%CAPITULO I $3$CAPITULO #I@ &CIncomenza la epistola chi misser sanctu Iheronimo scrivi ad Eustochiu nobilissima donna romana, induchendula a santta et perfetta vita.&c «Audi, filia, et vide et inclina aurem tuam et obliviscere populum tuum et domum patris tui et concupiscet rex decorem tuum». Per li dicti palore, li quali sunu scripti nel quatraiesimu psalmu, parlandu Deu all'anima et dulchimenti dichi: «Audi, figlola mia, et vidi, zoè considera, et inclina li toi aurichi a cquistu meu consiglu chi eu ti dugnu, çoè chi ti dimentichi lu populu to et la casa di lu patri to». Zo vol diri: «per forti amuri di Deu levati di lu cori ogni amuri di tutti li creaturi, quantumque ti siano propinqui; et si cussì farrai, lu Re celestiali s'innamurirà di la tua belliza». Adunca Deu parla a l'anima, sì comu è scriptu chi dissi Deu ad Abraam: «Abraam, exi di la terra tua et di lu parintatu to, zoè di la terra di Caldei, li quali sunu interpetrati quasi demonii #<...>@». A lu quali locu suspirava David et dichia confortandusi: «Eu speru di vidiri et, videndu, gaudiri li beni di lu meu Signuri in la terra di li vivi». $4$Vidi, adunca, sorella mia, si tu hai ben intisu, chi non basta di ixiri di la tua patria corporalimenti, si tu cum lu cori non ti dimentichi et habanduni lu amuri di lu parintatu to, et curri cum desideriu ad abrazari lu spusu to, Iesu Christu benedittu. Intendi ancora chi per ti et a tti è ditta quilla palora chi dissi lu angilu a cquillu santtu homu Loth, quandu Deu volia abissari Sogdoma et Gomorra. Dissi lu angilu: «Non ti resguardari diretru, et partiti in Deu di li confini dintornu et sagli sul munti, si ti voi salvari». Per li quali palori ni voli dari ad intendiri chi, si salvari ni voglamu, ni conveni fugiri la vichinanza et l'amistanza di li mondani et ogni accaxuni di peccatu, et convenichi sagliri all'altiza di la vita perfecta. Non si conveni, sì comu Christu dissi, chi poi chi lu homu ha misu la manu in lu aratu, si revolta daretru; nè non si conveni chi del campu Christu torna a casa; nè non si conveni chi di lu lettu di la perfectioni dixinda a prindiri altru vestimentu. Nelli quali palori non voli autru diri chi sconvenivili cosa è fugiri la fatiga di la via di Christu et lassari l'abitu et la vita perfetta ià incomenzata et tornari a rriposari cum li parenti et cum li beni mondani. Et quistu voglu chi consideri attentamenti, chi quillu lu quali ti chama nella preditta palora di lu psalmu chi dichi chi è patri. Audi, figlola, per zo adunca chi si chama patri, ipsu ti dichi chi ti dimentichi la casa di lu to patri, et ipsu ti voli dari ad intendiri chi è diversitati di patri. Audi quillu chi ipsu dissi in lu Evangeliu a li Iudei: «Vui, figloli di lu diavulu, desiderati di fari la voluntati di lu vostru patri diabulu». Adunca lu homu è figlolu di Deu oi di lu diabulu, secundu la vita chi teni. Undi santtu Iohanni Evangelista dichi: «Quillu chi fa el $5$peccatu è di lu diabulu, et quillu chi sta in caritati è natu da Deu». Di quistu tali patri riu nui simu generati nigri. Undi la anima, la quali non è ancora ben purificata, parlandu nella Cantica di Salamuni, dichi quisti palori: «Eu sugnu nigra, ma formosa»; quasi dicat: «Ponamu chi eu agia alcuna forma et alcunu attu di virtuti, nenti di minu eu non su ancora ben pura, nè senza macula di defettu». Et si tu adimandi et dichi chi mercì indi richippi l'anima di abbandunari li cosi di lu mundu et renaxiri in Christu, audi chi subiungi appressu: «Innamurirassi Deu di la tua belliza et sì ti prindirà per sua spusa». Et quistu è quillu mirabili sacramentu #<...>@ di lu matrimoniu carnali, comu dichi santu Paulu, per lu quali sacramentu lu homu lassa lu patri et la matri et accostasi a la so spusa, et sunu dui non ià in una carni, ma in unu spiritu, zoè Deu et l'anima. Undi in unu altru dichi sanctu Paulu chi quillu chi si accosta a Deu diventa unu spiritu cum ipsu Deu. Vidi, adunca, comu è benignu et humili lu to spusu, et ipsu non ti schifa perchì tu si ancora a modu di tizuni, , essendu tu hetiopissa, zoè tutta nigra, ti ha prisu per spusa; et incontinenti chi tu vorrai audiri la sapientia di quillu veru Salamuni et ad ipsu ti vorrai accustari, ipsu ti mostrirà li soi secreti dulchissimi et miniratti in lu so thalamu, zoè in la sua cammara secreta, , cachata via la prima nigredini, tu ti trovirai blanca et pura. Sicchì ben a cti si converrà quilla palora di la Scriptura, per la quali li angili, maraviglandusi, dichianu: «Or chi è quista chi sagli cussì blanca et bella?». Et però, madonna mia Eustochia, ( ti digio chamari, però chi tu si spusa di lu meu $6$Signuri) quisti cosi sulamenti ti scrivu, intendendu eu sulamenti laudari la tua virginitati, la quali tu hai ià eletta per optima parti; nè volendu