensaru de non putireni exìri de killa ecclesia, e non putendu exìre, dubitavanu ni p&Kir&k ave&[&Kn&k&]tura morisseru in là, oy p&Kir&k fame oy p&Kir&k siti. Ki cosa miravillusa operau Deu, a dimustrare lu meritu de killu sanctu, allu nume de lu quale killa ecclesia era facta! L'acqua stava avanti la porta de la ecclesia, e la gente ki eranu dintru la ecclesia prindianu de killa acqua a biv&Ker&ke, e tamen la acqua non curria, quasi fossi [a] modu de unu muncellu de farina, de la quale li p&Kir&ksuni potisseru prendere a lloru s&Kir&kviciu, et illa non poctissi scurrere a lloru noiu e dapnu. Secundu adunca in lu Vechu testamentu Deu dede virtute allu focu, allu quale foru misi li &Kcum&kpagnuni de Daniele, di rumpere le ligature de le manu e de li pedi, e tamen lu focu non li nossi niente alle p&Kir&ksuni, in tal maynera Deu fiche stare kista acqua, ki non scurse, e tamen illa si putia prindere a s&Kir&kviciu de la gente ki eranu intra killa ecclesia. Petru sì parla e diche: «Kiste cose ki tu cuncti su &Cmolto&c miravilluse, et a li homini ki sunu modu su multu da miravillare; ma poy ki in Ytalia foru tali homini de tanta virtuti, vorria vulenteri sapire si illi apperu grandi temptacioni de lu demoniu, e si in killi temptacioni illi profectànu oy mancaru». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche ki nulla palma de victoria è senza fatiga di bactalla. De ki cosa adunca li sancti fòranu stati victuriusi, si non p&Kir&k li &Kcum&kbactimenti ki apperu? ca lu demoniu, nostru antiquu adv&Ker&ksariu, semp&Kri&k se sforza de chircare comu ni pocza accusare avanti lu iudiciu de Deu, oy de pensamentu malvasu, oy de parole ociuse, oy de malvasi op&Kir&kacioni: «et in p&Kir&kò - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - voy sapire comu illu - zo lu demoniu - si sforza de temptàrine e de ingannare&[&Kne&k&]?» #XX.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki «multi p&Kir&ksuni su», ki eranu intandu cu&Km&k sicu, «ki testìficanu kistu miraculu: ki fo unu previte de una p&Kro&kvincia de Ytalia ki se chamava Valeria, e kistu previte avia nume Stephanu et avia statu parente de unu p&Kro&kcurature de &Cla&c Ecclesia de Ruma &Kch&k'avia nume Bonifaciu, et era iaconu de evangeliu kistu Bonifaciu, et era cardinale. Killu previte, vene&[&Kn&k&]du &Cun&c &Cdì&c da viaiu a la casa, chamau unu soy s&Kir&kviture et incautamente li dixe: &"Veni cha, diavulu, e scalzame!&" Dicta sta parola, mantanente, sencza ki nullu li tuccassi le corrige de li calczari, e li $105$calczari se sòlceru, a dimustrare ki zo era factu p&Kir&k op&Kir&kacione de lu diavulu. Videndu zo, killu previte Stephanu accommenczau a gridare, e dichìa c&Kon&kt&Kra&k lu diavulu: &"Pàrtete, mischinu, pàrtete! ca eu non te chamay a cti, ki me scauczasse, ma chamai allu meu infante&"; et a kista vuche lu demoniu se partiu, e li calzari ancora rumasiru cussì comu lu demoniu le avia solti. P&Kir&k kistu exemplu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - potimu pensare ki, da poy ki lu demoniu fu ssì apparichatu alla temptacione e s&Kir&kviciu corpurale, multu plu illu è p&Kre&kstu alli nochimenti spirituali». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Multu è fatigusa cosa semp&Kri&k may essere sullichitu de stare a rresguardu contra le bactalle de killu adv&Ker&ksariu nostru». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, non è cosa fatigusa de volire resistere allu demoniu, si nuy la guardia nostra darimu alla gr&Kati&ka de Deu, in tal maynera ki nuy siamu villanti inver la gr&Kati&ka de Deu: ca si nuy, cu&Km&k lu ayutu de la gr&Kati&ka de Deu, cacha&[&Kri&k&]mu lu demoniu de lu pensamentu nostru, Deu &Csì&c fa p&Kir&k sua gr&Kati&ka ki non tantu non aiamu pagura de lu demoniu, ma lu demoniu à pagura de la virtute de killi ki &Cben&c vìvuni cu&Km&k Deu». #XXI.@ Recunta ancore sanctu Gr&Kegoriu&k e diche &Cche&c kista cosa recuntau unu patre sanctu ki se chamava Eleutheriu: de kistu Eleutheriu sì fiche mencione sanctu Gr&Kegoriu&k da supra. Recuntauli kistu Eleutheriu a sanctu Gr&Kegoriu&k ki a Spuliti fo una virgine, filla de unu gentilomu; kista iuvini avia grande desideriu de s&Kir&kvire Deu in habitu de religioni, ma lu patre sì nche dava impedicamentu; non p&Kir&k tantu killa iuvine misp&Kri&kczau soy patre, e puru se fiche monaca. Videndu zo, lu patre sì la deridetau, exceptu ki li lassau una pichula po&Ksse&kssione ki valia sey unce. P&Kir&k lu exemplu de kista iuvine, multe autre dopne iuveni e nobili foru animati de s&Kir&kvire a Deu. Unu iornu kistu patre sanctu Eleutheriu sì era andatu a visitare killa iuveni, et a cconfortarela in li servicij de Deu; et standu in li parlamenti de Deu, vinne unu villanu ki tenia in guardia killa po&Ksse&kssione ki l'avia lassata soy patre - &Cciò&c &Ca&c &Cquella&c &Cgiovana&c -, e kistu villanu portava unu p&Kri&ksentu. Standu stu villanu davanti de killi duj - &Cciò&c è de Eleutheriu e de killa iuvene -, subitamente lu demoniu intrau in lu corpu de killu villanu, e cadiu in terra e gridava ad alte vuchi. Videndu zo, killa dopna iuveni s&Kir&kvitriche de Deu levause da sedire subitamente cu&Km&k una chera curruchata, &Ce&c cu&Km&k grandi vuchi accommenczau a dire &Kcon&kt&Kra&k lu demoniu: &"Exi da kissu corpu, mischinu demoniu, exi!&" Mantanente lu demoniu respuse p&Kir&k la bucha de killu villanu: &"E si eu exu da kistu, ubi traserò?&" P&Kir&k unu casu in là appressu paschìa unu porcu; tandu killa s&Kir&kvitriche de Deu li dixe: &"Exi da kissu corpu et trasi a killu porcu&". Mantanente exìu da lu corpu et intrau in lu porcu, et auchise killu porcu e partiuse lu demoniu. Petru fa una questione a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eu vorria volenteri sapire si lu porcu li dippe essere &Kcun&kches&[&Ks&k&]u a lu demoniu, a zo ki illu che intrassi et auchisìssillu». $106$Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «La regula de [li] facti nostri si è lu exemplu de lu nostru segnure Ihesu Xristu: [Xristu] q&Kua&kn&Kdu&k volce cachare una multitudine de demonij - ki eranu secti milia sey chentu sexanta sey - da unu corpu de unu homu, killi demonij respuseru a Xristu: &"Tu ni cachi da za: lassanj intrare in killi porchi&". In là appressu che era una greya de porchi: exendu li demonij da killu homu, intraru in killi porchi, et annegaru killi porchi in una grande acqua ki era in là appressu. Kista dopna iuvene s&Kir&kvitriche de Deu, p&Kir&k kistu exemplu de Xristu, pocte dire allu demoniu ki illu, exendu da killu villanu, potissi intrare a killu porcu. P&Kir&k killi exempli - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - nuy ni potimu adunare ki senza la voluntate de Deu lu demoniu non pote operare, q&Kua&kn&Kdu&k non appe potire de intrare ad unu porcu senza &Kcun&kchedu». Jm però sanctu Gr&Kegoriu&k ni duna unu bonu &Kcun&ksillu e diche: «P&Kir&k zo nuy midemi ni divimu sforzare de &Kcon&kiùnchere cum Deu, et essere una cosa cu&Km&k Deu p&Kir&k humilitate, allu quale Deu tucti li adv&Ker&ksarij nostri, vòllanu oy non vòllanu, su subiecti, e &Kcon&kt&Kra&k li quali adversarij ipsu Deu ne fiche virtuusi. Ma - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - non è da meravillare si li amichi de Deu potinu operare cose miravillusi standu vivi in carne, ca le ossa sulamente de li amichi de Deu operanu virtuti»: e de zo cunta illu unu tale exemplu miraculusu. #XXII.@ Diche illu ki stu miraculu fo factu in la p&Kro&kvincia de Valeria - Valeria è unu payse in Ytalia -, e kistu miraculu recunta&[u&] a sanctu Gr&Kegoriu&k unu soy abbate ki se chamava Valenczu, et era mortu q&Kua&kn&Kdu&k sanctu Gr&Kegoriu&k scripse stu miraculu. In killa p&Kro&kvincia de Valeria era unu previte, lu quale cu&Km&k li soy kirichi minava vita de bona &Kcon&kv&Ker&ksacione; venendu all'ultimu, kistu previte fo mortu e sucterratu davanti la porta de la ecclesia. Appressu kistu locu ubi kistu previte fo sucterratu, sì nch'era &Cuna&c mandra de pecure, e q&Kua&kn&Kdu&k l'omu volia andare alla porta de la ecclesia, ascuntrava kistu locu ubi era la mandra de le pecure. Una nocte, standu li chirichi allu officiu, vine unu larrune e prise unu beccu de killa mandra, e mantanente fugìu: sì tostu ki lu larrune accustau alla sepultura de kistu previte, stecte cussì firmu et immobile, ki in nulla maynera se putia partire. Videndu zo lu larrune, lu beccu ki purtava in collu volce mict&Ker&ke in terra e laxarelu andare, e non putia levare la manu da lu collu soy propiu, ma si stecte lu mischinu larrune cum lu larrunìiu ki avia factu, e nen lu beccu putia laxare, nè illu se putia partire: lu mortu adunca tenia firmu lu larrune, lu quale non avia timutu de fare lu larrunìiu. Stecte cussì lu larrune tucta killa nocte; in tantu, &Cfacto&c iornu, li clirichi exeru da la ecclesia, &Kcum&kplutu lu officiu, e trovaru kistu homu strayneri stare cu&Km&k lu larrunìiu ki avia factu. Li clerichi non sapianu, oy ki tenissi lu beccu in collu p&Kir&k zo ki lu avissi raputu, oy ki illu lu portassi in collu per prisentu ad offerire alli clerichi; ma lu larrune mantanente &Kcun&kfessau la veritate e dixe comu illu avia &Kcum&kmisu kistu furtu. Killi clerichi tandu se accommenczaru a meravillare, comu killu previte, p&Kir&k soy meritu, avia tenutu killu larrune cu&Km&k lu larrunìiu cussì firmu. Tandu killi clerichi ficheru p&Kri&kgerie a Deu, ki divissi liberare da killa pena a killu larrune, e giresinde: a ppena pocteru impetrare zo, ki lu larrune se $107$partissi vacante, lu quale era venutu a rrapire le cose de l'autri: &Kcum&kpluta la or&Kati&kone, lu larrune se partiu da killu locu. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegor&ki e diche: «Bene pare de quanta dulchicza Deu om&Knipoten&kte è inver li amichi soy, q&Kua&kn&Kdu&k p&Kir&k loru fa tanti miraculi». #XXIII.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k, e kistu miraculu intise illu standu monacu allu monasteriu, avanti ki fussi papa, e kistu miraculu testifica&[&Kva&k&]nu li monachi de unu monasteriu ki se chamava &"monasteriu de Sanctu Petru ap&Kostu&klu&", e kistu monasteriu &Csi&c è supra una alta montagna ki è appressu una terra ki se chama Penestrina - appressu Ruma -. Jn kistu monasteriu sì fo unu patre sanctu de grande e sancta vita, e kistu nutricau ad unu monacu, fini in tantu ki lu fiche homu de sancti e bonj custumi. Videndu kistu patre sanctu ki lu monacu ki illu avia nutricatu andava semp&Kri&k p&Kru&kfectandu in bonj custumi, fichelu fare previte. Factu previte, a kistu monacu fo revelatu da Deu ki da llì a pocu iorni divia morire; sapendu zo, lu monacu andau a killu patre sanctu ki lu avia nutricatu, e p&Kri&kgaulu ki li &Kcon&kchedissi ki illu si potissi aparichare la fossa. Audendu zo, killu patre sanctu, ki era plu antiqu de ipsu, dìxelli: &"Eu diiu morire avanti de ti; non p&Kir&k tantu va e preparate lu monimentu toy&". Partiuse lu monacu et acconczausi lu munimentu. Da llì a pocu iurni killu patre sanctu accommenczau &Cad&c infirmare de freve, e fìchessi chamare lu monacu ki avia nutricatu e dìxelli: &"Sucterrame allu toy monimentu ki ày acconczatu&". Lu monacu li respuse: &"Tu say ki eu ti diiu sicutare mantanente e morire poy de ti: lu molimentu non pote capire a nnuy dui&". Lu patre sanctu li dixe: &"Va e fa comu eu ti dixi, ca lu molimentu ben caperà a nnuy duy&". Fo mortu lu patre sanctu e suctirratu in lu molimentu ki &Cssi&c avia apparichatu lu previte. Mantanente mortu lu patre sanctu, lu previte cadiu malatu; crischendu la infirmitate, lu previte fo mortu; e porta&[&Kn&k&]dulu li monachi, lu corpu de kistu monacu, a sucterrare a lu molimentu ki se avia acconczatu, scoperseru lu molimentu e trovaru &Cche&c lu patre abbate, ki era statu mortu pocu avanti e sucterratu in killu molimentu, avia cussì prisu et occupatu killu molimentu, ki non che restava locu ubi se poctissi sucterrare lu corpu de kistu monacu. Unu monacu dixe, parlandu allu patre abbate ki era mortu: &"Do! patre, viru su le parole ki tu dichisti avanti ki tu morisse, ki kistu molimentu divia capire a vuy duy?&" Mantanente, a kista vuche, lu corpu de lu abbate patre sanctu, lu quale stava stisu a ssupinu, mantanente se voltau p&Kir&k si midemi a llatu, prisente e videndulu tucti li monachi ki nch'eranu: e tandu, standu a llatu, lu molimentu ben putia capire alli duy corpi; sì ki li monachi sucterraru killu corpu de killu dischipulu de lu patre abbate, e fo virificatu lu dictu ki avia dictu in sua vivenza - zo, ki llu molimentu divia capire ambi duy -. «Ma p&Kir&k zo ki kistu miraculu - $108$diche sanctu Gr&Kegoriu&k - si fo factu in killu monasteriu de Sanctu Petru, lu quale è hedificatu appressu killa terra ki se chama Penestrina - diche sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru -, voy tu intend&Ker&ke alcune cose miravilluse de killi ki guardanu killa ecclesia, ubi lu corpu de kistu patre sanctu abbate è sucterratu?» Petru respunde: «Eu non sulamente vollu volenteri intendere, ma ti nde p&Kre&kgu multu ki tu diche». #XXIV.@ Recunta ancore sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki unu homu guardianu de killa ecclesia, ki avia nume Thodaru, lu quale avianu canuscutu multi p&Kir&ksuni ki ancore eranu vivi, kistu Thodaru ricuntau ki una nocte, levanduse ipsu a revìd&Ker&ke le lampe de la ecclesia, e standu supra una scala de lignu recunzandu le lampe, sanctu Petru ap&Kostu&klu sì lli apparse e stava allu pavimentu de la ecclesia, e dìxelli chamandulu p&Kir&k nume: &"P&Kir&kkì ti levasti cussì p&Kir&k tempu?&" e dictu zo, sparse mantanente. Thodaru appe cussì grande pagura, allu quale li mancau tucta la forza, in tantu ki p&Kir&k multi iorni non se pocte levare da lu lectu. E zo fiche sanctu Petru ap&Kostu&klu, a vulire dimostrare comu illu è sullicitu in li soy servituri. Petru parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Non è da meravillare ki sanctu Petru apparse a killu soy guardianu de la ecclesia, ma de zo è de miravillare, p&Kir&kkì killu Theòdaru cadiu malatu videndu a sanctu Petru». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, non te divi miravillare de zo: ca Daniele p&Kro&kph&Ket&ka q&Kua&kn&Kdu&k victi una grande visione ki Deu li revelau, illu p&Kir&k killa visione, p&Kir&k la grande pagura ki appi, de cadiu malatu e &"stèctende malatu p&Kir&k multi iorni&": ca lu sensu de la carne non pote e&Ksser&ke sencza alcuna mutacione, vidire cose spirituali, e p&Kir&k zo q&Kua&kn&Kdu&k kisti insoliti visioni se faunu, è bisognu ki la carne de rechipa alcuna mutacione». Petru parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Bene ày decharatu lu dubiu ki eu avia». #XXV.@ Recunta ancore sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki in killa midemi ecclesia che fo unu autru guardianu quasi in killi tempi, pocu avanti, ki se chamava Abundu, lu quale era statu homu de grande humilitate, s&Ki&kc&Kun&kdu recuntavanu li antiki ki lu avianu canuscutu; e kistu Habundu tantu s&Kir&kvia fidelimente a Deu, ki sanctu Petru ap&Kostu&klu volci mustrare comu illu era acceptu a Deu. Standu una citella paralitica, in tantu ki non putia andare si traxinassi lu corpu culle manu p&Kir&k terra, standu kista iuveni quasi &Kcun&ktinuamente alla ecclesia de Sanctu Petru, e p&Kri&kgandulu ki li piachissi de darili sanitate, tandu sanctu Petru sì lli apparse a killa iuveni e dìxelli: &"Vatinde a kistu ki guarda la ecclesia, ki se chama Abundu, et illu te libererà. Audendu kista iuveni kista inp&Kru&kmissa de sanctu Petru, e standu illa bene certa, illa [non] canuschìa cuy era kistu Habundu; accommenczau illa midemi, straxinanduse per terra, a chircare li loki de la ecclesia, e spiava cuy se chamava Abundu. Videndu kistu Abundu ca killa iuveni lu andava chircandu &Ccosì&c sollicitamente, sì li fo davanti e dìxelli: &"Ki cherki tu, bona fimmina?&" Illa respuse: &"Eu te p&Kre&kgu, patre, insignami cuy è Abundu guardianu de kista ecclesia&". Killu respuse: &"Eu su&". Killa li dixe: &"Sanctu Petru, pasture $109$e nutricature nostru, sì mi manda a cti, a zo ki tu mi dichi liberare de kista mia infirmitate&". Abundu respuse: &"Si sanctu Petru ti manda, lèvate!&" e prindendu&[&Kla&c &Cper&c] la manu, sì &Cla&c levau sana e salva, &Csì&c &Cche&c &Cda&c &Kquel&k'&Khora&k &Cinnançi&c &Ci&c &Cnervj&c &Cgli&c &Cfuron&c &Csoldati&c &Ce&c &Cfortifichati&c comu iammay non che avissi avutu &Cniuno&c male. «Ma - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - si eu volissi recuntare tucti li miraculi ki su facti in killa ecclesia de Sanctu Petru, &Kser&krà bisognu ki eu tachissi li miraculi de li autri patri sancti; ma eu vollu recuntare li miraculi li quali foru facti pir alcuni patri sancti, in kisti tempi moderni, intra Ytalia». #XXVI.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki in lu payse de Beneventu fo unu patre sanctu lu quale appi nume Menna, allu quale avianu canuscutu multe p&Kir&ksuni, et era statu mortu avanti ki sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi zo, forsi p&Kir&k dechi anni. Kistu Menna fachìa una vita solitaria, «e de zo ki eu cuntu di kistu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - eu non dicu cuy lu testificava, kì tanti testimonij che su, quanti homini su allu payse. Kistu patre sanctu nulla autra cosa possedia, si non ca avia alcuni vaxelli de ape. Unu Longubardu volendu rapire kisti vaxelli a kistu patre sanctu, inprimamenti sì lu reprise, e mantanente lu demoniu li intrau in corpu. P&Kir&k kistu factu fo factu multu famuso kistu Menna intru killa gente barbara - zo è de killi Gothi -, s&Ki&kc&Ku&kndu ki era famusu intra li autri pays&[an&]i, in tantu ki nullu p&Kri&ksumia de accustare alla chella sua, si non humilementi. La chella de kistu patre sanctu sì era appressu una silva, da la quale exìanu alcune fiate ursi, e venianu p&Kir&k maniare li &Cape&c de kistu patre sanctu. Alcuni fiati kistu patre sanctu che li trovava, e bactìali cu&Km&k una ferula la quale portava in manu; sì ki li ursi, sì salvagi, gridavanu q&Kua&kn&Kdu&k kistu patre sanctu alcuna fiata li pillava e bactìale; e kisti bestij, li quali p&Kir&k loru firiza non dubitavanu ne&Kn&k cultelli ne&Kn&k arme, dubitavanu la bactitura de la ferula de la manu de kistu patre sanctu. Lu studiu de kistu patre sanctu fo non avire niente in kistu mundu, si non de sollichitare et inflamare allu amure de vita eterna le p&Kir&ksuni li quali andavanu ad illu; e q&Kua&kn&Kdu&k kistu patre sanctu canuschìa alcuna p&Kir&ksuna ki avi&[&Ks&k&]si factu alcunu peccatu, rep&Kri&kndialu multu fortemente. P&Kir&k kista sua grande sanctitate, li pays&[an&]i avia&[&Kno&k&] factu una custuma intra loru, ki a vichenda li portavanu alcuni p&Kri&ksenti, non p&Kir&k ipsu, quantu illi midemi trovasseru ki maniare q&Kua&kn&Kdu&k lu andavanu a vidire». Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki unu tempu unu homu ki se chamava Carteri, vintu da unu vile desideriu carnale, rapìu una monaca e prisela p&Kir&k mullere. Audendu zo, kistu patre sanctu Menna mandaulu multu reprindendu de zo ki illu avia factu, secundu illu era dignu. Dubitandu kistu Carteri p&Kir&k zo ki avia factu, non era ausante de andare &Ca&c visitare a kistu patre sanctu Menna, dubitandu de la reprensione dura ki solia fare; non p&Kir&k tantu, q&Kua&kn&Kdu&k li autri vichini soy li mandavanu oblacione, illu mandau cu&Km&k li autri la oblacione sua midemi, cridendu ki killu patre sanctu non $110$canuschissi lu prisentu soy. Quandu kisti oblacioni foru portati davanti killu patre sanctu, illu li &Kcun&ksiderava tucti, &Ce&c q&Kua&kn&Kdu&k fo apprisentata la oblacione de killu Carteri, kistu patre santu lu canuschìu p&Kir&k revelacione, comu kista oblacione era de killu Carteri, e remandaulìla &Cincontinente&c in daredi, e ficheli dire: &"Tu ày levata la oblacione a Deu - zo è la monaca ki avia levata de lu monasteriu -, et in p&Kir&kò eu non rechipu la oblacione tua&". A kistu dictu le p&Kir&ksuni ki eranu p&Kri&ksenti in locu, apperu a killu patre sanctu in grande reverencia e tymuri, videndu ki illu p&Kir&k revelacione canuschìa le cose cussì luntane. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Eu &Kcr&kiyu bene ki multi de kisti sancti averìanu substenutu martiriu p&Kir&k lu nume de Xristu, si illi si avisseru trovatu in lu tempu de la p&Kir&ksecutacione de la fide de Xristu». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, illi su dui g&Ke&kn&Ker&kacioni de martirij, unu in plùpicu e l'autru in privatu; e pò essere tanta la bona volla in l'animu inver la passione de Xristu, de vulire substenire martiriu, &Cche&c p&Kir&k beni ke la p&Kir&ksune non sia marturiata, illa pote avire lu meritu de lu martiriu». E ki zo sia viru, prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k unu dictu de &CXristo&c &Cnel&c &CVangelio&c, &Cquando&c &Cla&c &Cmadre&c &Cdi&c &Csancto&c &CJacobo&c &Ce&c &Cdi&c &Csancto&c &CJohanne&c lu evang&Ke&klista dixe a Xristu dimandanduli ki &"kisti duy &Csuoy&c figloli divisseru sedire unu a la parte dextra e l'autru alla parte sinistra in lu regnu soy&"; Xristu li respuse: &"Biberiti lu caliche ki eu biberò?&" - zo è, &"porriti substenire la paxione la quale ò sustenuta eu?&" - Killi respuseru: &"Porrimu&". E Xristu li dixe: &"Vuy adunca substineriti la passione; ma sedire alla parte dextra oy mancha, non apparteni a mmi de darilu a vuy - comu parenti -, ma killi chi sederanu, alli quali killi loki su apparichati da lu meu Patre&". Diche sanctu Gregoriu: «Ià sia zo ki unu de kisti ap&Kostu&kli, zo è sanctu Iacobu, vivissi kistu caliche de lu martiriu e de la morte, tamen sanctu Iohanne evang&Ke&klista non fo mortu p&Kir&k martiriu; e tamen, p&Kir&k lu dictu de Xristu, pare ki sanctu Iohanne divissi e&Ksser&ke statu màrtiru: fo adunca màrtiru p&Kir&k voluntate, et appi lu meritu de li màrtiri, p&Kir&k beni ki non fussi statu mortu p&Kir&k martiriu de corpu. Adunca - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - kisti sancti patri de li quali eu aiu factu memoria, p&Ker&k&[&Kchè&k&] nuy divimu e&Ksser&ke certi beni ki illi avissiru substinutu martiriu in tempu de p&Kir&ksecucione, q&Kua&kn&Kdu&k in tempu de pache illi substenianu martiriu spirituale &Kcon&kt&Kra&k li vicij e li demonij? &Kcon&kt&Kra&k li vicij, resistendu alli desiderij carnalj, amandu loru inimichi, superandu le bactalle de lu demoniu, p&Kir&k la quale cosa illi in lu core loru quasi [si] &Kcun&ksacraru a Deu; e specialemente - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ki illi su stati alcuni p&Kir&ksuni in li tempi nostri, li quali non foru de tanta sanctitate comu foru kisti - de li quali illu avia parlatu -, e tamen killi autri p&Kir&ksuni minu sancti, avendu acaiuni, si lassaru marturiare p&Kir&k lu nume de Xristu: multu maiuremente adunca se averianu lassatu marturiare kisti patri sancti, q&Kua&kn&Kdu&k se avissiru trovati in tal tempu». $111$#XXVII.@ E de zo recunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu tale exemplu, e kistu &Cfue&c avanti #XV@ anni ki sanctu Gregorij lu scrivissi. Unu iornu certi Longobardi, ki eranu infidili, priseru #XL@ villani, e &Kcun&kstringìanulli ki illi divisseru maniare carne li quali eranu de lu sacrificiu ki fachìanu alli demonij. Killi villani, p&Kir&k zo ki eranu xristiani, non de volianu maniare; li Longubardi li amminaczaru, ki si non de maniasseru, illi li darrianu morte; killi villani, cu&Km&k tucti li amminacci, eligendu avanti vita eterna ca kista vita transitoria, lassaruse avanti tucti auchid&Ker&ke, ca illi volisseru manchare la fide xristiana maniandu li sacrificij de li demonij. #XXVIII.@ Recunta ancore sanctu Gr&Kegoriu&k ki una altra fiata li Longubardi priseru #IIIIc@ p&Kri&ksuni; e priseru una testa de una capra e fìcherunde sacrificiu allu demoniu cu&Km&k certe parole ki illi che dichìanu, e poy inclinavanu la testa et adoravanula, e constringìanu a kiste #IIIIc@ p&Kri&ksuni ki illi midemi divisseru adorare killa texta: killi p&Kri&ksuni tucti insen&[b&]la sillìxeru avanti morire, ca inclinare la texta, la quale avianu inclinata a Deu viraiu et om&Kni&kp&Koten&kte, ki lla inclinasseru a ffare reverencia allu demoniu, cu&Km&k iniuria de Xristu. Videndu li Longubardi ki li p&Kri&ksuni xristiani non vòlxiru adorare zo ki illi adoravanu, illi cu&Km&k grandissima furia sì lle auchiseru a tucti. «Non è adunca de dubitare - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ki killi patri sancti - de li quali illu avia cuntati tanti miraculi - non avissiru sustenutu martiriu p&Kir&k lu nume de Xristu, si in lu tempu de la p&Kir&ksecutacione se avissiru trovati, quandu kisti p&Kri&ksuni, li quali non eranu sì sancti p&Kir&ksuni, p&Kir&k reverencia de Xristu substinneru martiriu. Ca illu intravene multe fiate ki alcuni p&Kir&ksuni, li quali in lu tempu ki p&Kir&k la fide de Xristu non àvinu p&Kir&ksecutacioni parinu ki sianu de pocu sanctitate, in lu tempu de la p&Kir&ksecutacione illi substeninu martiriu p&Kir&k Xristu; et alcuni autri, li quali parinu ki sianu forti in la fide de Xristu, quando vèninu allu puntu de la p&Kir&ksecutacioni illi refutanu de murire. Ma killi patri sancti li quali durànu in lu s&Kir&kviciu de Xristu fine alla morte loru, non è da cridere ki illi, si se avisseru trovatu in lu tempu de la p&Kir&ksecutacione, ki illi non fusseru stati bene forti, et avanti sillig&Ker&ke morte ca negar&Ki&k la fide de Xristu». Petru sì parla a sanctu Gregorij e diche: «Bene è cussì comu tu dichi; ma eu me meraviglu multu de la dispensacione de Deu: comu Deu &Kcon&ksentia, allu tempu de li Longubardi, ki illi eranu de tanta firiza, comu Deu li &Kcon&ksentia ki illi vinchisseru alli Xristiani; e p&Kir&kkì &Kcon&ksentia alli previti loru, li quali si eranu sì grandi peccaturi e sacrìlegi, ki illi p&Kir&ksecutasseru la fide xristiana». #XXIX.@ Sanctu Gregorij respunde e diche: «Bene è viru, Petru, ki li Longubardi a loru putire p&Kir&ksecutavanu la fide xristiana, tamen p&Kir&k miraculu sì li resistia». E de zo recunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu miraculu, e kistu miraculu recuntau, forsi tri iorni avanti, a sanctu Gr&Kegoriu&k unu monacu de lu soy monasteriu ki se chamava Bonifaciu, lu quale avia statu cu&Km&k li Longubardi quactru anni. Lu miraculu è kistu, ki venendu $112$unu ep&Kiscup&ku de li Longubardi, lu quale era arrianu - a ssapire ki vol dire &"arrianu&", &CArriu&c fo unu homu grande lict&Ker&katu e fo xristianu, ma vinne a tanta p&Kri&ksuncione, ki defendia ki Xristu, fillu de la virgine Maria, non fussi viraiu figlolu de Deu p&Kir&k natura, ma pir gratia, comu è unu bonu homu e sanctu; e kistu Arriu &Cin&c &Cquesta&c &Csua&c &Ccredença&c &Cebbi&c &Cmolti&c &Cseguitatori&c, &Ci&c &Cquali&c &Csi&c &Cchiamavano&c &"&CArrianj&c&" -; &Cvenendo&c adunca unu ep&Kiscup&ku arrianu a Spu&[&Kli&k&]ti - ki è una chitate appressu Assisa -, kistu ep&Kiscup&ku arrianu p&Kri&kgau allu ep&Kiscup&ku de Spuliti, ki era viraiu xristianu, ki li divissi &Kcon&kced&Ker&ke una ecclesia, in la quale poctissi celebrare s&Ki&kc&Kun&kdu lu soy errure. Lu ep&Kiscup&ku de Spuliti negau zo; killu ep&Kiscup&ku arri&[&Kan&k&]u dixe ki &Kcon&kt&Kra&k sua voluntate, lu indimani illu traserà in una ecclesia de Sanctu Paulu. Audendu zo unu ki guardava killa ecclesia de Sanctu Paulu, curse e chuse le porte de killa ecclesia de Sanctu Paulu e firmaule bene; et a vesp&Kir&ke astutau tucte le lampe, et illu - zo è killu ki guardava la ecclesia - se incluse dintru la ecclesia. La matina ben p&Kir&k tempu lu ep&Kiscup&ku arri&[&Kan&k&]u vinne cu&Km&k grande &Kcum&kpagnia a killa ecclesia de Sanctu Paulu, e trovandu le porte cluse, volìalli rumpere: et eccu subitamente, pir virtute de Deu, le porte se aperseru, e vinne una grande lume da chelu et allumau tucte le lampe e tuctu killu locu. A kista novitate, lu ep&Kiscup&ku arrianu fo ferutu de chekitate, tantu ki p&Kir&k manu de autre p&Kir&ksuni de fo purtatu allu allibergu soy. Audendu zo, li autri Longubardi da tandu in davanti non p&Kri&ksumeru de fare nulla forza alle ecclesie de li Xristiani. E zo fo grande meravilla, ki in una hura e lu ep&Kiscup&ku arrianu fo factu checu, et in killa hura mideme le lampe de la ecclesia, le quali eranu ammortati, foru allumate: sì ki una lume midemi a lu ep&Kiscup&ku checau e le lampe illuminau. #XXX.@ Recunta ancore sanctu Gregorij: «Eu non tachirò unu autru miraculu lu quale mustrau Deu in Ruma, duj anni avanti de kista scriptura; e zo mustrau Deu ad &Kcun&kfusione e dapnacione de killi de la heresia arriana: de kiste cose ki eu recuntu - diche sanctu Gr&Kegoriu&k -, altre cose victi lu populu, et altre victi lu previti, et autre cose victi lu &Cchiricho&c ki guardava la ecclesia». Diche ki una ecclesia era a Ruma, ad una &Kcun&ktrata ki se chamava Subhòra, e kista si era stata ecclesia de li Paterini arriani; kista ecclesia rumase clusa et abandunata duj anni. Placze alli Xristiani de &Kcun&ksacrare kista ecclesia allu ritu nostru, e mìserunche reliquij de sanctu Sabbastianu e de sancta Agata. Cunsecrandu tandu kista ecclesia sanctu Gr&Kegoriu&k, et standuche, tantu illu quantu lu populu, a llaudare Deu, cantanduche la missa, e la gente standu multu stricta p&Kir&kò &Cche&c eranu multi, killi p&Kir&ksuni ki stavanu fore de li autri victiru unu porcu ki si andava tornandu intra li pedi loru, sì ki la gente sentianu bene lu porcu, ma non lu vidianu, et unu lu dichìa all'autru; et accustanduse lu porcu alla porta de la ecclesia, exìu, et exendu lassau tucta la gente in grande meravigla: e zo fo signu ki mustrau Deu, comu lu malvasu spiritu, lu quali avia habitatu in killa ecclesia mentre ki fo de li &CPactarinj&c, sì nde era cachatu. &KCun&ksacrata la ecclesia allu ritu de la viraia fide xristiana, finuta la missa, sanctu Gr&Kegoriu&k e lu populu se parteru. La nocte venendu, supra allu $113$tectu de killa ecclesia fo sentutu unu strepitu, comu fossi una p&Kir&ksuna ki andassi e vinissi pir supra lu tectu. La s&Ki&kc&Kun&kda nocte fo sentutu mayure remure, et tantu ki parse ki tucta la ecclesia da li fundamenti se dirrupassi. Da tandu in dananti non fo sentutu nullu remure, e kistu remure sì adimustrava ki llu malvasu spiritu &Kcon&kt&Kra&k sua vogla e sforzatamente se partiu da killa ecclesia. Pocu iorni da poy, standu l'ayru ben serenu e claru, una nebula sì se stise e stav&[&Ka&k&] supra lu altaru de kista ecclesia e cuperia lu tectu, e kista nebula sì arrendiu killu locu de tanta reverencia e de tantu odure, tantu ki, standu le porte de la ecclesia aperte, non era nulla p&Kir&ksune ki nche p&Kri&ksumissi de intrari; lu previte e li iaconi ki guardavanu la ecclesia [e killi] li quali eranu andati a cantare la missa in killa ecclesia, bene vidianu la nebula supra lu altaru e sentianu bene lu grande odure, ma non che putianu trasire. Lu secundu iornu, standu le lampe ammurtate, vinne lume da chelu et allumaule. Da llì a pocu iurni, finuta la missa, lu iaconu astutau le lampe; standu unu pocu e tornandu, trovau tucte le lampe allumate, li quali ... p&Kir&k negligencia illu avia astutate; ancora lu clericu andau e sullicitamente astutau tucte le lampe, et exìu fora e chuse la ecclesia; standu p&Kir&k spaciu de tri hure, tornau e trovau tucte le lampe allumate: e zo fiche Deu p&Kir&k dimustrare ki killa ecclesia era tornata da obscuritate de heresia a lluche de viraia fide de nostru segnure Ihesu Xristu. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Ià sia zo ki nuy siamu in &Cmolte&c tribulacioni, una grande &Kcun&ksulacione avimu q&Kua&kn&Kdu&k pensamu ki Deu &Cda&c &Kl&k'in tuctu non nj abanduna, ne&Kn&k ni misprecza: e zo canuschimu pi&Kr&k li soy miraculi li quali audivi». Sanctu Gr&Kegoriu&k diche: «O Petru, ià sia zo ki eu voglu recuntare li miraculi ki su facti sulamente in Ytalia, tamen, a dimustrare la dapnacione de la heresia ar&[&Kr&k&]iana, voglu saltare fine in Spagna, e da Spagna virrò p&Kir&k Affrica, e da Affrica tornerò in Ytalia». Petru respunde: «Va duve ti plache, ca eu volenteri vau cu&Km&k ticu e retornu cu&Km&k ticu». - Non è da cridere ki sanctu Gr&Kegoriu&k andassi in Spagna et in Affrica, ma tantu vol dire: &"eu recunterò le cose ki su facte in kisti paysi&" -. #XXXI.