denumerari et scriviri quilli peni et li molestii et multi miseri di lu matrimoniu, quanta è la gravidiza et quanti su li peni di lu partu, et quanti a la sollicitudini di lu nutricamentu di li figloli; nè volendu displanari quilli sollicitudini et anguxi di la massaricia et di la cura di la famigla; nè comu etiamdeu, si pur nenti chi è di bellu et dilectivili, tuttu chi conveni lassarilu a la morti; ma per ço primamenti ti scrivu, aczò chi tu attendi chi, essendu tu a la uscita di Sogdoma et Gomorra, zoè di la cuncupisencia ardenti di lu mundu, è multu da timiri lu exemplu di la mugleri di Loth; la quali, sì comu è scriptu in lu libru di lu Genesis, tu sai chi, voltandusi indiretru, diventau una statua di sali. Scrivuti adunca, insumma, ammonenduti di perseverari et prochediri di beni in meglu. Eu non ti scrivu in quista epistola palori di lusenghi, sapendu chi lu homu lusingheri è multu riu e copertu inimicu. Et non mi curu di parlariti per rettorica, nè per parlamenti politi et ornati, per li quali parlamenti eu ti laudu et pognuti innanti, laudanduti, infra li angili. Et exponenduti chi è di grandi statu et lauduti la virginitati et fazuti pariri chi tu sei ià supra lu mundu et hagilu supta li toi pedi. %CAPITULO II $7$CAPITULO #II@ &CComu misser sanctu Iheronimo induchi ad Eustochiu ad humilitati et a timuri et confortala in li tentacioni.&c Non voglu chi tu insuperbixi per lu santtu proponimentu et vutu di la virginitati, audendu li soi laudi, ma voglu chi&·ndi vivi in timuri et humilità, per putirila meglu tiniri et conservarila per paura di non la perdiri. Tu vai carricata di oru, anzi vai carricata di più mirabili et caru thesoru chi lu oru; et però multu ti conveni temiri et stari a rrisguardu di li larruni infernali. Tu sai, comu dichi sanctu Paulu, chi nui corrimu in quista vita a lu paliu et stamu sempri in battagla. Adunca, curremuchi, et in tali modu cumbattemuchi, in modu chi nui meritamu di haviri lu paliu et la coruna di paradisu; però chi chi conveni fugiri tutti li cosi chi chi pozanu inpediri di haviri quistu paliu et quista coruna. Dichi lu proverbiu: «Niuna securitati è di dormiri infra li serpenti et infra li scorpiuni». Sai chi dichi lu Signuri per la Scriptura? «Lu meu cutellu è inebriatu in chelu». Si tu a cquistu adunca cridi, or comu non conbattirai et cherchirai pachi in terra, la quali, essendu da Deu inmaleditta, genera spini et triboli et <è> cibu di serpenti? Et chi quista battagla, la quali nui havimu in quista peregrinazioni, sia multu dura et periculusa, sanctu Paulu ni la admustra dichendu: «Nui non divimu combattiri contra carni et samgui, $8$zoè contra homini comu nui, ma haiamu a conbattiri contra li princhipi et potestati et contra li spirituali nequicii, chi sunu in aere et in quistu mundu tenebrusu, zoè contra li demonii infernali». Vidi, adunca, chi tutti simu circundati et torniati di scheri di crudilissimi innimichi; et la carni fragili, la quali divi retornari in chinniri, ha combattiri sula cum multi. Ma si ipsa carni ben conbatti, quando ipsa serrà per morti resoluta et lu inimicu nulla macula trovirà in ipsa, essendu tu ià posta in locu et statu di vittoria, audirai tu diri di lu psalmista: «Non timebis a timore nocturno, a sagitta volante in die, a negocio perambulante in tenebris, ab incursu et demonio meridiano. Cadent a latere tuo mille et decem milia a dextris tuis, ad te autem non appropinquabit»; quasi dicat: «Gaudi, anima fidili, ià posta in statu di securitati, però chi oramai non timirai più li tentacioni chi ti mettiano pagura, nè quilli chi induchianuti a vanagloria, nè quilli di l'ambicioni supta specia di iusticia, nè nixunu altru assautamentu, nè ingannu. Ma, essendu di tutti li tentacioni liberata et in gratia confirmata, tu indi vidirai cadiri multi di la manu manca et di la manu dritta; et a cti nulla battagla nè inimicu si ti porrà approximari». Ma si, comu pusillanima, timi per la multitudini di li demoni et conturbiti ad omni assautamentu di vicii, audi quista palora chi dissi Eliseu a lu so dixipulu, lu quali timia videndusi assigiatu di lu re di Syria: «Non timiri», dissi, «ma guarda chi plui indi sunu cum nui chi contra di nui». Et allura li mostrau li scheri di li angili in so ayutu. Cussì ti dicu: Mira et risguarda cum li occhi di la fidi et vidirai chi multitudini di angili in to siccursu! et allura allegra et iocunda cantirai cum lu psalmista quilla palora chi dichi: «La anima $9$nostra, comu passaru, è liberata et ixuta di li lazoli di li inimichi cachaturi di l'anima. Lu lazolu è ruttu, et nui simu liberati, et lu ayutu chi lu ha fattu quillu chi fici lu chelu et la terra». Adunca, tu ti divi fidari di Deu et sempri timiri di ti midesmi, fina a tantu chi nui simu in quistu fragili vaxellu di lu nostru corpu, in lu quali portamu quistu grandissimu thesoru, et la carni nostra chi bactagla cum lu spiritu. Comu dichi sanctu Petru apostolu, lu adversariu nostru diabolu va comu liuni erugiendu et chercandu chi ni poza devorari. Certu non chi è di haviri nulla securitati. Et lu diabulu non cherca li homini infidili et mundani, imperò chi ipsu li vidi operaturi di la sua voluntati, ma cherca di rapiri li fidili di la eclesia di Christu, a la quali ipsu fa guerra. Undi dichi Abacuh propheta: «La esca di lu diabolu è esca electa». Zo vol diri chi lu diabolu si studia di devorari li electi, oi vero chi va eligendu et assigliendu pur li megluri. Tu hai lu exemplu in la Sacra Scriptura in Iob, homu iustu et drittu, chi videndulu lu diabolu cussì perfettamenti, desiderau et procurau di farilu cadiri. Et havendu quistu liuni ferocissimu devoratu Iuda, ancora procurau di temptari li altri apostoli. Per tutti li preditti cosi, eu ti inducu a timuri et humilità, et a fermamenti a combattiri. Or non sai chi Christu dissi: «Eu non vinni a mettiri pachi, ma lu cutellu»? Sulamenti per la superbia cadiu Luciferu di li delicii di lu paradisu, dichendu di voliri sagliri a la equalitati di Deu et essiri simili ad ipsu. Simiglantimenti adveni chi, insuperbendu, morinu vituperusamenti, li quali per lu statu nobili chi ipsi hannu si $10$cogitanu essiri quasi dei et viviri comu figloli di Deu. Undi a cquisti tali dichi Deu per lu psalmista: «Eu dissi: "Vui siati dei et figloli di lu Altissimu tutti, ma vui moririti comu homini et cadiriti comu lu diabolu"». Per quistu modu ancora lu apostolu sanctu Paulu rimbrotta et rimproverbera alcuni, li quali hannu statu et nomu di essiri figloli di Deu, ma per superbia contendianu insembli, et dichi cussì: «Cum so ccia cosa chi in vui sia discordia et invidia, et non siti vui carnali?»; quasi dicat: «carnali et bruttali siti, et non viviti comu figloli di Deu». Ancora ipsu midesmi Paulu apostolu, vaxellu di elettioni, apparichatu di portari lu Evangeliu et lu nomu di Christu, per li puncturi et tenptacioni di la carni et li incentivi movimenti di vicii, si castiava et mortificava lu corpu; et regialu in servituti et subiettioni di lu spiritu, azò cchi, predicandu ad altrui, non li tornassi ad iudiciu. Et nenti di minu ipsu midesmi dichi chi senti in li soi menbri una ligi, chi repugnava a la ligi di la menti et inclinavalu a lu peccatu. Et da poi, in nuditati et diiuni et fami, carceri et flagelli et multi altri tormenti, considerandu lu so statu, suspirava et gridava dichendu: «O xaguratu mi, cui mi liberirà di quistu corpu corruptibili et mortali?». Comu, adunca, ti pensi tu essiri secura? Guardati adunca chi, quannu si sia, non si poza diri di ti quilla palora di lu propheta chi dichi: «La virgini di Isdrael è caduta, et non è nixunu chi la relevi». Ardentimenti ti dicu, chi avegna chi Deu ipsu poza fari $11$ogni cosa, puru non po suscitati et relevari la virgini, poi chi è caduta e corrupta. Ipsu Deu la po beni liberari di la pena, ma non po nè voli coronari la corrupta di la coruna virginali. Timi adunca chi non si complixa a nnui quilla profittia chi dichi: «Li virgini boni virrannu minu». Per zo dichi «li virgini boni», dà ad intendiri chi chi su ancora di li virgini rei. Or non sai chi Christu dissi: «Quillu lu quali vidi et risguarda per concupiscencia, quantu ad ipsu, ha conmisu lu peccatu»? Adunca vidi chi perixi la virgini nellu cori. Quisti sunu adunca li virgini non boni, zoè quilli chi su virgini di carni et non di menti et di spiritu. Quisti su li virgini stulti, li quali, havendu li lampi senza oglu, zoè lu cori di li virgini senza devocioni, sunu cachati da lu spusu. Si adunca li virgini senza purità et devocioni di cori non si salvanu, chi si farrà et chi si conveni a cquilli li quali, supta habitu et vista di virginitati, hannu maculatu li loru menbri, li quali veramenti eranu menbri di Christu, et di lu templu loru, lu quali era templo di Spiritu Sanctu, indi hannu fattu casa di meretrichi? Certamenti quisti tali audiranu quilla vituperusa sentencia chi dichi Deu per lu propheta: «Dixindi et sedi in terra, virgini figlola di Babellonia; dixindi però chi non hai plui sedia di honuri, essendu diventata figlola di Caldei», zoè figlola di li demonii infernali. Et poi ancora in so dispettu li dichi: «Tu non serrai hogimai plui chamata nobili et dilicata», zoè chi non serrai ormai tenuta in li nozi di lu to spusu Iesu Christu; et però poi, comu a vili anzilla, dichi cussì: «Va, machina», zoè intra cum multi sollecitudini di lu seculu, «discropi lu to vilu et dimustra li toi gambi et passa lu flumi, et mustrirannusi li toi $12$opprobri et la tua pazia». Eccu li rembrotti chi dà et fa lu spusu a la virgini, la