@ Recunta &Cdunque&c sanctu Gr&Kegoriu&k, e zo li dixeru ad illu multe p&Kir&ksuni ki venianu da killi paysi de Spagna, ki p&Kir&k p&Kri&kdicacione de unu ep&Kiscup&ku ki avia nume Leandro, et era ep&Kiscup&ku de una ecclesia ki se chamava Yspalitana, kistu ep&Kiscup&ku era statu grande amicu de sanctu Gr&Kegoriu&k, lu quale p&Kir&k sua p&Kri&kdicacione &Kcon&kv&Ker&ktiu lu figlu de unu re ki se chamava Erminigildu, e soy patre se chamava Liuvigildu. Lu patre e lu figlu si eranu paterini e de kista heresia arriana; p&Kir&k p&Kri&kdicacioni de killu ep&Kiscup&ku, lu figlu de killu re se &Kcon&kvertiu alla fide de li Xristiani viraia. Lu patre, audendu zo, sforzàusse de fare retornare lu figlu a killa cridencza ki era avanti, e sforzàusse p&Kir&k ioki e p&Kir&k p&Kri&kgerij e, si non valia, poy p&Kir&k amminaci. Lu figlu sì lli respuse ki in nulla maynera illu renunceria la viraia fide la quale illu avia rechiputa. Jratu $1114$lu patre sì &C'l&c privau de lu riame e de tucte le autre cose. Videndu lu patre ki cu&Km&k tuctu zo &Cno&c lu putia minare a rrenunzare la fide viraia, priselu e miselu in prisunia et incatinauli le manu e llu collu. Standu in kista prisunia, kistu re iuveni accommenczau a p&Kri&kgare Deu ki lu divissi &Kcon&kfortare, et accommenczau a misp&Kri&kczare lu riame t&Kir&krenu e disiyandu lu riame chelestiale; e pensava ben ki lu riame &Cterreno&c è quasi nienti, poy ki cussì leiamente se pò levare, comu soy patre lu avia levatu ad ipsu. Venendu la sollepnitate de la Pasca, lu re soy patre sì lli mandau unu ep&Kiscup&ku arrianu, e mandauli a dire ki illu se cumunicassi p&Kir&k manu de kistu ep&Kiscup&ku, et illu lu rechiperia in gr&Kati&ka et arrenderiali lu riami. Venendu kistu ep&Kiscup&ku a kistu iuveni, kistu figlu de &Clu&c re accomm&Ken&kczau multu &Ca&c vitup&Ker&kare killu ep&Kiscup&ku paterinu, e cu&Km&k grande virgogna lu cachau da sì: kì, ià sia zo ki kistu iuveni fussi incatinatu et inprisunatu quantu allu corpu, quantu alla anima illu era liberu e sicuru, et im pi&Kr&k zo parlava &Csì&c securamente. Retornau lu ep&Kiscup&ku allu re patre de killu iuvene, e dìxilli comu soy figlu lu &Cavea&c cachatu sì vitup&Ker&kosamente; lu patre, iratu, mandau certi malifacturi ki divisseru auchidere lu figlu in killa prisunia: andaru killi et auchìserullu s&Ki&kc&Kund&ku lu &Kcom&kmandamentu de lu re. Mortu stu iuveni, a zo ki Deu dimustraxi la gloria sua, inver menzanocte supra lu corpu de kistu iuveni foru auduti grandi canti; alcuni p&Kir&ksuni e&Ktiam&kdeu dichìanu ki, insenblamente cu&Km&k kisti canti, sì foru visti multe lampe allumate, p&Kir&k virtute de Deu, supra lu corpu. Pe&Kr&k kistu miraculu ki Deu mustrau, accommenczà&(va&)nu li fidili ad honorare lu corpu de kistu iuveni figlu de killu re. &CLu&c &Cre&c soy patre, videndu zo, pentìuse de zo ki avia factu, de dare morte a soy figlu; e canuschendu ki la fide ki avia mantenuta soy figlu era viraia fide, averìache tornatu, ma la pagura ki non p&Kir&kdissi lu regnu, non che lu lass&[&Ka&k&]u tornare, ca killi vaxalli eranu tucti paterini. Vinne stu re ad infirmitate gravusa, e mandau a dire a killu ep&Kiscup&ku xristianu ki avia nume Leandru, lu quale avia &Kcon&kvertutu soy figlu, e lu quale avia multu afflictu, standu in killa infirmitate mandauli a dire ki illu fachissi e &Kcon&kv&Ker&ktissi a kistu autru soy figlu, lu quale laxava herede de lu riame et avia nume Richar&[&Ke&k&]du, comu illu avia &Kcon&kvertutu alla viraia fide all'autru soy figlu; et arrecommandau multu soy figlu a kistu ep&Kiscup&ku Leandro, e facta sta arrecommandacione lu re fo mortu. Mortu lu re, lu figlu non secutau la fide de lu soy patre, ma secutau la fide de lu soy fr&Kat&ke màrtiru, e &Kcom&kmandau ki nulla p&Kir&ksuna ki fossi in soy riame fussi usanti de cridere la heresia arriana, ma divisse&(ru&) crid&Ker&ke la viraia fide xristiana, e qualuncata p&Kir&ksune non cridissi la viraia fide xristiana murissi; et in tal maynera kistu re iuveni &Kcon&kv&Ker&ktiu tucta killa gente alla viraia fide de Xristu. Ma de zo non ni divimu meravillare, si kistu re iuveni fo factu p&Kri&kdicature de la fide de Xristu: ca illu $115$era fr&Katr&ke de killu preciusu màrtiru, p&Kir&k li meriti de lu quali ammeritau kistu soy fr&Katr&ki ki retornassi tucta killa gente alla fide de Xristu; ca tantu bene non fora statu factu sencza lu aiutu de soy fr&Katr&ki; ca Xristu prediche in lu Evangeliu: &"si lu formentu ki &Cse&c simina non &Cse&c corronpisse, non purria fructificare&": in tal maynera, si lu fr&Katr&ke de kistu re non avissi statu mortu p&Kir&k la fide de Xristu, soy fr&Katr&ke non averia tantu fructificatu de &Kcon&kv&Ker&ktire tucta killa gente alla viraia cridencza. Petru sì parla a sanctu Gregorij e dichi: «Bene è stata cosa meravillusa in li nostri tempi zo ki ày cuntatu!». #XXXII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k sì dichi ki allu tempu de unu imp&Ker&kature ki se chamava Iusti&[&Kni&k&]anu una p&Kir&ksequtacione fo suscitata da una gente ki se chama&[&Kva&k&] Guandali, e kisti p&Kir&ksecutavanu la fide de Xristu in Affrica; et in kista p&Kir&ksecutacioni sì foru prisi alcuni ep&Kiscup&ki ki eranu ben forti in la fide de Xristu. Lu re de li Guandali sì volci corrumpere a kisti ep&Kiscup&ki, et inprimamente pir grandi prisenti e duni; videndu zo, ki p&Kir&k zo non li pocti corrumpere, pensau p&Kir&k tormenti corrumperelli. Fachendu&(le&) tormentare a kisti ep&Kiscup&ki, kisti sì parlavanu arditamente &Kcon&kt&Kra&k la cridencza de lu re e &Kcon&kt&Kra&k sua fide, ca illu era paterinu et arrianu. Lu re &Kcom&kmandau ki illi non parlasseru. Li ep&Kiscup&ki, pensandu &Cke&c si illi tenisse&[&Kro&k&] silenciu, pareria forsi ki illi &Kcon&ksentisseru, ma illi puru reprindianu arditamente la eresia arriana. Lu re, iratu, &Kcom&kmandau ki loru fusseru tallate le lingue: Deu operau mantanente miraculu, kì kisti ep&Kiscu&kpi cussì claramente parlavanu poy senza lingua, comu parlavanu avanti avendu la lingua: e zo victiru multi boni p&Kir&ksuni antiqui, ki portavanu testimoniu de zo. Petru &Csì&c parla e dichi: «Viraiamente zo fo multu de miravillare!». Sanctu Gr&Kegoriu&k parla e dichi: «O Petru, non say tu ki illu &Cè&c scriptu de nostru segnure Ihesu Xristu: &"In principio erat Verbum [et Verbum erat apud Deum, et Deus erat Verbum]&"? de la virtute de lu quale è scriptu: &"Omnia per ipsum facta sunt&" ? De ki ni divimu adunca miravillare, si p&Kir&k sua virtute illu fachìa parlare a killi ep&Kiscup&ki senza lingua, la virtute de lu quale fiche la lingua?» Petru sì dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Ben mi plache zo ki dichi». Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki kisti ep&Kiscup&ki sencza lingua non foru tandu auchisi, ma foru cachati, et andarusinde a Ccustantinopuli; e sanctu Gr&Kegoriu&k, avanti ki fussi papa, fo mandatu p&Kir&k missaiu allu imp&Ker&kature ki era in &KCun&kstantinopuli, e la missaieria &Cera&c supra certe cose de la Ecclesia de Ruma. Standu sanctu $116$Gr&Kegoriu&k tandu in Costantinopuli, victi unu ep&Kiscup&ku vetranu, lu quale dixi a sanctu Gr&Kegoriu&k ca illu avia vistu a killi ep&Kiscup&ki parlare sì bene sencza lingua, comu illi avissiru lingua. Unu de kisti ep&Kiscup&ki cadìu in peccatu de luxuria, e mantanente p&Kir&kdìu killa gr&Kati&ka de parlare: zo fiche Deu iustamente, &Cche&c killu lu quale non volce s&Kir&kvare continencia de carne, sencza lingua carnale non potissi parlare parole virtuuse. «Kiste cose bastinu ora may - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - a canuschere la heresia arriana: modu tornimu allu intendimentu nostru, a recuntare li miraculi ki su facti in Ytalia». #XXXIII.@ Recunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki killu patre sanctu ki si chamava Eleutheriu, de lu quale &Csì&c fichi mencione da supra, et era abbate de lu monasteriu de Sanctu Marcu evang&Ke&klista, lu quali è alli iardini de killa chitate ki ave nume Spuliti, kistu abbate sì &Kcon&kv&Ker&ksau unu gran tempu allu monasteriu de sanctu Gr&Kegoriu&k a Ruma, e fo mortu e sucterratu in là. De kistu abbate dichìanu li soy dischipulj ki, orandu, resussitau unu mortu. Kistu homu fo de una grandissima simplichitate e de multi lacrimi: «è de cridere - dichi sanctu Gregorij - &Cke&c kille lacrime sì fusseru de grandi virtuti davanti Deu, a p&Kro&kcurare multi virtuti». Dichi sanctu Gr&Kegoriu&k de kistu patre abbate unu miraculu, et illu midemi simplichemente lu &Kcun&kfexau a sanctu Gr&Kegoriu&k. Unu iornu, andandu p&Kir&k unu caminu kistu abbate, tardandu la hura inver vespere, videndu kistu ki non sapia duve allibergare si plu tardava, andau ad unu monasteriu de dopne, in lu quale monasteriu trovau unu pichulillu, lu quale lu malignu spiritu omni nocte si lu affligìa. Le dopne monache rechipperu kistu abbate, e p&Kri&kgarulu ki killa nocte rechippissi a killu garzune e lassàssillu stare cu&Km&k sicu. Lu abbate rechippi lu garzune benignamente, e &Kcon&ksentiu ki stassi killa nocte cu&Km&k sicu. La matina le monache multu sollichitamente spiaru allu abbate si era intravenutu alcuna cosa killa nocte allu garzune. Lu abate se miravillau de kistu adimandu, e respuse ki non li era intravenutu niente allu garzune, ki illu sapissi. Tandu le monache dixeru allu abbate comu lu malvasu spiritu omne nocte tempestava a killu garzune, e comu le monache non lu putianu sufferire plu; e p&Kri&kgàrullu ki illu &Clu&c divissi minare, killu garzune, cu&Km&k sicu allu monasteriu soy. Consentìuche lu vetranu, e minau lu garzune &Ccon&c &Csico&c. &CAndando&c &Clo&c &Cgarzone&c cu&Km&k killu patre sanctu a lu monasteriu, lu malvasu spiritu non appi putire de lu afflig&Ker&ke plu. Videndu zo lu abbate, ki killu garzune era liberatu, accommenczau intra si midemj allegraresinde superchu, quasi ki p&Kir&k sua sanctitate lu demoniu non $117$potissi accustare allu garzune; e standu unu iornu cu&Km&k li monachi soy, dichìali: &"Lu diavulu sì iucava cu&Km&k killi monachi; ma poy ki kistu garzune vinne illà ubi su li s&Kir&kvituri de Deu, non appi putire lu diavulu de nochìreli&". Dicte ste parole lu abate, ma&[&Kn&k&]tanente, davanti li fr&Kat&ki, lu demoniu intrau in killu garzune. Videndu zo, lu abbate accommenczause a dare grandi lamenti, e li monachi lu vulianu &Kcun&ksulare ki non se affligissi tantu. Lu abbate respuse: &"Sachati p&Kir&k certu ki ogi a nullu de nuy traserà pane in bucha, fini a tantu ki kistu garzune s&Ker&krà liberatu da lu demoniu&". E tandu illu &Ccum&c tucti li monachi se miseru in or&Kati&koni, e tantu che perseveraru, fine in tantu ki Deu exaudiu la or&Kati&kone loru e liberau killu garzune: e fo liberatu in tal maynera, ki da poy lu demoniu non appi &Cmay&c &Cplu&c putire de accostareli, nì de fareli nulla molesta. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu criu ki p&Kir&k zo ki kistu patre sanctu quasi se gloriau troppu de zo, ki killu garzune era sanatu, p&Kir&k zo illu sulu poy non lu pocti liberare, &Cma&c fo bisognu ki li autri monachi stassiru in or&Kati&koni cu&Km&k sicu». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «Cussì è la veritate: ca la gravicza de lu miraculu - &Czo&c &Cè&c de la liberacione de killu garzune - kistu abbate non la pocti portare sulu, et in p&Kir&kò la partiu cu&Km&k li autri monachi, standu tucti insembla in or&Kati&koni. Ma de quanta virtute fussi la or&Kati&kone de kistu Eleutheriu, eu i&Kn&k mi midemi sì p&Kru&kvay» - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k -. Unu tempu sanctu Gr&Kegoriu&k, fachendusi taglari in li membri privati, a tantu &Cdolore&c vinne, ki incursi in una infirmitate la quale li Grechi chamanu sincopi - e kista infirmitate &Cè&c quandu lu malatu non sente - ; e si non fussi ki li monachi allu spissu li davanu a maniare a sanctu Gr&Kegoriu&k, illu averia statu mortu. Vinendu la Pasca, quandu omni p&Kir&ksuna lu sabbatu sanctu sole diiunare, sanctu Gr&Kegoriu&k, p&Kir&k zo ki non putia diiunare p&Kir&k la grande debilitate, accommenczausi a dolire, plui p&Kir&k zo ki non putia diiunare, ca non se dolia de la infirmitate sua. Standu in kistu penseru, sanctu Gr&Kegoriu&k chamau a killu patre sanctu Eleutheriu, ki tandu stava in killu monasteriu, e minaulu a la ecclesia, e p&Kri&kgaulu multu ki illu divissi prigare Deu, ki dessi tanta forza a sanctu Gregoriu ki illu potissi diiunare killu sabbatu sanctu. Facta sta prigeria, kistu patre sanctu cum grandi lacrimi se mise a p&Kri&kgare Deu killa hura midemi et in killa midemi ecclesia; e finuta la sua or&Kati&kone, Deu mantanente dede tanta fortiza e &Kcon&kfortau tantu lu stomacu de sanctu Gr&Kegoriu&k, ki &Cgli&c levau omni memoria, tantu de infirmitate, quantu de omni bisognu de chivu. «Tandu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - accommenczaymi intra mi midemi a meraviglare de tanta novitate ki era facta in mi, pensandu comu era tandu e comu era statu avanti. E standu $118$sollichitu de la cura de lu monasteriu, adimenticayme tucta la infirmitate: si p&Kir&k aventura eu me avissi arrecordatu de la infirmitate, miravillavame comu era sì forte, non avendu maniatu». Stecte diiunu sanctu Gr&Kegoriu&k tuctu killu iornu fini a vespere, e si sintia sì forte, ki si illu avissi volutu, averia potutu diiunare fini all'autru iornu. «Sì ki p&Kir&k kistu miraculu - &Cdice&c &Csancto&c &CGregorio&c - ki eu pruvay in mi midemi, su &Kcun&kstrictu de cridere tucte le autre cose miravigluse ki eu intisi de kistu patre sanctu Eleutheriu, p&Kir&k ben ki eu non fussi p&Kri&ksente in li autri facti soy». Petru sì fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Pir zo ki tu mi ày dictu ki killu patre sanctu fo homu de multi lacrimj e de multa &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cioni, p&Kre&kgute ki tu mi dichi quante su le maynere de la conpu&[&Kn&k&]ciuni». #XXXIV.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k &Csì&c &Cli&c respunde e dichi: «Multe maynere su de la compu&[&Kn&k&]cione, q&Kua&kn&Kdu&k li peccaturi se pèntuni e planginu loru peccati. De zo, in p&Kir&ksune de killi ki se pèntuni, sì parla Geremia lu p&Kro&kpheta e dichi: &"Li ochi mey sì ànu &Cdate&c multi fluxi de acqua&". Ma in duy modi se trova la &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cione: l'unu modu si è q&Kua&kn&Kdu&k l'anima pensa le pene eterne, e de zo à pagura e pèntesse; l'autru modu si è q&Kua&kn&Kdu&k l'anima pensa lu gauyu eternu, e de zo &Kcon&kchipe allegricza et amuri, e su&[s&]p&[i&]ra de zo, ki si nde vide lontanu. Adunca lu principiu de la &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cione si è q&Kua&kn&Kdu&k la p&Kir&ksuna se micte beni a pensare in quanti modi e quantu tempu ave offisu a Deu, e p&Kir&k zo se revolta in lacrime, pensandu ki p&Kir&k li peccati è diputata alle pene eterne; e poy ki la p&Kir&ksuna se ave bene reprisa e pentuta de li peccati soy, quasi Deu sì li manda &Kcun&ksulacione e dàyli sicuritate de perdunancza de kisti peccati, e p&Kir&k kista securitate l'anima se inflamma inver lu amure de Deu e de le cose celestiali, e killa anima, ki avanti plangìa p&Kir&k pagura ki avia, ki non andassi alle pene eterne, poy sì plangi de zo, ki si p&Kro&klonga la sua sperancza, de non tenire li beni chelestiali: kì q&Kua&kn&Kdu&k l'anima se micte a ppensare comu su ordinati li sancti ang&Ke&kli, comu sta&[&Kn&k&]u accumpagnati li beati, quanta è la claritate e la dulchicza de Deu, à materia de plangere e de &[&Ksu&k&]spirari de zo, ki illa non ch'è in killa &Kcum&kpagna; e plange plu poy l'anima ordinata, p&Kir&k amuri de zo, ki se vide luntana de tantu gauyu, ca non plangìa avanti p&Kir&k pagura de le pene eterne. Adunca la p&Kir&kfecta &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cione sì tira l'anima de pagura de pene ad amuri de gloria. E zo mustra la Scriptura in una figura de lu Vechu testamentu, duve è scriptu e dichi ki fo unu bonu homu et amicu de Deu ki se chamava Caleph, et avia &Cuna&c sua figla ki se chamava Axa. Kista sua figla, andandu unu iornu a ccavallu $119$supra unu asinu cu soy patre, suspirau. Soy patre la spiau: &"P&Kir&kkì suspiri?&" Killa &Cli&c dixi: &"Tu mi ày datu in dote una terra la quale non se pò abiverare: p&Kre&kgute, dunami kista benedicione, ki tu &Cmi&c duni terra ki se pocza abiverare&"». Expune modu sanctu Gr&Kegoriu&k: «Kista Axa significa l'anima; lu asinu, supra lu quali stay a ccavallu, significa li desiderij carnali; kista suspira, e dimanda da soy patre terra ki se pocza abiverare: zo significa ki nui divimu adimandare da Deu nostru patre, cu&Km&k grandi suspiri, ki illu ni &Cdone&c acqua, zo è lacrime, li quali àvinu abiverare la terra nostra, zo è la &Kcon&ksciencia terrena. Ca illi su multi p&Kir&ksuni - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - ki àvinu rechiputu da Deu donu de iusticia, ki difendanu li poveri; alcuni autri rechìpuni da Deu gr&Kati&ka di fari limosini; alcuni autri rechìpuni da Deu avire zelu de la fide de Xristu; e tamendeu kisti non àvinu gr&Kati&ka de lacrime e suspiri, a plangere li loru peccati: tali p&Kir&ksuni au&[&Kn&k&]u rechiputu quasi terra sicca, et in p&Kir&k zo li fa bisognu ki illi rechipanu da Deu terra accusa, zo è gratia di lacrimi, p&Kir&k li quali illi poczanu plangere li offisi li quali p&Kir&k aventura alcunu tempu avissinu &Kcum&kmisu. Et in p&Kir&k zo ki su duy maynere de &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cione, &Ksi&kc&Kun&kdu ki è dictu da supra, lu patre de kista dopna sì li dedi terra ki se potia abiverare e da supra e di sucta: la biveratura suprana sì rechipe l'anima, q&Kua&kn&Kdu&k p&Kir&k desideriu de vita eterna suspira e lacrima; la biveratura de baxu rechipe l'anima, q&Kua&kn&Kdu&k pensa le pene de lu infernu, e p&Kir&k pagura de non che andare, se abìvera de lacrime. Et in p&Kir&k zo ki &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cioni ki vene de amuri è plu p&Kir&kfecta ca killa ki vene de pagura, et in p&Kir&k zo la Scriptura sì fa mencione de le po&Ksse&kssioni ki su date a killa dopna, et avanti m&Ken&ktua la terra sup&Kra&kna, zo è la compu&[&Kn&k&]ciuni p&Kir&k amuri, e poy mentua la terra suctana, zo è la &Kcom&kpu&[&Kn&k&]cioni ki vene p&Kir&k pagura de &Cle&c pene eterne». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Ben mi plache zo ki dichi. Ma p&Kir&kkì tu ày &Cdicto&c ki kistu patre sanctu Eleutheriu fo homu de cussì sancta vita, eu te p&Kre&kgu ki tu mi digi dire si se trovanu modu a lu mundu cussì boni e sancti homini». #XXXV.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde &Ce&c &Cdici&c: «Tu canusci bene lu ep&Kiscup&ku de Toda, lu quale se chama Floridu, e say bene de quanta sanctitate e viritate illu este». Kistu ep&Kiscup&ku recuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k ki illu stava cu&Km&k sicu unu previtj ki se chamava Amanciu &Cet&c era homu de grande simplichitate; «lu quale ave rechiputu tanta gratia $120$da Deu, ki, &Ksi&kc&Kun&kdu ki fachìanu li ap&Kostu&kli, non è nulla infirmitate de la quale illu non sani, tuccandu cu&Km&k la sua manu la p&Kir&ksune malata». E kistu midemi avia tanta virtute, ki in qualuncata locu, in quantu fossi salvaiu et aspru, fussi qualuncata serpente, fachènduch&[&Ke&k&] kistu patre sanctu lu signu de la cruche, lu s&Kir&kpenti crepava mantenente, quasi non po&[&Kte&k&]ssi suffirire la cruche la quale fachìa kistu patre sanctu; e si p&Kir&k aventura alcunu s&Kir&kpente avissi intratu in alcunu p&Kir&ktusu, kistu patre sanctu fachendu la cruche in la bucca de lu p&Kir&ktusu, mantanente killu s&Kir&kpente ki avissi statu dintru, mortu si nde essìa. A kistu patre sanctu de tanta virtute sanctu Gr&Kegoriu&k se studia&[u&] de vidire e fichessìlu venire a ssì, e volce sanctu Gr&Kegoriu&k ki kistu patre sanctu fussi alcuni iorni illà duvi li malati - zo è in killa casa -, a zo ki sanctu Gr&Kegoriu&k potissi plu tostu canuschere la gr&Kati&ka &Cke&c Deu l'avia data. In killa casa, intru li autri malati, sì nche era unu folli p&Kir&k infirmitati, la quale infirmitate li Grechi chamanu frenesia. Kistu frineticu una nocte accummenczau a gridare sì forte, ki li autri malati, p&Kir&k le sue gridate e grandi vuchi, non putianu dormire. Videndu zo kistu patre sanctu, ki lu freneticu molestava tucti li autri malati alle vuchi ki gridava kistu freneticu, kistu patre sanctu se levau da lu lectu et andausìnde chanamente illà duve stava lu freneticu, e misili li soy manu da supra, et accommenczau a p&Kri&kgare Deu: e mantanente lu malatu fo allegerutu de la infirmitate ki avia. Kistu patre sanctu levaulu da killu locu duve stava e minaulu a lu sularu de supra killa casa, duve era lu oratoriu; e standu intrambu duy in killu oratoriu, kistu patri sanctu ancora plu spaciusamente p&Kri&kgau Deu p&Kir&k killu malatu, in tantu ki killu malatu tornau allu lectu soy sanu e salvu e cu&Km&k grandi reposu, sì ki da poy non gridava ne&Kn&k molestava li autri malati. E de kistu miraculu recunta&[&Ko&k&] a sanctu Gr&Kegoriu&k unu ep&Kiscup&ku ki se trovava tandu illà, ki si chamava Floridu, e kistu miraculu e&Ktiam&kdeu actestava unu s&Kir&kviture ki killa nocte s&Kir&kvia alli malati. «E p&Kir&k kistu miraculu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - lu quale è cussì certu, putimu e divimu cridere li autri miraculi, li quali avimu auduti de kistu patre sanctu; e kistu miraculu Deu cunchesse pir tantu, ki fussi factu: pir zo ki kistu patre sanctu la infirmitate de killu malatu quasi p&Kir&k compassione rechippi in la mente sua, in pir zo lu freneticu si retornau in lu soy propiu sensu e sapire soy». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e diche: «Grande hedificacione de vita sì este, q&Kua&kn&Kdu&k l'omu vide li p&Kir&ksuni ki fàchinu miraculi, p&Kir&k zo ki kisti p&Kir&ksuni su chitatini de la chitate de Ier&Kusa&klem sup&Ker&kna, zo è de vita eterna». $121$#XXXVI.@ Recunta ancora sanctu Grigorij e dichi: «Eu reputu ki eu non diia tachire killu miraculu lu quale Deu om&Kni&kp&Koten&kte mustrau supra unu soy s&Kir&kviture lu quale se chamava Maximianu», et era statu abbate de lu monasteriu de sanctu Gr&Kegoriu&k; e q&Kua&kn&Kdu&k zo scripse sanctu Gr&Kegoriu&k, kistu Maximianu era ep&Kiscup&ku de Saragusa. Standu sanctu Gr&Kegoriu&k, p&Kir&k &Kcom&kmandamentu de lu papa, in &KCun&kstantinopuli, allu palaczu de lu imp&Ker&kature, per certe resposte e bisogni li quali tractava intru lu imperature e lu papa, supravìnnichi illà duve illu - zo è sanctu Gr&Kegoriu&k - kistu Maximianu cu&Km&k alcuni altri monachi. &CRetornando&c &Cquisto&c &CMaximiano&c &Kcull&k'&Kautri&k &Cmonaci&c de Costantinopuli a Ruma, q&Kua&kn&Kdu&k foru a lu mare de Pugla, lu quale se chama mare Adriaticu - forsi p&Kir&k una chitate ki se chama Atri, kistu mare se chama Atriaticu -, in kistu mare kistu Maximianu e tucti li soy compagnuni, p&Kir&k unu inusitatu miraculu, recanuscheru la yra de Deu p&Kir&k la grande tempestate, &Ce&c &Cla&c &Cgracia&c &Cde&c Deu p&Kir&k lu miraculu. La tempestate era quasi mortale, ca p&Kir&k la grande forza de li venti li chovj &Cco&c &Cli&c &Cquali&c &Cera&c &Cchiavato&c &Clu&c &Clignu&c &Csi&c &Cschiavaro&c, le acque eranu grandissime, lu àrbure de lu lignu se speczau, le vile andaru a mare, e tuctu lu vaxellu de la nave, p&Kir&k la grande tempestate de lu mare, si era statu scassatu tuctu e quasi ructu de la sua integritate. In killa ap&Kir&ktura lu mari intrau in la navi, in tantu ki plu se putia dire ki le unde fossiru intra la navi, ca la nave intra li unde. Tandu videndu zo killi ki eranu intra la nave, ki ià si vidianu la morte p&Kri&ksente, turbati tucti, sì se comunicaru e priseru lu corpu e lu sangue de nostru segnure Ihesu Xristu, e dèderussi pache in bucha, e p&Kri&kgaru a Deu ki li plachissi &Crecepere&c le loru animj, poy ki ad illu avia placutu de dare le corpura loru ad una morte sì pagurusa et orribilj. Ma Deu om&Kni&kp&Koten&kte, lu quale avia spaguratu sì t&Ker&kribilemente li coragi de kisti, multu plu miravillusamente sì &Kcun&ks&Kir&kvau la vita loru. P&Kir&k octu iorni, standu la navi plina de acqua p&Kir&k fine susu, sì navigau per lu viaiu soy; a lu nonu iornu la nave sì prise portu a Cutroni, et illi exèru in terra, tucti killi ki eranu navigati cu&Km&k kistu Maximianu, sani e salvi. Lu ultimu de loru ki exìu de la nave fo kistu venerabili komu Maximianu; e sì tostu ultimamente exìu, la nave in killu portu andau in fundu, quasi amustrassi Deu ki kistu patre sanctu avia rectu la nave, mentre ki nche fo, in altu, et exendu ipsu, quasi la nave non avissi cosa ki la sustentassi in altu; e killa nave, la quale p&Kir&k lu pelagu, plina de acqua, ressi e portau tucti killi homini, poy ki fo in portu, partenduse Maximianu e li soy &Kcum&kpagnuni, killa nave non pocte sustentare ne&Kn&k regere l'acqua sencza li homini, a czo ki Deu dimustrassi ki kistu venerabile patre Maximianu sì avia rectu e mantenuta la nave, mentre ki illu &Cze&c fo, in altu p&Kir&k sua sanctitate. $122$#XXXVII.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru e dichi: «Tu vidisti, avanti quaranta iorni, ki era cu&Km&k micu unu previte, de lu quale eu ià fichi mencione da supra, lu quale se chamava Santulu; lu quale, homu de venerabile vita, de la p&Kro&kvincia de Nursa sì solia venire a mmi omni annu; ma ià à tri iorni ki vinne da killu payse midemi unu monacu et àmi portate duleruse novelle, e dichi ki kistu previte si è statu mortu - zo è lu predictu Santulu -. Ià sia zo - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ki eu non mi nde poczu arrecordare sencza plantu de dulchicza, ià poczu recuntare senza pagura ora may le virtuti soy, li quali eu intisi de li previti vichini soy, specialemente in fidi de la sua grande viritate e simplichitate. Ma - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - sole intravenire ki le p&Kir&ksuni li quali &Csono&c stricti p&Kir&k caritate, la caritate sì duna lausu e securitate de spiare l'unu all'autru de alcune cose secrete; et in tale maynera - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - eu alcune fiati sì adimanday a kistu previte Santulu, et illu mi recuntau alcune cose secrete. Jntra li autri, - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - kistu previte sì mi dixe ki una fiata li Longubardi spremendu aulivi in unu caldarazu, a zo ki potissiru avire oglu, kistu previte Santulu, cu&Km&k allegra chera et allegro cori, sì portau unu utre vacante a killu locu duvi killi Longubardi spremìanu kille aulivi; et accostanduse, salutau a killi Longubardi ki spremìanu kille aulivi, e quasi &Kcom&kmandandu, plu ca adimandandu, li dixi ki li divissi&[&Kno&k&] inplere killu utre de oglu. Killi Longubardi, li quali eranu pagani, et avianu fatigatu tuctu iornu e quasi non avianu n&[&Ki&k&]ente spremutu ne&Kn&k culatu de l'oglu, foru turbati de le parole de kistu previti, et accommencza&[&Kr&k&]ulu a sicutare cu&Km&k parole iniuriuse. Kistu previti a kille iniurie allegramente respuse: &"P&Kri&kgati pi&Kr&k mi, et inkitimi kistu utre de oglu, e cussì mi parterò da vuj&". Videndu killi Longubardi ki de le aulivi non culava nienti oglu, e kistu previte puru stava et adimandava ki killi li divisseru inkire killu utre de oglu, foru plu curruchati; e si avanti lu avianu iniur&[&Ki&k]atu, poy sì li dixeru multi maiuri iniurie. Videndu kistu previte ki de la pila non ixìa nienti oglu, illu si fiche portare acqua e, videndu tucti killi, sì la benedissi e sì la misi cu&Km&k le soy manu in killa pila. Mantanente facta la b&Ke&kn&Ke&kdicione de l'acqua, de killa pila cu&Km&k tucta la fatiga de killi Longubardi non de era ixutu nienti de oglu, da poy de ixìu oglu in tanta habundancia, ki non sulamente li vaxelli de killi Longubardi foru pleni, ma e&Ktiam&kdeu lu utre ki avia portatu vacante kistu previte venerabile Santulu sì fo plinu: ca Deu ordinau ki kistu previte Santulu, lu quale era venutu a dimandare oglu, &Cillu&c cu&Km&k sua benedicione dexe a killi Longubardi killa cosa la quale illu avia adimandata a lloru». $123$Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki unu autru tempu sì era una grande fame pir tuctu lu payse, e li Longubardi, comu homini pagani, sì avianu arsa la ecclesia de Sanctu Laurenciu, e kistu bonu previti Santulu sì la volce reparare. A czo ki nche fachìanu bisognu multi mastri, li quali volianu li soldi loru mantanente ki avianu laboratu, pi&Kr &kla grande fame lu pani sì mancau a kistu Santulu. Li mastri adimandavanu a maniare, e dichìanu ki si illi non maniasseru, pi&Kr&k la grande debilitate illi non potianu lavurare. Kistu previte sì li &Kcon&kfortava cu&Km&k boni parole, e p&Kru&kmictia loru de dare zo ki loru mancava; t&Kame&kn illu in cori soy se affligìa multu p&Kir&k zo ki non sapia da duve loro divissi dare a mmaniare. Standu illu in kista tristicia, andausinde ad unu furnu, in lu quale li vichini unu iornu avanti avianu coctu pani; e guardau kistu previti da intru lu furnu, si pi&Kr&k aventura che avissi rumasu nullu pane. Mantanente &Csì&c che trovau unu grandissimu pane e multu blancu, et prìsellu; ma non lu volci portare alli mastri ki lavuravanu, ni&Kn&k p&Kir&k ave&[&Kn&k&]tura killu pane &Cfosse&c &Cstato&c de alcuna p&Kir&ksuna, e non lu vulia levare de cui era, p&Kir&k dare alli mastri: ca l'omu non dive avire da l'una parte pietate, cu&Km&k culpa de autruy. Purtau kistu previti kistu grande pane p&Kir&k tucte le fimine vichine, e spiava si fussi de alcuna de loru: tucti li vichini respuseru ki kistu pane non era loru, e ki tuctu lu cuntu de lu pane &Cloro&c &Cke&c avianu coctu, illi l'avianu. Tandu kistu previti, allegru, si nde andau alli mastri ki lavuravanu, e dixi lloru comu Deu l'avia p&Kru&kvidutu de la vidanda, et invitauli a maniare, e mise loru killu pane dananti, et ammunìule ki de zo divisseru dare gr&Kati&ka a Deu. Maniaru tucti killi ki lavuravanu in killa ecclesia e saciaruse; e poy de foru recolti tanti pecci, ki iunti insenbla, averìanu factu multu mayure pane ca non era statu avanti. P&Kir&k miraculu, de killu pane maniavanu tucti killi ki lavuravanu in killa ecclesia, e bastauli deche iorni: sì ki de killu pane maniavanu omni iornu, e restava a maniare p&Kir&k l'autru iornu, quasi crischissi in la buccha de killi ki lu maniavanu, e crischendu sì lli satullava. Petru &Csì&c parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Bene è cosa miravillusa kista, et assimìglasse allu miraculu ki fiche Xristu, saturandu de cinqui pani cinqui milia homini». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi ki Xristu paschìu, p&Kir&k kistu servu soy Santulu, multi p&Kir&ksuni de unu pane; lu quale Xristu p&Kir&k si midemi de chinq&Kui&k pani chinqui milia homini saciau; e lu quale Xristu pocu cocci de furmentu fa crischere in multa quantitate; e lu quale Xristu kisti simenti fa crischere da la terra; e lu quale Xristu tucte ste cose e le autre sì creau de niente. «E ni&Kn&k p&Kir&k aventura tu ti meravigli de $124$kistu miraculu, lu quale fiche kistu previte Santulu s&Kir&kviture de Deu, audi ki homu fo quantu all'anima. Unu iornu fo prisu da li Longubardi unu kiricu de evangeliu, e tenìanulu ligatu, e pensàvanulu de auchidere. Ad ura de vespere kistu previte Santulu sì adimandau a killi Longubardi ki li divissinu dare killu kiricu: killi Longubardi dixeru ki non li lu putianu dare. Videndu Santulu ki illi avianu ià dilliberatu de auchidere lu kiricu, dimandaulu in guardia. Li Longubardi &Cli&c respuseru: &"Nuj ti lu damu in guardia, cu&Km&k cutalj &Kcon&kdicioni, ki si illu fugissi, tu mori p&Kir &kipsu&". Kistu previte &Kcon&ksentiu a kista &Kcon&kdicione, e rechippi lu kiricu in sua fide. La nocte venendu, kistu previte videndu li Longubardi ki tucti dormianu, lu previte excitau e revillau a killu kiricu e dìxilli: &"Lèvate, Deu om&Kni&kp&Koten&kte te liberi!