quali, di poi di li soi abbrazamenti et baxi et di poi di li honuri, li quali ipsa comu regina, è dixisa a vilitati et ad amuri di corruptioni. O chi grandi disonuri, chi quilla, la quali si cantava nelli palori di lu psalmu chi dichinu: «Astitit, regina a dextris tuis in vestitu deaurato», zo vol diri: «quista virgini è stata di la manu dritta di Deu comu una regina vestuta di auru, sia denudata et li soi vergogni li sianu gittati in fachi!». Ben era lu meglu chi quista virgini fussi intrata in matrimoniu et fussi andata per la via larga chi a tentari a sagliri sul monti, et poi si lassari andari et habissari in lu profundu. Non diventi, preguti, chitati di meretrichi la figlola di Syon, et da poi lu allibergu di la Sancta Trinitati non diventa nidu et habitationi di demonii. Confortati, adunca; et incontinenti chi la libidini piglirà lu usu di nostri sentimenti et lusingivili encendiu di mala voluntati chi riscalfa, grida cum grandi vuchi cum lu psalmista, dichendu: «Domine, illuminatio mea et salus mea, quem timebo», chi vol dari ad intendiri: «essendu Deu meu lumi et meu protepturi, non timirò, anzi mayurmenti si levirà la battaglia di lu spiritu». Et quandu la anima tua accomenza a fruttuari intra li vicii et li virtù, confortala cum lu psalmista et dì cussì: $13$«Perchì ti conturbi, anima mia? Confortati et spera in Deu, lu quali è meu salvaturi!». Eu non voglu chi tu lassi crixiri in ti li mali penseri, anti voglu, chi mentri lu inimicu è parvulu, chi tu lu auchidi et omni iniquitati et tentationi sia da ti morta in lu so incomenzamentu. Undi quistu ti insigna lu psalmista quandu dichi: «Beatu è quillu chi lassirà li soi captivi pinseri a Christu mentri chi su pichuli, lu quali Christu è dittu petra», zoè chi per memoria di Christu Iesu li cachirà da sì; imperò chi impossibili cosa è chi in lu sentimentu di lu homu non intra lu movimentu di li tentationi, et lu caluri di li medulli non si conmova. Ma quillu veramenti si po diri beatu, lu quali, incontinenti comu ipsu è assaltatu da li mali penseri, ipsu percuti la petra la quali è Christu, çoè chi per considerationi et amuri di sequitari ad ipsu Christu li cacha da sì. %CAPITULO III CAPITULO #III@ &CComu misser sanctu Iheronimo li poni lu exemplu di sì midesmi, lu quali richippi multi battagli, et induchila ad abstinencia.&c Quanti volti eu postu in lu boscu, in quilla terribili solitudini, la quali <è> inflammata et quasi arsa di lu arduri di lu suli, et a li monachi orridu habitaculu, eu standuchi, mi paria, per la operationi di li demonii, essiri infra li delicii di Ruma! Eu sedia sulu, però chi era plinu di amaritudini; eu era vestitu vilimenti et asperamenti, zoè di saccu; et era diventatu siccu et nigru a modu di unu sarachinu di Ethiopia, et sì per li diyuni et per li disordinati caudi chi eu sustinia, et era in continui lacrimi et suglucii. Et quandu eu era resistenti et combattenti et lu sonnu mi havissi vintu, mi lassava cadiri in sulla nuda $14$terra; et li mei ossa et li mei menbri fragili reclinava, anzi, quasi per impatientia, mi percutia in terra. Di li chivi et di lu viviri mi tachu, cum so cia cosa chi in lu boscu li infirmi vivinu acqua frida, et usari chivi cotti è tenuta opera luxuriusa. Eu, adunca, lu quali per pagura di lu infernu mi era condepnatu a cquilla prixunia et aspra solitudini, undi non havia altra compagnia si non di scorpiuni et di feri salvagii, spissi volti, preoccupandumi lu inimicu infernali, mi paria essiri intra li balli et nozi di li donzelli mondani. La fachi mia era pallida per li diyuni, et nenti di minu la menti mia buglia di pinseri disordinati, et in lu fridu et ià quasi mortificatu lu corpu, li incendi di la libidini buglianu. Et videndumi viniri cussì minu omni remediu, et di essiri privatu di omni ayutu, gittavami a li pedi di Iesu Christu et, quasi ad modu di la Magdalena, li bagnava di lacrimi in la mia immaginationi et stuyavali cum li capilli. Et la carni repugnanti a lu spiritu adomava et maçerava cum multi prolixi iheiuni, et stava et discorria comu fera salvagia per lu desertu, fora di casa et di tectu. Non mi vergognu di la mia infelichitati et miseria, ma puru planiu et doglumi chi eu non sugnu quillu chi ià fui, zoè cussì ferventi. Recordumi di essiri ià statu tuttu lu iornu et la nocti sequenti di non haviri cessatu di vactirimi lu pettu infina a tantu chi lu benignu Deu mi conchidia tranquilitati. Etiamdeu mi recordu chi eu timia et havia in orruri la mia chella, comu si ipsa fussi consententi et canuxenti di li mei mali cogitationi; et iratu et rigidu a mmi midesmi mi mittia ad andari sulu infra li $15$deserti, et undi eu trovava oscuri et profundi valli et aspri munti et ripi, quillu era lu riposu di la mia misera carni. Et di quistu chi eu voglu diri, Deu mi è testimoniu: da poi multi lacrimi, et poi chi eu multu havia tenutu li occhi levati a lu chelu, pariami alcuna volta essiri infra li chori di li angili, et allegru et gauyenti cantava quilla palora di la Cantica chi dichi: «Post te in odorem unguentorum tuorum currimus»; zoè la anima sancta, poi chi ipsa ha gustatu la divina dulchiza, : «nui currimu da poi a tti, spusu celestiali, infra li oduri di li toi gracii et consulationi». Adunca, si quisti cosi sustegnanu quilli li quali, havendu ià quasi mortificatu el corpu, et sunu conbattuti di loru pinseri, chi sustinirà la iuvini chi sta in dilicii? Certamenti, secundu chi dichi sanctu Paulu apostulu, quista tali iuvini, vivendu, è morta apressu a Deu. Adunca, si nixuna cosa di consiglu in mi po essiri, et si quillu chi quistu ha provatu si divi cridiri, di quistu primu ti amonixu et quistu in primu t'impromettu, chi la spusa di Christu fuya lu vinu, comu lu venenu. Quisti delicii contra la iuventuti sunu li primi armi di li demonii infernali. Plui ligeramenti scampamu di li altri vicii chi da quistu di la libidini, perchì li altri sunu fora di nui, ma quistu inimicu è dintru di nui rinchusu, et conveni di nutricarilu, et undi andamu sta et habita. Lu vinu et la iuventuti ni è dupplu incendiu a la luxuria. Perchì adunca agiungimu nui lu oglu a la flamma? Perchì a lu ardenti corpucholu damu nutricamentu di focu? Santtu Paulu apostulu, scrivendu a sanctu Thimoteu so dixipulu, episcopu, sì $16$li veta chi non viva pura acqua, comu solia, ma dichili cussì: «Usa unu pocu di vinu per lu stomacu to et per li toi frequenti infirmitati». Vidi per chi accaxuni lu viviri di lu vinu si conchedi? zoè per medichina et remediu contra li infirmitati di lu stomacu, et per remediu di multi altri infirmitati. Et azò cchi nui non lusingassimu, anzi mayurimenti ingannassimu nui medesmi chi beni putemu viviri di lu vinu per l'infermitati, audi chi li dissi: chi ipsu prindissi vinu pocu, più tostu consiglandulu comu medicu chi comu apostulu; però chi, arrecordandusi chi in altru locu ipsu havia blasfematu lu vinu, dichendu chi lu vinu è luxuria, et chi bona cosa è di non viviri vinu nè maniari carni; comu bonu et discretu medicu spirituali, temperandu lu dittu riguri, et videndu Timotheu debili et chi per la troppu fragilitati non haviria pututu sustiniri li fatichi di lu ferventi predicari, sì li conchedi un pocu di vinu per sustentamentu di natura. Noè, uxendu di l'archa, plantau la vigna, et vivendu di lu vinu si inbriacau d'issu; et forsi comu inexpertu et cosa nova ipsu non sapia chi cosa li divissi intraviniri; et da poi di la ebrietati sequitau chi ipsu si gittau scupertu et denudatu in terra et lu so figlu si fichi beffa di lui. In prima si destendi lu ventri per troppu plenitudini, et poi li altri menbri vichini si conmovinu et si riscaudanu et lu animu si dissolvi. Or non sai tu quillu chi dichi la Sacra Scriptura di lu populu di Iudey: #«Sedit populus manducare et bibere et surrexit ludere»;@ zoè «possisi quillu populu a sediri et beni maniari et viviri, et poi si levau non ad laudari et ringraciari Deu, ma a iucari». $17$Lot, amicu di Deu, cursi a lu monti per salvarisi, fugendu lu incendiu di Sogdoma, lu quali Lot, infra tanti miglara di agenti, ipsu sulu fu trovatu iustu; nenti di minu fu inebriatu da li soi figloli, et peccau cum loru. Et avegnadeu chi ipsi cridissiru chi la generationi di lu mundu fussi vinuta minu, perchì da omni parti dintornu di poi vidianu pur focu, nenti di minu nui sapimu chi lu homu iustu non haviria yachutu cum loru si non fussi statu inebriatu. Et avegnadeu chi, comu la Sacra Scriptura dichi di ipsu, chi non canuxiu cum loru cum cui ipsu peccau, non è però scusatu in tuttu, però chi avegnadio chi la voluntati non fussi in lu peccatu, nenti di minu lu erruri è in culpa. Di li quali indi naxeru li Ammoniti et li Amoabeti, inimichi di lu populu d'Isdrael, li quali perfina a la quartadechima schetta non intrirannu in la eclesia di Deu. Elias propheta, fugendu di la fachi di regina et gittandusi per tediu et fatiga a stari sutta unu geniperu, nella solitudini, lu angilu di Deu vinni ad ipsu et sì li dissi: «Levati su et mania»; et livandusi ipsu di arriposari, trovausi a la testa unu pani coctu sutta la chinniri et unu vasu di acqua. Certamenti, si Deu havissi volutu, ipsu li potia mandari electi cibi et optimu vinu. Eliseu propheta, dixipulu di Elia, invitandu a maniari a certi figloli di propheti, non fichi a lloru apparichari altru chi $18$herbi salvagi et pocu cura happi di silligirili chi non chi&·ndi fussiru alcuni venenusi. Per la quali cosa, sentendu ipsi la amaritudini, gridandu tutti dissiru: «O homu di Deu, in quistu chivu è la morti!». Undi ipsu si gittau in