&". Lu kiricu, sapendu ki kistu previte lu avia rechiputu in guardia, cu&Km&k &Kcon&kdicione de morte si illu fugissi, respuse e dìxelli a lu previte: &"Patre sanctu, eu non poczu fùgere: si eu fugerò, sencza dubitacione tu seray auchisu&". Lu previte lu sforczava a fùg&Ker&ke, e dichìali: &"Vatinde, Deu omnipotente te salvi, ca eu su in manu de Deu, e tantu kisti Longubardi mi porraunu fare, quantu Deu p&Kir&kmicterà ki illi faczanu&". Fugìu lu kiricu, e lu previte, comu pleiu, rumase. La matina vinneru li Longubardi e dimandaru allu previte lu prisune ki &Cli&c avia&[&Kno&k&] arrecommandatu. Lu previte respuse: &"Illu fugìu&". Killi li disseru: &"Tu say bene ki divi patire&". Lu previte &Carditamente&c respuse: &"May de sì, ki eu lu so&". Killi disseru: &"Tu si' bonu homu, &Cnuy&c non ti volimu fare multi tormenti: sillìge tu la morte de la quale tu divi morire&". Lu previti respuse: &"Eu su in le manu de Deu: alchiditimi de killa morte de la quale Deu p&Kir&kmicterà ki eu moyra&". Tandu sentenciaru tucti killi Longubardi ki p&Kir&k minur pena kistu previte divissi avire taglata la testa. Sapendu zo [de] kistu previte Santulu, p&Kir&k zo ki kisti Longubardi sì lu avianu in grande reverencia a kistu previte p&Kir&k la grande sanctitate sua, tucti killi Longubardi ki eranu in killu locu sì vinniru a vidire, p&Kir&k zo ki eranu homini multu crudili, comu kistu previti si divia taglare la testa. E standu kistu previte in menczu de tucti, fo exutu unu Longubardu, lu plu forte de tucti loru, de lu quale cridianu tucti ki ad unu colpu li divissi taglare la testa. Standu kistu previte a menczu li armati, illu recurse a le soy armi, e p&Kri&kgau a kisti, ki li &Kcon&kchedisseru tantu ki illu potissi fare una oracione a Deu. Adimurandu unu pocu kistu previte in la or&Kati&kone, killu ki li divia tallare la testa sì lu tuccau cu&Km&k lu pede, danduli unu cauchi, e dìxilli: &"Lèvate et aginochate in terra, e stendi la testa!&". Levàusse lu previti et aginuchause in terra, e stise lu collu a rrechipere la morte; e videndu la spata ki trasse killu ki lu volia dicollare, kistu previte dixi, e fo audutu publicamente: &"Sanctu Iohanne, rechìpe la spata!&" Lu carnifich&[&Ke&k&] alczau $125$lu braczu cu&Km&k la spata, sforzanduse de fare unu grande colpu, tenia lu braczu alczatu cu&Km&k la spata, e non lu putia calare: e subitamente la spata, p&Kir&k virtute de Deu, non p&Kir&k homu, li fo levata de manu e stava alczata &Call'ayro&c p&Kir&k si midemi, e lu braczu &Cromase&c cussì ki non se potia chicare. Videndu zo, tutta killa gente ki era venuta a vidire la morte de killu previte, &Csì&c &Kaccomme&k&[&Kn&k&]&Kzaro&k &Ca&c &Cllaudare&c &Cquisto&c &Cprevete&c e miravillà&[&Kva&k&]nuse cu&Km&k grande pagura de kistu sanctu homu, e pensavanu de quanta sanctitate illu era, ki p&Kir&k sua or&Kati&kone avia retenutu lu braczu de lu soy carnifiche, immobile all'ayru. Fo p&Kri&kgatu ki si levassi da terra: levause. Ancora fo prigatu ki illu divissi sanare lu braczu de killu carnifiche. Kistu previte respuse: &"Eu &Cper&c &Cniuna&c &Cmaniera&c p&Kri&kgerò a Deu ki illu lu sani, si illu non mi iura ki iammay culla sua manu non auchiderà nullu Xristianu&". Killu Longubardu mantanente [&Cfo&c &Cconstrictu&c], p&Kir&k la pena ki avia, de iurare ki iammay non auchider&[&Ki&k&]a nullu Xristianu. Factu stu iuramentu, kistu previte sì li &Kcom&kmandau e dìxilli: &"Cala lu braczu in terra!&"; et illu mantanente lu calau. Videndu zo killa gente, ki kistu previte Sanctulu era homo de tanta virtute, offerìanuli boy e iumenti, li quali avianu arrobati e prisi. Kistu previti renunczau de rechip&Ker&ke tali p&Krise&knti, ma chircau p&Kri&ksenti de bona merchide, e dixili a killi Longubardi: &"Si mi voliti fare alcunu p&Kri&ksenti, p&Kre&kguve, datimi tucti li prisuni ki aviti, a czo ki eu p&Kre&kgi pir vui&". Factu fo ki illi li a&Kr&krenderu tucti li p&Kr&kisuni ki avianu; e cussì fo factu ki kistu homu Santulu, poy ki illu volci morire p&Kir&k unu kiricu, p&Kir&k illu foru tucti liberati». Petru parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Viraiamente kista è una meravillusa cosa; e ià sia zo ki kistu miraculu eu lu aia intisu de autre p&Kir&ksuni - dichi Petru -, tamen illu è sì miraviglusu, ki omni fiata ki eu l'auiu mi pare novu». Sanctu Gr&Kegoriu&k parla e dichi: «O Petru, in kistu factu non ti fare miravigla de kistu previti Santulu; ma si tu poy, pensa ki spiritu fo killu lu quale ten&[&Kn&k&]e la mente de kistu Santulu, e levaula in tanta altiza de virtuti. Duvi era lu animu de kistu Santulu &Cquando&c volci sì firmamente morire p&Kir&k liberare unu soy proximu - zo è killu kiricu -, volci dare la vita sua, e cussì arditamente stise lu collu a rechipere la morte! Quantu amure tenia lu core de kistu Santulu, q&Kua&kn&Kdu&k p&Kir&k la vita de unu non dubitau de murire! Eu saczu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ki kistu Santulu era homu &Csì&c simplichi $126$de lict&Ker&katura, ki illu non canuschì&[&Ka&k&] &Cli&c lict&Kir&ki beni, nì sapia ordinatamente li &Kcom&kmandamenti de Deu; ma &"killu adimpli tucti li &Kcom&kmandamenti de Deu, ki avi caritate&" - la quale si &Cè&c amuri de Deu e de lu proximu - ; e ià sia zo ki kistu Santulu non fossi grande lict&Ker&katu, tamen vivia spiritualemente di vira caritate. Ma&[i&] p&Kir&k aventura porria essere ki illu avissi lectu killu ki dichi sanctu Johanne lu ap&Kostu&klu p&Kir&k laude de Xristu, ki &"s&Kicun&kdu ki Xristu dedi la vita sua p&Kir&k nuy, in tal maynera nuy divimu dare la vita nostra p&Kir&k salute de lu proximu&"; e kistu &Kcom&kmandamentu, cussì altissimu et apostolicu, pluy lu sapia kistu previte Santulu fachendu p&Kir&k opera, ca legendulu. Ma - diche sanctu Gr&Kegoriu&k - faczamu &Kcom&kp&Kar&kacione de la sciencia nostra a la simplichitate de kistu Santulu e viderimu ki la nostra sciencia stay in baxu, e la simplichitate de Santulu, stay in altu: ca nuy, ià sia zo ki sachamu parlare de la virtute, parlàmunde comu p&Kir&ksuni ki non l'aunu e sunde vacanti»; e mec&[&Ktinde&k&] unu exemplu: «a nnuy intraveni comu fossi una p&Kir&ksuna ki stassi appressu una pumara, et in menzu che fussi una grande ruvectara: killa p&Kir&ksuna ben de porria sentire lu odure de kille puma, &Cma&c non de averia lu sapure; ma cuy fussi inpressu la pumara senza ruvecti, de porria maniare»; et assimigla li peccati alli rovecti, e li puma alli virtuti: tantu vol dire adunca: &"p&Kir&k quantu lu homu sia grande lict&Ker&katu, si stay in peccatu, alcunu odure pò avire de le virtuti, ma non sapure&"; et in p&Kir&kò &Cke&c kistu previte Santulu era sencza peccatu, in p&Kir&kò illu stava appressu lu àrburi de la virtuti, zo è Ihesu Xristu, et in p&Kir&kò sencza grande licteratura avia sapure de virtuti p&Kir&k la caritate ki avia in sì. Petru sì fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu te p&Kre&kgu ki tu mi diki &Cche&c è ço, ki li p&Kir&ksuni boni e sancti, li quali vivendu su exemplu alli autri de sanctitate, kisti tali p&Kir&ksuni sancti &Cvoy&c tostu mòrinu, voy su multi radi, cu&Km&k zo sia cosa ki illi divisseru multu vivere, p&Kir&k dare bonu exemplu ad altruy». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche ki zo intraveni p&Kir&k la malvestate &Cdi&c killi sentenciati ki ruma&[&Kno&k&]nu, ki killi ki pòtinu essere in p&Kru&kfectu oy utilitate de altruy, morinu; e quantu &Cplu&c se accosta lu fine de lu mundu, tantu plu li electi se partinu, a zo ki non viianu maiur malvastate. Et in p&Kir&kò lu profeta dichi: &"Li homini iusti morinu, e non è nullu ki lu pensi in lu core soy; e li homini misericurdiusi eciamdeu morinu, e non è ki ssi mecta ad intend&Ker&ke et a ppensare supra zo&". «Et in p&Kir&k zo $127$- dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ancora è scriptu in la divina Scriptura, parlandu contra li peccaturi: &"Aperiti la via de la morte, a zo ki èxanu killi ki calpisanu la terra, e levàti le petre de la via!&". P&Kir&k zo Salamune sì dichi: &"Illu è tempu de sp&Karp&kaglare petri, et è tempu de recoglere&"». Expune sti dicti sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Quantu lu fine de lu mundu plu approxima, tantu fa plu bisognu ki li p&Kir&ksuni sancti, p&Kir&k li quali su intisi le petre, si levinu da lu mundu: de tali petre se hedifica la chitate de Ier&Kusa&kl&Ke&km sup&Ker&kna, &Cciò&c de vita eterna. Ma - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - non è da cridere ki tucti li boni p&Kir&ksuni si levinu da lu mundu, sì ki non che rumagnanu si non li malvasi: ca si zo fussi, peccature nullu retorneria a llamentu de penitencia; si non fussiru li boni exempli de boni e sancti pirsuni, cuy ritragerà alli peccaturi a rretornare a Deu? - quasi dicat: &"nullu&" - et in p&Kir&k zo è necessariu ki omni tempu intra li peccaturi che sianu alcuni sancti persuni». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu viiu bene ki li boni quasi p&Kir&k niente morinu, ca eu viiu ca li malvasi &Cquasi&c amuncellati p&Kèr&kinu». #XXXVIII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «De kista cosa, Petru, non te divi miravillare: ca unu piscopu ki avia nome Rede&[&Km&k&]ptu», lu quale avia statu piscopu de una chitate ki se chamava Ferentina, kistu piscopu era statu mortu p&Kir&k secte anni avanti ki &Csancto&c Gr&Kegoriu&k scrivissi zo, e Petru, a cuy parla sanctu Gr&Kegoriu&k, avia ben canuscutu a kistu piscopu; et era statu homu de gran sanctitate e grande amicu de sanctu Gr&Kegoriu&k allu tempu de killu papa ki fo avanti de sanctu Gr&Kegoriu&k, ki se chamava Iohanne lu iuvene; standu kistu piscopu cu&Km&k sanctu Gr&Kegoriu&k, sì li recuntau zo ki avia saputu de lu fine de lu mundu, s&Ki&kc&Kun&kdu ki era la fama in omne parte. Recuntava kistu piscopu ca unu iornu, visitandu li soy parròci, vinne ad una ecclesia de unu sanctu màrtiru ki se chamava Leuticiu. Vinendu ià sira, kistu piscupu si fiche &Kcun&kczare unu lectu appressu la sepultura de kistu patre sanctu màrtiru intra la ecclesia, in lu quale lectu, p&Kir&k la fatiga ki avia, illu se potissi posare. Vinendu inver la menczanocte, e stu piscopu nen dormendu nen viglandu, s&Ki&kc&Kun&kdu ki illu cuntava, ma standu quasi pocu agravatu de sonnu, killu sanctu màrtiru Leuticiu sì lli apparse e stàvalli dananti, e chamaulu p&Kir&k nume e dìxilli: &"Rede&[&Km&k&]ptu, - ca cussì se chamava - vigli?&" Lu piscopu li respuse: &"Viglu&". Lu sanctu li dixe: &"La fine de tucta la carne - zo è de lu mundu - sì è venuta&"; e zo li dixe lu sanctu p&Kir&k tre fiati, e dictu zo, sp&Kar&kse. $128$Lu piscopu se levau e dèdissi in or&Kati&koni cu&Km&k grandi lamenti e suspiri; factu zo, de la parte de la tramontana sì parìanu a kistu piscupu ki ve&Kn&knissiru lanci e schere de homini in similitudine de focu: e zo significau ki, quasi in killi tempi, li Longubardi, li quali eranu genti firochi e crudilj et habitavanu appressu la tramontana, sì si parteru de lu paysi loru et intraru in Ytalia, la quale Ytalia si era multu bene habitata, e consumàrulla in tal maynera comu se mètunu li campi. In lu tempu de kisti Longubardi, in Ytalia foru dissavitate chitati, dirupati castelli, arsi ecclesie, destructi monasterij, po&Ksse&kssioni abandunati de homini e de fimmini, a tantu ki non paria in Ytalia tandu ki nche fussi nullu habitature; crischeru le bestie salvagi, et occuparu li loki li quali avanti solianu tenire li homini. «Ma zo ki in li autri parti de lu mundu in killu tempu intrave&Kn&knissi - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k -, eu non saczu; ca in Ytalia ki &Cnuy&c vivimu, ià pare ki sia venutu lu fine de lu mundu. Et in &Cper&c zo, tantu ni è plu bisognu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - in kistu tempu de chircare le cose et&Ker&knali, quantu le cose t&Kem&kporali ni vèninu minu. Stu mu&[&Kn&k&]du adunca se dive mispreczare, q&Kua&kn&Kdu&k ben ni fussi prosperu; ma poy ki nuy vidimu ki in kistu mundu su tanti fragelli, tanti adv&Kir&ksitati, tanti doluri, illu midemi ni insigna ki nuy non lu diiamu amare. Multe autre cose &Csu&c - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - le quali eu averia dicte de li facti de li sancti patri; ma eu mi li tac&[&Kh&k&]u, p&Kir&kkì eu mi sprexu de &Cdire&c autre cose». Petru sì fa una questionj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu ti p&Kre&kgu, pir ki eu viiu multi Xristianj, li quali su de lu gremiu de la Sancta ecclesia, ki dubitanu de la immortalitati de l'anima, e non su certi si l'anima viva murendu la pirsuna, p&Kre&kguti ki tu mi digi certificari di zo, voy p&Kir&k rasunj, voy p&Kir &kexemplu, ad hedificaciunj de killi p&Kir&ksunj ki ndi dubitanu, a zo ki illi sachanu ki l'anima non mori, corrumpendusi la carnj». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi &Ce&c &Cdici&c: «Kistu factu di zo ki tu mi riq&Ku&kedi, o Petru, è multu fatigusu, e spicialimenti a mj, ki aiu la intinciunj occupata in multi altri cosi; non p&Kir&k tantu eu su apparichatu di suctamictiri la vuluntati mia a la utilitati de li proximi mei, e quandu Deu mj cu&[n&]chidirà, eu mustrirò in kistu quartu libru comu l'anima non mori, murendu la carne, ma vivj semprj, p&Kir&k ben ki lu corpu si currumpa». %QUARTU LIBRU $129$#I.@ Parla sanctu Gre&Kgoriu&k e dichi a Petru ki poy ki lu primu homu p&Kir &ksou piccatu fu cachatu di lu paradisu, e vinnj in la miseria la quali patimu, di kista vita p&Kri&ksenti ki sustinimu, killi gauyi di paradisu li quali avia cu&Kn&kti&[&Km&k&]platu avanti ki piccassi, poy piccau non li pocti vidiri: ca l'omu in paradisu, mentri ki nchi stecti, usava dilictarisi di parlamenti di Deu, e di la vista di li sancti angilj, e di la mundicia di cori, e di l'autiza di la visiunj divina; ma poy ki piccandu, da là fu cachatu, la claritati di lu lumj chilistialj, di lu quali era plinu, sì la pirdìu; pir lu quali pirdimentu, nuy ki naschemu poy in kista chichitati, benj audimu li cosi ki su scripti di la patria di vita eterna e di li sancti e di li b&Kea&kti angilj, et jntindimu ki li p&Kir&kfecti homini sì si aq&Ku&kestanu p&Kir&k virtuti la cumpagnia di lj angilj b&Kea&kti; ma pir quantu nuy zo intindamu, p&Kir&k zo ki nuy simu carnalj e bistialj, e kisti cosi non vidimu cu&Km&k li oki curpuralj, multi fiati dubitamu si kisti cosi ki intindimu su viru voy non, pirkì nuy non li vidimu nì li sintimu. E kista dubitaciunj non po&[&Kc&k&]ti essiri jn Adam, lu primu nostru patri, pirò ca, ià sia zo ki illu fussi statu cachatu di paradisu, illu standu in paradisu victi e sappi kisti cosi, et in pirò si ndi putia benj arricurdari poy cachatu; ma nuy di putimu benj dubitari, p&Kir&kò ki nuy non d'àppimu jamay nj&Kn&k vista nj&Kn&k sintimentu nì experiencia. Et mecti sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu: «A nnuy jntravenj comu ad unu garzunj ki naschissi e nutricassisi in una obscura prisunj; si poy kistu garzunj crischissi, ben purria intendiri di sua matri, voy di altruj, ki in lu mundu fussi suli e luna e stilli, ma pirò ki illu non avissi may vistu nì sulj nì luna nì stilli, pir quantu lu audissi diri, ki sti cosi fussiru allu mundu, pirò ki illu non li avissi vistu, purria dubitari di zo ki audissi. In tal maynera - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - intravinnj a nnuy: simu nati in kista chi&[&Kci&k&]tati, in la quali nuy claramenti non vidimu Deu, nì sapimu p&Kir&k vista li cosi eternj e chilistialj; ben li audimu, et in pirò ki li audimu e non li vidimu, alcunj su ki dubitanu si è viru zo ki nuy audimu e non vidimu. Et a llivari kista dubitaciunj lu Figlolu di Deu sì si volci incarnarj et a nnuy arricactari; e vòlcinj lu Spiritu sanctu dari, p&Kir&k nuy ben cirtificari ki non dubitassimu di $130$li cosi ki audimu p&Kir&k fidi e non vidimu p&Kir&k oki. Tucti killi p&Kir&ksunj, adunca, ki richipimu lu Spiritu sanctu, lu quali si è caparra di la hereditati di vita eterna, non dubitamu; ma omnj altra p&Kir&ksuna ki non è ben firma in la cridenza xristiana, divj dari fidi alli dicti di killi ki su maiuri di sì tantu jn bona vita quantu jn sciencia, e spicialimenti divinu cridiri zo ki killi dichinu di li cosi jnvisibili, quandu li p&Kir&ksuni cridinu ki in loru fussi lu Spiritu sanctu, lu quali non li purria fari errari nì jn dictu nì in factu, &Cfine&c in tantu &Cke&c &Ccredono&c: ca multu fora sinplichi e pachu killu garzunj lu quali, nutricatu in prisunia oscura, cridissi ki sua matri dichissi minzonia, quandu dichissi ki in lu chelu si trova suli e luna e stilli, et jllu cridissi ki kistu dictu fussj falzu, p&Kir&k zo ka illu non avissi may vistu nì suli nì luna nì stilli». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Ben mj plachi zo ki tu dichi; ma killa p&Kir&ksuna ki non cridissi zo ki nuy cridimu di li cosi invisibilj, fora infidilj; e kista p&Kir&ksuna non si purria certificari di zo ki discridi, p&Kir&k fidi, ca non à fidi: adunca sì si divi acirtari&(si&) pir rasuni». #II.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi a Petru: «O Petru, arditamenti dicu ki nulla p&Kir&ksuna vivj senza fidi, eciamdeu killu ki è infidili». E &Czo&c prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k tali rasunj: «Cui adimandassi ad unu infidili cui fu sou patri voy sua matri, rispundiria certamenti: &"tali&", voy &"talj&"; si ancora tu lu adimandassi: &"arricorditi, voy say tu quandu fusti cunchiputu?&", rispund&[i&]ria lu infidili: &"may de non!&"; &"adunca, comu say ki lu tali &Csya&c &Cto&c &Cpatre&c, voy la talj sia tua matri?&": rispundiria: &"p&Kir&k auduta&". E kistu è fidi: tinirj p&Kir&k certu cosa ki audj, e non vidi nì senti». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu cunfessu ki modu sachu cosa ki non sapia: non sapia ki lu infidilj avissi fidj». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «O Petru, li jnfidili àvinu ben fidi, ma non jn Deu: ca si avissinj fidi in Deu, ià non foranu jnfidilj, &Cma&c &Cfedeli&c. &CNon&c &Cper&c &Ctanto&c - &Cdice&c &Csancto&c &CGregorio&c - &Cli&c &Cinfideli&c su da riprindiri; e pir kista via si ponnu jnvitari a fidi: kì si illj cridinu, di lu corpu loru visibili, li cosi ki non victiru - zo, da cuy foru nati e conchiputi -, pirkì non cridirannu jn li cosi invisibili, pugnamu ki illi non li viianu?». #III.@ Dichi adunca sanctu Gr&Kegoriu&k ki l'anima humana vivj poy di la morti di lu corpu: zo &Csi&c prova pi&Kr&k rasunj clara, ma è &Kcun&kiuncta la rasunj jnsemblamenti cu la fidi. «Deu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - criau tri spiriti vitali: lu primu non è cupertu di carni, nin mori cu&Km&k carni, e kistu è lu spiritu angelicu; lu secundu spiritu criau Deu, lu quali è cupertu di carnj, ma non mori cum carnj, e kistu è lu spiritu humanu; lu terzu spiritu criau Deu, lu quali è cupertu di carni e mori cu la carni, e kistu è lu $131$spiritu di tucti li bestij. Deu adunca criau a lu homu a mezu di li angili e di li bestij, zo è ki fussi minu di li angelj e maiuri di li bestij; adunca divi aviri alcuna cosa comunj cu li angelj e cu li bestij: cumunj cu li angelj rechippi jnmortali&[&Ktate&k&] di spiritu; cu&Km&k li bestij richippi jn cumunj mortalitati di carnj, fini jn tantu ki kista carnj mortali, pir dunu di biatitudinj, poy di la g&Ke&kn&Ker&kalj risussitaciunj, &Ce&c p&Kir&k gr&Kati&ka di Deu, la carnj mortalj sia jnmortali; la quali carni eciamdeu in li dapnati sirrà jnmortali, e zo pir divina sintencia et iusticia: a zo ki, comu li dapnati (piccaturi) piccaru jn kista vita prisenti in spiritu et in carnj, in tal maynera jn killu judiciu eternu sirrannu puniti jn spiritu et in carnj eternalimenti». Petru sì fa una q&Kuesti&konj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «La rasunj ki tu ày dictu ben plachj a li homini fidilj; ma eu ti p&Kre&kgu ki tu mi digi diri, si lu spiritu di li homini è diversu da killu di li bestij, pir tantu ki killu di li hominj è jncorruptibilj e killu di li bestij è corruptibili, ki è zo, ki Salamunj parlandu di li homini, sì li assimiglau a lu spiritu corruptibilj di li bestij et dissi: &"A zo ki Deu pruvassi li homini, sì li fichi simiglanti a lj bestij, p&Kir&k tantu ca la corrupciunj di li homini è asimiglanti a killa di li bestij, et è una midemj cundiciunj di li homini e di li bestij&" ? Et a confirmari Salamunj kista midemj sentencia, sì aiungi a lu sou dictu e dichi: &"Comu more lu homu, cussì morinu li bestij, e quasi simiglavilimentj finixinu tucti kisti cosi, e lu homu non à avantaiu di li bestij&". Kisti su dicti di Salamunj. Ancora Salamunj sì day una g&Ke&kn&Ke&krali sintencia di tucti cosi ki nàxinu e dichi: &"Omnj cosa ki naxi è subiecta a vanitati - zo è a murtalitati -, et omnj cosa tornanu ad unu locu - zo è a la terra -: p&Kir&kkì ca di la terra su facti, jn la terra ritornanu&"». #IV.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Lu libru di Salamunj duvj su scripti sti dicti, sì si chama p&Kir&k lict&Kir&ka &"Ecclesiastes&", ki voli tantu diri jn vulgaru comu dichissi &"disputaturi&" et &"rasunaturi&"; et zo è p&Kir&k tantu, ca Salamunj in kistu libru rasuna di multi cosi, mictendu et assignandu rasunj pro e contra, pir l'una parti e pir l'autra; ma a la fine di kistu libru sì determina una grandi parti di li quistionj ki fa. Conclude adunca jn lu finj di lu libru e dichi: &"Omnj pirsuna jntenda lu finj di lu parlamentu&" - &Cet&c &Clu&c &Cfine&c è kistu -: &"timi a Deu e serva li comendamenti soy, e kistu è lu finj di omnj homu&". Pir kisti paroli ki dichi a lu finj, sì dimustra Salamunj ki jllu parlava alcuna fiata jn p&Kir&ksuna di killu ki dubita, alcuna fiata di killu ki rispundi, alcuna fiata parlava jn pirsuna di killu ki sintencia e difinixi; et in p&Kir&k zo dichi &"tucti jntindamu lu finj di lu parlamentu&": poy ki dichi &"tucti&", mustra manifestamenti ki illu non parla&[&Kva&k&] jn p&Kir&ksuna di unu sulu, ma in pirsuna di multi. Jn kistu libru adunca dichi Salamunj: &"kistu mj pari bonu, - è - ki homu mangi e biva e prinda alligranza di la fatiga sua&"; et tamen Salamunj sì dichi poy jn kistu libru midemj: &"meglu è $132$andari a la &Ccasa&c &Cde&c &Cplanto&c, &Cca&c &Ca&c casa di cunvitu&": adunca, si bonu è maniari e biviri, parria ki meglu fora andari a casa di &Cconvito&c, &Cca&c &Ca&c &Cccasa&c &Cde&c plantu. Adunca adimustra Salamunj ki lu primu dictu - zo è &"bonu è maniari e biviri&" - zo dissi jn pirsuna di homu debili jn virtuti; lu autru dictu - zo è &"meglu è andari a la casa di plantu, ca a la casa di cunvitu&" - zo dissi jn pirsuna di homu virtuusu e p&Kir&k sintencia di rasunj. E zo dimustra Salamunj pir zo ki jungi ki uttilitati è di andari in casa di plantu: èstinchi kista uttilitati, ka &"in killa casa di pla&[&Knt&k&]u lu homu si arricorda lu finj di omni cosa ki vivj, et vivendu lu homu pensa zo ki divj jntraveniri&". A la casa de lu cunvitu chi trova altrj arricurdanzi, - kisti: - &"allègrati, iuvinj, jn la iuventuti tua&"; e poy sècuta: &"la juventuti e li dilecti corporali su cosi vanj&": si adunca maniari e biviri su cosi vanj, comu dichìa Salamunj &"bonu esti di maniari e (di) biviri e dilictarisi&" ? Pir zo è manifestu ki zo ki dichìa avantandu lu maniari e lu biviri, dichìa in p&Kir&ksuna de homu carnali; zo ki dissi poy, ki &"la juventuti e li dilecti corporalj su cosi vanj&", zo dissi per dericta rasunj. Comu &Cadunca&c Salamunj jn p&Kir&ksuna di homu carnalj sì dichìa &"bonu è di andari a la casa di cunvitu&", et tamen poy p&Kir&k dericta rasunj dichìa lu cuntrariu, ki &"li dilecti carnali su vanj&", e ki &"meglu era andari a casa &Cde&c &Cplanto&c, &Cca&c &Ca&c &Cccasa&c di cunvitu; jn tal maynera, jn p&Kir&ksuna di hominj infirmi e debili in virtuti sì dissi killa sintencia, ki &"una era la morti di l'omu e di la bestia, et equali era la cundiciunj di jntrambi dui: comu mori l'omu, cussì mori la bestia, et non à plu l'omu di la bestia&"; et tamen poy di kisti paroli illu sì dichi, fachendu quistiunj a ssi midemj: &"ki à plu lu saviu di lu pachu, e ki lu poviru, si non di andari illà duvy è vita?&". Adunca Salamuni midemj, ki dissi, avanti, ki &"l'omu non avia plu di la bestia&", jllu midemj sì dichi ki &"l'omu saviu à plu&" non sulamenti di la bestia, ma &"à plu di l'omu folli&": e plu si esti, ki llu saviu poy di la morti &"vay jllà duvy è vita&". Adunca mustra p&Kir&k kisti paroli ki p&Kir&kfecta vita non esti jn kistu mundu, ma si trova jll'autru mundu, la quali vita trovanu li hominj savij p&Kir&k virtuti; adunca l'omu à plu di li bestij, kì ià l'omu murendu jckà, acumenza a vi&[vi&]ri jn killa vita da llà, sì ki la morti carnali è accuminzamentu di la vita spirituali; li bestij murendu ickà, tucti morinu, non avendu vita da là. E zo cunferma Salamunj p&Kir&k unu altru sou dictu ki dichi, parlandu e sullicitandu a ben fari: &"lu benj ki poy fari, fallu jncontinenti: c'a lu jnfernu, duvy si acostanu li peccaturi, no chi è tempu, nin rasuni, nin boni op&Kir&kaciunj&". Si adunca lu homu murissi comu fa la bestia, &Ce&c non avissi plu &Cde&c [li bestij] poy di la morti, comu si acustiria lu piccaturi a lu jnfernu poy di la vita carnali? cu&Km&k zo sia cosa ki li bestij poy di kista &Cvita&c non rumagnanu, nin si acostanu nì ad jnfernu nin a paradisu. Adunca ben pari ki Salamunj, poy ki dedi sì diversa sintencia, di li hominj ki $133$si acostanu a lu jnfernu p&Kir&k la vita carnali minata e finuta jn peccatu, e di li bestij ki, murendu, tucti morinu, ben mustra Salamunj, quandu dissi &"comu mori l'omu cussì mori la bestia et una cundiciunj si è di jntrambi duy&", zo dissi in p&Kir&ksuna di homu carnali; quandu cunclusi ki &"l'omu saviu p&Kir&k virtuti vay duvy è vita&" e &"lu homu carnali p&Kir&k piccatu si acosta a lu jnfernu&", zo dissi p&Kir&k viracha sintencia e difinimentu di rasunj». Petru parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Multu mj plachi ki eu non sappi zo ki eu chircay, ca modu lu sachu p&Kir&k la grandi subtilitati di la tua rispunsiuni. Ma - dichi Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - di una cosa ti p&Kre&kgu, ki non ti disp&[&Kl&k&]aza si eu di alcuni dubij ti adimandu, et p&Kre&kguti ki tu mi pirdunj: ca cirtificandu a mmj, ben di cirtifiki ad omni autru homu ki ndi dubita, oy ki dubitari di putissi». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «O Petru, p&Kir&kkì eu non ti diiu audiri e sustiniri, parlandu tu jn p&Kir&ksuna de omni homu ki dubita? cum zo sia cosa ki sanctu Paulu dichi di si midemj ki &"illu era dibituri ad omni p&Kir&ksuna, a zo ki p&Kir&k sua doctrina a tucti puctissi salvari&". In p&Kir&kò - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - tantu ti divi cunfurtari a spiari sicuramenti di cosi dubij, quantu jn zo tu sècuti la doctrina di killu &Cgrande&c pridicaturi sanctu Paulu». #V.@ Petru parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu mi truvay prisenti a la morti di unu frati, lu quali parlandu sì arrindiu lu spiritu vitali, e killu lu quali eu avia audutu parlari, subitamenti lu victi mortu: beni è viru ki eu non victi la sua anima si fussi jn lu corpu, voy quandu ischissi di lu corpu; et pàrimj - dichi Petru - ki sia cosa multu dura a cridiri, cosa la quali nullu pò vidiri». Sanctu Gr&Kegoriu &krispundi e dichi: «O Petru, non ti divi maraviglari si tu non vidisti l'anima di killu frati quandu si partiu di lu corpu, ca standu a lu corpu tu eciamdeu non la vidivi: p&Kir&k zo adunca divi judicari essiri mortu l'omu, ki tu non vidi l'anima sua? Eccu ki tu parlandu cu&Km&k micu, non vidi l'anima mia: pir tantu mj divi judicari mortu? - quasi dicat: &"non&" - ca la natura di l'anima si è, ki comu jnvisibilimenti veni a lu corpu, cussì jnvisibilimenti si parti di lu corpu». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu pozu ben sapiri la vita di l'anima, quandu è in lu corpu, pir lu motu di lu corpu: ca si l'anima non chi fussi, li membri di lu corpu non si muvirìanu; ma poy di la morti corporali, eu non poçu cumprindiri la vita di l'anima pir nullu motu di corpu, &Ca&c zo ki p&Kir&k li cosi ki eu vidissi, putissi cridiri la vita di l'anima la qualj non viiu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Comu nuy vidimu ki l'anima vivifica lu corpu, cussì Deu jmpli tucti li cosi ki criau, ma di&[&Kf&k&]ferentimenti: ca l'anima jn lu corpu ki vivifica fa una cosa, zo è l'omu; ma Deu e li cosi criati non fannu una cosa: di kisti cosi ki Deu criau, alcunj su ki àvinu vita, comu li planti e li bestij, alcuni su ki non àvinu vita, comu li petri. Comu, adunca, tu non dubiti ki non sia Deu, lu quali è $134$criaturi, cunsirvaturi e mantinituri, e tamendeu incircuscriptu - zo è non solamenti jn unu locu, ma è in omni locu -, Deu eciamdeu è jnvisibilj; cussì divj cridiri ki alcunj cosi jnvisibilj sianu diputati jn obsequiu e sirviciu di Deu. Ca li cosi ki servinu dìvinu essiri jn alcuna simiglanza di killi cosi a cuy servinu: si Deu adunca è jnvisibilj, li spiriti ki servinu a Deu sì dìvinu essiri jnvisibili, et &Cquesti&c spiriti sirviciali di Deu &Csì&c su li angeli boni e li animj di li iusti homini. Comu tu adunca cumprindi la vita di l'anima p&Kir&k lu motu di lu corpu, in tal maynera, p&Kir&k la signoria di Deu a cuy servinu li animj iusti, divj cumprindiri la vita di kisti animj poy di la morti di lu corpu; li quali animj, bonj voy malvasi, sì fa bisognu ki rumagnanu jn vita, a zo ki sianu in o&[&Kb&k&]sequiu e sirviciu di Deu». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu &ke dichi: «Benj è dictu tuctu killu ki dichi; ma sì la menti rifuta a cridiri ki si&[&Ka&k&] alcuna cosa la quali pir ocki corporalj non si poza vidiri». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Sanctu Paulu dichi, parlandu di la fidi xristiana, ki &"la fidi non è altru, si non è una cridenza di cosi ki non si potinu vidiri&": ca killa cosa si cridi propriamenti, la quali non &Cse&c pò vidiri. Tamendeu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - eu ti voglu mustrari comu nuy non canuschimu nulla cosa visibi&[&Kle&k&], si non p&Kir&k cosa jnvisibilj la quali nuy non vidimu». E di zo mecti tali exemplu e dichi: «Cussì lu ocki nostru corporali, &Cle&c &Cchose&c &Ccorporale&c ki vidi non purria vidiri, si in issu non fussi alcuna virtuti jnvisibilj la quali sì assuctigla&[&Ksse&k&] lu ocki a vidiri; ca leva l'anima di lu corpu: li ocki ben ponnu rumaniri aperti, ma non vidiri; adunca li ocki p&Kir&k sì non vidinu, si non pir virtuti jnvisibili di l'anima, la quali duna virtuti a li ocki di vidiri. Et jn tali maynera l'omu sì pò livari et alzari grossi cosi et pisanti; partuta l'anima da lu corpu, rumaninu li mani e li braza, et tamen non ponnu alzari nin livari killu pisu: zo è pir tantu, ca l'anima, pir sua virtuti invisibili, duna putiri a li braza et a li manu di putiri fari forza. Adunca jn kistu mundu nulla cosa visibili è urdinata si non pir cosa jnvisibili. Comu adunca la virtuti di l'anima sì dà putiri, vivificandu li cosi visibili, jn tal maynera ipsu Deu omnipotenti dà putiri a li cosi jnvisibili, ki illi sì diianu vivificari li cosi corporalj e visibilj». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu cunfessu ca su acirtatu di killa dubitaciunj ki eu avia, p&Kir&k li allegaciunj ki [ày] factu, e canuscu benj modu ca multi maiuri cosi su li cosi jnvisibilj, ca killi li quali si ponnu vidiri. Non pir tantu eu ti p&Kre&kgu - dichi Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - ki, sicundu ki eu canuscu la vita di l'anima essiri jn lu corpu quandu viiu ki lu corpu si movi e senti, in tal maynera mj vurria acirtari, pir alcunj cosi ki eu vidissi, di la vita di l'anima poy di la morti di lu corpu». $135$#VI.