terra et fichi orationi, et per la gratia et virtuti Deu la vidanda diventau bona et ipsu non si torbau cum li cochi, però chi non era usatu di haviri vidandi multu eletti et dilicati. Cussì ancora Moyses, cum quilla midesmi virtuti et gratia di Deu, li acqui amari, li quali eranu in lu desertu, li mutau in dulchi. Eliseu propheta, quilli homini di Siria, li quali eranu per assiiarilu et piglarilu, a li soi prigheri Deu li percussi di una specia di chechitati, chi si chama ansira, per la quali lu homu non vidi et parili vidiri, è quasi più chechitati di menti chi non di corpu; undi ipsu li minau in Sammaria in manu di loru inimicu, parendu loru di andari beni; et pregau Deu chi aprissi loru vidiri azò cchi ipsi canuxissiru undi fussiru. Et videndusi tutti comprisi, li confortau et non li lassau toccari di lu re loru inimicu, ma comandauli di parti di Deu chi divissi fari apparichari a lloru di maniari pani et acqua, et comu havirannu maniatu sianu rimandati a lloru signuri. Quandu Danieli propheta era in prixuni, Deu li potia providiri di la mensa et di li vidandi di li re, et nenti di minu li mandau ad Abacuh cum la vidanda grossa, la quali ipsu havia apparichata a li soi mitituri et lavuraturi. Undi ipsu Danieli propheta fu chamatu di lu angilu homu di desiderii, imperò chi, comu $19$ipsu midesmi dichi, per forti desideriu di Deu non maniau nè vippi a saturitati, nè chircao vidandi a satisfari so appetittu et desideriu. Quisti et innumerabili et multi altri sunu li exempli di la Sacra Scriptura, per li quali si condapna la gula et li chivi exquisiti et commèndassi la abstinentia et li vidandi grossi. Et ben sai chi lu primu homu per obediri a lu ventri fu di lu iustu Deu cachatu di lu paradisu et vinni in quisti valli di lacrimi. Et lu Signuri nostru Ihesu Christu fu di lu inimicu tentatu di lu pani et non di altri chivi dilicati. Et lu apostulu sanctu Paulu dichi chi li gulusi fannu di loru ventri Deu, et però dichi chi Deu destrudirà lu ventri et l'esca. Et per zo fannu li gulusi et li luxuriusi di li ventri loru Deu, perzò cchi, troppu amanduli, obidixinu a li loru desideri, danduchi electi chivi per sacrificiu, comu a lloru Deu. Però dichi chi lu iustu Deu distrudirà lu deu loru et lu ventri loru et li chivi ad ipsu dati. Per li quali tutti cosi su di pensari sollicitamenti et di providiri chi, poi chi la gula et la saturitati ni cacha di lu paradisu, la abstinencia et la fami ni chi mina. %CAPITULO IIII $20$CAPITULO #IIII@ &CComu misser sanctu Iheronimu blasfema la luxuria et li accaxuni di ipsa, et poni lu exemplu chi chi su caduti per pocu guardia.&c Ma si tu vorrai respundiri et diri chi tu si di nobili schetta et chi sempri fusti nutricata in piuma et in delicii, et chi tu non ti poi astiniri di lu vinu et da li chivi dilicati, et chi non poi viviri secundu quista ligi cussì stritta, eu ti respundu aspiramenti et dicu: «Or vivi secundu la tua ligi et secundu lu to modu, poi chi tu dichi chi non poi viviri secundu la ligi di Deu». Eu non dicu però chi lu benignu Deu, creaturi et recturi di lu mundu, si delecti di lu rugitu di la nostra ventri, nè chi ipsu vogla chi la persuna faza plui chi non po portari la sua natura. Ça dicu chi Deu si deletta chi la persuna si studiyi di operari quilli cosi chi induchinu a castitati, et chi si sprementa in quilli cosi chi la conservinu. Audi chi dichi lu sanctu di Iob, caru et fidili di Deu, simplichi, iustu et innocenti, secundu chi di ipsu Deu rendi testimonianza; parlandu di lu demoniu et di la luxuria dichi: «La virtuti sua è in li lumbi et la sua potencia è in lu villicu». Et per simili modu promisi Deu a dDavid chi di li soi lumbi ixissi chi sedissi supra la sedia sua. Et cussì dissi ancora in la Scriptura chi #LXXV@ animi $21$intrarunu in Egiptu, li quali ixirunu di li lumbi di Iacob. Et ipsu Iacob, poi chi lu angilu, cum lu quali ipsu combattiu, li tuccau et fichili marchidiri lu nervu di la parti generativa, et non generau plui figloli. Ancora per simili modu comandau Deu, chi quilli chi divianu maniari lu angnellu pasquali havissiru li lumbi chinti. Et Iob dichi: «Accingiti comu homini valenti li lumbi vostri». Et cussì Iohanni Baptista et Elya propheta si descrivinu chi havianu corrigi di pellizi intornu a li loru lumbi. Et cussì Iesu Christu comandau a li soi dixipuli chi cum li lumbi chinti tenissiru la lucerna di lu Evangeliu. Et per grandi vituperiu dissi Deu per Ezecchiel propheta ad Iherusalem in persuna di l'anima peccatrichi quandu dichi: «Tu non si honesta, nè circuncisa». Per li quali palori tu poi vidiri chi la virtuti di lu demoniu contra li homini è nelli lumbi, et contra li fimmini è in lu billicu. Voi tu vidiri si è comu eu ti dicu? Or risguarda a cquisti exempli chi eu ti dirrò. Sansuni, più