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi a Petru e dichi: «Si eu truvirò lu tou jntindimentu apparichatu, non mj farrà visognu di fatigari multu a vuliri acirtari di la vita di l'anima poy di la morti di lu corpu. Ca si l'anima non vivjssi poy ki trapassa di lu corpu, li sancti màrtiri di Xristu p&Kir&kkì avirianu minisprizatu cussì la vita di kistu mundu, si &Cilli&c non avissiru canuschutu certamenti la vita di l'anima [poy di] lu corpu? Tu midemj - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru -, ki canuschi la vita di l'anima in lu corpu pir lu muvimentu di lu corpu, pirkì non canuschiray la vita di l'anima p&Kir&k li miraculi ki su facti e ki si fannu p&Kir&k virtuti di li animj di li sancti? ca li p&Kir&ksunj vivj vaynu a visitari li corpura morti et jnpulvvirati di li màrtiri, et và&[&Ky&k&]nunchi malati e tornanu sanj, vàynunchi jndimuniati et tornanu liberati, vàynunchi librusi e tornanu mundati, sunchi purtati li morti e su risussitati. Adunca pensa comu li animj di kisti sancti vivinu, poy ki li corpura loru, morti, quasi vivinu, pir tanti miraculi ki òper&Kan&knu. Adunca, sì comu tu cumprindi la vita di l'anima jn lu corpu, p&Kir&k usu e motu di li membri, jn tal maynera cumprindi la vita di l'anima poy di lu corpu, p&Kir&k virtuti di tanti miraculj». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eu pensu ki nulla rasunj putissi cuntrariarj a kisti allegaciunj ki tu ày factu, mustrandu comu nuy simu custricti di cridiri pir li cosi visibilj li cosi jnvisibilj» - zo è p&Kir&k li miraculj visibilj simu custricti di cridiri la vita di l'anima jnvisibili, la quali sia poy di la morti di lu corpu visibilj -. #VII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k parla a Petru e dichi: «Ià tu un pocu di supra ti lamintasti ki non vidisti l'anima di killu frati, lu qualj fu mortu parlandu cu&Km&k ticu; ma di zo ki ti lamentasti non fusti senza riprinsiunj, ca ti lamintasti di zo ki lamintari non ti divivj: ca vulivj vidiri cu li ocki corporalj la cosa jncorporalj. Ma non pir tantu alcunj sancti p&Kir&ksunj, mundan&[&Kd&k&]u li ocki di la menti p&Kir&k fidi e p&Kir&k multi or&Kati&koni, freq&Kue&kntimenti victiru li animj quandu jschìanu da lu corpu. Adunca - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - a mmi è bisognu ki eu ti dimustru jn ki guisa li animj, quandu jschìanu fora, oy eranu visti, oy ki dichìanu; a zo ki pir li exempli ki eu ti mustrirò, ti poza acirtari beni et alivari omni dubiu di la menti tua, la quali pir rasunj eu non pocti beni arrendiri certa». #VIII.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «A lu sicundu libru di kista opira eu dissi comu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu, standu luntanu di Capua, victi l'anima di lu piscupu di Capua ki si chamava Germanu, trapassa&[&Knd&k&]u da lu corpu jn simiglanza di unu gruppu di focu, la quali anima purtava&[&Kno&k&] li angeli jn chelu; et risguardandu sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu killa anima, pàrsilj di vidiri quasi tuctu lu mundu jnsimblatu sucta unu radiu di sulj»; et kistu miraculu ricunta&[&Kro&k &Ca&c] sanctu Gr&Kegoriu&k alcunj fidilj dischipulj di sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu. $136$#IX.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki killj &Cmedemj&c dischipulj di sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu ricunta&[&Kr&k&]u ad illu comu duj nobili hominj lictirati e savij di saviri humanu, ki eranu frati di lu piscupu di Capua, l'unu di kisti si chamava Speciusu, et l'autru si chamava Gregoriu; kisti duy frati jntraru a regula et vivianu jn sancta &Kcun&kv&Kir&ksaciunj, et sanctu B&Ke&kn&Ke&kdictu sì lj fichi habitari jn unu munasteriu lu qualj era appressu Terrachina. Kisti duy frati avianu pussidutu multi dinari, li qualj, turnandu all'ordini, sì li dediru tucti a li poviri p&Kir&k redempciunj di li piccati loru, et rumasiru kisti duy frati jn killu munasteriu. Et unu jornu unu di kisti duy frati, zo è killu ki si chamava Speciusu, fu mandatu p&Kir&k fini appressu Capua pir certi s&Kir&kvicij di lu munasteriu. Standu l'autru sou frati ki si chamava Gr&Kegoriu&k, lu qualj era rumasu a lu munasteriu, jn tavula cu&Km&k li autri monachi, sidendu e maniandu, fu livatu pir spiritu, e victi l'anima di soy frati, zo è di killu monacu ki si chamava Speciusu, comu era ischuta di lu corpu, standu sì luntanu. Mantinenti kistu monacu Gr&Kegoriu&k sì ricuntau a kisti frati cu&Km &kcuy era, zo ki avia vistu; et partendusi mantinenti da lu munasteriu, andau fine appressu Capua, duvy era lu autru frati soy, e truvaulu suctirratu, et sappi comu jn killa ura era statu mortu, zo è quandu ad jllu pir spiritu li era statu rivilatu. #X.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki illu standu monacu jn lu munasteriu ananti ki fussi papa, unu rigiliusu multu fidilj homu sì li ricuntau ki alcunj p&Kir&ksuni, partendusi p&Kir&k mari da Sichilia et andandu a Ruma, standu in pelagu victiru l'anima di unu eremitu ki avia rinunciatu lu mundu e factu pinitencia appressu Beniventu, e victiru comu killa anima era purtata in chelu. Prindendu terra, kisti homini incontinenti spiaru di killu rimitu, e fu loru dictu ki jn killa ura era statu mortu, zo è quandu illi, standu illi jn mari, victiru la sua anima purtata jn chelu. #XI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki standu illu a lu munasteriu soy, unu homu fidedignu e venerabilj sì li ricuntau di unu sanctu abbati multu venerabilj, ki avia nomu Spiranza. Kistu abbati avia hedificati multi munasterij jn una terra ki avia nomu Campli - et è jn finj di Abruci -, appressu l'antiqua Nursa a sey migla. A kistu abbati Deu sì lu afflissi pir unu gran tempu, jn tantu ki pir spaciu di quaranta anni fu che&[&Kco&k&], sì ki non vidia nienti; benj è viru ki, sì comu Deu lu flagellava a killu abbati, cussì li dava paciencia jn killa pena: kì pugnamu ki Deu lu visitassi pir chikitati corporalj, non lu abandonau may ki non li dassi luchi mentali. Jn finj di li quaranta annj li arrindiu la vista Deu, li rivilau comu illu divia &Ctostu&c muriri, e cummandauli ki illu divissi tostu andari a visitari li monasterij ki avia hedificatu, et divìssinchi pridicari la parola di vita eterna, a zo ki, comu illu avia richiputu la vista di li ocki corporalj, cussì, pir la sua sancta pridicaciunj, putissi apiriri li ocki spiritualj di killi ki audianu la parola di Deu. $137$Mantinenti fichi zo ki Deu l'avia cummandatu, et andau visitandu e pridicandu p&Kir&k tucti killi munasterij. Cumplitu lu quintodecimu jornu, turnau kistu abbati a lu munasteriu soy, e &Kcon&kgregati tucti li monachi, et illu standu a mezu di loru, cummandau ki li fussi purtatu lu corpu di Xristu; et purtatu ki li fu lu corpu di Xristu, illu si lu richippi multu divotamenti, et acuminzau illu cu&Km&k tucti li monachi a virsiglari salmj cu&Km&k canti; et cantandu li salmj, li monachi victiru lu abbati, standu e cantandu jnsembla cu&Km&k loru, stari a grandi divuciuni e cunti&[&Km&k&]placiunj; et standu illu jn cunti&[&Km&k&]placiunj, et illu arrindiu l'anima a Deu. Et jn killa ura victiru li monachi ki nchi eranu prisenti, victiru comu una palumba li ischìu di la bucca, e sta palumba, apirendu lu tectu di lu oratoriu duvy eranu, si ndi muntau jn chelu; «et in pirò - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - Deu volci dari a vidiri a killj monachi l'anima di lu abbati jn simiglanza di palumba, a zo ki dimustrassi comu killu abbati si era statu jnnocenti e sinplichi di bona sinplichitati: comu è la palumba senza felj, et jn tal maynera senza feli kistu abbati avia sirvutu a Deu». #XII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu non voglu taciri unu miraculu lu quali cuntava unu venerabili abbati ki si chamava Stephanu», lu quali non avia multu ki era statu mortu a Ruma; «lu quali tu, Petru, - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ben lu canuschisti. Kistu adunca abbati Stephanu sì ricuntau ki in la provincia di Nursa &Csì&c chi era unu previti, lu quali mantinia &Cla&c &Cchiesia&c cu&Km&k grandj pagura di Deu. Kistu previti avia una previtera, la quali, da poy fu urdinatu, la amava comu soru, schifavasi di killa comu di una sua jnimica, et no si &Cla&c lassava iamay acustari; jn tantu si arrassau di ipsa, ki ià omnj familiaritati sua sì avia abandonata: ca li sancti p&Kir&ksunj non si guardanu sulamenti di li cosi illiciti, ma ecciamdeu si guardanu di li cosi liciti li quali li ponnu minari a cosi illiciti. A zo adunca ki kistu previti non jncurrissi ad alcuna culpa pir killa p&Kri&kvitera, non vulia richipiri li s&Kir&kvicij necessarij da ipsa. Kistu previti vippi pir gran tempu, et vinendu a li quaranta annj poy ki fu factu previti, et standu multu anticu, agravatu di una frevj, vinni quasi a ffini. Videndu zo killa privitera, e dubitandu ki lu previti non fussi mortu, kì ià paria ki avissi stisi li membrj comu mortu, accustau la previtera l'auricha sua a la bucca di lu previti, a sintiri si ancora flatassi. Sintendu lu previti ki killa li acustava, ià sia zo ki illu fussi tantu debilj ki quasi non putia parlari, sfurzandusi dissi a la privitera: &"Pàrtiti da mi, kì ancora lu focu di la cuncupiscencia sì vivj in mj, et jn p&Kir&k zo leva la pagla!&" - &Czo&c &Cè&c a ssi midemj: ca la fimina si è accasunj di inflamari lu focu di la cuncupiscencia carnali a li hominj -. Partendusi la fimina da ipsu, lu previti accuminzau a gridari, prindendu virtuti di parlari, e dichì&[&Ka&k&] cum grandi alligriza: &"Ben vegnanu li mei signurj! ben vegnanu $138$li mei signurj!&" Ripricandu lu previti sti paroli, alcunj amichi soy, ki &Cli&c eranu appressu, lu accumminzaru a spiari a cuy parlava, e lu previti rispusi e dissi loru: &"Comu, non viditi &Cvuy&c a sanctu Petru e sanctu Paulu et a multi autri ap&Kostu&kli?&" E dichendu zo, dissi lu previti ad alta vuchi: &"Eccumj ki eu vegnu! eccumj ki eu vegnu!&"; e dicti sti parolj, l'anima li ischìu, e comu illu avia vistu li sancti ap&Kostu&kli, cussì li &[&Ksi&k&]cutau. Et zo - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - intravenj a li pirsunj justi, ki vinendu a morte aianu visiunj di sancti, a zo ki non diianu aviri pagura, nì timiri di la sintencia di la morti: ca videndu a li sancti, comu a lloru chitatinj, trapassanu senza fatiga di duluri &Ce&c &Cde&c &Cpaura&c». #XIII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu non voglu tachiri unu factu lu quali ricuntau unu s&Kir&kvituri di Deu lu quali avia nomu Probu, lu quali è prisenti a Ruma et jn killu munasteriu ki si chama Rinati. Kistu Probu ricuntava di unu soy cianu, ki si chamava Probu comu ipsu et era piscupu di Rieti, ki vinendu kistu piscupu a morti, una gravusa jnfirmitati lu gravau. Kistu piscupu avia patri, e kistu soy patri jnviau a multi parti p&Kir&k medichi, si pir avintura lu putissiru guariri. Vinendu multi medichi di li loki vichini, &Kcon&kgregati insembla e tuccandu lu pulzu, canuscheru ki lu piscupu si era jn fini di morti. Aproximandu la ura di maniari, lu piscupu avendu compassiunj e cura di li medichi &Cplu&c ca di sì, prigauli ki divissiru andari ad unu sularu intra lu piscupatu midemj, et insembla cu lu vitranu di soy patri &Cdovessero&c &Cmangiare&c. Tucti si parteru davanti lu piscupu, e rumàsinchi sulamenti unu garzunj», lu quali era [vivu] quandu lu niputi di lu piscupu ricuntava kistu factu a sanctu Gr&Kegoriu&k. «Standu stu garzunj cu lu piscupu, sì victi jntrari a lu piscupu alcunj homini vistuti di blancu, et eranu multi blanki in fachi. Videndu lu splanduri di la fachi di kisti hominj, killu garzuni incumminzau a gridari una grandi vuchi et &Ca&c spiari cuy eranu killi. A la vuchi di lu garzunj lu piscupu si smossi, et acumminzau ad sicurari lu garzunj e dichìalj: &"Non dubitari, fillu, ca kisti homini ki vidisti sì su sanctu Juvenalj e sanctu Eleutheriu màrtiri, ki mi vìniru a visitari&". Lu garzunj, non putendu sustiniri la vista di killi màrtiri, partiusi a li cursi et andau duvy eranu li medichi e lu patri di lu piscupu, e ricuntau loru stu factu ki avia vistu. Schindendu mantinenti li medichi e lu patri di lu piscupu da lu sularu, truvaru lu piscupu jà mortu, ca killi duy sancti màrtiri l'avianu acumpagnatu e prisu da sta vita, la vista di li quali lu garzuni ki avia rumasu cu&Km&k lu piscupu non avia pututu sustiniri». #XIV.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k &Ce&c &Cdici&c: «Eu non voglu tachiri unu factu lu quali eu aiu jntisu da pirsunj fidedigni e sagi. Jn lu tempu di li Gothi una juvinj rumana ki avia nomu Galla, et era multu gintili fimina, pirò ki era filla di unu cunsulu $139$rumanu ki si chamava Symachu, kista juvinj si fu data a maritu, et jn killu annu midemj li fu mortu lu maritu e rumasi vidua. Sta juvinj, invitata, tantu pir richizi quantu p&Kir&k eitati, a prindiri lu s&Kicun&kdu maritu, slissi avanti matrimoniu di Deu, lu quali accum&Ken&kza da plantu di pinitencia e finischi jn gauyu di biatitudinj, slissi avanti matrimoniu [spirituali] ca matrimoniu corporali e mundanu, lu quali accumenza cu&Km&k aligriza e finischi cu&Km&k plantu. A kista dopna, pir la juventuti e pir la grandi caldiza ki avia, &Csì&c si &Cli&c stisi pir tuctu lu corpu comu unu focu salvaiu. Li medichi dissiru ki si kista dopna non prindissi maritu et usassi cu&Km&k sicu, q&Kua&ksi p&Kir&k la grandi caldiza jlla mictiria barba: e cusì fu poy. Ma tamen kista sancta juvinj non curau di laydiza di fachi - zo è di aviri barba -, ma curau di la billiza di l'anima; nì curau di aviri barba, ca ià pir tantu Xristu non l'amava mancu. Mortu adunca soy maritu, mantinenti sta dopna abandonau lu habitu sicularu e sì si arrindiu a lu sirviciu di Deu omnipotenti, jn unu munasteriu lu quali è appressu di la ecclesia di Sanctu Petru a Ruma. In kistu munasteriu sta dopna p&Ker&kseverau jn multa or&Kati&konj et in multi limosini - li quali putia beni fari pir li grandi richizi ki avia -. Vulendu Deu amiritarila di lu ben ki avia factu, mandaulj una jnfirmitati di unu cancru a la ganga. Pir kista jnfirmitati la nocti sulianu ardiri duy candili avanti lu lectu di kista dopna; kisti candili sì stavanu allumati davanti lu lectu di kista dopna non sulamenti pir la jnfirmitati ki avia, ma ecciamdeu pirò ki kista dopna, comu amica di luchi, naturalimenti schidìa li oscuritati. Una nocti kista dopna, fatigata pir la jnfirmitati di la ganga, sì li apparsi sanctu Petru &Capostolu&c &Ce&c &Cstava&c &Cin&c &Cmenzo&c &Cde&c &Cli&c &Cduy&c &Ccandelerj&c: &Cquesta&c &Cdopna&c, &Cvedendo&c &Ca&c &Csancto&c &CPietru&c, non si misi pagura, ma prisi maiurj audacia e dissilj: &"Signuri meu sanctu Petru, su&Km&kmj pirdunati li mei piccati?&" Sanctu Petru, cu&Km&k bella chera sì comu illu esti, jnclinau la testa humilimenti e dissili: &"Pirdunàti ti su&"; e poy sanctu Petru la chamau e dissili: &"venj!&" E killa avia grandi divuciunj ad una altra monaca di lu soy munasteriu, ki si chamava soru B&Ki&kn&Ki&kdicta; et poy ki illu la chamau, et illa lu prigau e dissili: &"P&Kre&kguti ki soru B&Ki&kn&Ki&kdicta vegna cu&Km&k mj&". Lu sanctu rispusi e dissilj: &"Soru B&Ki&kn&Ki&kdicta non virrà cu&Km&k ticu ora, ma virrà la talj - et mintuàuli a nomu una autra -, et kista soru B&Ki&kn&Ki&kdicta da ka a trenta jorni virrà poy di ti&": dicti sti paroli, sanctu Petru sparsi. Mantinenti kista monaca fichi chamari la batissa, e ricuntaulj zo ki avia vidutu et audutu. Lu terzu jornu poy di zo, fu morta killa juvinj malata et killa autra monaca ki avia mintuata sanctu Petru, et a li trenta jorni soru Binidicta, sicundu ki avia dictu sanctu Petru. Kistu miraculu - dichi sanctu Gr&Kegoriu &k- &Kcun&ktinuamenti si arricorda jn killu $140$munasteriu, et jn tal maynera li monachi antiki lu cuntavanu a le monaki juvinj: comu kiste monaki juvinj chi fussiru prisenti a lu factu». #XV.@ Dichi ancora sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru: «Tu divj sapiri ki spissi fiati, partendusi li animj di li electi da lu corpu, solinu audirj grandi dulchiza di canti angeliki, e zo &Cfa&c ki l'animj di kisti electi, standu cuntenti a killa dulchiza, si partinu da lu corpu senza duluri». E di zo cunta unu talj exenplu, e kistu exenplu jà ricunta&[u&] sanctu Gr&Kegoriu&k in una autra scriptura ki fichi. &KDi&k&[chi&] adunca ki &Cin&c unu purticalj, lu quali esti a Ruma a la via la qualj si vay a la ecclesia di sanctu Clementu, sì nchi era unu ki si chamava Servulu, «di lu qualj - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - eu su certu ki tu ti ndi arricordi. Kistu Servulu era poviru di cosi ma riccu di meriti, et era tuctu disolutu pir longa jnfirmitati, ca di quandu lu canuschiv&[&Kj&k&] - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - pir finj a la morti sua sempri jachìu paraliticu, in tantu ki illu non si putia &Cregere&c, nì assictari a lu lectu, nì li manu si putia mectiri jn bucca, nì si putia vultari nì girari. A kistu cussì pinatu sì lu sirvia sua matri et soy frati, jn talj maynera ki zo ki avia di limosinj kistu malatu lu fachìa dari, pir manu di sua matri e di soy frati, a li poviri. Kistu Servulu non sapia lictiri, ma si avia accatatu alcunj libri spiritualj di la Sancta scriptura; e quandu p&Kir&k avintura jn killu spitalj chi vinianu alcuni p&Kir&ksuni spiritualj e riligiusi, kistu malatu li fachìa legiri a killi soy libri; sì ki p&Kir&k la grandi sullicitudinj ki kistu malatu avia di spiari, ià sia zo ki lictiri non sapia, sicundu lu modu soy, zo è sicundu homu ydiotu, sappi multi cosi di la Sancta scriptura. La vita di kistu malatu si era sempri rigraciarj a Deu in li duluri ki sintia, et vacava &Kcun&ktinuamenti nocti e jornu jn divinj laudi et jn or&Kati&konj. Vinendu lu tempu ki di tanta paciencia, quanta illu avia avutu, Deu lu divissi rimunerari, lu diluri ki avi&[&Ka&k&] sintutu da fora di lu corpu, [turnau] jntra li membri vitali. Canuschendu ki illu &Cgià&c era appressu la morti, in killu spitali chi eranu alcunj pilligrinj, a li quali kistu prigau ki illi divissiru virsiglari cu&Km&k sicu, ca in killa hura jllu divia trapassari. Accuminza&[&Kr&k&]u kisti jnsemblamenti a virsiglari, et illu virsiglandu cu&Km&k loru - zo è kistu malatu - audiu autri vuchi di autri pirsunj ki cantavanu; et audendu zo, gridau una grandi vuchi a killi pilligrini &Ce&c dissi loru: &"Tachiti! non auditi quanti vuchi sì cantanu jn chelu?&" E standu intentu kistu malatu ad intendiri et ascultari cu lu cori kisti vuchi, comu li avia audutu p&Kir&k li auriki di lu corpu, standu cussì intentu, killa sancta anima si partiu da lu corpu; et in killa partenza di l'anima, tanta suavitati di uduri fu sintutu jn killu locu, ki tucti killi p&Kir&ksunj ki nchi eranu prisenti foru ricriati et repleti di una grandissima suavitati: et p&Kir&k kistu factu dimustrava Deu ki killa anima $141$era richiputa jn chelu cu&Km&k grandi sollepnitati di canti. Jn kistu factu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - si nchi truvau prisenti unu monacu nostru», lu qualj era vivu e sanu quandu sanctu Gr&Kegoriu&k scrivia zo, et ricuntava kistu miraculu cu&Km&k grandi plantu, et testificava ki killu uduri suavj, lu quali fu sintutu &Cin&c &Cla&c &Cmorte&c &Cde&c &Cquillo&c &Cmalato&c, &Cmay&c &Cnon&c &Cmancao&c &Cfine&c &Cke&c &Clu&c &Ccorpo&c &Cde&c &Cquillo&c &Cmalato&c &Cfo&c &Csocterrato&c. #XVI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k &Ce&c dichi &Cke&c kistu miraculu scripssi illu jn unu autru libru, et kistu miraculu atestava unu cumpagnunj di sanctu Gr&Kegoriu&k, ki era previti e chamavasi Speciusu, &Ce&c &Cquisto&c &CSpeciosu&c avia canuschutu la p&Kir&ksuna a cuy kistu miraculu jntravinnj. Dichi adunca sanctu Gr&Kegoriu&k ki jn killu tempu ki illu si fichi monacu, una vitrana ki si chamava Rede&[&Km&k&]pta stava jn abitu monacalj a Ruma, appressu la ecclesia di Sancta Maria; kista vitrana era stata dischipula de una autra rimita ki si chamava Rìndina, e kista Rìndina avia facta vita eremitana jntra lu voschu di una chitati ki si chama Palastrina. La vitrana ki si chamava Rede&[&Km&k&]pta avia cu&Km&k sicu a Ruma duy dopni soy dischipulj: l'una si chamava Romula, «l'autra - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ben la canuschu p&Kir&k chera, ma non p&Kir&k nomu»; e kista ki non canuschìa p&Kir&k nomu sanctu Gr&Kegoriu&k, era viva quandu sanctu Gr&Kegoriu&k scripssi zo, e li autri duy eranu morti. Kisti tri dopni habitavanu insembla jn grandj puvirtati di li cosi mundanj e cu&Km&k grandi rikiza di cosi spiritualj. Di kisti duy dischipulj, killa ki si chamava Romula era di multu maiurj sanctitati di l'autra: ca killa Romula era di grandi paciencia e di summa obediencia e di grandi silenciu, sullicita multu ad omnj usu di orationj. Ma non pir tantu alcunj fiati li p&Kir&ksunj, p&Kir&kfecti a li oki di li homini, alcunu mancamentu àvinu avanti lu cospectu di Deu. E di zo mecti sanctu Gr&Kegoriu&k unu exemplu: «alcuna fiata nuy vidimu unu sigillu, sculptu voy jntaglatu, e pàrinj multu bellu; et tamen lu mastru ki lu fichi canuschi ki alcuna cosa chi manca de p&Kir&kfectiunj - la quali cosa non canuschiria cuy non fussi artifichi - ; et pir tantu ki lu sigillu sia benj laudatu da autri p&Kir&ksunj, et plaza benj a lu mastru ki lu fichi ki sia laudata la sua opira, illu pir tantu si sforza di pulirilu e di farilu plu bellu. Cussì fa nostru signori Deu: ki, &Cià&c sia zo ki alcuna pirsuna payra ki sia sì p&Kir&kfecta sicundu lu judiciu nostru, forsi alcuna cosa li manca sicundu lu judiciu di Deu, et jn p&Kir&k zo ipsu Deu avj a puliri killa p&Kir&ksuna, voy p&Kir&k jnfirmitati, oy jn autru modu, comu illu canuschi. E cussì fichi Deu a kista Romula, la qualj, ià sia zo ki illa fussi stata di grandi virtuti, comu è dictu di supra, tamen Deu la volci puliri pir una jnfirmitati la quali si chama paralisi - e qualuncata p&Kir&ksuna l'avj, tucta trema -. Standu kista Romula multi annj malata di kista jnfirmitati, ià avia p&Kir&kdutu tuctu lu putiri di li soy membri, ma ià pir tantu jamay non appi impaciencia, ca killa jnfirmitati sì li fu accaiunj di meritu: ka illa tantu plu si occupava $142$in devota or&Kati&konj, quantu non si putia occupari a nullu autru &Ksir&kviciu. Una nocti kista Romula chamau a killa dopna vitrana ki avia nomu Rede&[&Km&k&]pta, la quali era comu sua matri, e chamandula li dissi: &"Matri, veni! matri veni!&" Mantinenti la vitrana cu&Km&k l'autra sua dischipula si livaru et andaru a killa ki era malata, sicundu ki eu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - sappi, e la cosa cussì vinni poy jn palisi. Standu kisti dopni avanti la malata, eccu ki subitamenti vinni a mezanocti da chelu una luchi, e tucta killa chella alluminau; e p&Kir&k kista luchi cussì sùbita kisti dopnj appiru grandi pagura e, sicundu ki illi midemj ricuntavanu, li misi in grandi trimuri et in grandi maravigla. Tandu sì accuminzaru ad audiri kisti do&Km&knj unu strepitu, comu fussi una grandi multitudini di genti, e grullavanu la porta di killa chella, comu fussi una grandi prescha di genti. Kisti do&Km&knj, sicundu ki illi dichìanu, ben sintianu lu strepitu, ma la luchi era tanta, ki quasi li obumbrava la vista; et ecciamdeu la pagura era tanta, ki illi ben sintianu la prescha e lu strepitu, ma non vidianu killa genti. Jnsemblamenti cu&Km&k killa luchi sì chi accuminzaru a sintiri tanta suavitati di uduri, ki foru tucti &Kcon&kfortati p&Kir&k la grandi uduri, ià sia zo ki fussiru tucti sturduti et impagurati &Cpir&c la luchi. Kisti duy do&Km&knj non pu&[&Ktendo&k&] sustiniri la claritati di killa &Cluce&c, &Cquella&c ki era malata sì li accuminzau a ssicurari e dissilj: &"Non timiri, matri, ca eu non moyru modu&". Dichendu a la spissa sti paroli la malata, a pocu a pocu killa &Cluche&c accuminzau a mancari et a disparirj, ma lu uduri rumasi. Passau lu sicundu e lu terzu jornu, e lu uduri puru rumanìa. Quandu vinnj la quarta nocti, la malata chamau a killa vitrana &Ce&c dissilj: &"Fammj viniri lu corpu di Xristu&"; e vinutu ki &Cli&c fu lu corpu di Xristu, et illa lu richippi cu&Km&k grandi reverencia e cu&Km&k grandi divuci&[&Ko&k&]ni. Standu la vitrana et kista sua dischipula avanti lu lectu di la malata, eccu subbitamenti ki vidiru jntra la chella, e stari davanti lu lectu di la malata, duy cumpagnj di p&Kir&ksunj, et accuminzaru a ffari lu officiu; e sicundu kisti duy do&Km&knj putianu canuschiri e sintiri, sintianu vuchi di homini e di fiminj, sì ki li homini accuminzavanu li psalmi e li fiminj rispundianu - killi homini eranu sancti e killj fiminj sancte jn chelu -. Fachendu adunca kisti sancti lu officiu avanti la porta et jntra la chella, la malata arrindiu l'anima a Deu, e li sancti accumpagnavanu l'anima jn chelu cantandu, e li vuchi loru, quantu plu illi muntavanu jn chelu, tantu plu &Csi&c &Cveneano&c &Cmeno&c &Caudendo&c, &Csì&c &Ccke&c &Ctanto&c &Csallero&c, &Cke&c &Clle&c &Cloro&c &Cvuce&c &Cnon&c &Cforo&c &Cplu&c &Caudute&c, nì illi foru visti pluy nì sintuti». #XVII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki non sulamenti solinu appariri li sancti quandu morinu p&Kir&ksuni sancti et electi, ma ecciamdeu jpsu midemi Xristu loru appari, lu quali è acturi e dunaturi di vita. E di zo ricunta unu exemplu, lu $143$quali jntravinnj ad una dopna divota et àmita di sanctu Gr&Kegoriu&k, ki si chamava Tarsilla; et di kistu miraculu dissi sanctu Gr&Kegoriu&k jn li &"Exposiciunj&" ki fichi &"supra li Evangelij&", et hora lu replica jn kistu libru. Kista Tarsilla intra li autri soru ki avia, pir sanctitati di vita e virtuti di continua or&Kati&koni e pir grandi astinencia, era vinuta ad altiza di grandi sanctitati. A kista Tarsilla sì apparsi &Cuno&c bisavu di sanctu Gr&Kegoriu&k, lu qualj era statu papa, et apparendu a Tarsilla, sì li mustrau lu riposu di la claritati di vita eterna e dissili: &"Veni, kì eu ti richipirò jn kista claritati&". Mantinenti la prisi una frevi et minaula a morti; et sicundu ki si soli fari a nobilj p&Kir&ksuni, li quali si solinu visitari, tantu li malati quantu li amichi et li parenti, «et cussì - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - vinendu multi p&Kir&ksuni, masculj et fimini, et standu a tornu lu lectu di kista Tarsilla, standu tucta sta genti davanti lu lectu di la malata, kista malata accuminzau a gridari, sì ki tucti lu auderu, e dichìa: &"Partitivj, partitivi, kì eccu lu nostru signori Ihesu Xristu ki venj!&"; e sguardandu Tarsilla a Xristu ki vinia, jn kistu mezu l'anima si partiu da lu corpu. Morta la dopna, tanta suavitati di uduri fu sintuta jn killu locu, ki a ctucti killi p&Kir&ksunj fu manifestu ki nostru signuri Ihesu Xristu, lu quali è principiu di suavitati, sì nchi era statu jn killu locu. Vinendu a lavari lu corpu di kista do&Km&kna morta, truvaruli a li guvita et a li ginoki ki nch'era crischutu lu callu comu a li gamillj, et zo era p&Kir&k li multi genuychari et or&Kati&koni ki avia factu jn la vita, sì ki la carni morta mustrava lu grandi studiu ki avia avutu jn la vita». #XVIII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu non vollu tachiri zo ki mi cuntau unu sirvituri di Deu ki si chamava Probu. Kistu Probu dichìa ki nostra dopna sancta Maria una fiata apparsi ad una juvinecta, e cu&Km&k sancta Maria eranu autri sancti fiminj vistuti di blancu, et eranu di killa eytati ki era killa juvinecta a cuy appar&[s&]i. Killa jnfanti vulendusi jungiri cu&Km&k killi dopnj ki erano jn &Kcum&kpagna de sancta Maria, e non putendu, sancta Maria dixi a kista jnfanti: &"Voy essiri de la &Kcum&kpagnia de kisti autri jnfanti, e vivirj in lu &Ksir&kviciu meu?&" La jnfanti li rispusi e dissi: &"Mado&Km&kpna, sì, vollu&". Sancta Maria li fichi unu &Kcum&kmandamentu et dìxilli cussì: &"Va, &Ce&c da modu jn davanti guàrdati de omni ligiricza et de (omnj) iocu e de risu, et sachi ki si kisto farray, da ka a #XXX.ta@ jornj virray a lu meu &Ksir&kviciu, comu su kisti autri &Kdom&kpnj&". Audendu zo, kista jnfanti mantinenti mutau custumj et abandonau omni garzunitati, et vivia jn grandi maturitati di boni custumj. Li parenti di kista jnfanti, miravillandusi de tanta mutaciunj di custumj ki vidianu a kista jnfanti, spiarula et dìxerulj ki era zo ki illa fachìa; et illa loru dixi lu &Kcum&kmandamentu ki l'avia factu sancta Maria, e comu lu tali iornu divia andari a lu soy &Ksir&kviciu, trapassandu de kista vita. Da llà a $144$#XXV@ iornj kista jnfanti cadiu malata; a li #XXX.ta@ jornj sancta Maria, cu&Km&k killi sancti juvinecti cu&Km&k li quali era stata davanti, cussì li apparsi poy; e videndu zo, kista jnfanti malata calau li ocki cum reverenti&[&Ka&k, et &Ca&c] vuchi dichìa: &"Ecku, mado&Km&kpna, ki eu vegnu! &Ceccu&c, &Cmadonna&c, &Cca&c &Ceo&c &Cvengo&c!&" e dichendu zo, trapassau di kista vita, virgini jn corpu, richiputa in chelu in &Kcum&kpagna di li sancti virginj». Petru sì fa una &Kquesti&koni a sanctu Gr&Kegoriu&k e dice: «Cu&Km&k zo sia cosa ki la chitati sup&Kr&kana de Jer&Kusa&kl&Ke&km - zo è vita eterna - sia manchata di li chitatinj soy pir lu casu di li diavuli e pir multi piccati e vicij de la humana g&Ke&kn&Ker&kacionj, criu ki killa chitati pir la maiuri parti si rifacza di li anime di li garzuni ki trapassanu de kista vita». #XIX.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi et dichi ki, ià sia zo ki li garzunj ki morinu battizati vaynu a lu regnu di vita eterna sicundu nostra cridenza, non tamen tucti li garzunj, poy ki vènino jn alcuna discrepcionj et ponu parlari, vaynu in vita eterna; kì alcunj garzuni su cussì malamenti da li parenti nutricati, ki pir mali nutricatura loru esti chusa la porta de vita eterna. Et di zo duna sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu. «A Ruma - &Cdici&c &Csancto&c &CGregorio&c - fu unu homu lu quali sì era canuschutu quasi di tucta genti, et kistu avia unu figlu forsi de cinqui annj, lu quali avia sì malamenti nutricatu, ki quandu non avia zo ki volia, et illu jn&Kcon&ktinenti blasfemava la maiestati divina; et di zo lu patri pocu si nde curava. Kistu garzuni, jn killa mortilitati ki era stata a Ruma pir tri annj ki sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi kistu libru, jn killa mortilitati kistu garzunj vinnj a morti. Vinendu a morti, soy patri lu tinia a lu scossu; &Cet&c &Cstando&c &Clu&c &Cgarzone&c &Cin&c &Cbraça&c &Cde&c &Clu&c &Cpatre&c, victi viniri li dimonij a sì, e videndu li dimonij, trimandu tuctu e chudendu li ocki, dichìa a lu patri: &"Ayutami, patri! ayutamj, patri!&" et kisti paroli audero li pirsuni ki nchi foru prisenti, e testificavanu kistu miraculu. Gridandu lu garzunj, dichendu killi paroli, si amuchava la fachi a lu scossu de lu patri, e lu patri, audendu zo, adimandau a lu garzuni ki avia. Lu garzuni li rispusi e dissi: &"Una grandi multitudini di homini nigri mi volinu prindiri&"; e dichendu zo, jastimau la magistati divina, e finuta la jastìma, cussì li exìu la anima da lu corpu: a zo, adunca, ki Deu &[&Kde&k&]mostrassi, pir lu piccatu di la blasfema, a ki p&Kir&ksuni era datu killu garzuni; e non sulamenti zo fo dimustratu p&Kir&k pena de la anima di lu garzuni, ma ecciamdeu p&Kir&k exemplu de soy patri, lu quali, p&Kir&k la grande chizunj, avia nutricatu a soy figlu non comu garzunj, ma comu piccaturi; e Deu, lu qualj p&Kir&k grandi paciencia avia suppurtatu lu garzunj comu blasfemu mentri ki vippi, venendu $145$a morti &Csì&c lu punìu comu piccaturi. E non p&Kir&k tantu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k, laxamu kistu factu comu cosa di grandi tristicia, et tornamu a lu jntindimentu nostru lu qualj parla&[&Kva&k&]mu ananti». #XX.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Zo ki eu dixi, exponendu li Evangelij, di unu sanctu patri ki si chamava Stephanu, e&[&Ko&k&] sì lu jntisi da unu bonu homu ki si chamava Probu e &Cda&c multi autri p&Kir&ksuni rigiliusi». Ricunta lu miraculu sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki, sicundu ki tistificava killu sanctu homu Probu e multi autri rigiliusi, kistu patri sanctu Stephanu jn kistu mundu vivia non chi volendu possidiri nulla cosa, ma &Csolamente&c amava la povertati amandu a Deu; a li avirsitati ki illu avia, sempri chi avia grandi paciencia, sempri fugìa la &Kcum&kpagna di li seculari, e desiderava di vacari sempri in or&Kati&koni. «De kistu Stephanu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ricuntu unu factu &Cbonu&c, a czo ki p&Kir&k kistu factu multi autri beni de kistu Stephanu si poczanu pinsari. Kistu Stephanu avia siminatu unu campu &Ccu&c &Cle&c &Cmano&c soy midemj, et mitutulu, portau li spiki all'ayra; e non avia autra cosa de ki viviri cu li soy &Kcum&kpagnunj e dischipuli. Alcuni malvasi homini andaru et misiru focu all'ayra et arsiru tuctu lu frumentu ki nch'era. Unu autru homu, videndu ki l'ayra si ardia, cursi e dìxillu a killu patri sanctu Stephanu; e poy sì lli &Clo&c dixi, killu homu quasi p&Kir&k &Kcum&kpassionj gridava e dichìa: &"Guay, guay, patri Steph&Kan&ku, ki ti intravinnj!&" Mantinenti kistu patri sanctu Stephanu cu&Km&k bella chera li rispusi: &"Guay a killu ki arsi l'ayra: ca a mi ki guay mi jntravinnj?&" P&Kir&k kisti paroli si &[&Kdi&k&]mostra jn quanta altiza di virtuti kistu Stephanu era; lu qualj, pirdendu killu pocu de ki si divia sustintari in kistu mundu, sì pocu de curau, e plu si dulia de lu piccatu ki avia cummisu killu ki arsi l'ayra, ka de lu dapnu ki avia rechiputu ipsu». «Vinendu lu tempu di la morti di kistu Stephanu, vinniru multi p&Kir&ksuni a visitarilu et a rricummandari loru animi ad ipsu. Standu kisti p&Kir&ksuni ki eranu vinuti actornu lu lectu soy, alcunj de loru victiru jntrari li angeli a lu lectu duvy stava malatu kistu Stephanu; alcuni di loru non victiru nienti, e killi ki victiru li angeli non potianu diri nienti. Ma tucti quanti killi ki eranu jn là appiru sì grandi pagura, ki jn nulla maynera poctiru stari jn killu locu, fini in tantu ki la anima di kistu patri sanctu Stephanu exìu da lu corpu: killi p&Kir&ksuni pir la grandj pagura ki appiru si parteru; e zo fichi Deu, a dimustrari comu era grandi la virtuti ki rigìa kista anima, quandu nullu de killi p&Kir&ksuni vivj poctiru zo sustiniri». $146$#XXI.@ Dichi ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki alcunj &Canime&c su, ki &Clu&c loru meritu e la loru sanctitati non si dimustra quandu èxinu da lu corpu, ma poy su liberati da lu corpu, tandu si manifesta la loru sanctitati. E de zo micti unu tali exemplu e dichi: «Li sancti martiri quandu trapassànu jntra li turmenti, Deu non mustrava multi fiati, jn killa morti loru, miraculi; tamen poy di la morti loru, li ossa loru p&Kir&k virtuti divina òpera&Kn&knu miraculj». #XXII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki fo unu homu de sancta vita lu quali si chamava Valenciu, lu quali era statu a Ruma prelatu de sanctu Gr&Kegoriu&k, quandu sanctu Gr&Kegoriu&k era monacu a lu munasteriu; beni è viru ki kistu Valenciu era avanti statu abbati de unu munasteriu lu quali si è jn una provincia ki si chama Vale&Kr&kia jn Ytalia. E standu kistu Valenciu in killu munasteriu, vinniru li Longobardi cu&Km&k grandi ira, e prisiru duy monachi di killu munasteriu et jnpìserullj a duy ramj de àrburi, e killu jornu midemj kisti monachi foru morti. Quandu vinnj ad ura di vesperj, ischuti kisti duy animi da lu corpu de kisti duy monachi, standu a l'ayru accumminzaru a ccantari e laudari Deu. Li Longubardi, ki ancora eranu illà, audendu li vuchi e non videndu nulla, maravillàvanusi multu et accuminzaru a timiri. Non sulamenti killi Longubardi audianu li vuchi de killj animi, ma ecciamdeu alcuni p&Kri&ksuni ki eranu &Cillà&c prisenti tistificavanu comu jllj midemi avianu audutu li vuchi e li canti de killi animj. E kisti vuchi p&Kir&k zo Deu volci ki si audissiru, cha killi pirsuni ki in kista vita servinu a Deu vivinu multu plu pirfectamenti poy ki in kista vita morinu. #XXIII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki illu jntisi da certi rigiliusi, standu issu ancora monacu a lu munasteriu soy, ki a lu tempu de li Longobardi, jn killa p&Kro&kvincia midemj de Valeria sì era unu patri sanctu abbati de sanctissima vita, e chamavasi abbati Suranu. Kistu abbati Suranu era sì limusinaru, ki zo ki avia a lu munasteriu, tuctu dunau a li prisuni estrayneri et a p&Kir&ksunj ki fugissiru la pirsicutaciunj de li Longobardi. Dandu omni cosa kistu abbati, ecciamdeu li vistimenti de li frati e tucti li cosi de lu chillaru, ecciamdeu omni cosa ki putia aviri da l'or&[&Kt&k&]u, dati tucti cosi ki avia, vinniru li Longubardi a lu munasteriu, e subitamenti prisuru kistu abbati e dimandàvanullj auru. Killu rispusi ki non sulamenti non avia auru, ma ecciamdeu nulla cosa de lu mundu avia. Respundendu zo, killi Longubardi cu&Km&k grandi furia minarulu jn unu munti ki era appressu, duvy era una grandi silva: jn killa silva chi era unu àrburu cavatu, e dintru kistu àrburu chi era amuchatu unu prisuni ki avia fugutu. Standu kistu abbatj jn killu locu, unu Longubardu trassi unu cutellu et auchìsillu; cadendu lu corpu mortu jn terra de kistu abbati, lu munti duvy era sì si abassau e $147$trimau tuctu, e la silva sì si grullau tucta: quasi p&Kir&k zo trimau la terra, comu non putissi sustiniri la graviza di la sanctitati de killu abbati mortu. #XXIV.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki jn la p&Kro&kvincia de Marsa - ki è appressu lu Regnu inversu Abruzi - jn killa p&Kro&kvincia sì fu unu jaconu de vangeliu di sanctissima vita. Unu de li Longubardi trassi unu cutellu e tallau la testa a kistu iaconu. Cadendu lu corpu de kistu jaconu in terra mortu, lu dimoniu mantinenti jntrau in lu corpu de killu ki lu avia auchisu, e kistu midemj cadiu mantinenti jn terra: p&Kir&k zo ca illu avia auchisu l'amicu de Deu, Deu sì llu dedi in putiri di lu nimicu soy - zo è di lu dimoniu -. Petru sì fa una q&Kuesti&koni a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu ti p&Kre&kgu, sanctu Gr&Kegoriu&k, ki tu mj digi &Cdire&c p&Kir&k &Cke&c rasuni Deu alcunj fiati pirmicti ki alcunj sancti p&Kir&ksuni moyranu de mala morti, et poy di la morti (loru) Deu revela la sanctitati loru». Sanctu Gr&Kegoriu&k respundi e dichi: «Illu è scriptu jn la Scriptura divina ki Deu dichi: &"jn qualuncata hura la p&Kir&ksuna justa moyra, la iusticia sua non li serrà livata&"; adunca a li p&Kir&ksuni sancti li quali &Csì&c vaynu jn paradisu, ki loru p&Kre&kiudica si sustenunu alcuna duriza jn brevj tempu, quandu morinu auchisi? Et &Cpò&c essiri ki alcuna fiata jn loru sia alcuna culpa, e pichula, la qualj si purga p&Kir&k killa pena ki susteninu a la morti sfurzata. Alcuna fiata adu&[&Kn&k&]ca li malvasi p&Kir&ksunj ànnu putistati supra li boni e sancti p&Kir&ksuni; beni è viru ki la morti de kisti si vènia plu agramenti, p&Kir&k zo ki la morti de tali esti cuntra maiuri justicia: sicundu ki unu autru malvasu homu firiu ananti a kistu midemj jaconu, e tamen non fu mortu; ma killu ki lu auchisi &Csì&c fu mortu mantinenti, in signu ki maiuri pena &Csi&c &Cdona&c &Ca&c &Ccquillo&c &Cke&c &Cmaiore&c culpa cu&[m&]micti». #XXV.@ Dichi ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki Deu mandau unu p&Kro&kfeta ad una chitati de lu riami de Judea, e la chitati si chamava Samaria. A kistu p&Kro&kfeta Deu avia cummandatu ki non divissi maniari jn la via, et jllu maniau; &Ce&c &Cperchè&c &Cfece&c cuntra lu &Kcum&kmandamentu de Deu, mandau Deu unu liuni da unu voscu, et auchisi kistu p&Kro&kfeta; beni è viru ki Deu non p&Kir&kmisi ki kistu liuni maniassi lu corpu mortu de lu p&Kro&kfeta, e zo fu p&Kir&k tantu, ki Deu puniu lu piccatu de la jnobediencia p&Kir&k killa morti: ca killu p&Kro&kfeta era justu homu, e killu piccatu de la jnobediencia ki avia cummisu, sì li era statu punitu p&Kir&k killa morti. Et a dimustrari Deu comu killu piccatu de killu p&Kro&kfeta sì li era statu p&Kir&kdunatu p&Kir&k la pena ki sustinnj, urdinau Deu ki killu liunj, lu quali lu avia auchisu, sì guardau lu corpu mortu, fini in tantu ki vinnj un autru p&Kro&kfeta e suctirraulu. Petru sì fa una q&Kuesti&koni a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Be&[&Kn&k&] mi plachi zo ki ày dictu; ma eu ti p&Kre&kgu, dimmj si li animi de li p&Kir&ksuni iusti, &Cnante&c ki richìpanu lu $148$corpu - ki sarrà poy lu iudiciu g&Ke&kn&Ker&kali de lu mundu -, si kisti animi iusti su richiputi jn chelu». #XXVI.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Nin tucti kisti animi si richipinu jn chelu, nin tucti &Cso&c fora di lu chelu; ca jllà su li animj de alcuni iusti, li quali si actardanu de esseri rechiputi jn chelu, ma su distinuti in alcuni autri maiuni - zo è loki - ; e zo jntraveni p&Kir&kkì ca illà ànnu e susteninu sta pena de non essiri jn chelu, pir zo ki in loru fu alcunu mancamentu de p&Kir&kfecta justicia: adunca rumaninu fora de lu chelu fina jn tantu ki killa injusticia si purgi p&Kir&k justa pena. Ma beni è viru e claru pluy ki clariza de suli, ki si li animj su p&Kir&kfecti, ki jn loru non si trovi alcunu mancamentu, mantinenti ki èssinu da li corpura su rechiputi a li segi chilistialj et eterni. E zo dixi Xristu p&Kir&k si midemj: &"Duvy è lu corpu, illocu si &Kcon&kgregirannu li aquili&". P&Kir&k &"lu corpu&" sì intisi Xristu si midemj, p&Kir&k &"li aquili&" intisi li animj electi e p&Kir&kfecti: tantu voli diri: &"duvy su eu, sirrannu tucti li p&Kir&kfecti animi di &Cli&c justi&". E sanctu Paulu disiava de &"muriri et essiri cum Xristu&". Cui adunca non dubita ki nostru signuri Ihesu Xristu sia jn chelu, non dubita ki l'anima di sanctu Paulu sia ecciamdeu jn chelu cu&Km&k sicu; ca sanctu Paulu, denuncian&[&Kd&k&]u la morti de lu corpu e la habitaciunj de &Cla&c patria chilistiali, disse: &"Nuy &Csapemo&c pir certu ki la casa nostra terrena - zo è lu corpu nostru - si divj dissolviri pir morti; e poy avimu una casa hedificata non pir manu de homu, ma de Deu, e kista casa esti eterna e chelestialj&"». Petru ancora fa una questionj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Si li animi de li justi su modu jn chelu, ki richipirannu jlli p&Kir&k remuneraciunj de la loru justicia, in lu jornu de lu judiciu?». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde e dichi ki li animi justi modu ànnu dilectu de la b&Kea&ktitudini de l'anima sulamenti; aspectanu de dilictarisi de la b&Kea&ktitudini di lu corpu, e kista b&Kea&ktitudini rechipirannu illi poy de lu judiciu: kì comu jn lu corpu sustinniru duluri et afflictiunj p&Kir&k l'amuri di Deu, cussì in la carni midemj richipiranu b&Kea&ktitudini et alligriza. E p&Kir&k kista dublata b&Kea&ktitudinj - zo è de l'anima et de lu corpu - è scriptu jn la Sancta scriptura ki li sancti p&Kir&ksuni &"richipirannu jn la terra de li vivi - zo è jn vita eterna - dublati cosi&" - zo è b&Kea&ktitudinj de anima e de corpu -. P&Kir&k zo, avanti lu judiciu, sicundu ki è scriptu a l'&"Apocalissi&", &"a chascuna anima è datu unu vestimentu blancu - zo è una b&Kea&ktitudinj, sulamenti de l'anima - ; e dissi Deu a kisti animi: &"suffiritivj unu pocu de tempu, finj in tantu ki si cumpli lu numeru &Cde&c &Cli&c vostri frati, li quali su sirvituri de Deu jnsembla cu&Km&k vuy&". Killi adunca animi ki avanti lu judiciu richìpinu unu vestimentu, poy de lu judiciu richipirannu dublatu vistiri, zo è b&Kea&ktitudini &Cdell'anima&c &Ce&c, &Cquasi&c &Ccomo&c &Cun&c &Cautro&c &Cvestimento&c &Cdublato&c, &Crecepeno&c &Cbeatitudine&c de lu corpu. $149$Petru sì dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eu consentu a zo ki ày dictu; ma eu voglu ki tu mi diki in ki guisa killi ki morinu dichinu alcuna fiata multi cosi ki divinu intraveniri, et cussì jntraveninu comu jlli dichinu». #XXVII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde e dichi: «Ki li animj di li p&Kir&ksunj, quandu vèninu a morti, dicanu alcuni cosi ki diianu viniri, zo jntravenj in tri modi. Alcuna fiata zo jntravenj p&Kir&k suctilitati de jntellectu; alcuna fiata p&Kir&k revelaciunj; alcunj fiati jntravenj ki li animj, standu appressu la morti, p&Kir&k spiritu de Deu su purtati in li cosi secreti de Deu, jn li quali, videndu, mittinu la vista incorporalj» - zo è a diri, richìpinu virtuti di vidiri tali cosi, li qualj avanti non avirianu pututu vidiri -: e de tucti kisti tri modi sanctu Gr&Kegoriu&k duna exemplu. Mecti adunca unu exemplu a provari lu primu modu, lu qualj su alcuni ki p&Kir&k suctilitati de jntellectu dichinu cosi ka jntraveninu; e de zo ricunta illu tali factu. A Ruma era unu avocatu lu quali si chamava Codèu, et era statu mortu duy annj avanti ki sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi kistu libru. Adunca kistu Codèu, ananti ki trapassassi, standu jn fini, a lu lectu, chamau lu jnfanti ki lu sirvia e dissili: &"Apparichamj li vestimenti mey&". Lu jnfanti ki lu sirvia si fichi gabu de kisti parolj, videndu ki illu era appressu la morti. Videndu zo lu malatu, ki lu sou jnfanti non li avia datu li vistimenti, livausi da lu lectu e vistìusi, e dissi comu illu divia andari p&Kir&k una via ki si &Cvae&c a Ruma, ki si chama via Appia; e p&Kir&k kista via, dissi kistu malatu ki illu divia andari a la ecclesia de Sanctu Sistu. Agravandu&[&Klo&k&] la jnfirmitati, fu mortu kistu avucatu. Fu deliberatu da killj ki nde avianu a ffari, ki illu &Cse&c divissi jnterrarj a la ecclesia de Sanctu Ianuariu màrtiru, la quali ecclesia esti a la via ki si vay &[&Kd&k&]a Ruma ad una autra chitati ki si chama Palastrina; ma p&Kir&kò ki kista ecclesia era luntana, ischendu da la chitati killj ki nde avianu a ffari mutaru p&Kru&kpunimentu, et andaru e suctirrarulu jn la ecclesia de Sanctu Sistu, comu avia dictu illu avanti ki fussi statu mortu, ià sia zo ki killi homini ki lu suctirraru illà non sapianu zo ki killu mortu avissi dictu standu malatu, comu illu divia andari a la ecclesia de Sanctu Sistu. Dichi sanctu Gr&Kegorio&k: «&CCum&c zo sia cosa ki kistu avucatu fussi statu multu datu a li curi di lj cosi de lu mundu, e specialimenti curau de guadagnari, illu standu malatu non pocti sapiri ki illu divia andari a la ecclesia de Sanctu Sistu, si non pir suctilitati de intellectu». Alcuna fiata killj ki vèninu a morti dichinu cosi ki divinu jntraviniri, p&Kir&k revelaciunj ki Deu li fa. E di zo ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu factu ki jntravinnj a lu sou munasteriu, duvy era unu monacu ki si chamava Geronciu; e kistu factu fo dechi $150$annj ananti ki sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi kistu libru. Kistu monacu Geronciu, standu malatu, si victi viniri a ssì alcuni homini vistuti di blancu, e parìali ki vinissiru da chelu a killu munasteriu, et jnt&Kor&kniàvanulli lu lectu. Unu de loru dissi: &"Nuy simu vinuti a kistu munasteriu de sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k achamari alcuni monachi a ccavallaria&". Unu autru de kisti hominj de blancu vestuti paria ki cummandava e dichìa: &"Scrivi a Marcellu et &Ca&c Valentinianu&", et alcunj autri monachi mintuau pir nomu, de li quali sanctu Gr&Kegoriu&k non si nde arricorda. E killu midemj ki avia cummandatu &Cke&c killj monachi si divissiru scriviri, dissi poy: &"Scrivi a kistu monacu ki sguarda zo&", pir nomu mintuvandu a kistu monacu malatu Geronciu. Lu matinu kistu frati malatu fichi chamari li monachi, e dissi loru la visiunj ki avia avuta, et ancora loru dissi: &"Lu talj, lu talj e lu talj - mintuandu tucti pir nomu killj ki eranu stati scripti - sì divinu tostu muriri, et eu sì lj diiu sicutarj. Lu sicundu jurnu, cussì comu foru mintuati, cussì acumminzaru a muriri - zo è, cuy era statu mintuatu primu primamenti muria, et cuy era mintuatu secundu muria appressu, e cussì tucti li autri -. Finalimentj fu mortu killu frati malatu &Cki&c &Cavea&c &Cveduto&c la visiunj di killj frati ki divianu muriri. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki in killa grandi pestilencia de jnfirmitati, la qualj era stata tri anni avanti ki illu scrivissi kistu libru, in unu munasteriu lu qualj era jn una chitati ki si chama Hostia - e kista chitati è a la fuchi di Ruma -, jn kistu munasteriu era unu monacu juvinj ki si chamava Mellitu, et era monacu de grandi sinplichitati et humilitati. Kistu monacu jn killa pistilencia cadiu malatu e vinnj a ffini. Audendu lu piscupu de killa chitati, ki si chamava Felichi, comu kistu monacu era jn fini, andau&[&Klo&k&] a p&Kri&kdicari et a visitari, e dissili ki non divissi timiri la morti. E kistu piscupu era homu de grande veneraciunj e de grande virtuti, e cunfurtava cu&Km&k grandi amuri e cu&Km&k grande caritati a lu monacu, et dichìalj: &"Si plachi a la mi&Ksiricordi&ka de Deu, ancora tu purray sanari e viviri jn kistu mundu&". A kisti paroli, lu monacu ki era malatu rispusi a lu piscupu e dissili: &"Patri sanctu, lu fini meu è vinutu, ca unu juvini mi apparsi e purtaumi una lictera chusa, e dissimj: &"Apri et legi!&" Et jn killa lict&Ker&ka sì era&[&Kno&k&] scripti tucti killj p&Kir&ksuni li qualj in la Pasca dananti eranu stati bactizati p&Kir&k manu de killu piscupu; e li nòmura de tucti kisti p&Kir&ksuni eranu scripti, jn killa carta, de licteri de auru: e lu primu ki nchi lessi era statu issu midemi - zo è lu malatu -. P&Kir&k kista visiunj lu monacu fu certu ki tantu issu, quantu tucti li autri ki nchi truvau scripti, tucti divianu muriri tostamenti. Jntravinnj ki killu jornu midemi fu mortu stu monacu, e poy appressu de issu foru morti tucti li autri ki eranu scripti jn killa lict&Ker&ka; sì ki jnfra pocu jornj nullu de loru chi nde romasi jn kistu mundu. E dichi sanctu Gr&Kegoriu&k ki pirò kistu monacu victi li nùmura loru scripti de lict&Ker&ki de $151$auru, p&Kir&k zo ki illj eranu scripti in la claritati de la gr&Kati&ka de Deu: kistu miraculu ricuntau &Clu&c &Cpiscopo&c &Cpersonalemente&c &Ca&c &Csancto&c &CGregorio&c. &CComo&c &Cadunca&c &Cl'anima&c &Cde&c &Cquisto&c &Cmonaco&c vinendu a morti pocti canuschiri zo ki divia jntraveniri, in tal maynera alcunj autri sancti p&Kir&ksuni vinendu a morti ponnu sapiri li cosi ki divinu esseri, non pir sopnu, ma jn viglu. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi a Petru: «&CTu&c &Ccanoscisti&c beni unu monacu de lu munasteriu meu, lu qualj si chama&[&Kva&k&] Amoniu. Kistu Amoniu, standu in abitu secularu, prisi p&Kir&k mugleri una figla naturalj de unu avocatu de Ruma ki si chamava Valerianu, e cunv&Kir&ksava multu q&Kuesto&k Amoniu cu&Km&k sou sochiru Valerianu e s&Kir&kvialu multu, e sapia tucti li facti de la casa sua». Kistu Amoniu, factu monacu, ricuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k ki jn killa timpistati de jnfirmitati ki fu a Ruma, a lu tempu de unu officialj ki si chamava Narsu, in killa jnfirmitati, in casa de lu sochiru de kistu Amoniu sì nchi era unu garzunj buaru, e kistu garzunj era di grandj sinplichitati e de grandi humilitati. Vinendu la infirmitati jn la casa de lu avocatu - zo è de lu sochiru -, in killa jnfirmitati midemi cadiu malatu killu garzunj buaru, e standu malatu stu buaru fu minatu jn chelu et poy riturnau a lu corpu. Riturnatu ki ffu, fichi&[&Ksi&k&] chamari sou patruni e dissilj: &"Eu fuy jn chelu et canuschivj jn chelu cuy divj muriri era; et a zo ki tu sachi p&Kir&k certu - dissi lu buaru a lu patrunj - ki eu fuy jn chelu, eccu ki eu parlirò de omni linguayu. Tu say ben - dissi lu buaru - ki eu non sappi may grichiscu&": et jncontinenti accumminzau a pparlari grichiscu, e tucti killj &Cke&c &Clu&c &Caudevano&c si nde meravillaru de zo. In killa casa midemi de killu Narsu sì nchi era unu spataru, lu qualj era de unu paysi ki si chama Bulgaria e d'estraniu linguaiu; kistu spataru fu minatu a killu buaru, a vidiri si era viru zo ki illu dichìa - zo è ki illu avia richiputu gr&Kati&ka da Deu de parlari tucti li li&[&Kn&k&]guagi -: vinendu stu spataru, e parlandu jn sua li&[&Kn&k&]gua bulgara a killu buaru [natu e nutricatu] &Cin&c &CYtalia&c, &Clu&c &Cbuaro&c li rispundia comu si fussi statu natu e nutricatu jn lu paysi. P&Kir&k kisti duy prova ki victiru killj p&Kir&ksuni ki nche eranu, tantu pir lu grichiscu, quantu pir lu bulgariscu, miravillandusi, crictiru killj cosi ki lu buaru dissi. Stu buaru, vinendu a morti, fichi lu tractu p&Kir&k duy jurnj; quandu vinnj allu terzu jurnu, kistu sì si accuminzau a mmuzicari li manu e li braza, et in kista raia finiu. Mortu ki fu stu buaru, tucti killj de $152$killa casa ki illu avia mintuatu avanti foru morti, e nullu de fu mortu ki jllu non avissi dictu avanti. Petru fa una q&Kuesti&konj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Comu è zo, ki kistu buaru richippi tali dunu &[&Kd&k&]a Deu - zo è de sapiri parlari de omni lingua -, et tamen quandu vinnj a morti &Cfece&c &Csì&c &Ccrudele&c &Cmorte&c»? - comu è muccicandusi a ssi midemj -. Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «O Petru, cui pò canuschiri li oc&[&Kc&k&]ulti e li secreti judicij de Deu? et in p&Kir&kò kisti cosi li qualj non potimu cumprindiri, diiamulj multu timiri, pluy tostu ca examinari». #XXVIII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi de li animj ki trapassanu de kista vita, comu dichi&[&Kno&k&] e canuschinu alcunj cosi ki diianu jntraveniri; e de zo ricunta unu tali exemplu. Jn una terra ki è appressu Ruma, ki si chama &[&KCento&k&]chel&[&Kl&k&]i, era unu conti lu qualj si chamava Theophaniu. Standu sanctu Gr&Kegoriu&k jn killa terra medemj, sappi kistu factu da multi p&Kir&ksuni ki lu testificavanu; kì killu conti de killa terra era statu unu homu multu mis&Kir&kicordiusu, e studiavasi multu de fari ben ad hospidi. Kistu conti, p&Kir&k lu officiu ki avia, avia sullicitudini de li cosi temporalj, ià sia zo ki non avissi multu occupatu lu soy corj jn kisti cosi temporali. Kistu conti cadiu malatu, et agravandulu la jnfirmitati, approssimava a la morti. Standu appressu la morti, una grandissima timpistati si livau a l'ayru, talj ki nullu non putia ischiri fora de la porta de la sua casa. La mulleri de kistu conti, videndu lu maritu quasi mortu, accuminzau cu&Km&k grandi plantu a llamintarisi, e dichìa allu maritu: &"Comu farrò eu, ca tu mori, &Ce&c non ti purraiu suctirrari p&Kir&k la tinpistati, ki è cussì grandi, ki nulla p&Kir&ksuna pò ixirj fora de la casa?&" Lu maritu li rispusi: &"Non dubitari, ca kista timpistati cessirà mantinenti ki eu moru&". Dicta sta parola, la anima si partiu da lu corpu, e mantinenti l'ayru acumenzau a schariri et essiri sirinu. Poy de kistu signu, autri signi sicutaru appressu. Kistu conti, standu vivu, avia avutu grandj malj de la pulagra, jn tantu ki illu avia li manu e li pedi sì plagati, ki multa magagna sì nde essìa, et eranu quasi tucti frachidi. Poy ki illu fo mortu, fu spuglatu p&Kir&k lavarisi, zo è comu è usatu ki si fachi a li morti: killi ki lu lava&[&Kva&k&]nu li truvaru li manu e li pedi cussì jntègri et soldi, comu iammay non avissi avutu nullu mali di lu mundu. Purtatu stu conti a ssuctirrari, poy di lu quartu jornu parsi a ssua mugleri ki la lapida de lu munimentu si divissi mutari. Fu apertu lu munimentu e tràctundi lu corpu, e fu misu supra killa marmura: de kistu corpu ischìa tantu oduri, comu si nche fussiru tucti li oduri de lu mundu, cu&Km&k zo sia cosa ki illu, standu vivu, fussi statu tuctu putridu e plagatu. Di kistu miraculu ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k midemj in unu libru ki fichi, ki si chama &"Esposicion&Ki&k $153$di &Cli&c Evangelij&"; de kistu miraculu alcuni p&Kir&ksunj di dubitavanu. Standu sanctu Gr&Kegoriu&k unu jornu in una &Kcon&kgregaciuni di multi nobili homini, killi ki mutaru killa marmura de lu monimentu sì vinneru a sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k alcuni fachendi ki avi&[&Ka&k&]nu a ffari cu&Km&k sicu, et a prigarilu di alcunj l&Ko&kr&Ku&k facti; sanctu Gr&Kegoriu&k li spiau, dananti tucti killi nobilj, di kistu miraculu, et illi tistificaru comu &Cilli&c senteru grandissimu oduri de lu corpu di killu conti, q&Kua&kn&Kdu&k lu trassiru da lu monimentu; e ricuntaru kisti midemj multi autri cosi de killu munimentu, «li qualj - dichi sanctu Gr&Kegoriu &k- fòranu multu longi a dirj». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «Eu su satisfactu di zo ki eu ti dimanday - zo è di sapiri si li anime, q&Kua&kn&Kdu&k trapassanu, sàpinu li cosi ki dìvonj jntraveniri -. Ma - dichi Petru, cu&Km&k zo sia cosa ki sanctu Gr&Kegoriu&k aia dictu da supra ki li anime de li sancti su jn chelu - vinnimj una dubitaciunj in cori: ki pari ki, comu li anime de li sancti, avanti lu judiciu, su in chelu, cussì li anime di li dapnati dìgino esseri a lu jnfernu; et si su a lu jnfernu senza lu corpu, non pari sicundu raiunj humana ki li anime a lu jnfernu, senza lu corpu, poczanu patiri pena di focu. Et in pirò ki eu - dichi Petru - non sachu veritati di kisti cosi, preguti ki mi &Cnde&c digi accertarj». #XXIX.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Si p&Kir&k actoritati di li parolj di Deu, tu cridi ki li anime di li sancti sianu jn chelu, fa bisognu ki tu digi cridiri ki, p&Kir&k &Kcun&ktrariu, li anime di li malvasi sianu &Ca&c &Clu&c jnfernu, dovj p&Kir&k la justicia stricta di Deu illi si punixanu: ca comu li anime di li sancti su beatificati q&Kua&kn&Kdu&k èxinu da lu corpu, cussì tu divi cridiri ki li anime di li piccaturi, dapnati da killu jornu ki èxinu da lu corpu, su afflicti da focu jnfernalj». Petru sì spia a sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «P&Kir&k qualj raiunj poy tu pruvari ki una cosa ki non è corporea - zo è l'anima - si pocza distiniri e puniri p&Kir&k cosa corporea?» - zo è p&Kir&k lu focu di lu jnfernu -. #XXX.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi &Ce&c &Cdici&c ki si la anima di lu homu, cu&Km&k zo sia cosa ki sia spiritu, si pò tiniri a lu corpu mentri ki vivi, p&Kir&kkì poy di la morti non si pò tiniri da lu focu, ià sia zo ki illu sia &Ccorpo&c? Petru rispundi &Ce&c &Cdice&c: «Lu spiritu di l'omu pir zo si tenj a lu corpu, ca vi&[&Kvi&k&]fica lu corpu et dona vita». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «O Petru, si lu spiritu humanu pò esseri tinutu jn lu corpu vivificandulu, p&Kir&kkì jn sua pena, e quasi morti, non pò essiri tenutu in lu focu, jn lu qualj sustegna tormenti videndu e sintendu? Ca la anima - dichi sanctu $154$Gr&Kegoriu&k - in tantu pati pena di focu, in quantu, videndu&[&Ksi&k&] essiri jn focu, sèntissi abruxari, e quasi p&Kir&k una flamma visibili, la anima incorporea sì traya deluri e sinturi jnvisibilj». Et &Cke&c zo sia viru, ki la anima non solamenti canuschendusi essiri in focu pati kista pena di focu, ma ecciamdeu sentendu la pena di lu focu, zo prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k unu dictu di Xristu, ki dissi ki &"unu richu homu vivia splendidamenti in kistu mundu; poy di la morti fu suctirratu a lu jnfernu; &Cstando&c &Cillo&c &Ca&c &Clu&c &Cinferno&c, prigau ad Abraham et dixi: &"Patri Abraham, p&Kre&kguti, manda Lazaru&" - unu poveru &Chomo&c, &Cke&c &Cera&c &Cstato&c &Cin&c &Cquisto&c &Cmundo&c &Cpoviro&c di cosi e richu di gr&Kati&ka - ; prigava adunca lu &Cricco&c, ki kistu poveru si bagnassi lu digitu piczulu jn l'acqua, e sculassilu a la [sua] lingua, ca illu era arsu in killa flamma di focu di lu jnfernu&". «Adunca - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - cuy sirrà ausanti de nigari ki li anime de li dapnati non si punixanu p&Kir&k focu, poy ki Xristu sì affirma e dichi ki l'anima de killu riccu ardia in killa flamma?» - quasi dicat sanctu Gr&Kegoriu&k: &"nullu divj nigarj zo ki Xristu affirma&" -. Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eccu ki p&Kir&k raiunj e p&Kir&k actoritati lu animu si jnclina a cridiri zo ki dichi; ma tucta&[&Kvia&k&] lu intindimentu non pari benj ki si riposi de zo: si cosa jncorporea, comu esti l'anima, si pò tiniri da cosa corporea, comu è lu focu; e &Cde&c zo e&[&Ko&k&] dubitu» - dichi Petru a sanctu Gregoriu -. Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi a Petru: «O Petru, cridi ki li spiriti apòstati, zo è li angelj ki caderu da chelu, su corporey oy incorporey?». Petru sì respunde: «Nullu ki avissi sennu respondiria ki li spiriti angeliki fussiru corporey». Sanctu Gr&Kegoriu&k dimanda a Petru e dichi: «Lu focu ki è a lu jnfernu, cridi ki sia corporeu oy jncorporeu?» Petru rispunde e dichi: «Eu non dubitu ki lu focu de lu jnfernu non sia corporeu, jn lu qualj lu corpu si pò cruciari et affligirj». Sanctu Gr&Kegoriu &kdichi ki Xristu sì dirrà jn lu iornu de lu judiciu, parlandu a li malvasi et a li ripruvati: &"Andati a lu focu eternu, lu qualj è apparichatu a lu diabolu et a li soy angelj&" - zo è &"vuy andati&", Xristu volj, &"a lu jnfernu&" -. Si adunca li demonij, cu&Km&k zo sia cosa ki sianu spiriti, si punixinu p&Kir&k focu, non è da dubitari ki li animj de li homini reprobati si punixanu jn killu focu, midemi modu, ananti ki richipanu lu corpu. $155$Petru sì parla e dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Ben è clara la raiuni ki ày dictu modu, in tantu ki lu jntindimentu non à de ki diia dubitarj». #XXXI.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi a Petru: «Poy ki tu ormay si' accirtatu &Cde&c &Czo&c ki dubitasti e cridisti cu&Km&k grandi fatiga» - zo a diri, ki p&Kir&k multi raiunj sanctu Gr&Kegoriu&k diclarau la viritati, comu li animi, cu&Km&k zo sia cosa ki sianu spiriti, ponnu patiri pena de cosi corpuralj, zo de lu jnfernu - ; dichi adunca sanctu Gr&Kegoriu&k: «poy ki tu di zo si' accertatu, digi cridiri zo ki eu ti cuntirò, ki su cosi li qualj eu aiu jntisu da pirsuni fidili». Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki fu unu grande e potenti homu a Ruma, lu qualj avia nomu Julianu, et era secundu defensaturi de la Ecclesia de Ruma, a la qualj tandu s&Kir&kvia sanctu Gr&Kegoriu&k. Kistu Julianu era statu mortu #VII@ annj avanti ki sanctu &CGregorio&c scrivissi kistu libru. Kistu Julianu era grandi amicu de sanctu Gr&Kegoriu&k, tantu ki, standu sanctu Gr&Kegoriu&k monacu jn lu munasteriu sou, avanti ki fussi papa, kistu Julianu lu andava a visitari a la spissa, e parlavanu de utilitati di la anima. Kistu Julianu ricuntau unu jornu a sanctu Gr&Kegoriu&k ki in lu tempu di unu &Cre&c ki regnau a Ruma, ki si chamava Theodoricu, lu patri di lu sochiru de sanctu Gr&Kegoriu&k era venutu jn Sicilia a recogliri la cabella di Ruma. Ricolci la cabella e riturnausinde in Jtalia. La navi, partendusi da Sichilia, prisi a Lipari. &CTando&c &Ca&c &CLlipari&c &Csì&c &Cnce&c &Cera&c unu sanctu homu heremitu, et stava solitariu. Juncta a Lipari la navj, lu patri di lu socheru de sanctu Gr&Kegoriu&k, mentri ki li marinari cunzavanu zo ki avianu a cconzari alla navi, schisi in terra cu li autri homini, et andaru et arricomanda&[&Kr&k&]usi alli or&Kati&konj di killu remitu. Jntra li autri paroli ki lu rimitu loru dissi, sì dissi: &"Sapiti ki lu re vostru Theodoricu si è mortu? &"Rispùsiruli killi boni homini: &"Non placza a Deu! Nuy &Csì&c lu lassammo sanu e salvu q&Kua&kn&Kdu&k ni partemmu, e non jntisimu may di la morti sua&". Lu remitu da capu &Kcun&kfirmau e dissi: &"P&Kir&k certu illu è mortu: ca eu eri - dissi lu remitu - sì lu vidi a mezu di papa Johannj et di unu autru multu gentilomu di Ruma, ki avia nomu Symachu - e non avia longu tempu ki eranu st&[&Kat&k&]i morti a ctortu, p&Kir&k sintencia di lu re p&Kre&kdictu - ; e standu lu re jn menzu di kisti duy p&Kir&ksunj, era lu re scalzatu et avia ligati li manu; et cussì ligatu e stisili beni li ossa, kisti duy - zo è lu papa et Symachu, a li quali illu avia datu morti - sì gictaru la anima di kistu re a la pignata ardenti di Bulcanu&". Audendu zo, killi di la navi scripsiru lu jurnu, e iungendu a Ruma, spiaru e sappiru ki killu jornu era statu mortu lu re, comu avia dictu killu rimitu. Kistu re sì avia factu muriri jn priiunj a killu papa Johanni, et a killu gentilomu Symachu sì lu avia auchisu a ctortu; et jn pirò Deu lu rivilau a lu rimitu, &Cke&c kisti duy - zo è lu papa e Symachu - &Csì&c &Clu&c gictassiru iustamenti a lu jnfernu, in pirò ki lu re jniustamenti avia judicatu a loru. $156$#XXXII.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki «jn killu tempu ki eu - parlandu de sj midemj - disiava de viviri in vita remota e solitaria, Deu mi mandau unu bonu vitranu lu qualj si chamava De&[u&]tidedi. Kistu vitranu avia amistati cum multi nobili hominj de Ruma». Kistu vitranu ricuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k ki in lu tempu de li Gothi unu homu ki si chamava Riparatu, kistu Riparatu cadiu malatu, e standu quasi mortu, la famigla lu plangìa comu mortu. Subitamenti kistu malatu acumminzau a gridari e dissi: &"Chamatimi unu garzuni e mandatilu tostu a la ecclesia de Sanctu Laurenzu màrtiru!