forti chi lu liunu, più duru chi la petra, lu quali sulu et disarmatu sconfissi milli homini armati, ammollau et vinni minu nell'accustamentu di Dalida. David, singularimenti electu da Deu secundu lu so cori, lu quali spissi volti havia cantatu et prophettatu di lu advenimentu di Christu, prisu et allazatu di la belliza di Bersabè, la quali di lu so soliu, zoè di la sua finestra, vidi chi ipsa si lavava la testa, conmisi ipsu adulteriu cum ipsa, et conmisi lu homicidiu contra lu maritu di ipsa Bersabè; nellu quali fattu attentamenti considera chi nullu sguardu è securu, eciamdeu in casa. $22$Salamuni sapientissimu, per la cui bucca lu Spiritu Sanctu parla et predissi multi soi secreti, divintau inimicu di Deu, perchì fu amaturi di li fimmini. Et azò cchi nixunu si scusa et confidasi etiamdeu di stretti parenti, sacha chi Amon, figlolu di David, per inlicitu incendiu di amuri chi ipsu posi in la billiza di la sua sorella carnali, la quali havia nomu Thamar, non guardandusi illa di ipsu, sì la sforzao et fichili villania. Virgognumi di diri quanti virgini cadinu et ruynanu tuttu iornu per lu troppu fidarsi et per la mala guardia chi ipsi fannu, supra li quali lu superbu inimicu metti la sua sedia. Quanti petri, zoè quanti animi, chi parinu sodi, chi scavanu et fannu purtusu li serpenti infernali per habitari in li loru forami! Vidiraindi alcuni vidui, ma may non appiru maritu, li quali ricoprinu la loru infelichi et imbrattata consiencia cum vestimentu religiusu et honestu; li quali sì vannu sfachati et inprudenti chi, fina chi lu ventri è grossu oi lu pichulillu incomenza a plangiri di loru miserii, non lu manifestanu et in palisi vannu securi et a testa scoperta comu si fussiru innocenti. Alcuni altri sunu chi fannu multu peyu, però chi da poi la perpetrata mala opera procuranu per omni malu modu desertarsi; undi quisti cossì fatti sunu homicidarii di proprii loru $23$figloli. A li quali spissi volti interveni, per iustu iudiciu di Deu, chi, volendu ipsi auchidiri la creatura mal concepta per alcuna violenti midichina oi veru venenu, auchidinu etiamdeu ad ipsi medesmi. Et cussì li mischini sunu causa di tri malificii, et cossì dixindinu a lu infernu, çoè chi malamenti conchippiru, et la creatura chi ipsi havianu in lu ventri et ad ipsi medesmi auchisiru iniquamenti. Et autri donni sunu, li quali, amandu la impudicicia, ma non volendusi palisari, trovanu modu di peccari, et in modu per lu quali ipsi non pozanu conchipiri. Ma, o Deu, et li miseri non sunu rey et homicidiarii di la creatura non concepta? Quisti tali, perfina chi non su publicati, solinu diri per iustificari a ssì medesmi: «Ben mi basta la mia conscientia; omni cosa, dichi la Scriptura Sancta, è munda a li mundi». Et ancora solinu diri quisti miseri et peccatrichi: «Adunca, maniandu di li chivi chi Deu ha creatu per nostru usu, Deu risguarda lu cori et non si cura di quisti visti di fora». Et per quistu modu li miseri, volendu viviri lasciviamenti et beni implirisi di vinu, cadinu in peyu; et chi <è> multu peyu, volendusi quisti cossì fatti recupriri li loru mali operi, presumminu di comunicarsi et dichinu: «Deu mi&·ndi guardi chi lassassi di prindiri lu corpu di Christu!». Et cussì li miseri iunginu a la gula la luxuria, et all'unu et all'autru viciu aiunginu lu sacrilegiu, prindendu lu corpu di Christu in malu statu per non si trovari culpabili di alcunu peccatu oi vero fallimentu. Et a cquilla chi ipsi vidinu pallida et macerata si fannu beffa et chamanula stulta et ypocrita et pattarina. $24$Quisti tali fimmini vannu et stannu vulinteri a plubicu, et cum disonesti et vani lusenghi, mocti et regimenti invitanu et trahinu li iuvini in concupissencia di ipsi. A cquisti tali dichi Iheremia propheta: «Frunti di meretrichi tu ti hai fattu et non ti hai volutu virgognari». Et volendu quisti tali recopririsi per non si mostrari di curati di ornamenti, hannu alcuna volta vestimenti vili et la ligatura di la testa non composta; ma quistu fannu per malicia, azò cchi li brundi capilli si demustranu plui; guay a lloru li quali fannu quisti cosi. Ipsi ancora hannu li manichi stritti et curti, per mostrari la miseria di li nudati brazi; li calzamenti hannu vili et li loro andamenti non composti, ma dissoluti, et in quisti tali atti è tuttu lu studiu di la loru virginitati. Quisti tali fimmini hagianu laudaturi et devoti quali a lloru si conveni, chi eu per mi vulinteri li displachiria. Virgognumi di diri, chi in verità layda et iniqua cosa è, ma puru veru è, quillu chi eu dirrò: Oymè, undi diavulu è intratu a la eclesia di Deu quistu nomu e pestilencia di divoti, undi senza nozi cussì nova generationi di , anzi mayurmenti concubini? et plui dirrò, anzi mayurmenti coperti meretrichi? O chi mali è quistu, chi