&" - la quali ecclesia &Csì&c avia factu fari unu homu ki si chamava Damasu, e cussì ecciamde&[&Ko&k&] si chamava la ecclesia de Sanctu Laurenzu ki fichi Damasu -. &CDisse&c adunca killu ki paria ià mortu: &"Mandati unu garzuni a killa ecclesia, a vidiri ki è de lu previti de killa ecclesia&". Lu previti si chamava Tyburtiu. Videndu killi de la famigla kistu malatu cussì cridari, lu qualj cridianu ki ià fussi mortu, lassaru lu plantu e stavanu tucti sturduti; et maravillandusi, fu mandatu unu garzunj a vidiri ki fussi de lu previti, e lu garzunj andau e vidi ki lu previti era statu mortu. Kistu previti era statu multu carnalj homu e de layde custumi, secundu ki tistificava unu autru previti de la Ecclesia de Ruma, ki si chamava Florenciu. E lu malatu sì avia &Cveduto&c una grandi catasta de ligna, e paria ki killu previti carnali - zo è killu ki avia nomu Tyburtiu - chi fussi misu da supra, e da sucta [li] ligna &Csi&c fachìa unu grande focu, et jn kistu focu ardia killu previti. Killu malatu midemi avia vistu una autra grande catasta &Cdi&c &Clegna&c ki ardia, et era sì grandi, ki l'altiza sua paria ki tinis&[&Ks&k&]i da terra jn chelu; e stu malatu paria ki audissi una grande vuchi, e spiava de cuy era kista catasta. E dictu zo, killu malatu mantinenti fu mortu. «Adunca vidi: - &Cdici&c sanctu Gr&Kegoriu&k - ki killu malatu fu minatu a lu locu de li peni e victi killi grandi catasti allumati, non divi cridiri ki a lu jnfernu chi sia bisognu ligna pir mantiniri lu focu; ma pir zo ki Deu rivilau sti cosi a killu malatu p&Kir&k utilitati de killj ki lu auderu, jn pirò li mustrau la pena de lu focu de lu jnfernu in killa forma ki nuy simu acustumati de jntendiri e de sapiri: p&Kir&k tantu ki nuy intendimu gra&[&Kn&k&]de focu cunsirvarisi p&Kir&k multi ligna, in pirò li foru mustrati kisti grandi catasti de abrusarj». #XXXIII.@ Ricunta &Cancora&c sanctu Gr&Kegoriu&k et dichi: «O Petru, eu ti voglu diri unu factu multu t&Ker&kribili, lu quali jntraveni in una p&Kro&kvincia de Ytalia ki si chama Valeria»; et kistu factu cuntau a sanctu Gr&Kegoriu&k unu sanctissimu homu ki era statu abbati in lu munasteriu de sanctu Gr&Kegoriu&k, et poy fo factu ep&Kiscup&ku de Saracusa in Sicilia, et avia nomu Maximianu. Kistu Maximianu cuntau ki unu curtisanu a Saragusa tinnj una fimmina juvinj a lu bactisimu; lu sabbatu sanctu avia bactizata la juveni, ki era grandi; tornandu a la casa, kistu curtisanu poy di lu diiuniu de lu sabbatu sanctu $157$imbriacàussi multu, et ordinau ki la nocti vinendu dormiu cu&Km&k killa figloza et peccau cu&Km&k sicu. La matina, canuschendu illu lu piccatu, ki avia factu iachiri killa sua figloza, livandusi da lu lectu, pinsau kistu malvasu de andari a lu bagnu, quasi l'acqua di lu bagnu lu lavassi di lu piccatu ki avia factu. Jntandu sì era la sollepnitati di Pasca. Accominzau kistu malvasu a pinsari si divia jntrari a la ecclesia, oy non. Da una banda pensava: &"eu aiu factu talj piccatu; si eu trasu a la ecclesia, ayu pagura ki lu dimoniu non mi trasa jn corpu&"; et in pirò pinsava di rimaniri. Da l'autra parti pinsava: &"ogy è sì grande sollepnitate, ki omni p&Kir&ksuni vay a la ecclesia; si eu non chi vau, avirò grandi virgogna di li autri&". Finalimenti, timendu plu di la virgogna de lu mundu, ca di la reverencia di Deu, jntrau a la ecclesia, et &Kcun&ktinuamenti stava pagurusu, et comu da ura jn ura aspecta&[&Ks&k&]si ki Deu lu dunassi in putiri di lu dimoniu p&Kir&k lu piccatu ki avia factu. Finalimenti lu officiu de la ecclesia fu &Kcum&kplutu, et kistu malvasu, videndu ki non avia avutu nullu malj, exìu da la ecclesia multu allegru. Cussì fichi lu sicundu jornu e lu terzu e lu quartu, p&Kir&k fina allu sextu; et cridia kistu malvasu p&Kir&k tantu, oy ki Deu non avissi vistu lu sou piccatu, oy ki pir sua mi&Ksiricordi&ka li lu avissi p&Kir&kdunatu. Q&Kua&kn&Kdu&k vinnj lu #VII@ jornu, kistu malvasu fu mortu subitamenti et fo suctirratu: et mantinenti ki fo copertu di terra, da killa sua fossa exìu una grandissima et t&Ker&kribili flamma di focu multu ardenti et multu fitenti, la qualj omni homu claramenti vidia, e durau p&Kir&k multu tempu; et kista flamma arsi tucti li ossa de kistu malvasu, et scavau tucta la terra de lu munimentu arsu. E p&Kir&k kistu miraculu mustrau Deu quantu pena sustinia la anima de killu malvasu, poy ki li ossa, davanti li ochi di omni homu, eranu cussì arsi; e zo fa Deu a nostru maystramentu et p&Kir&k dareni pagura, ki nuy digiamu pinsari comu affligi Deu li anime p&Kir&k kisti gravusi piccati, q&Kua&kn&Kdu&k lu corpu è jn kista vita cussì punutu. Petru fa una q&Kuesti&konj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu vorria sapiri si li boni anime si canuschinu in vita eterna, et si li malvasi si canuschinu a lu jnfernu». #XXXIV.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde e dichi: «La solucion&Ki&k de kista q&Kuesti&konj si è manifesta jn lu Evangeliu; in lu quali Xristu sì dichi ki &"era unu riccu homu lu quali si vistia di p&Kri&kciusi pannj, tantu di lana quantu di linu et ecciamdeu de sita, et omnj iornu maniava splenditamenti; et era ecciamdeu unu autru homu poviru ki si chamava Lazaru - non killu Lazaru frati de sancta Maria Magdalena et di sancta Martha, lu quali resussitau Xristu, ma era unu autru -». &CQuisto&c poviromu Lazaru stava malatu a la porta di la casa di killu riccu, et era plinu tucti li carni de carbunchi. Kistu Lazaru disiava de saturarisi de li mulliche e rimasugli ki cadianu da la tabula de killu richu, et non era nullu di la famigla de killu richu ki nde dassi a kistu poveru mendicu: non avia autru, si non ki lli cani vinianu et lichàvallj killj plagi ki avia. Vinendu a morti lu poveru e lu $158$riccu, lu poveru fu portatu da li angeli e misu jn lu sinu de Abrahama - lu sinu de Abrahama si era unu locu de riposu, duvj andavanu tucti li boni animi avanti ki Xristu muntassi in chelu - ; fu mortu lu riccu, e fu suctirratu a lu jnfernu. Standu lu riccu in li turmenti, livau li ochi de lu jntendimentu, e canuschìu ad Habrama, zo è la anima de Abrahama, e la anima de Lazaru; e p&Kir&k parlamentu spirituali dissi killu riccu, standu a lu jnfernu: &"Patri Habrahama, p&Kre&kguti, manda Lazaru ki si bagni lu digitu pizulu jn l'aqua e sculilu a la mia lingua, kì eu ardu tuctu jn kista flamma&". - Non è da cridiri ki killu dapnatu avissi lingua corporali, nì ki Lazaru avissi digitu corpuralj tandu; ma è parlamentu p&Kir&k simiglanza: tantu voli diri quantu &"damj unu pocu de succursu e de aiutu&": in quantu fora pocu rifrigeriu, pir sì pocu de acqua quantu si putissi bagnari lu digitu -. Habrama rispusi a killu dapnatu e dìssilli: &"Figlu, arricordati ki tu richipisti multi benj e &Kcun&ksulaciunj mentri ki fusti vivu jn lu corpu; standu Lazaru in lu corpu, p&Kir&k cuntrariu, richippi misay e peni: ora tu ti affligi in kissi penj, e Lazaru riposa jn kistu locu&". Videndu killu riccu dapnatu ki era dispiratu de lu aiutu sou, ancora prigau ad Habrama e dìssilli: &"Patri Habrama, eu ti p&Kre&kgu, poy ki eu non poczu essiri aiutatu, manda Lazaru in casa de meu patri, ca eu aiu ancora chinqui frati vivj jn lu mundu, e diia loru tistificari e diiali ammuniri ki vivanu jn tal modu, ki non vegnanu jn kistu locu de turmentu &Cin&c &Clu&c &Cquale&c &Ceo&c &Csu&c&". &CDici&c &Cmodo&c &Csancto&c &CGregorio&c: «&CPer&c &Cqueste&c &Cparole&c &Cde&c &CXristo&c &Cpotemo&c cumprinde&[&Kre&k&] ki e li boni in killa vita canuschinu li boni, e li malvasi canuschinu li malvasi: ca si Habrama bonu non avissi canuschutu a Lazaru bonu, non aviria rispusu a killu riccu standu a lu jnfernu, e dictuli la pena ki Lazaru avia sustinutu in kistu mundu; si ecciamdeu li malvasi non canuschissiru &Cli&c &Cmalvasi&c, killu ki era statu malvasu, et era a lu jnfernu, non si averia arricordatu di li soy frati, ki eranu malvasi et illà non eranu prisenti: ma maiuri cosa è canuschiri li cosi ki nun su prisenti, ca si fussiru prisenti, si adunca killu standu a lu jnfernu canuschìa soy frati &Cke&c non eranu cu&Km&k sicu. E pir killi midemi paroli de Xristu - &Cdici&c sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - non sulamenti è declaratu zo ki tu adimandasti, zo è ki li bonj canuschinu &Cli&c &Cboni&c &Ce&c &Cli&c &Crei&c &Cli&c &Crei&c, &Cma&c &Cetiamdio&c &Cè&c &Cmanifesto&c &Cke&c &Cli&c &Cboni&c &Ccanosceno&c li rey e li rey li bonj: ca Habrama canuschìu a killu reu ki era a lu jnfernu, a lu quali sì rispusi ki illu avia richiputu benj jn kista vita; e killu reu canuschìu a Lazaru, lu qualj era de lu cuntu de li electi, e non solamenti lu canuschìu, ma lu chamau pir nomu q&Kua&kn&Kdu&k dissi: &"&Cmanda&c a Lazaru &Cke&c &Cme&c &Cdone&c rifrigeriu a la lingua cu&Km&k una pocu de acqua, kì eu ardu jn kista flamma&". E pir kista canuschanza - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k, zo è ki li bonj canuschinu a li rey e li rey a li boni - Deu arrendi grandissimu meritu e cunsulaciunj a li boni, e grandissimu malj et afflictiunj alli malvasi: ca li boni si allegranu plu q&Kua&kn&Kdu&k $159$vidinu ki lli pirsunj ki amànu jn kistu mundu pir virtuti, vegnanu cu loru jn gloria; e li malvasi, q&Kua&kn&Kdu&k vidinu li p&Kir&ksuni li quali amànu jn &Cquesto&c mundu malamenti e minisprizandu a Deu, pluy si atristanu: ca non sulamenti de la propria pena, ma ecciamdeu de la pena de li loru amichi, esti pena a lloru». &CDici&c ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki nun sulamenti li b&Kea&kti canuschinu jn vita eterna li pirsunj b&Kea&kti ki canuscheru jn kistu mundu; ma, pir quantu non si avissiru canuschutu nin vistu jn kistu mundu, jn vita eterna si canuschinu p&Kir&kfectamenti, comu si avissiru vistu e canuschutu jn kista vita; ca ià sia zo ki li patri sancti non si canusch&[ì&]anu pir vista, canuschìanusi p&Kir&k bona opiraciunj. E ki zo sia viru, sanctu Gr&Kegoriu&k lu prova p&Kir&k una tali raiunj: li b&Kea&kti vidinu a Deu, lu quali canuschi omni cosa, e kista vi&[s&]ta è pir c&[&Kl&k&]aritati de vita eterna, ki è cumunj a tucti li b&Kea&kti; adunca ki cosa è &Cke&c li b&Kea&kti non canuschanu, poy ki canuschunu a Killu lu quali canuschi e sapi omni cosa, zo è Deu? #XXXV.@ De zo ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu. Dichi ki unu rigiliusu di bona e sancta vita fu mortu pir quatru annj ananti ki sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi kistu libru. Vinendu a morti, killu rigiliusu canuschìu lu p&Kro&kfeta ki si chamava [Iona, unu ki si chamava] Ezechieli et unu autru ki si chamava Danieli, et killu malatu rigiliusu chamau a kisti p&Kro&kfeti pir soy segnurj, pir nomu a chascunu; e zo cuntaru et testificaru a sanctu Gr&Kegoriu&k li autri monachi cumpagnunj de kistu malatu, li quali eranu stati prisenti q&Kua&kn&Kdu&k killu malatu li chamava, e chamandu&[&Kli&k&] killu malutu jnclinau li ochi in terra jn signu de reverencia, e trapassau da kista vita. &KCon&kclude sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «si kistu rigiliusu jn kista vita corporalj canuschìu killj sancti p&Kro&kfeti li quali non avia may vistu, quantu maiurimenti lu spiritu nostru in killa vita eterna jncorruptibilj canuschirà killa cosa ki iamay non victi?» - quasi dicat sanctu Gr&Kegoriu&k: &"multu maiurimentj&" -. #XXXVI.@ Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki multi fiati jntravenj ki quandu alcunj animj èxinu da li corpi de kista vita, canuschinu li p&Kir&ksuni ki non victiru iamay, li quali su stati loru simili in beni oy jn mali; e comu su similj jn benj voy in malj, cussì poy de la morti divinu essiri in vita eterna oy a lu infernu: e de zo cunta duy exenpli. Lu primu si è, &Cke&c unu vitranu ki si chama&[&Kva&k&] Eleutheriu - de kistu Eleutheriu fichi minciunj jn lu terzu libru -, kistu Eleutheriu appi unu sou frati ki si chamava Juannj, e kistu Juannj fu homu de bona e sancta vita, et era monacu. Kistu Juannj sappi la morti sua pir quatuordici jornj ananti. Poy ki zo li fu revelatu da Deu, illu $160$cuntau li iorni; quandu vinj alli undichi jornj, e kistu acumenzau a maliri de una grandi frevj. Accustandu lu terminj di la morti, chamau li frati e comunicausi; cumunicatu ki fu, prigau li monachi ki divissiru prigari a Deu p&Kir&k illu e divissiru virsiglari; et illu, zo lu malatu, acumminzau avanti e dissi kistu versu: &"Aperite mihi portas iusticie, ingressus in eas confitebor Domino; hec porta dominj, iusti intrabunt per eam&". Virsiglandu killi monachi davanti de ipsu, kistu monacu malatu gictau una vuchi e dissi: &"Ursu, veni!&"; dicta sta parola, mantinenti finiu. Li monachi si meravillaru de zo, ki illu avia dictu &"Ursu, venj!&": li monachi non lu jntisiru. Mortu kistu monacu, tuctu lu munasteriu e lu &Kcun&kventu d'avia grandi tristicia. Lu quartu jornu poy di la morti di kistu monacu, si parteru alcuni monachi, e p&Kir&k &Calchunu&c bisognu andaru ad unu autru munasteriu, ki era luntanu de loru. Andandu a killu munasteriu, truvaru tucti killi monachi ki stavanu jn grandi tristicia. Kisti monachi &Cli&c adimandaru: &"Ki aviti, ki stati sì tristi?&". Killi rispusiru: &"Nuy stamu sì tristi, ca kistu munasteriu avi richiputu unu grande dapnu: ca unu monacu ki mantinia stu munasteriu, à quactru jorni ki è statu mortu&". Kisti autri monachi li spiavanu comu si chamava. Killi rispusiru: &"Chamavasi Ursu&". Jncontinenti killi monachi spiaru (e dissiru) quandu et a ki ura era statu mortu. &CQuelli&c &Cli&c &Cdissero&c &Clo&c &Cpropio&c &Ciorno&c &Ce&c &Cll'ora&c. &CTando&c killj monachi dill'autru munasteriu sappiru comu jn killa propria hura killu monacu loru avia trapassatu et chiamatu ad Ursu, &Cdicendo&c &"&CUrso&c, veni&", kì de kistu monacu avia jntisu. «E pir zo potimu sapiri - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ki kisti duy monachi, comu eranu stati pari e simili in kista vita, cussì Deu jnsenblamenti et in pari iorni et ura li volci chamari de kista vita jn una masunj e b&Kea&ktitudinj». P&Kir&k kistu exemplu è datu ad jntendiri comu l'una pirsuna bona canuschi all'autra bona, p&Kir&k beni ki non si aianu visti. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k unu autru exemplu, p&Kir&k lu qualj si pò jntendiri ki una p&Kir&ksuna malvasa, vinendu a morti, canu&[&Ks&k&]chi una altra pirsuna malvasa. Dichi adunca sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eu non vollu tachiri zo ki jntravinnj a duy mey vichini, standu eu làdicu jn la casa ki mi era rumasa da parti di meu patri; e - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - tandu avia una vichina vidua ki avia nomu Galla, &Cet&c avia unu figlu sou ki si chamava Eumorfiu et &Cera&c juvinomu; appressu de kistu sì nchi era unu autru sou vichinu ki si chamava Stephanu, supra nomu Optiu. Killu juvinj, lu figlu de killa vidua, cadiu malatu; e vinendu a morti, chamau unu sou jnfanti ki lu sirvia e dìssilli: &"Va e di' a Stephanu - a kill'autru sou vichinu - ki vegna tostu, ca la navi è apparichata e vay in Sichilia&". E kistu sou jnfanti pinsava e cridia ki pir la jnfirmitati sparlassi, e non andava illà duvy lu malatu lu mandava. Lu malatu, videndu ki lu sou infanti non andava illà uvy illu lu mandava, acuminzau ad incagnarisi, e dìssilli a lu jnfanti: &"Tu ti pensi ki eu sia pachu, oy ki eu non sacha zo ki ti dicu; va jn omni maynera, e $161$di' a Stephanu ki vegna tostu, kì la navi è apparichata e vay jn Sichilia&". A sti paroli lu infanti si partiu, e gìa alla casa de Stephanu. Quandu fu a mezu la via, unu autru homu sou canuschenti lu ascuntrau e dìssilli: &"Duvy vay?&". Killu rispusi e dissili: &"Vau a diri a Stephanu ki vegna&". E killu rispusi e dissili: &"Eu vegnu modu da la casa sua, e standuchi eu, illu fu mortu&". Acirtificatu kistu garzunj ki Stephanu era mortu, turnausìnde p&Kir&k dirilu a lu sou patruni; e quandu intrau duvy sou patrunj era malatu, truvaulu mortu: sì ki ben paria ki Deu in unu mumentu chamassi ad l'unu et ad l'autru». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «T&Ker&kribilj cosa è zo ki tu ày dictu; ma eu ti p&Kre&kgu ki tu mi diki p&Kir&kkì apparsi a &Cquello&c ki muria la n&[&Kav&k&]i, et p&Kir&kkì paria ki andassi in Sichilia». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «La anima, q&Kua&kn&Kdu&k eschi da lu corpu, non à bisognu di essiri purtata p&Kir&k navi; ma pir zo ca killa anima de killu malatu &Cancora&c era a lu corpu, sucta simiglanza di cosa corporalj Deu li volci mustrari duvy e comu divia essiri purtata. Paria adunca ki divissi andari jn Sichilia: zo - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - non poczu vidiri ki fussi p&Kir&k autra accaiunj, si non ki appressu Sichilia chi su alcunj ysuli - zo è Bulcanu e Stronguli e li autri -, da li quali ysuli - dichi sanctu Gr&Kegorio&k - de eschi focu, e kistu focu èschini de pignati e da loki unde li mischini animi su turmentati; li quali ysuli - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k, sicundu ki l'era cuntatu ad issu - omni iornu si vaynu allargan&[&Kd&k&]u plu et apirendu: e zo a dimustrari ki quantu plu si accosta la fini de lu mundu, tantu plu animj si richipinu jn killi loki, a puniri, plu si vaynu allargandu. E zo dimustra Deu p&Kir&k correpciunj e p&Kir&k timuri de li peccaturi: kì killi &Cche&c p&Kir&k jnfidilitati non cridinu li peni de lu jnfernu, videndu kisti loki sì plini de focu, p&Kir&k kisti loki diianu cridiri li penj ki susteninu li malvasi poy de kista vita. Li animi adunca p&Kir&kfecti et similj vaynu a simili loki; &Cli&c &Cmarvasi&c e rep&Kro&kbati, simili jn culpa, su simili in li loki penusi. Ki zo sia viru, nu&[&Kn&k&] sulamenti si prova p&Kir&k kisti duy exempli li quali su dicti, ma si prova pir li paroli de Xristu; lu quali, parlandu de &Cli&c lochi de li beati, dichi: &"In casa de lu meu Patri sì nche su multi mansiunj&" - zo è multi loki de riposu -. Ca si li b&Kea&kti non avissiru alcuna deferencia jn la b&Kea&ktitudinj, zo è ki &Cl'&cunu non avissi maiur&Ki&k b&Kea&ktitudini de l'autru, non averia dictu ki jn la &Ccasa&c &Cde&c &Clu&c &CPatre&c &Csuo&c &Cze&c &Cfossero&c &Cmulti&c &Cluochi&c, &Cma&c &Caveria&c &Cdicto&c &Cca&c &Cze&c &Cfora&c &Cuno&c &Cluoco&c: &"&Cmulti&c &Cluochi&c&" adunca dimustranu varietati de ordini e di beatitudini, s&Ki&kc&Ku&kndu plu e minu; e tamen, pugnamu ki jntra li b&Kea&kti che sia alcuna varietate, tamen tucti richipinu unu dinaru p&Kir&k remuneraciunj, zo è tucti richipinu una b&Kea&ktitudinj, pugnamu ki l'unu, s&Ki&kc&Ku&kndu maiuri meritu ki avi, aia maiuri premiu de l'autru. Xristu ecciamdeu, parlandu de li malvasi, dichi ki dirrà jn lu jornu de lu judiciu alli $162$mitituri: &"Culliti la malvasa herba, e fachìtinde faschelli et ardìtilli&". Li mitituri serrannu li angeli, la malvasa herba serrà li peccaturi; de kisti peccaturi se fannu faschelli, zo è l'unu peccaturi, simili in peccatu cull'autru, serrà accumpagnatu jn simili pena: lu superbu sì accumpagna lu superbu et in pena insembla, comu foru accumpagnati in culpa p&Kir&k superbia; e &Cli&c luxuriusi cu&Km&k &Cli&c luxuriusi, li avari cu&Km&k li avari, li ingannaturi cu&Km&k li ingannaturi, li jnvidiusi cu&Km&k li jnvidiusi, li jnfidilj &Cco&c &Cli&c &Cinfedeli&c, accumpagnati insemblimente ardirannu. De kisti adunca quasi &Csi&c fannu faschi ad ardiri, pirò ki similimenti su accumpagnati jn pena, comu foru similj jn culpa». #XXXVII.@ Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Di zo ki eu ti spiay ben su diclaratu, p&Kir&k la raiunj ki ày assignata; ma eu ti p&Kre&kgu - dichi Petru -, ki è zo, ki alcunj p&Kir&ksunj pàrunu ki sianu partuti da lu corpu e quasi facti morti; poy li loru animi tornanu a lu corpu, et arricòrdanusi di alcuni cosi ki auderu e vidiru; e spicialimenti ki alcunj de loru àudinu ki non fussiru illi, li qualj Deu avissi co&Km&kmandatu ki murissiru? Pari adunca ki de er&[&Kr&k&]anu in zo, voy erranu li animi a cuy parj zo». Sanctu Gr&Kegoriu&k respundi e dichi: «O Petru, q&Kua&kn&Kdu&k zo si fa, non fa zo Deu pir erruri, ma p&Kir&k tirrurj: ca multi su ki non cridinu li peni de lu jnfernu, e pir tantu Deu, p&Kir&k sua grandi mi&Ksiricordi&ka, fa de fari minari &Cle&c &Canime&c de kisti p&Kir&ksuni, a zo ki loru sianu mustrati li penj de lu jnfernu, a zo ki illi digianu essiri certi et dìgianulli timiri, et timenduli si digianu guardari de peccare». Et de zo ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu talj exemplu. Unu rigiliusu ki si chamava Illiricianu, lu quali era statu monacu cu&Km&k sanctu Gregoriu jn lu munasteriu de Ruma, ki&[&Ksto&k &Kre&k&]cuntau a sanctu Gregoriu ki standu illu cum unu autru monacu ki si chamava Petru, et nativu kistu Petru de una terra ki si chamava Ortu &[&KY&k&]beriu, adimurandu kisti duy monachi jn unu desertu, kistu Petru ricuntau a killu &Cautro&c monacu ki standu illu jn la terra sua, ki era vichina ad unu desertu ki si chamava Èbasa, kistu Petru fo malatu, de la quali malatia fo mortu, e fo minatu a lu jnfernu, e victi multi et diversi peni de lu jnfernu. In killj peni illu vidia alcuni grandi homini di kistu mundu li quali eranu stati morti, et vidiali impisi in killi peni. Standu kistu Petru et videndu zo, paria ad ipsu ki illu chi divissi esseri gictatu; et tandu apparsi unu angilu vistutu di luchi, et impedicau [ki] kistu Petru non chi fussi gictatu; et disseli a kistu Petru killu angilu: &"Exi da fora di kisti peni, et pensa benj comu digi viviri da mo' in davanti!&" Poy de kista vuchi la anima de kistu Petru tornau a lu corpu, et kistu Petru testificava tucti killi cosi. Poy di zo kistu Petru vinnj in tanti diiunij, vigilij et or&Kati&konj, ki la mutaciunj de la vita ki avia factu testificava benj ki illu avissi vistu li peni de lu infernu, et avìssinde avutu grandi pagura. Dichi ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki ià sia zo ki Deu p&Kir&k sua mi&Ksiricordi&ka alcuni fiati reveli kisti penj, non tucti, a cui Deu li revela, si amendanu la vita loru: ca lu cori humanu è multu duru, et in tantu, ki multi p&Kir&ksuni su ki non ammollanu lu loru $163$cori p&Kir&k vi&[s&]ta de kisti peni. E di zo day sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu. Unu grandi nobili homu ki avia nomu Steph&Kan&ku, «lu quali - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - tu ben lu canuschisti», kistu Stephanu ricunta&[va a] sanctu Gr&Kegoriu&k de si midemi ki standu illu jn Constantinopuli pir certi cosi, cadiu malatu e funchi mortu. Pir zo ki kistu era nobili rumanu, vulìanulu sirvari, lu corpu, p&Kir&k purtarilu a Ruma. Killu jornu ki fo mortu chircaru unu medicu pir apiririlu et livari li interiuri, li qualj si corrùmpunj tostu; fu chircatu ecciamdeu unu speciali, ki lu divissi cunzari cu&Km&k certi specij e cosi a zo ki non fitissi. Killu jornu non foru truvati, sì ki lu corpu de kistu Stephanu non fu suctirratu killu jornu. Intra kistu mezu l'anima de kistu Stephanu fu minata a lu jnfernu, e vìctichi multi penj li quali avanti non cridia ki &Cche&c fussiru. Standu illocu, paria a ssì ki fussi prisintatu ad unu iudici, &Cet&c &Cquillo&c &Cjudice&c nu llu richipìa, et dichìa&(li&) lu judici: &"Eu non cummanday ki vuy minassivu kistu Stephanu, ma ki minassivu Steph&Kan&ku ferraru&". Mantinenti l'anima de kistu Steph&Kan&ku turnau a lu corpu, e killu Steph&Kan&ku firraru, ki era vichinu de kistu Steph&Kan&ku, jn killa ura fu mortu: sì ki lu factu de la morti de kistu Steph&Kan&ku f&Kir&kraru mustrava beni &Cke&c killu autru Stephanu dichìa viru di l'autri cosi ki avia visti. Kistu nobili homu Steph&Kan&ku stecti vivu unu grande tempu, e poy fu mortu pir tri annj ananti ki fussi killa grandi pistilencia a Ruma: e fu tali pistilencia di jnfirmitati, ki pir la grandi murtilitati Ruma paria quasi disabricata. In killa pistilencia apparsi&[&Kro&k&] sagicti viniri da chelu e firiri a certi p&Kir&ksuni, et de killa firita murianu. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki in Ruma fu unu cavaleri, lu quali, furutu, vinnj a morti; ma poy l'anima turnau allu corpu. Kistu cavaleri ricuntava zo ki avia vistu jn killu mezu, e kistu factu era claru a multi pirsunj. Dichìa kistu cavaleri ki partendusi l'anima da lu corpu, paria a ssì ki illu vidia unu ponti, sucta lu quali curria unu grandi flumi, de lu quali flumi si livava unu nivulatu nigru e ffitenti. Dall'autra parti de lu flumi vidia kistu cavaleri campi plini de belli prati virdi e de multi fluri de diversi culuri e de diversi herbi et hodoriferi. Jn kisti prati sì nchi eranu multi cumpagni de homini vistuti di blancu, et era tantu lu oduri in killi prati, ki sulu lu dilectu de lu locu saciava a killi p&Kir&ksuni ki nchi eranu. Jn killi prati parìanuche diversi albergi, et tucti li albergi parianu plini de luchi; illocu si hedificavanu palaczi de grandi grandicza, e li cantuneri de killi albergi parianu ki fussiru tucti de auru; ma kistu cavaleri non putia sapiri de cui eranu kisti albergi. Da l'autra parti de lu flumj ben chi parianu alcunj autri casichelli, ma lu fituri de lu flumi, ki ischìa cu&Km&k killu nivulatu, si accustava troppu e quasi inchìa tucti kisti casichelli; killi casi ki eranu a lu bellu pratu non sentianu nienti de killu fituri. De killu ponti lu quali avia vistu stu cavaleri, quandu chi passava alcunu jniustu, cadia jn killu flumj sì fitenti; quandu chi passava alcunu justu, non $164$cadia, ma sicuramenti passava et andava a killu bellu pratu. Kistu cavaleri paria ki vidissi in killu flumj fitenti unu ki avia nomu Petru, ki era statu officiali intra li kirichi, lu quali Petru era statu mortu p&Kir&k quatru annj ananti. Kistu cavaleri vidia a kistu Petru cu&Km&k unu grande carricu de ferru, e sanbuzatu multu in killu flumj sì orribili. Kistu cavaleri spiau p&Kir&kkì kistu Petru &Cera&c cussì punutu. Fullj rispusu e dictu: &"P&Kir&k lu grandi mali ki illu fachìa: e specialimenti ki, quandu li era commisu da lu papa ki illu divissi puniri alcuna p&Kir&ksuna, oy kiricu oy làdicu, kistu Petru, comu p&Kir&ksuna crudili, plu ossirvava lu &Kcom&kmandamentu p&Kir&k crudilitati, ca pir obediencia&". E sanctu Gr&Kegoriu&k dichi ki «eu - zo è illu midemj - lu canuschi&[&Ki&k&]u a kistu Petru: e cussì era la viritati de la vita de kistu Petru, como killu cavaleri avia jntisu». Kistu cavaleri victi passari jn killu ponti unu pillirinu, lu quali passau sì tostu da killu ponti e sì ligeri, comu illu ligerimenti vippi jn kista vita - zo, ki vippi levi de piccatu -. Kistu cavaleri victi kistu Steph&Kan&ku nobili lu quali è dictu da supra, e kistu Steph&Kan&ku, vulendu passari p&Kir&k kistu ponti, scappauli lu pedi et cadiu, e stava mezu sucta lu ponti, et da lu chintu jn susu stava supra lu ponti: alcuni p&Kir&ksunj nigri ixìanu da killu fitenti flumi, e tiravanu a kistu Steph&Kan&ku p&Kir&k li pedi e p&Kir&k li cossi in iusu; et alcuni autri p&Kir&ksunj blanki (ki) lu tiravanu pir li braza jn susu. Standu in kista &Kcon&ktresta, ki li boni tiravanu a kistu Steph&Kan&ku jn susu e li malvasi lu tiravanu jn iusu, jntra kistu mezu l'anima de kistu cavaleri riturnau allu corpu; sì ki kistu cavaleri non sappi a diri finalimenti ki ndi fussi de kistu Stephanu. (Kì) Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi ca pir zo kistu Stephanu era tiratu p&Kir&k li pedi e p&Kir&k li coxi in iusu, pirkì ca &Cin&c illu era rignatu piccatu di carni; et era tiratu da li boni in susu pir li braza, pirò ca illu era statu multu limosinaru. «Cuj vinchissi in killa &Kcon&ktresta, oy lu piccatu de la carni, oy li limosini - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k -, p&Kir&k zo ki lu judiciu di Deu è oc&[&Kc&k&]ultu, nì killu cavaleri ki lu victi, nin nuy - zo esti sanctu Gr&Kegoriu&k - non lu sapimu. Ma - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ben sapimu una cosa: ki killu Stephanu, poy ki l'anima li turnau a lu corpu, et poy ki illu victi li loki infernali, illu non amindau p&Kir&kfectamenti la vita sua; ca kistu Steph&Kan&ku, poy ki riturnau jn kistu mundu, vippi multu, e poy fu mortu cu&Km&k cumbactimentu de vita e de morti». Adunca &Kcon&kclude sanctu Gr&Kegoriu&k ki non (a) tucti, a cuy su rivilati li peni de lu jnfernu, si amendanu, comu fu kistu Steph&Kan&ku: ad alcunj adunca killj penj su visti in grandi aiutu, vitandu e guardandusi di mal fari; et alcuni autri su jn maiur pena, poy ki non volciru timiri killi peni, nin p&Kir&k auduta de fide, nin p&Kir&k vista di revelaciunj. $165$Petru sì fa una q&Kuesti&koni a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «&CKe&c è zo, ki kistu cavaleri vidia jn killu locu dilictusu, zo è in killu pratu, ki si hedificavanu alcuni casi, et avianu li cantuneri di auru? ca, a killa vita b&Kea&kta, pachìa è a cridiri ki kisti mitallj che sianu». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «Nullu saviu pinsiria ki in killa vita b&Kea&kta chi sia auru; ma p&Kir&k killa cosa ki fu mustrata a killu cavaleri, si duna ad intendiri la virtuti p&Kir&k la quali li p&Kir&ksuni àvunu vita eterna; ca si l'omu esti elimosinaru in kista vita, p&Kir&k auru e p&Kir&k prezu si hedifica la maiunj sua jn vita eterna: ca killu cavaleri cuntava, et eu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - non mi nde arrecorday de dirilu da supra, ca killi cantuneri ki si fachì&[&Ka&k&]nu de auru, li cantunj li purtavanu juvinj e vitranj, masculi e fiminj: ca a killi a cuy l'omu fa pietati e caritati, killi specialimenti hedìficannu li casi de vita eterna». Et a zo sanctu Gr&Kegoriu&k duna unu tali exenplu. #XXXVIII.@ Unu rigiliusu stava appressu di sanctu Gr&Kegoriu&k, ki avia nomu Deutidedi, et kistu era cauzularu. Unu autru homu sì victi in visiuni &Cke&c a kistu Deutidedi sì si hedificava una casa, ma non si nche lavurava si non lu sabbatu. Kistu ki victi sta visiunj, spiandu la vita de kistu Deutidedi suctilementi, truvau ki quantu kistu putia guadagnari la simana, lu sabbatu andava alla ecclesia de Sanctu Petru e davalu a li poveri: adunca p&Kir&k zo &Cke&c kistu lu sabbatu fachìa kistu benj e kista caritati, pir zo fu rivilatu a killu ki sulamenti lu sabbatu si lavurassi in la casa la quali si hedificava p&Kir&k issu. Petru sì dichi: «Beni mi ày satisfactu; ma eu ti p&Kre&kgu ki tu mi digi diri ki significa, in killa visiunj de killu cavaleri, killu ponti e killu flumi; &Ce&c &Cke&c &Cè&c &Czo&c, &Cche&c &Clo&c &Cfetore&c &Cde&c &Cchillo&c &Cfiume&c tuccava alcunj casi, e killi autri casi ki eranu in killu pratu non tuccava?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «O Petru, p&Kir&k simiglanza de li cosi putimu canuschiri li meriti de li cosi. Kistu cavaleri vidia passari li justi p&Kir&k lu ponti, &Cet&c andari a killi loki dilictibili et amenj: lu ponti, ki e&[&Kra&k&] strictu, significa ki stricta è la via ki mina l'anima jn paradisu; lu flumi fitenti significa &Cla&c &Cfetencìa&c de li peccati carnali e &Cde&c li autri peccati; killi casi li quali accustava lu fituri, &Csignifica&c &Cke&c &Cso&c &Calcuni&c &Cpersuni&c li quali fannu alcuni beni, ma non si guardanu nen si acteninu di lu fituri di lu piccatu carnali, e si non p&Kir&k op&Kir&ka, ad minu peccanu p&Kir&k &Kcun&ksintimentu e dilictamentu de penseri e de disiu. Et è cosa justa - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ki li animi li quali in $166$kista vita su invultati in peccatu carnali, in killa pena sianu assaiati de fituri penali. Et in p&Kir&k zo ki esti alcuna simiglanza intra lu piccatu carnali e lu fituri, dichi sanctu Iob, parlandu de lu dilectu carnali e di l'adulteru: &"de lu vermu carnali - dichi Iob - esti la dulchiza sua&". Ma killi pirsuni li quali àvinu lu cori e lu corpu nectu de omni fituri di peccatu e de dilectu carnalj, li albergi de kisti non sentinu fituri jn killa vita b&Kea&kta. E divi notari una cosa - dichi sanctu Gr&Kegoriu &k-, ki killu cavaleri vidia e fituri e nivulatu: [nivulatu], ca lu dilectu carnali è nivulatu ad obscuritati, ki lu homu non via la claritati di la luchi spirituali; e fituri, ca p&Kir&k killa cosa di la quali jn kista vita si dilecta, pir killa midemj è privatu de la luchi superna». Petru ancora adimanda a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Purrìasi pruvari p&Kir&k la Scriptura, ki lu piccatu carnali si punissa pir fituri?». #XXXIX.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde e dichi: «Sì, si pò provari: ca nuy ligimu jn lu libru de &"Genesi&" ki q&Kua&kn&Kdu&k Deu punia li Sodomiti, pluvia focu e sulfaru, a zo ki lu focu li abruscassi e lu fituri de lu sulfaru li auchidissi: ca comu li Sodomi&[&Kti&k&] p&Kir&k killu piccatu avianu sentutu et arduri de cuncupiscencia e fituri de carni, cussì Deu volci mustrari jn la pena loru et arduri di focu e fituri di sulfaru». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu &Kcun&kfessu ki de omni cosa ki eu dubitava su clarificatu, jn tantu ki &Cde&c nulla cosa eu dubitu pluy». #XL.@ Parla ancora sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru e dichi: «Tu divj sapiri, Petru, ki alcuni p&Kir&ksuni, standu vivj in kista vita p&Kri&ksenti, vidinu alcunj cosi di li peni eterni; e zo fa Deu mult&[&Ke&k&] &Cfiate&c ad utilitati de killi a cuy li mustra, alcunj volti &Clu&c fachi ad utilitati et hedificaciunj de killi ki zo àudinu». E de zo ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k alcunj exenpli. Lu primu sì dichi illu ki ià lu scripsi in unu libru ki fichi sanctu Gr&Kegoriu&k, ki si chama li &"Exposicciuni de li Evangeli&[&Kj&k&]&", e kistu exenplu dichi sanctu Gr&Kegoriu&k ki alcuna fiata &Clu&c ricuntau a lu populu. Ricunta adunca sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki illu sì era jn lu soy munasteriu unu monacu juvinj ki avia nomu Theòdoru, e kistu si avia factu monacu sicutandu unu autru sou frati ki era monacu midemi in killu munasteriu; e killu Theòdoru si fichi &Cmonacu&c plu p&Kir&k necessitati de puvirtati, oy p&Kir&k forza, ca p&Kir&k propria voluntati. Kistu Theòdoru era sì p&Kir&kversu, ki non tantu ki illu vulissi ben fare, ma eccia&Km&k&[&Kd&k&]eu non volia audiri di ben fare: avanti plu, multi fiati iurava ki non vulia ob&Ksir&kvari la regula, et alcuni fiati dichìa zo cu&Km&k grande $167$ira, e multi fiati si fachìa gabbu de vuliri viviri rigiliusamenti. Adivinni ki in killa grandi pistilencia ki fu a Ruma, de una generalj murtilitati, in killa pistilencia kistu Theòdoru appi una jnfirmitati all'anginalla, e quasi vini a morti. Standu kistu cussì gravusu, &Kcon&kgrega&[&Kr&k&]usi li frati, comu è custumanza de rigiliusi de p&Kri&kgari a Deu, et aiutari kistu frati in la fini sua. Kistu Theòdoru standu ià mortu, kì avia ià pirdutu omni sentimentu da li pedi, a lu pectu sulamenti paria ki nchi avissi rumasu alcunu pulzu; e li monachi tantu plu p&Kri&kgavanu a Deu p&Kir&k killu, quantu vidianu ki Theòdoru jn killa hora divia trapassari. Standu li monachi e p&Kri&kgandu Deu p&Kir&k issu, illu accuminzau cu&Km&k grandi vuchi ad impedicari li or&Kati&konj loru, et dichìa Theòdoru a li monachi: &"Parti&[&Kti&k&]vj, partitivj! kì eu su datu ad unu dragunj ki mi diia divurari, &Cet&c illu p&Kir&k vuy non mi pò divurari; eccu - dichìa Theòdoru - ki lu dracunj sì avi misu la mia testa in bucca sua, et non mi poti agluctiri sul pir vuy: partitivj et non mi fachiti tantu pinari, lassatilu agluctiri, e facza tostu zo ki divj fari&". Et li monachi, audendu sti paroli, sì dichìanu a Theòdoru: &"O frati, ki paroli su kisti ki dichi? facti lu signu de la sancta cruchi&". Theòdoru rispundia cu&Km&k grande vuchi e dichìa: &"Eu mi voglu signarj de lu signu de la sancta cruchi et non poczu, ca li schamj de kistu dragunj sì mi agravanu!&" Audendu zo, li monachi sì si gictaru tucti in terra, et acuminzaru cu&Km&k grandi lacrimj a p&Kri&kgari Deu pir la liberaciunj de killu frati. Standu li monachi jn or&Kati&konj, Theòdoru acumminzau cu&Km&k grandi vuchi a diri: &"Eu rigraciu a Deu, ca lu dragunj si è partutu, e non potti sustiniri: p&Kir&k li orationj vestri illu è cachatu&". E dichìa a li monachi: &"P&Kre&kguvi ki vuy p&Kri&kgati Deu p&Kir&k mj, kì eu imp&Kru&kmictu da mo' in dananti di abandonari omni vita mundana, e c&Kun&kv&Kir&ktirimi tuctu a Deu&". Kistu adunca Theòdoru, quasi standu mortu s&Ki&kc&Kun&kd&Ku&k lu corpu, pir la visiuni ki appi si c&Kun&kv&Kir&ktiu a Deu s&Kicu&kndu lu spiritu: da poy de kistu factu, illu si &Kcun&kvirtiu cu&Km&k tucta menti e cu&Km&k tuctu cori a Deu, et cu&Km&k grande afflictiunj de lu corpu la anima si partiu da lu corpu. Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki fu unu homu ki si chamava Crisauriu, et avia unu sou parenti ki avia nomu Probu, e kistu Probu era homu de bona e sancta vita - de &Cchisto&c &CProbu&c &Cparlau&c &Cde&c &Csupra&c &Csancto&c &CGregorio&c -. Kistu Probu ricuntava de kistu Crisauriu, e dichìa ki kistu Crisauriu fu homu multu scautritu, e saviu sicundu lu mundu, e riccu; ma quantu era riccu de rikizi, tantu era plinu de vicij. Kistu era multu superbu e multu carnali et avaru; et vulendu Deu mictiri fini a kisti soy vicij, sì li mandau una gravusa jnfirmitati. Vinendu a morti, quasi in killa hura ki l'anima divia ixìri da lu corpu, kistu malatu apersi li ochi e victi hominj multi nigri e t&Ker&kribilj, e kisti hominj stavanu davanti de issu, apparichati p&Kir&k minarilu a li penj de lu $168$jnfernu. Kistu malatu viglandu e videndu zo, acumminzau a trimari et inialiniri e sudari, e gridava cu&Km&k grandi vuchi et dimandava ki lu aspictassiru unu pocu. Kistu malatu avia unu sou figlu ki avia nomu Maximu, e sanctu Gr&Kegoriu&k, standu monacu, victi a kistu Maximu ki era monacu midemi. Kistu malatu adunca chamava sou figlu Maximu cu&Km&k grandi vuchi e dichìa: &"Maximu, curri! eu no ti fichi may nullu mali, e pirò prindimi in tua fide&". Audendu zo, Maximu tuctu sturdutu cursi, plangendu illu e tucta la famigla sua. La famigla e Maximu non vidianu killi homini nigri, ma ben vidianu ki lu malatu era tuctu &Cpauruso&c &Ce&c &Cgialnu&c &Ce&c &Ctuctu&c sturdutu pir la grandi pagura ki avia pir la vista de killi homini. Kistu malatu si vultava pir lu lectu, &Ca&c zo ki nu llj vidissi: si si vultava allu latu sinistru, illu li vidia; si si vultava a la par&[i&]ti, illocu ecciamdeu li vidia; si stava a ssupinu, similimenti li vidia. Videndusi cussì afflictu e strictu de loru, kistu malatu gridava cu&Km&k grandi vuchi e dichìa: &"Asspicta&[&Kti&k&]mj sulamenti fina a lu matinu!&". Et jntra kisti vuchi, dimandandu ki lu aspictassiru fina a lu matinu, fu mortu e non fu aspictatu. Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «O Petru, tu divj sapiri ki Deu rivilau a killu malatu ki&[&Kl&k&]la pagurusa vista, non a sua utilitati, ca Deu non li volci &Kcon&ksentiri ki fussi aspictatu fina a la matina; ma zo li rivilau a nostra utilitati, a zo ki nuy (ni) putissimu beni apparicharinj, fina in tantu ki la mi&Ksiricordi&ka de Deu ni aspecta ki ni diiamu amindari, a zo ki, q&Kua&kn&Kdu&k simu chamati, ni trovimu apparichati». Ricunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Unu previti esti cu&Km&k nuy, c'à nomu Athanasiu, nativu de una terra ki si chama Ysauria. Kistu previti cuntava ki in unu paysi ki si chama Yconia, in li jornj de kistu previti, chi jntravinnj una cosa multu t&Ker&kribilj. In kista terra de Yconia chi era unu munasteriu de monachi masculi, et avia nomu &"To&[n&]galathòn&". In kistu munasteriu, intra li autri, &Csì&c chi era unu monacu ki paria de multu grande penitencia et homu de belli e gravusi custumj; ma non era tali quali paria, sicundu ki poy &Cfo&c demustra&[&Kt&k&]u. Kistu monacu davanti de li monachi paria ki fachissi abstinencia ma jn privatu maniava e saturàvassi benj: li monachi non si nde adunavanu de zo ki fachìa. Kistu monacu cadiu malatu, et vinendu a morti, fichi chamari tucti li monachi. Li monachi, cridendu ki illu fussi sanctu homu, aspictavanu de audiri alcunj boni paroli da issu. Standu kistu monacu afflictu e pagurusu, dissi alli monachi: &"Avanti di vuy paria e mustravavj ki eu diiunassi, e da privatu eu vi ingannava e fachìa lu &Kcun&ktrariu; et pirò sachati ki eu su dunatu in putiri de unu dracunj, lu quali mi stringi multu cu&Km&k la cuda su&[&Ka&k&] li gambi, e la sua testa mi $169$avy misu a lu pectu, e p&Kir&k la bucca mia mi estrai la anima&". Et dicti sti paroli, &Cmantinente&c finiu; et lu mischinellu non fu aspictatu di killu dracuni ki victi, sì ki avissi avutu tantu de spaciu ki si putissi aviri pintutu de killu peccatu». Conclude adunca sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki kista visiunj Deu la mustrau a kistu monacu sulamenti p&Kir&k utilitati de killi ki lu intendinu: ca si p&Kir&k utilitati di lu monacu zo fussi statu amustratu, aviria avutu alcunu spaciu di penitencia; jn p&Kir&k zo, adunca, killu dracunj non lu volci una pocu di spaciu aspictari, pir zo ki si dimustrassi ki zo fu sulu ad utilitati nostra. Petru fa unu adimandu a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu vurria essiri insignatu si, poy de la morti, sia focu purgatoriu». #XLI.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Xristu sì dichi jn lu Evangeliu, parlandu a li piccaturi iudei: &"Andati, fina jn tantu ki aviti la luchi&" - chamandu Xristu a ssi midemj &"luchi&" -». Deu ecciamdeu dichi p&Kir&k lu P&Kro&kfeta, parlandu de li p&Kir&ksuni justi: &"A lu tempu acceptu a mmi, eu ti exaudivi; jn lu jornu de la saluti eu ti aiutay&". Sanctu Paulu exponi kista scriptura, e dichi ki lu &"&Ctempo&c acceptu a Deu&" esti lu tempu di la venuta de lu Figlolu di Deu. Salamunj ecciamdeu, vulendu sulli&[&Kci&k&]tari a ben fare ad omni p&Kir&ksuna, dichi: &"Zo ki poy fari de ben&[&Ke&k&] fa, e non bistintari, ca poy de la morti non si trova nin tempu de ben fare, nin raiunj de lamentari, nin sapiencia de guidari&". David ecciamdeu lu p&Kro&kfeta sì dichi ki &"la mi&Ksiricordi&ka de Deu sì esti sulamenti jn kistu seculu&". Di tucti kisti dicti e sentencij sì si prova ki quali è chascunu, tali è aprisintatu jn lu iudiciu, zo è comu si parti da kista vita p&Kri&ksenti. Ma nuy avimu, et &Cesti&c da cridiri, ki poy de kista vita sia lu focu de lu Purgatoriu, p&Kir&k lu quali li p&Kir&ksunj satisfannu p&Kir&k pena de li peccaturi, et ecciamdeu si purganu alcunj ligeri peccati; ca Xristu sì dichi jn lu Evangeliu: &"Qualuncata p&Kir&ksuna dirrà nulla blastema cuntra lu Spiritu sancto, non &Cli&c sirrà pirdunatu nì in kista vita nì jn l'autra&". Adunca in l'autra vita alcunu piccatu si p&Kir&kduna; la blastema &Kcon&ktra lu Spiritu sanctu, la quali non si p&Kir&kduna nì in kista vita nì in killa, si esti lu piccatu di la dispiraciunj: ca omni p&Kir&ksuna ki si dispera, cride ki la gr&Kati&ka di Deu e la mi&Ksiricordi&ka non basti &Kcon&ktra li soy piccati: kistu piccatu non si p&Kir&kduna ma&[&Ky&k&]. Li peccati adunca pichulj e ligeri, li quali si rimìctunj p&Kir &klu focu de &Clu&c Purgatoriu, su comu parlari paroli occiusi, troppu ridiri disurdinatamenti, alcuna cupiditati et avaricia pichula, la quali àvinu li p&Kir&ksunj di li cosi e de la cura de la casa - comu si divi mantiniri e regiri la famigla - ; et &Cin&c kista cosa - zo è mantinirj et aviri cura de la famigla - multi fiati chi offendinu $170$non sulamenti p&Kir&ksuni pichuli e sinplichi, ma ecciamdeu chi offendinu li p&Kir&ksunj boni e sagi, e chi canuschinu ki cosa è piccatu e comu si divj vitari. Jn kistu cuntu de kisti peccati ligeri, su li peccati pichuli li quali si &Kcum&kmictinu p&Kir&k ignorancia. Kista si&[&Knt&k&]e&Kn&kcia prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k unu dictu de sanctu Paulu, lu quali sì dichi: &"Xristu si è fundamentu de omni virtuti, et alcuni pirsuni su chi hedìfica&Kn&knu, supra kistu fundamentu, auru, alcuni argentu, alcuni petri priciusi&". P&Kir&k kisti tri cosi, zo è p&Kir&k auru, argentu e petri priciusi, jntende sanctu Paulu li boni op&Kir&kaciuni, e li migluri, e li optimi; et killi ki kisti cosi hedificanu supra Xristu, su li boni e li p&Kir&kfecti p&Kir&ksuni. &"Alcuni autri p&Kir&ksunj, minu p&Kir&kfecti, hedificanu supra Xristu ligna - &Csu&c alcuni piccati gravusecti -, alcuni autri hedificanu fenu et herba - &Csu&c piccati minu&(ri&) gravusi -, alcunj autri pagluki&" - peccati multu legeri -. &"Tucti sti p&Kir&ksunj e li loru operaciunj sirrannu pruvati pir focu: li op&Kir&kaciunj ki ri&[&Ksi&k&]stirannu a lu focu e non si &Kcun&ksumirannu, rechiperannu meritu e rimuneraciunj; killi op&Kir&kaciunj ligeri ki non resisterannu, la p&Kir&ksuni di' aviri pena e detrimentu; non p&Kir&k tantu illa sarrà salva, ma cu&Km&k pena de focu&". «Jà sia zo - dici sanctu Gr&Kegoriu&k - ki llu dictu de sanctu Paulu - zo è ki &"lu focu pruvirà li p&Kir&ksunj&" - si pocza jntenderi de lu focu de la tribulaciunj la quali susteninu alcuni sancti p&Kir&ksuni in kista vita p&Kri&ksenti», [tamen, si si intendi de lu focu de lu Purgatoriu], sanctu Paulu adunca dichi ki a killi sarrà utili lu focu de lu Purgatoriu, li quali hedificanu ligna, herba e buschagli. Alcuni autri su ki hedificanu ferru, zo è piccati gravusissimi; alcunj autri rami, de peccati &Cmulti&c gravusi; alcuni autri hedificanu plumbu, zo è piccati gravusi: e pugnamu ki lu plumbu si squallj plu de la rami, p&Kir&k tantu illu gravusu è. «Ma tu divi sapiri una cosa - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru -, ki ecciamdeu killi peccati ligeri li quali sanctu Paulu significau p&Kir&k ligna et herba e buscagli, ca kisti piccati non &Cse&c p&Kir&kdunanu jamay a nulla pirsuna poy de la morti, si in vita sua non amiritau ki si divissiru pirdunari». Et de zo ricunta santu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu. #XLII.@ Ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k ki standu illu garzuni in habitu sicularu, audiu diri de alcunj grandi p&Kir&ksunj ki sapianu beni zo, ki fu unu cardinali de la Ecclesia di Ruma, ki avia nomu Pascasiu, e fu homu multu lictiratu, e fichi alcuni libri &"De lu Spiritu sanctu&", li quali avia sanctu Gr&Kegoriu&k. Kistu Pascasiu fu homo de grande sanctitati e &Cmulto&c &Celemosinaro&c, e fu homu ki sempri si minisprizau, e continuamenti avia cura de li poviri. Jntravinnj ki si appi a sligiri unu papa: alcuni, insembla cu&Km&k kistu Pascasiu, slìssiru papa ad unu ki si chamava Laurenzu; alcuni autri slissiru unu autru, ki si chamava Symacu: kisti foru plu. Pascasiu puru tenia la parti de Laurenzu, et $171$avantavalu &Cet&c &Camavalo&c multu; non p&Kir&k tantu la parti de Symacu vinsi&(ru&). Standu papa kistu Symacu, Pascasiu fu mortu, e supra lu lectu duvj si purtava mortu chi fu misu unu vestimentu de unu jaconu de evangeliu, pirò ca kistu Pascasiu era diaconu cardinalj Portuensi. Purtandisi a suctirrarj, unu homu lu quali era jndimunìacu andau supra lu lectu duvy Pascasiu era mortu, e tuccauli lu vestimentu, et jn&Kcon&ktinenti fu liberatu. Poy p&Kir&k unu grande tempu, unu archiep&Kiscup&ku di Capua, ki si chamava Germanu, de lu quali parlau sanctu Gr&Kegoriu&k jn lu primu libru, kistu Germanu, p&Kir&k &Kcun&ksiglu di medichi p&Kir&k una jnfirmitati ki illu avia, andau alli bannj ki su in unu locu appressu Ruma ki si chamava &CAnglana&c. Jntrandu kistu archiep&Kiscup&ku a lu bannu, truvau a kistu Pascasiu, lu quali era statu mortu, ki stava in killu bannu. Lu archiep&Kiscup&ku, videndu zo, si misi pagura grande, e spiaulu e dìssilli ki fachìa illà unu tali homu quali illu era statu. Pascasiu sì li rispusi e dìssilli: &"Eu chi su, pirò ki eu difisi la parti de Laurenzu &Kcon&ktra Symacu; ma eu ti p&Kre&kgu - dissi Pascasiu a lu archiep&Kiscup&ku -, p&Kre&kguti, p&Kre&kga a Deu p&Kir&k mi: e fàczuti a sapiri ki si Deu ti exaudirà pir mi, e poy tu turniray a kistu bann&[u&] e non mi nche troveray, sij certu ca eu sirrò liberatu&". Lu archiep&Kiscup&ku, lu quali era homu de grande sanctitati, strinsisi e cu&Km&k grande devociun&Ki&k e p&Kri&kgerij p&Kri&kgau a Deu p&Kir&k Pascasiu. Da llì a ppocu jorni lu archiep&Kiscup&ku turnau allu bannu, e non chi truvau a Pascasiu; sì ki fu c&Ker&ktu ki pir li p&Kri&kgerij Deu avia factu gr&Kati&ka e mi&Ksiricordi&ka a Pascasiu. Concludi sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki pirò ki kistu Pascasiu avia piccatu p&Kir&k innorancia jn lu factu de killa sliciunj, in p&Kir&k zo kil&[l&]a sua culpa pir killa pichula pena sì fu purgata; et a zo sì lu aiutaru multi elemosini ki illu avia factu mentri fu vivu, sì ki si li truvau poy di la morti sua, quandu illu &Cià&c non putia opirari. #XLIII.@ Petru fa una q&Kuesti&konj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu ti p&Kre&kgu ki tu mi digi diri ki è zo, ki jn kisti tempi nostri tanti cosi ni su manifestati di li animi, li quali non si manifestànu jn li tempi antiqui: kì ià pari, pir revilaciunj ki &Cse&c fannu in li jorni nostri de li peni de li animi, pari ki dimustranu ki l'autra vita sia multu appressu». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «Viraiamenti, Petru, cussì è comu tu dichi: kì quantu kistu mundu si accosta allu sou fini, (in) tantu ki&[l&]l'autra vita plu si manifesta e plu si accosta, pir certi signi e manifesti revilaciunj. Ca jn kistu mundu l'unu homu non pò canuschiri lu pinsamentu de l'autru, ma a l'autru mundu &Cl'uno&c &Ccanoscerà&c &Clu&c &Ccore&c &Cde&c &Cl'autro&c, &Cet&c &Cin&c &Cper&c &Czo&c &Cchisto&c &Cmundo&c pir su' oscuritati si è quasi nocti, $172$lu autru mundu p&Kir&k sua claritati si è quasi iornu. Comu adunca, la nocti finendu, lu iornu accu&Km&kmenza ad appariri, in l'arbùrj pari ki sia mischitata la luchi de lu suli cum la tenebra de la nocti, fini in tantu ki lu suli, muntandu jn altu, cacha omni tenebra; in tal maynera, kistu mundu accustandusi a lu fini sou, accumenza ad appariri l'autru mundu, ma ià non claramenti, fina in tantu ki non si manifesti p&Kir&kfectamenti: e zo parrà in lu tempu de lu judiciu». Petru &Csì&c parla e dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Ben mi plachi zo ki tu dichi; ma eu aiu unu dubiu de killu Pascasiu: comu pò esseri ki illu fussi minatu poy de la morti a killu locu pinusu, zo è a lu bannu, cu&Km&k zo sia cosa ki illu fussi di tanta sanctitati, ki sulamenti lu sou vestimentu, tuccatu, liberau a lu indemonìacu». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispunde e dichi: «O Petru, in kistu factu putimu pinsare comu è grande la dispensacciunj de Deu. &CDio&c adunca, pir p&[l&]uritati de sua justicia, fichi a puniri killa culpa la quali &Kcum&kmisi Pascasiu pir jnnorancia: ca si Pascasiu avissi saputu ki illu jn killu factu avissi piccatu, p&Kir&k multi lacrimi si aviria purgatu di killu piccatu; e Deu, pir iusticia midemj, &Kcon&ksentiu ki killu jndemonìacu si liberassi tuccandu lu vestimentu sou, a zo ki li p&Kir&ksunj li quali avianu canuscutu li limosini ki Pascasiu avia factu, non fussiru ingannati de sua vita». Petru sì parla e dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eu canuscu b&Ke&kn&Ki&k zo ki dichi; ma eu aiu, p&Kir&k kistu tou dictu, una grande pagura, non sulamenti de li peccati de li quali eu mi arricordu e sachu, ma eccia&Km&k&[&Kd&k&]eu dubitu de alcunj cosi ki non sachu si foru piccati - e zo dichi Petru pir lu exemplu de Pascasiu, lu quali &Cnon&c si cridia offenderj a Deu in lu factu de Laurenzu -. Non pir tantu - dichi Petru a sanctu Gr&Kegoriu&k - eu ti p&Kre&kgu, poy ki nuy accuminzàmu a parlari de lu jnfernu, dimmj duvy esti lu jnfernu: supra terra oy sucta terra?» #XLIV.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «O Petru, de zo ki tu mi adimandi eu non vurria essiri prisintusu, ki eu diffinissi s&Ki&kc&Kun&kdu meu vidiri. Ca alcunj p&Kir&ksunj diffineru e dissiru ki lu jnfernu era in una parti de supra terra, ma in ki parti non dissiru; alcunj autri dissiru ca lu jnfernu è sucta terra». Ma - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - una cosa è ki movj lu jntendimentu meu: ki si lu jnfernu è dictu pir zo ki è &"jnfernu&", zo è &"da iusu&", pari ki lu jnfernu diia essiri sucta terra. Dunde p&Kir&k lu Salmista è scriptu, parlandu &Cillo&c a Deu: &"Liberastimj de lu infernu de iusu&": quasi sianu duy infernj, unu de supra terra e l'autru de sucta terra. De ki sanctu Iohanni Evangelista, in una revelaciunj de lu &"Apocalipsi&", pari ki si acordi - zo, &Cke&c lu jnfernu sia subta terra -: dunde dichi illu ki li fu mustratu unu libru, lu quali era chusu cu&Km&k secti sigilli, e non si truvava nulla criatura in chelu, nin in terra, nin sucta terra, la quali fussi digna de apiriri killu libru e sògliri killi septi sigillj. Sanctu Johanni, videndu zo, $173$plangìa multu. Poy paria ki unu liuni de la tribù de Juda patriarcha - zo è Xristu - suglìa killu libru cu li secti sigillj. «Pir kistu libru - expuni sanctu Gr&Kegoriu &ke dichi - si era &Csignificata&c la Sancta scriptura, la quali Scriptura sulamenti Xristu la declarau: fachendusi homu, murendu, risuscitandu, muntandu in chelu, quasi tucti li secreti de la Scriptura manifestau. Adunca nullu in chelu - zo è angilu -, nullu in terra - zo è homu vivu in corpu -, nullu sucta terra - ço li animi partuti de lu corpu - putianu manifestari li secreti de la Scriptura, exceptu nostru signuri Ihesu Xristu. Pir zo adunca ki sanctu &CJohanne&c dichi ki sucta terra non era nullu ki kistu libru putissi aperiri, non viiu ki lu jnfernu non sia sucta terra». #XLV.@ Petru fa una q&Kue&kstiunj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu ti pregu, dimmi: lu focu de lu jnfernu &Cesti&c unu, oy su tanti foki quanti su li div&Kir&ksitati de killi ki &Cse&c punischinu a lu jnfernu, secundu diversi culpi e piccati?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi a Petru: «Lu focu de lu jnfernu unu è, ma non punischi et affligi a tucti in unu modu: &Cca&c cu' pluy à piccatu pluy è punutu, e cuy minu minu». E de zo micti sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu: «Lu soli non è si non unu, e tamen non scalfa a tucti [e tucti] cosi jn unu modu, ma in alcuni plu et in alcuni minu; cussì è lu caluri de lu jnfernu: &Cke&c ad alcuni plu &Cpunisce&c, ad alcuni minu, s&Kicund&ku la varietati de li peccati. Adunca li dapnati tucti su dapnati, et àvinu unu focu, ma no àvinu tucti equali pena». #XLVI.@ Petru ancora fa una questionj a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Killi li quali sirrannu gictati una fiata a killu focu jnfernali, sempri ardirannu?». Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi &Cchi&c comu lu gauyu de li b&Kea&kti non avirà may fini, cussì la pena de li dapnati non finirà iamay; «e zo - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k a Petru - agi p&Kir&k certu: ki Xristu dichi a lu Evangeliu ki jn lu judiciu sarrà dictu a li dapnati: &"andati a lu suppliciu e pena eterna&"; et allj justi sarrà dictu: &"viniti a la gloria eterna&"; e cussì andarannu &Ce&c &Cvenneranno&c. Adunca, si viru è zo ki imp&Kru&kmicti a li iusti, zo è de aviri vita eterna, e viru è zo ki aminaza a li dapnati, zo è de mandarilj a la pena eterna». Petru parla e dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Si alcunu dichissi ca in pirò Xristu aminacza a li piccaturi de la pena eterna, a zo ki illi si guardanu di piccari, non ki i&Kn&k viritati li manda in pena eterna, dirrà beni oy non?». Sanctu Gr&Kegoriu&k rispundi e dichi: «Si falsu è zo ki Xristu aminaza a zo ki li peccaturi ritraia da li peccati, adunca falsu è zo ki Xristu p&Kru&kmicti a li justi, invitanduli a justicia. E cuy fora cussì folli e pachu, ki zo prisumissi de diri? Adunca si alcunu dica: &"Xristu beni ni amin&[&Ka&k&]za de dari pena eterna, ma illu è sì misiricurdiusu, ki $174$non punischi eternalimenti pir unu piccatu de una ura oy de unu jornu&" dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ; cuy zo dichissi, duvj cridi laudarj a Xristu de misericordia, illu &Csì&c blastema, fachendulu minzunaru». Petru &Cancora&c sì parla e dichi a sanctu Gr&Kegoriu&k: «Eu vurria sapiri: ki è cosa justa, ki lu piccatu, lu quali si cummicti jn brevi tempu, Deu lu punischi senza finj?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «Ben dirissi, Petru, si Deu iudicassi sulamente li facti de li homini, e non canuschissi le voluntati loru: ca li malvasi e li iniqui, p&Kir&kò lu peccatu loru fo breve e cu&Km&k breve tempu, p&Kir&kò ca illi vipperu breve tempu; e si plu avissiru vivutu, plu averianu peccatu; e si senza fini avissiru vivutu, sencza fine averianu peccatu: e de zo dimustranu de volire sempr&Ki&k vivere p&Kir&k senpre peccare, ca mentre ki vìvuni sempr&Ki&k peccanu. Adunca zo appartene a grande iusticia de Deu, ki li iniqui non sianu may sencza pena, &Cpoy&c ki non foru may sencza peccatu». Petru &Cancora&c fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Nulla p&Kir&ksune, ki sia iusta p&Kir&k virtuti, non è crudile, e si non è crudile, non si paschi nen si allegra de la pena de altruy; adunca lu segnure ki è iustu, non è crudile: p&Kir&kò alcuni fiati bacte e punische lu servu, a czo ki illu se ammendi. Si Deu è iustu sencza crudelitate, comu susteni ki lli dapnati sempre se punischanu et afflìanu, poy ki iammay non se corriginu?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e diche: «O Petru, Deu è misiricordiusu e iustu: p&Kir&k la misericordia non se pasche nen se dilecta de li peni &Cde&c &Cli&c &Cdapnati&c, &Cperò&c ki è iustu non se muta de la iusticia. Adunca li dapnati p&Kir&k loru peccati eternalemente ardiranu, e li beati canuscherannu lu bene ki acquistaru e li mali ki schifaru e ki scapparu; e t&Ka&kn&Ktu&k plu li beati serranu obligati a Deu, quantu plu illi canuscherannu lu bene loru, e canuscherannu la pena de li dapnati, la quale pena illi vitaru, vitandu lu peccatu cu&Km&k lu aiutu de la gr&Kati&ka de Deu, e de zo plu regràciannu a Deu». Petru ancora fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Cu&Km&k zo sia cosa ki Xristu &Kcom&kmanda in lu Evangeliu ki nuy diiamu p&Kri&kgare p&Kir&k li inimichi nostri, li sancti ki viderannu li loru inimichi ardere in lu focu, non p&Kri&kgirannu a Deu p&Kir&k loru?». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi ki li sancti et omni autri p&Kir&ksuni tandu dìvuni p&Kri&kgare Deu pir loru inimichi, q&Kua&kn&Kdu&k li loru inimichi pòt&[in&]u venire a penitencia, e ki le loru or&Kati&koni loru vaglanu, zo è q&Kua&kn&Kdu &kse pòtinu &Kcon&kv&Kèr&ktere a ben far&Ki&k: ca p&Kri&kgare Deu p&Kir&k li inimichi non &Cè&c autru, s&Ki&kc&Kun&kdu ki dichi sanctu Paulu, si non p&Kri&kgare Deu &"ki loru du&Kn&kni penitencia, e ki canuschanu la veritate et abandugninu li $175$lacci de lu diabulu, de li quali su allaczati a ffare la voluntate de lu demoniu&". Comu adunca li sancti ponnu p&Kri&kgare p&Kir&k li loru inimichi da&Km&knati, q&Kua&kn&Kdu&k illi non ponnu tornare a ffare opera de iusticia, nen partirese de la iniquitate in la quale mureru? P&Kir&k killa midemi raiune p&Kir&k la quale li sancti et nuj non p&Kri&kgamu p&Kir&k li diavuli, ki modu su dapnati, p&Kir&k kista midemi raiuni li sancti e nuy non p&Kri&kgamu p&Kir&k li peccaturi sentenciati; p&Kir&k kista midemi raiuni li sancti homini non p&Kre&kganu p&Kir&k li infidili e p&Kir&k li morti li quali foru morti in peccatu: ca kisti peticioni et oracioni fòranu repudiati e non acceptati avanti lu &Kcon&kspectu de Deu, lu quali è iustu iudice. Ancora diche sanctu Gregoriu ki li homini iusti e sancti modu non àvuni &Kcum&kpassione de li dapnati, q&Kua&kn&Kdu&k la b&Kea&ktitudine de li sancti non è tucta &Kcum&kplita, ca non àvinu li corpi; nè eciamdeu la pena de li dapnati non è tucta &Kcum&kplita, ca modu non se poniscinu in lu corpu, lu quale non àvinu. Si modu adunca non àvinu &Kcum&kpassione li beati de li dapnati, mancu de averannu tandu, quandu &Kser&krà &Kcum&kplita tantu la b&Kea&ktitudine de li sancti, quantu la pena de li dapnati: ca tandu li sancti quasi &Kser&krannu plu &Kcon&kiunti cu&Km&k la iusticia divina, et in p&Kir&kò ki, s&Ki&kc&Kun&kdu divina iusticia, li malvasi &Kser&krannu dapnati, li beati &Kcon&ktra la iusticia de Deu non &Cde&c averannu &Kcum&kpassione, nen p&Kri&kgerannu pir loru. #XLVII.@ Petru sì parla a sanctu Gregoriu e dichi: «La raiuni ki tu ày dictu è cussì aperta e clara, ki nulla cosa si nche pò dire &Kcun&ktrariu; ma eu aiu una altra dubitacione: comu pò essere ki la anima humana si è immortali, e tamen [si] dichi ki illa mori in lu focu eternale (et infernale)?». Sanctu Gr&Kegoriu &krespunde e diche: «O Petru, alcuna cosa è dicta viva, este viv&Ker&ke in duj modi: l'unu modu si è p&Kir&k natura, l'autru modu si è pir buntati et allegricza; in tal maynera, p&Kir&k &Kcuntra&kriu, la morte è in duy maynere, l'una p&Kir&k natura e l'autra p&Kir&k viciu e p&Kir&k tristicia. Adunca la anima p&Kir&k natura bene è inmortale, kì may non manca de essere; ma in quantu è allungata de lu plachire de Deu et este ligata sempr&Ki&k a viciu et a pena, p&Kir&k tantu se dichi ki moyra p&Kir&k pena de infernu; sì ki vita de anima dapnata &Cè&c quasi &Kcun&ktinua morte senza fine, e patixi defectu senza mancamentu, a czo ki killu defectu iammay non manca». Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Quale p&Kir&ksuna è ki non diia avire pagura, q&Kua&kn&Kdu &kvene a morte, de sentencia de tal dapnacione? e ià sia zo ki la p&Kir&ksuna sacha zo ki aia factu de beni, tamen non è secura comu dive essere iudicata». #XLVIII.@ Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «Bene è cussì, Petru, comu tu dichi; tamen alcuni fiati li peccati ligeri e veniali se purganu sulamente p&Kir&k pagura, la quale $176$àvinu le p&Kir&ksuni in la ura de la morte, s&Kicu&kndu &Cke&c &Ctu&c &Cdici&c, &Ce&c &Csecundo&c ki tu et eu audimu cuntare de unu sanctu homu, lu quale venendu a morte timia multu, e poy ki fo mortu apparse ad alcuni soy dischip&Ku&klj, vestutu de vestimentu blancu, e dixe lloru comu illu era rechiputu multu hunuratamente». #XLXIX.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki Deu alcuni fiati sì fa alcuni revelacioni a certi p&Kir&ksuni, a zo ki non diianu temere q&Kua&kn&Kdu&k veninu a morte. E de zo cunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu tale exemplu. Unu monacu era insemblemente a lu monasteriu cum sanctu Gr&Kegoriu&k, e kistu monacu se chamava Antoni, et era homu ki cu&Km&k grandi lacrimi e suspiri disiyava lu gauyu de vita eterna. Standu kistu Antoni e pensandu e &Kcun&ktimplandu alla Scriptura divina, e p&Kir&k kista &Kcon&ktemplacione disiandu de abandunare kiste cose de bassu et acquistare le cose celestiali, una nocte, standu in kistu pensamentu, audìu una vuche e dìxelli: &"Sij apparichatu, e p&Kir&k zo ki lu Segnure lu &Kcom&kmandau, pàrtiti!&". A kista vuche respuse Antoniu e dixi: &"Eu non mi poczu apparichare p&Kir&k partire, ca eu non aiu ki spend&Ker&ke&". E facta kista resposta, et illu audìu una altra vuche e dìxilli: &"Si tu dichi ca non te poy apparichare p&Kir&k li peccati toy, sachi ki ti su p&Kir&kdunati&". Audendu kiste parole, kistu Antoniu in killa nocte appe grande pagura. Q&Kua&kn&Kdu&k vinne la sequente nocte, audìu kiste midemi parole: da llì a chinq&Kui&k iorni cadiu malatu de una grande freve; e standu li monachi dananti, e plangendu e p&Kri&kgandu Deu e fachendu or&Kati&koni pir illu, illu rendiu la anima a Deu. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k unu autru exemplu, e dichi ki in killu monasteriu midemi che era unu autru fr&Katr&ki, ki se chamava Mer&[&Ku&k&]lu; e kistu frati era homu de grande lacrime, et occupav&[&Ka&k&]se multu in limosini; et in tantu era &Kcun&ktinuu in li or&Kati&koni, ki exceptu quandu maniav&[&Ka&k&] e dormia, autru tempu non cessava de v&Kir&ksiglare psalmi. Kistu Mer&[&Ku&k&]lu victe una nocte ki una curuna de fluri blanki sindìa da chelu supra la testa sua: poy de kista visione, mantanente cadiu malatu, e cu&Km&k grande allegricza e securitate trapassau da kista vita p&Kri&ksenti. Da poy ki kistu Mer&[&Ku&k&]lu fo mortu &Cper&c quactordichi anni, unu autru monacu ki se chamava Petru, et era abbate de killu monasteriu, e vòlcessi fare unu molimentu appressu lu molimentu de Mer&[u&]lu, lu molimentu de kistu Mer&[u&]lu fo apertu; et apertu ki fo, tanta suavitate de oduri de essìa, comu chi fosseru una grandissima quantitate de fluri: e p&Kir &kzo pare bene ki zo ki illu avia vistu, zo è de killa coruna de fluri, non fussi sopnu, ma fussi stata grande viritate. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k unu autru exemplu, e dichi ki in killu monasteriu midemi che fo unu autru monacu ki se chamava Iohanne, et era kistu Iohanne unu iuveni de grande buntate, lu quale p&Kir&k buntati e raiuni et humilitate e gravitate de custumi, trapassau la etate sua. Kistu Iohanni standu &Cmalato&c quasi in fine, sì li apparse $177$unu vetranu, de nocte, e tuccaulu cu&Km&k una virga e dìxilli: &"&CLèvate&c, ca de kista infirmitate non de moreray, ma sachi ki tu non viveray p&Kir&k gran tempu&". Et ià sia zo ki illu fossi disperatu da li medichi, subitamente sanau e recuntau kista visione ki avia vistu; da poy vippe duy anni in s&Kir&kviciu de Deu et in grandi virtuti. Avanti k&[&Ke&k&] sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi zo p&Kir&k tri anni, fo mortu unu autru monacu in killu midemi monasteriu, e fo suctirratu in lu chimiteriu, de li monachi. Partuti li monachi da la fossa, kistu Iohanne rumasi sulu, e killu monacu ki era statu sucterratu sì lu chamau da la fossa; e zo cuntau kistu Iohanni midemi a sanctu Gr&Kegoriu&k, tuctu iàlinu e pagurusu. Da kista chamata a deche iorni, cadiu malatu kistu Iohanni, e finiu da kista vita p&Kri&ksente. #L.@ Petru sì fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eccu ki kisti monachi apperu tante visioni de nocte: dìvisi s&Kir&kvar&Ki&k zo ki appare in &Cvisione&c la nocte?» Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «O Petru, sachi ki in sey modi ponnu appariri alcune cose in visione: lu primu modu si è p&Kir&k troppu maniare e biv&Ker&ke; lu s&Kicund&ku si è p&Kir&k pocu maniare e bivere, q&Kua&kn&Kdu&k li p&Kir&ksuni àvinu lu chèlabru vacante; lu terczu modu si è pir ingannamentu de lu demoniu; lu quartu modu si è p&Kir&k grande pensamentu ki la p&Kir&ksune aia avutu ananti, et eciamdeu si nche iunge alcunu ingannamentu; lu quintu modu si è p&Kir&k rivilacioni ki Deu manda; lu sextu modu si è p&Kir&k pensamentu, et iungesìnche revelacioni. Li primi dui modi sentimu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - e p&Kru&kvamu p&Kir&k experiencia; li autri quactru modi trovamu p&Kir&k la Scriptura divina». Prova, p&Kir&k killu modu lu quali si è p&Kir&k ingannamentu de lu demoniu, ca la Scriptura divina sì dichi ca &"multi p&Kir&ksuni ficheru errare li sogni, e cadiri killi p&Kir&ksuni ki apperu sperancza in li sogni&": &Czo&c &Cè&c &Cke&c &Clu&c &Cdemonio&c &Csì&c &Cfa&c &Capparere&c &Calcune&c &Ccose&c &Cin&c &Cli&c &Csonni&c, p&Kir&k li quali pocza fare errare le p&Kir&ksuni. Et in p&Kir&k zo Deu &Kcom&kmandau in la &"Legi antiqua&" ki li Iudei &"non divissiru dare sperancza in li agùri, nin divissiru s&Kir&kvare li sonni&": im p&Kir&kò, adunca, ki Deu li vitau, mostrausi comu se divianu vitare. Alcuni fiati li sonni sì apparinu p&Kir&k grandi pensamenti ki su passati avanti, e p&Kir&k tantu dichi la Scriptura: &"duvi su multi pensamenti e multi curi, illocu secutirannu multi sonni&". Alcuni autri fiati li sonni su p&Kir&k revilacioni de Deu: ca Ioseph patriarcha victe in sognu &Ccomo&c illu divia essere adoratu da soy fr&Kat&ki, e zo fo revilacioni de Deu; lu ang&[&Ke&k&]lu eciamdeu ammoniu Ioseph, spusu de sancta Maria, in sopnu, ki non la divissi lassare, ma divissi prindere Ihesu Xristu standu garzune, e divissi fùg&Ker&ke in Egyptu, a vitare la malvestate de Herode, lu quale divia fare chircare a Xristu p&Kir&k lu auchidere. Alcuni autri fiati li sonni sì apparinu p&Kir&k pensamentu e p&Kir&k revelacioni insemblamente; e ki zo sia viru, prova sanctu Gr&Kegoriu&k p&Kir&k lu factu de Nabucchodonosor: kì Daniele, volendu expun&Ker&ke lu sonnu ki illu avia vistu, dixi: &"Tu, re, accommenczasti $178$a ppensare, supra lu lectu toy, zo ki divissi essere poy de ti; e Deu, lu quale revila le cose ascusi, &Cte&c revilau le cose ki dìvuni intravenire: tu, re, - dixi Daniele - vidivi in sonnu una grande statua et alta, e stavati dananti&"; e dìxilli Daniele li autre cose ki appartènenu a kista storia e su scripte a la Blibia. Adunca Daniele, volen&[&Kdo&k&] expunere lu sognu de killu re, accommenczau da lu pensamentu ki avia avutu lu re, e poy de kistu pensamentu, la revilacione ki Deu li avia facta; adunca viru è killu ki è dictu da supra, ki alcuni fiati li sonni sì intraveninu p&Kir&k pensamentu e p&Kir&k revelacioni insenblamenti ki Deu fa. «&CMa&c tu divi sapire una cosa, Petru: ca in p&Kir&kò ki in tanti modi sòlinu intravenire li sonni, p&Kir&k&[ò&] li p&Kir&ksuni multi fiati non sàp&[in&]u dischernere q&Kua&kn&Kdu&k su revilacioni e q&Kua&kn&Kdu&k non: beni &Cè&c &Cviro&c ki li sancti p&Kir&ksuni canuschinu, p&Kir&k unu sentimentu devotu e spirituali, q&Kua&kn&Kdu&k vidinu alcuni sonni, si su p&Kir&k misteriu de boni spiriti, oy p&Kir&k misteriu de li malvasi spiriti. E si li p&Kir&ksuni - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - non su cauti e solliciti a pensare, supra li sonni, da ki parte vènenu, multi fiati pòtinu e&Ksser&ke ingannati p&Kir&k operacione de lu demoniu, lu quale sempre se studia de ingannare: ca multi fiati lu demoniu revela alcune cose viraci, a zo ki li p&Kir&ksuni li dù&Kn&knanu cridencza, e pir killa cridencza poy &Cli&c pocza ingannare». E de zo duna sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali exemplu. #LI.@ Ad unu monacu sì paria spisse fiati in sonnu ki illu divia vivire unu grande tempu, e lu monacu sì nche dava cridencza in kisti sonnj. Pensandu lu monacu de vivere grande tempu, &Kcon&kgregau multi dinari, a zo ki avissi ki spend&Ker&ke in la sua vicchicza. &KCon&kgregati ki appe sti dinari, subitamente lu monacu fo mortu, e lassau tucti kisti dinari, li quali &Cnon&c &Cavea&c tuccati, ma &Kcon&kgregati avanti; e partiuse da kista vita, vacanti de omni bona op&Kir&kacione. #LII.@ Petru sì parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «&CEo&c canuschivi bene killu monacu; ma eu te p&Kre&kgu, dimmi si li anime àv&[in&]u alcunu refrigeriu q&Kua&kn&Kdu&k le corpura loru su sucterrate in li ecclesie». Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «Si le anime non su trapassate cu&Km&k peccatu mortale, àvinu kistu b&Ke&kn&Ke&kficiu, q&Kua&kn&Kdu&k le corpora loru su sucterrate in le ecclesie: ki q&Kua&kn&Kdu&k loru parenti et amichi vèninu alla ecclesia, e recòrdanusi de killi loru parenti et &Camici&c &Cke&c su trapassati, e p&Kre&kganu Deu p&Kir&k loru, kille p&Kri&kgerij loru iuvanu. Ma si le anime su trapassate cu&Km&k gravusi peccati mortali, non li iuva essere sucterrati le corpura loru in li ecclesie, ma loru noche. Ma ki zo sia viru, eu ti voglu cuntare alcune cose ki intravinneru in li iorni mey». $179$#LIII.@ Recunta adunca sanctu G&Kregoriu &ke dichi ki fo unu homu venerabile e de sancta vita, lu quale se chama&[&Ko&k&] Filichi; kistu fo nativu de una chitate ki è appressu Ruma e chamase Savina; kistu Felichi fo cardinale e piscopu Portuensi. Recuntava kistu Felichi ki in la terra sua che fo una monaca, la quale era honesta de corpu, ma avia mala lingua. Kista, venendu a morte, fo suctirrata intra de una ecclesia. In killa nocte midemi lu sacristanu de killa ecclesia vidia p&Kir&k revilacioni e pariali ki kista monaca fossi portata davanti lu altaru de killa ecclesia et era s&Kir&krata p&Kir&k menczu, e l'una parte se ardia e l'autra se s&Kir&kvava. Levanduse la matina, kistu sacristanu recuntau kista revilacione a killi de la ecclesia, e minauli fina a killu locu: propriu in li marmuri sì nche eranu niriiamente, comu fussi stata una flamma ki le avissi abruscati. Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki li p&Kir&ksuni, q&Kua&kn&Kdu&k trapassanu de kista vita p&Kri&ksenti, e non li su p&Kir&kdunati li peccati, pocu loru iuva de esseri suctirrati in li ecclesij. #LIV.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k ki in Ruma sì era unu p&Kre&kfectu lu quale se chamava Iohanni, «lu quali - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - eu lu canuschivi, e fo homu de grande v&Kir&kitate e de sagi custumi». Kistu Iohanni cuntava ki unu autru homu nobili, ki se chamava Valerianu, fo mortu e sucterratu in una chitate de Lombardia ki se chama&(va&) Brischa. Lu piscopu de Brischa sì &Kcun&kchesse p&Kir&k dinari ki killu corpu se divissi sucterrare intra la ecclesia. Kistu Valeri&[&Kan&k&]u fo homu carnale, e durau in kistu viciu et in li autri vicij fine a la vechicza sua. Jn killa notte midemi sanctu Fastinu màrtiru, a lu nume de lu quale era fundata killa ecclesia, sì apparse a lu sacristanu e dìxilli: &"Va e di' a lu piscopu ki illu diia cachare killi carni fitenti ki su sucti&[&Kr&k&]rati in la ecclesia mia; e si lu ep&Kiscup&ku non lu farrà disucterrare, dìli ki da ca a trenta iorni illu mor&[&Kerr&k&]à&". Lu sacristanu la prima volta non lu dixe a lu ep&Kiscup&ku; ancora sanctu Fastinu sì apparse allu sacristanu, et ammoniulu ki illu divissi dire kille parole midemi a lu ep&Kiscup&ku: lu sacristanu non lu volce dire. Da lì a trenta iorni lu ep&Kiscup&ku, standu sanu e salvu, et ad ura de vesperi andandu a lu lectu, disavidutamente e no pinsatamente killa nocte fo mortu. #LV.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki unu venerabile frate ki se chamava Venanciu . . . et unu autru &Cmulto&c gentile homu ki se chamava Liberiu, ki testificava ki illu e la sua famigla fo presenti in kistu factu ki intravinne in Genua. A $180$Genua era unu homu lu quale se chamava Valentinu, lu quale si era difensature de la Ecclesia de Milana. Kistu Valentinu era statu homu multu carnale e plenu de omni legeriza; venendu a Genua, fo mortu e fo sucterratu in la ecclesia de sanctu Syru màrtiru. In la menzanocte venendu, in killa ecclesia foru auduti grandi vuchi, comu de una p&Kir&ksuna ki p&Kir &kforcza fussi cachata da killa ecclesia e tirata da fore. A la gridata de killi vuchi, curseru li guardiani de la ecclesia, e victeru duy spiriti multi nigri et orribili, li quali avianu ligati li pedi de killu Valentinu e cachàvanulu da fore de la ecclesia, gridandu multu killu Valentinu. Kisti guardiani de la ecclesia, videndu zo, apperu grande pagura, e tornàrussi a li lecti loru; vinendu la maytina, andaru et aperseru lu molimentu de killu Valentinu, e non che trovaru lu corpu; chircandu appressu la ecclesia, trovaru killu corpu fora de la ecclesia, in unu autru molimentu, ki avia ligati li pedi, comu li guardiani de la ecclesia avianu vistu la nocte, q&Kua&kn&Kdu&k lu corpu de Valentinu fo cachatu da fora de la ecclesia. Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «O Petru, tu ti poy bene adunare &Cke&c li p&Kir&ksuni li quali morinu cu&Km&k gravi peccati, p&Kir&k quantu illi sianu sucterrati alle ecclesie, de zo illi non de àvinu liberacione, ma plu tostu de àvinu maiu&Kri&k accusaccione e dapnacione». #LVI.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi a Petru ki a Ruma intravinne kistu factu, e zo testifica&[&Kva&k&]nu multi sancti p&Kir&ksuni: ki dichi ki a Ruma fo mortu unu artifiche, e sua muglere lu fiche suctirrare a la ecclesia de Sanctu Ianuariu màrtiru: e kista ecclesia è appressu &Cla&c &Cporta&c &Cde&c la chitate, ki se chama la &"Porta de Sanctu Laurenczu&". La nocte vinendu, lu sacristanu de killa ecclesia audiu &Cda&c &Cquilla&c &Csepultura&c una vuche, e dichìa: &"Eu ardu! Eu ardu!&" Audendu zo multi fiati, lu sacristanu recuntaulu a la muglere de lu mortu. Volendu vidire la muglere de lu mortu comu sta&[&Ksse&k&] lu corpu de soy maritu, mandàuche alcuni homini a vidire, de killa arte midemi ki era statu soy maritu. Andanduche kisti, trovaru li panni, cu&Km&k li quali era statu inbuglatu lu mortu, sani et intègri, ma lu corpu non che trovaru; sì ki, a manifestacione de kistu factu, killi panni foru appisi in killa ecclesia, in testimoniu de killa pena. Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «O Petru, tu vidi beni comu Deu iudica li anime de tali p&Kir&ksuni, q&Kua&kn&Kdu&k la carne è cachata da fore de la ecclesia; ca li loki sacri, zo è le ecclesie, non iuvanu a killi ki indignamente che su sucterrati». #LVII.@ Petru fa una q&Kue&kstione a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Si li peccati non se p&Kir&kdunanu poy de la morte, ki cosa pote essere utili a li morti?». $181$Sanctu Gr&Kegoriu&k respunde e dichi: «O Petru, lu sacrificiu de lu altaru sì iuva multu a li morti, e iuva in tantu, ki multi fiati li anime trapassate sòlinu adimandare kistu aiutu de le misse». E de zo ricunta sanctu Gr&Kegoriu&k unu tali miraculu, e dichi ki killu Filichi de lu quale ià de fo parlatu da supra, kistu Filichi sì intise da unu previte ki era de sancta vita, lu quale dui anni avanti ki sanctu Gr&Kegoriu&k scrivissi zo, habitava in una chitate ki è appressu Ruma, ki avi nume Chentuchel&[&Kl&k&]i, e kistu previte midemi avia in cura una ecclesia de Sanctu Iohanne, la quale &Csì&c esti appressu una terra ki se chama Taurina. In kistu locu che eranu bannj de vapuri e currìanuche acque caude; e q&Kua&kn&Kdu&k fachìa bisonnu a kistu previte de lavaresi, andava a kisti banni e lavavasi. Andanduche unu iornu p&Kir&k lavarese, illu che trovau unu homu lu quali non canuschìa; e kistu homu paria ki fussi apparichatu de essere in s&Kir&kviciu de kistu previte, zo è de scalczarelu e de spuglarelu, e porgìa&[&Kli&k&] li vestimenti soy q&Kua&kn&Kdu&k illu yschìa da li banni. Fachendu kistu homu multi fiati kisti s&Kir&kvicij a kistu previte, standu unu iornu kistu previte intra killu bannu, pensau intra si midemi: &"kistu homu me serve cussì sul&[&Kl&k&]icitamente: eu lu voglu p&Kru&kvìdere de alcuna cosa, a zo ki eu non sia ingratu de lu s&Kir&kviciu lu quale illu mi ave factu&". Yschendu lu previte da lu bannu, killu homu, &Ccomo&c era usatu, cu&Km&k grande diligencia sì lu s&Kir&kviu. Tandu lu previte prise duy culluri de pani ki li eranu stati offerti, e chamau killu homu e dìxilli: &"P&Kre&kgute, prindi kisti dui cullure p&Kir&k caritati e p&Kir&k curtisia&". Killu homu cu&Km&k grande affriccione respuse a kistu previte e dìxilli: &"O patre, kistu pane ki tu mi duni è sanctu; pirkì mi lu duni, ki &Ceo&c non lu poczu maniare? Ca eu voglu ki tu sachi, ki eu alcuni fiati fui patrune de kistu locu, e p&Kir&k le culpi ki eu &Kcum&kmisi in la vita mia, poy de la morte eu su deputatu in kistu locu; ma si tu, patre, mi voy fare alcuna caritate, di' alcuna missa p&Kir &kmia, et offeri kistu pane ki tu mi day a lu Om&Kni&kp&Koten&kte, e p&Kre&kgalu p&Kir&k mi: et &Cin&c kistu canuscheray si Deu exaudirà la tua p&Kri&kgeria, ki si tu veneray a kistu locu e non mi nche troveray, sachi ki Deu exaudirà la tu&[&Ka&k&] p&Kri&kgeria&". Dicti kisti paroli, et illu disparse: et ià sia zo ki illu parissi homu, sparendu subitamente mostrau ki illu era spiritu. Lu previte p&Kir&k tucta una simana cu&Km&k grande affricione p&Kri&kgau a Deu &Cper&c &Cillo&c, e dìxilli omni iornu de killa simana una missa. Factu zo, andau poy lu previte a killu locu duvi li avia parlatu; andau e non che lu trovau. Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «O Petru, tu te poy adunare, p&Kir&k kistu factu, quantu sia utile la missa a li anime trapassate, q&Kua&kn&Kdu&k killa anima ki stava a killu bagnu dimandau aiutu de missa, p&Kir&k virtuti de la quale fo purgata e liberata de la pena ki sustenia». $182$Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Eu non vollu tachire zo ki intravinne a lu meu monasteriu, ià tri anni avanti ki scrivissi zo». Dichi cussì, ki in lu monasteriu soy sì nchi era unu monacu ki se chamava Iustu, lu quale avanti ki si fachissi monacu avia studiatu in medichina, e standu monacu servia a sanctu Gr&Kegoriu&k in li infirmitati soy. Kistu monacu cadiu malatu e vinne quasi a ffini; unu autru soy frate carnale, ki avia nomu Copiusu, sì lu s&Kir&kvia in killa malatia multu sollichitamente; e kistu soy fr&Kat&ke era medicu, e campava la vita sua a Ruma de midicarìa. Venendu a morte, killu ki si chamava Iustu chamau a kistu soy fr&Kat&ki ki avia nume Cupiusu, e quasi tenendu li ochi clusi, li dixi a soy fr&Kat&ke ki illu avia tri dinari de auru. Kistu factu non se pocte ascundere ki li monachi non lu sapissiru; sì ki incontinenti ki lu sapperu, illi andaru &Cet tanto cercaro intra le medicine de quisto monaco, che nci trovaro questi tre denari de auro. Quisto facto fo dicto a sancto Gregorio, e sancto Gregorio no lo pocte sustinere, per zo ca la regula de quillo monasterio si era ke nullo monaco no avessi nè tenesse denari. Tando sancto Gregorio accomenzao a ppensare intra de sè ke devea fare, tanto per lu frate ke moria, quanto per lu exemplu de quilli ke romanieno. Finalmente sancto Gregorio chiamao lu monaco ke era priore de lu monasterio e dissili: &"Non lassare andare li monaci ad visitare quillo monaco ke è malato; et si per aventura lu malato, venendo ad fini, disiassi e chiamasse li frati, e facessese maravella perkè li monaci no lu visitassero, dìli ca li monaci l'àveno multo in habominacione per quilli tre dinari d'auro ke avea&". E questo ordenao sancto Gregorio a cço ke lu malato de avesse dolore, et ke fusse quasi purgacione de lu peccato. Comandao ancora sancto Gregorio che quando quisto monaco fosse morto, non se socterrasse a la chiesia, ma se sucterrasse a lu mondeczaro, e ffòssoroli gictati adosso quilli tre denari; et comandao sancto Gregorio a li monaci ke quando gictassero quelli dinari sopra la fossa de lu monaco morto, devessero dicere: &"Li dinari tuoy syano con tico in perdicione!&" Per questa dura sentencia vouce sancto Gregorio provedere a lu morto, per lu dolore ke illo appe vedendose abandonato da li monaci, e pruibìrinde l'avaricia, da lu quale peccato se devessero guardare li monaci ke romanieno, per lu quale peccato quillo monaco era stato socterrato a lu mondeczaro. Como adunca ordenao, sancto Gregorio cussì fece osservare a li monaci sani. Vedendo ke sancto Gregorio cossì aspramente avea procesu in questa sentencia, zascuno accomenzao a dubitare; e portava zascuno quelle cose ke licitamente avea avuto innante, e mostravanolo a sancto Gregorio, non per aventura tenessero cose ke non devessoro. Facto questo, poy de trenta iorni sancto Gregorio accomenzao ad avere compassione de lu monaco ke era stato morto, et pensava sancto Gregorio como lu potesse aiutare. Tando sancto Gregorio fece chiamare lu priore de lu monasterio, ke avea nome Priciusu, et cum grande tristicia li disse sancto Gregorio: &"Assai è stato quillo monaco ke è morto, in pena: ora may tempo è ke nuy lu deiamo aiutare per caritate. Vactende, e da modo fine a trenta iorni di' una messa per iorno, per l'anima sua, e guarda bene ke non de mancassi nullo iorno&". Lu priore si partio e fece zo ke sancto $183$Gregorio li comandao. Stando sancto Gregorio occupato ad autre cose, non contava li iorni de queste messe. Intra questi iorni, una nocte lu monaco ke era stato morto apparsse a lu frate carnale ke se chiamava Cupiuso; et quisto frate carnale lu spiava: &"Como stay?&" e lu morto li respose e&c dixe: &"Fine a modu eu stecti male, ma moni stau beni, ca eu aiu rechiputu la comunione de lu corpu de Xristu&". La maytina vinne kistu soy fr&Kat&ki, e recuntau a li monachi zo ki avia vistu in visione; e li monachi cuntaru li iorni, e trovaru ki kistu era lu tricesimu iornu, q&Kua&kn&Kdu&k li fo dicta la ultima missa. Recuntandu li monachi a soy fr&Kat&ke comu sanctu Gr&Kegoriu&k avia ordinatu ki li si divissi dire in trenta iorni trenta misse, e kistu soy fr&Kat&ke recuntandu zo ki avia vistu in visioni, accordarusi insembla et apparse claramente ki, p&Kir&k virtuti de la missa, la anima de killu monacu ki era statu mortu, &Csi&c era exuta e tracta de pene. Petru parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Multu su miravilluse cose zo ki eu à&[u&]yu da ti, e su cose de grande allegriza!». #LVIII.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e diche ki unu piscopu de una chitate ki se chama Narni - et è appressu Ruma -, kistu piscopu avia nume Cassiu, et era homu de grandissima divucione, in tantu ki illu dichìa missa omne iornu, et in la missa plangìa multu. Deu sì apparse in visione ad unu previte, e mandau a dire a kistu piscopu p&Kir&k killu previte: &"Facza zo ki fa et operi zo ki opera, e non diia cessare nin la manu sua nin lu pedi soy, ca in la sollepnitate de sanctu Petru e Paulu illu venerà a mmi, et eu li arrenderaiu la sua merchidi&". Da llì a secti anni poy de kista visione, lu iornu de sanctu Petru e Paulu, kisto piscopu, dicta la missa, poy ki si appe comunicatu, et illu trapassau de kista vita et andausìnde a Deu. #LIX.@ Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki illu intise ki unu homu fo prisu de soy inimichi, e ligarulu in priiuni. La mugleri de kistu priiuni alcuni iorni fachìa a dire una missa p&Kir&k kistu soy maritu. Da llì a multi iorni kistu priiuni fo liberatu e tornau a sua mugleri; et intra le autre cose, sì li dixe comu alcuni iorni illu si era iscoltu. La mugleri cuntau li iorni, e sappe ki killi iorni foru killi li quali illa fachìa dire la missa p&Kir&k soy maritu. Recunta ancora sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi ki illu intise, p&Kir&k secte anni avanti ki scrivissi kistu libru, e kistu factu li fo accertatu, ki unu archiep&Kiscup&ku de la chitate de Palermu, ki avia nomu Agathon, sì fo mandatu chamandu a Ruma da lu papa, &Ce&c &Cquisto&c &Cpapa&c fo killu ki fo avanti de sanctu Gr&Kegoriu&k. Mictenduse in mari, kistu archiep&Kiscup&ku appe grandissima tempestati, in tantu ki no se cridia campare. Unu marinaru ki se chamava Varaca, &Clu&c &Cquale&c poy se fiche kiricu de la Ecclesia de Palermu, kistu marinaru regìa e guidava la barch&[ect&]a de la nave duvi era lu archiep&Kiscup&ku. Vinne una unda e prise la barchecta de la nave e lu marinaru e fundaule in mari, sì ki non p&Kar&kse&[&Kro&k&]. La nave, duvi era lu archiep&Kiscup&ku, cu&Km&k grandissima fortuna pervinne $184$ad una ysula ki è appressu Palermu, ki se chama Ustica. Standu illocu lu archipiscopu, lu terzu iornu, aspectandu ki killu marinaru &Ccon&c killa barchecta p&Kri&kndissi a killa ysula, non che venia, nin che paria; dunde lu archiep&Kiscup&ku pensau p&Kir&k certu ki killu marinaru fussi statu anegatu e mortu. E tandu lu archiep&Kiscup&ku &Kcom&kmandau a certi previti ki divissiru cantare alcuni misse p&Kir&k la anima de killu marinaru. La navi de lu archiep&Kiscup&ku fo cunczata in killa ysula lu meglu ki se pocte cunczare, in tantu ki vinniru in Sichilia, e da Sichilia poy si nde andaru a Portu Romanu, lu archiepiscupu &Ccu&c &Cla&c &Csua&c &Cconpagna&c; et illà trovau sanu e salvu a killu marinaru, lu quali cridia ki avissi statu anigatu. Videndulu, lu archiep&Kiscup&ku fo multu allegratu, e spia&[&Ku&k&]lu comu poctissi campare tanti iorni in mari. Kistu marinaru recuntau a lu archiep&Kiscup&ku in quanti p&Kir&kiculi illu era statu: kì multi fiati la barchecta se revultava, et illu stava da sucta; poy la barch&[ect&]a se diriczava p&Kir&k lu mare; in tal maynera kistu marinaru se aiutava lu meglu ki potia; finalimenti illu era venutu in tanta debilitate, ki non potia plu, e parse a kistu marinaru ki illu fussi nin viglante nin dormenti; e standu cussì, pariali ki vennissi una p&Kir&ksuna e portassili pane a maniare, e maniandu de killu pane illu fo tuctu &Kcon&kfortatu; poy finalemente killa p&Kir&ksuna midemi sì lu prise da la barca e portaulu in terra. Lu archiep&Kiscup&ku spiau lu marinaru in ki iornu illu era statu &Ccossì&c miraculusamente aiutatu; e lu marinaru li dixi lu iornu, e trovause ki era statu killu propriu iornu ki lu archiep&Kiscup&ku fiche dire la missa a la ysula de Ustica p&Kir&k la anima de kistu marinaru, lu quale cridia ki fussi statu mortu. Petru &Csì&c parla a sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Kisti cosi ki tu mi dichi, eu, standu in Sichilia, sì li sappi et intisi». Sanctu Gr&Kegoriu&k dichi: «Eu criu, Petru, ki Deu p&Kir&k zo op&Kir&ka kiste cose, a zo ki illu dia a canuschere ad omne p&Kir&ksuna ki si lli peni non su tali, poy de la morte, &Cke&c li peccati li sianu p&Kir&kdunati, le misse a tucte le p&Kir&ksuni ki trapassanu da kista vita cu&Km&k gravosissimi peccati non fòranu utili: ca le misse a &[&Kquil&k&]li morti su utili, li quali mentri ki vipperu in kistu mundu, ammeritaru ki le misse loru potissi&[&Kro&k&] valire &Cet&c &Caiutare&c poy de la morte». #LX.@ Ma sanctu Gr&Kegoriu&k duna unu sanu cunsiglu e &Cdici&c: «Eu &Kcun&ksiglu ad omni Xristianu e dicu ki la pluj sana e sicura via si è, ke la p&Kir&ksuna, mentre ki vive in ki&[&Ksta&k &Kvi&k&]ta, facza beni p&Kir&k si midemi, cum li soy manu, e non aspecti de essere aiutata poy de la morte; ca illa è multu pluj sicura cosa e&Ksser&ke liberu, ca non aspectare libertate per aiutu de autruj. Nuj adunca sì divimu mis&[&Kperzare&k &Kqui&k&]stu mundu cu&Km&k tucta mente, e divimu offerire a Deu cotidianamente sacrificiu &Cde&c &Kcun&ktriciune e de lacrime, [&Cet&c &Keciam&k&]deu sacrificiu de missa; ca kistu sacrificiu de missa es&[ti&] killu lu quale, p&Kir&k sua virtute, sì ave a lliberare le anime de morte eterna: e zo è p&Kir&k tantu, ki in lu $185$sacrificiu de la missa [&Csi&c &Kr&k&]icorda la morte e la passione de lu Figlolu de Deu [&Cnostro&c &Ksign&k&]uri Ihesu Xristu; lu quale, poy ki resuscitau non fo plu nin [&Cserà&c] mo&[&Krto&k &Kgiam&k&]may, ma, standu illu inmortali, si òffere p&Kir&k nuj in kistu sanctu sacrificiu de la missa; ca in kistu be&[&Kn&k&]edictu, miravillusu sacrificiu miraviglusamente la su&[&Ka&k&] carne se parti in salute de lu populu, e lu soy sangu non se spa&[n&]de ià p&Kir&k manu de infidili, comu fo spasu in la cruchi, &[&Knan&k&]ti si rechipe cu&Km&k gra&[n&]de desideriu in la bucca de li fidi&[&Kli&k&] Xristiani. P&Kir&k zo adunca potimu pensare quantu sia kistu sacrifi&[&Kc&k&]iu, in lu quale se renova p&Kir&k nuj sempr&Ki&k la passione de lu unicu &[&KFi&k&]glolu de Deu: kistu sacrificiu è &Csì&c virtuusu, ki, offertu in lu altaru de la cruche, sì mitigau et appagau la ira de Deu, e reconciliau et absolsi tuctu lu mundu». Ancora dichi sanctu Gr&Kegoriu&k: «&[&KN&k&]ullu fid&[&Ke&k&]l&[&Ke&k&] Xristianu dive dubitare ki in killa hura ki se &Kcun&k&[&Ksacra&k&] lu corpu de Xristu allu altaru, a la parola de lu previte, q&Kua&kn&Kdu&k dichi &"hoc est enim corpus meum&", lu chelu se àpere, li ang&Ke&kli sancti su p&Kri&ksenti, le cose baxe se &Kcon&kiunginu cu&Km&k le cose alte, e fassi una cosa de le cose diverse, de cose visibili &Cet&c &Cinvisibile&c; ca in kista hostia &Kcon&ksecrata sì nchi è killa iusta simillancza de pane; in killa cosa &[&Kmed&k&]emi è la p&Kir&ksuna de Xristu &Ce&c la deitate de Xristu, ki non pàrinu». #LXI.@ &[&KA&k&]munischi sanctu Gr&Kegoriu&k a tucti previti et a tucti p&Kir&ksuni ki rechipinu lu corpu de Xristu, e dichi: «Si nuj volimu ki kistu sacrificiu ni sia utili, nuj ni divimu sacrificare a Deu p&Kir&k grandi &Kcun&ktricione [&Cde&c &Kcor&k&]e, a zo ki nuy faczamu zo k&[&Ke&k&] nuy rep&Kre&ksentamu. E non sula&[&Km&k&]ente - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - nuy ni divimu ord&[&Ken&k&]are de divucio&[&Kne&k&] avanti ki chilibrimu, oy ki ni co&Kmun&kikimu, ma [&Ceciamdio&c &Cpoy&c &Cke&c &Cne&c] avimu co&Kmun&kicatu ni divimu guardare de omne la&[&Kyda&k &Ccogitacione&c] e de omne vana allegricza, a zo ki la anima non perda lu g&[&Kuadagnu&k&] ki aspecta p&Kir&k virtute de lu sacramentu. Killa p&Kir&ksuna &Cadunca&c &Cesti&c digna de &[&Kre&k&]chip&Ker&ke zo ki dimanda in la sua or&Kati&kone, la quale, poy ki &[&Kl'a&k&]ve rechiputa, de este grata, guardandusi de omni cosa &Kcun&kt&Krar&kia. E de ta&[&Kl&k &Kperso&k&]na si pò intendere zo ki si legi de una dopna de lu Vechu &[&Ktesta&k&]mentu, ki si chamava Anna. &CQuesta&c &CAnna&c non avia figloli; andau a lu &[&Ktempl&k&]u, e fachìa p&Kri&kgerij a Deu, ki illu la divissi &Kcun&ksulare de fi&[&Kllo&k&] masculu; q&Kua&kn&Kdu&k vinne ad ischire de lu templu, lu [&Cprincipale&c &Kpre&k&]vite de lu templu, ki avia nume Hely, sì &Cli&c dixe a [&Cquesta&c] dopna: &"Va, e Deu exaudirà la peticione t&[&Kua&k&]&". E da poy è scriptu ki &"la $186$chera de kista dopna non fo mutata&"»: expone sanctu Gr&Kegoriu&k spiritualimente e dichi: «killa p&Kir&ksuna non muta la chera, la quale, poi ki rechippe alcuna gr&Kati&ka da Deu, rumanj in killa midemi gr&Kati&ka». #LXII.@ «Ma - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - nulla p&Kir&ksuna ordinatamente dimanda gr&Kati&ka e p&Kir&kdunancza da Deu, ki avanti illa non p&Kir&kduni ad autrui: ca Deu non duna iammay gr&Kati&ka a nulla anima, si avanti killa anima non è fore de odiu e de rangure. Ca Xristu sì dichi in lu sanctu Evangeliu: &"Si tu voy offerire alcuna cosa a Deu, e standu dananti lu altaru, te arrecordi ki alcuna p&Kir&ksuna ti ay&[a&] factu a displachire, e tenili mala volla, laxa lu toy sacrificiu e zo ki divi offeriri, e va e fa pache e recuncil&[&Kiate&k &Cnanti&c &Ca&c &Ccquella&c] p&Kir&ksuna, e poy veni et offeri a Deu zo ki divi, [&Ce&c &CDio&c &Clu&c &Creceperà&c&"]. Cu&Km&k zo sia cosa - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ki quasi omne peccatu [&Cse&c &Cperdona&c &Cper&c &Csacrificio&c &Cet&c] oblacione, adunca comu è gravusu lu pec&[&Kcato&k &Cde&c &Clu&c &Codio&c], p&Kir&k lu quali Deu non si voli rechip&Ker&ke nulla oblaci&[&Kone&k &Cnè&c &Ksacrifi&k&]ciu! Si nuj adunca avimu alcunu proximu [&Cnostro&c &Clu&c &Cquale&c] sia luntanu de nuy et àiani factu displachiri, oy nuj [&Cad&c &Kill&k&]u, si in p&Kir&ksuna non ni potimu recunciliar&Ki&k, divimu&[&Kne&k&] pachificare cu&Km&k mente e cu&Km&k tuctu core; e tandu Deu &Csì&c se recuncilia cu&Km&k nuj. Ca Xristu dichi in lu Evangeliu, parlandu p&Kir&k simillancza, ki unu debiture &[&Kd&k&]ivia dare ad unu soy segnure, comu dichissi, dechi milia unce; &[&Kl&k&]u segnure dimandau stu debitu; lu debitur&Ki&k dimandau mercì e suffirenza a lu segnure; lu segnure, p&Kir&k kista mercì ki illu dimandau, li pirdunau tuctu lu debitu. Kistu debitur&Ki&k, partenduse dananti de lu segnure, trovau unu autru homu, ki li divia dar&Ki&k chentu dinari: kistu malvasu, a cuy lu segnure avia &Kpir&kdunatu dechi milia unce, prise killu soy debitur&Ki &ke suffugaulu, e dichìali: &"Rendimi zo ki mi divi dare!&" e non &Cli&c volce fare nulla gracia, nin de lassarilu, nin de aspectarilu. Audendu lu segnure la crudelitate ki kistu avia factu, mandaulu chamandu e repriselu, e de voltau tucta la gr&Kati&ka ki li avia factu». Conclude sanctu Gr&Kegoriu&k e dichi: «Cussì intraveni a nnuj: nuj simu debituri a Deu de deche milia unce, zo de multi offisi; &Cse&c nuj dimandamu p&Kir&kdunancza a Deu, Deu ni p&Kir&kduna omne offisa; e si nuy non lassamu oy p&Kir&kdunamu a killi ki ni offendinu, Deu non ni p&Kir&kduna a nnuy. Adunca, fine in tantu - dichi sanctu Gr&Kegoriu&k - ki nui avimu spa&[&Kcio&k &Ce&c &CDio&c &Cne&c &Caspecta&c], ammollimu la duricza di la nostra mente, e s[&Cforzemone&c &Cde&c perdo&]nare cu&Km&k tuctu core ad omne p&Kir&ksuna [&Cke&c &Cne&c &Coffende&c, &Cca&c &Cfine&c &Cke&c &Csimo&c &Cin&c que]sta vita p&Kri&ksenti, de nuy mi&[&Kdemmo&k&] $187$f&[&Karrimo&k &Csacrificio&c &Caccepto&c] e plachivili a Deu»; securamente dichi [&Csancto&c &CGregorio&c &Cke&c, &Cpoy&c &Cde&c &Cquesta&c] vita, non avirimu bisognu de nullu autr&Ku&k sa&[&Kcrificio&k &Cda&c &Cipso&c. &CDio&c], di lu quali veni omne gr&Kati&ka, [&Cne&c &Kcon&k&]cheda ki nui facza&[&Kmo&k &Ccosa&c &Cke&c] plaza a Deu, a zo ki iccà fachendu bene, in la [&Cvita&c] f&[&Kutura&k &Kre&k&]chipamu meglu. Deu ni lu &Kcun&kcheda p&Kir&k li meriti de sanctu Gr&Kegoriu&k, lu libru de lu quali &Csi&c esti finutu. E &Kcum&kplutu esti lu libru de sanctu Gr&Kegoriu&k lu quali si intitula &"Lib&[ru de] lu diala&[gu&] de sanctu Gr&Kegoriu&k&", lu quali si &Cesti&c traslatatu da gra&[m&]at&[ica&] in vulgaru p&Kir&k Fr&Kat&ki Ioh&Kann&ki Ca&Km&kpulu de Missina, de [l'ordine de li] frati minuri, a devucione e riq&Kue&ksta de la exce&[llentissima&] Madonna Alianora p&Kir&k la gr&Kati&ka de Deu [regina de Sichilia].