supta specia di devocioni et di spiritu stannu insembla ad una casa et forsi in unu lettu homu et fimina! et si nixuna cosa indi dichinu, ipsi dichinu chi sunnu suspittusi. $25$Chi dirrò chi lu frati non si cura di la sorella carnali, quantumcumque si sia religiusa, et prinda per devotu unu homu straniu? et simiglantimenti la virgini et la donna chi havirà lu so frati in santtu proponimentu, non curandusi di ipso perchì li daya malu exemplu, prindi altru devotu; et, chi è peyu mali, chi mustra di chercari di ipsu sollazu spirituali per haviri comerciu et coniungimentu carnali. Contra quisti tali, displachenduli, dichi Salamuni cussì: «Or possi lu homu amuchari lu focu infina chi non s'arda lu vestimentu? o veramenti po andari ipsu supra la braxa chi li pedi non si chi cochanu?»; quasi dicat: «Comu po essiri chi quista secreta amistati et conversationi di lu homu et di la fimina sia senza ardimentu di mala concupiscenzia?». %CAPITULO V CAPITULO #V@ &CComu l'amunixi a considerari et dignamenti tiniri la excellencia di lu so statu.&c Poi chi nui havimu dislaudatu et blasfematu quilli chi in veritati non volinu essiri virgini, ma ben volinu pariri virgini, ora tuttu lu meu parlari s'indriza a cti; a la quali, quantu mayurimenti si la prima virgini nobili romana, mayurimenti si confà plui sollicitamenti providiri chi si mantegna in ti quistu perfettu statu, azò cchi tu non perdi li presenti beni et li infiniti chi sequitirannu poi. Et certu li molesti di li nozi carnali assai poi canuxiri et $26$vidiri per exemplu di la tua sorella Sblesilla, la quali infra septi misi romasi vidua di lu maritu. O xagurata et isvinturata condittioni di lu humanu statu et incerta di quillu chi po intraviniri! Eccu Blesilla, tua sorella, la quali in cussì brevi tempu ha perduta la coruna di la virginitati et cum tuttu quistu ha perdutu la pompa et li delicii et la voluntati di lu matrimoniu carnali. Et avegnadeu chi ipsa sia in lu secundu gradu di la pudicicia, zoè in lu gradu di la viduitati, nenti di minu chi tormenti et punturi pensi tu chi ipsa substengna tuttu lu iornu in lu so cori, videndu in tia, sua sorella, quillu thesoru di la virginitati chi ipsa inrecoperabilimenti ha perdutu cossì tostu? Et cum so cia cosa chi multu plui difficilimenti la persuna s'astegna di la prava voluntà, la sua continentia è cum plui pena et cum minu meritu. Ma ponamu chi ipsa, essendu contenta in quistu statu di la viduitati sua, et sia sicura et gauya, nenti di minu non è simili lu so fruttu, zoè a la sexagesima parti chi è lu tuo a la centesima. Eu non voglu chi tu hagi compagnia et usanza cum quisti donni baronissi, et non voglu chi tu vayi per li casi di li baruni et di li nobili, azò cchi tu non viyi li loru delicii et pompi, li quali tantu divinu essiri havuti in dispreciu. Et si tu vidi chi la mugleri di lu 'mperaturi si sa teniri cussì cara, or perchì fai tu iniuria a lu to spusu Iesu Christu, figlolu di Deu, non ti tenendu cara? O spusa di Deu, perchì ti avilixi tu accussì, andandu $27$visitandu li spusi di li homini etiamdeu quantumcumque sianu grandi? Teni in quistu fattu una sancta superbia, et considera chi tu si multu mayuri et megluri di loru, essendu tu spusa di Deu, da poi chi tu hai electa la virginitati per tua delicia. Et non sulamenti voglu chi tu fugi la usanza di quilli donni chi sunu vani et umflati di superbia carnali per lu statu et grandiza di li mariti et di li parenti, et mustranu la loru vanitati in ornamenti et frixaturi di vestimenti et im pompa di compagnia di donzelli; ma voglu chi tu fugi quilli chi su vidui di neccessitati et non di voluntati, zoè quilli chi desideranu et aspettanu la morti di li loru mariti per amuri et desideriu di castitati, ma mayurimenti la viduitati et la accaxuni di la pudicicia mal vulinteri richiperu, havendu mutatu sulamenti la vesti. Et l'ambitioni et lu desideriu chi ipsi havianu in primu non si muta, però chi quisti cossì fatti vannu cum la pelli ialina et cum li labra virmigli; et vannu sì vani et lizatri, chi nenti pari chi hagianu perdutu lu maritu, ma ben pari chi ipsi lu chercanu, et la loru casa è plina di lusingheri et di falsi spigolistri et plina di conbiti. Et quista cosa, la quali eu dirrò hora, è cosa plui da plangiri, zoè li chirchi et monachi, li quali divirianu vacari a ssì medesmi et stari secreti in li loru monasterii in orationi et in studiu di elettioni et di boni operationi, vannu visitandu li matroni et quisti tali vidui, et fannuli reverentia et accomandanuli alcuni pochi dinari oi dunamenti chi da loru richipinu. Undi quisti tali insuperbixinu et teninusi qualchi cosa. Et havendu provati li gravi et grandi servitù di li mariti, si dichinu chi su contenti di lu statu di la viduitati, non per virtuti et amuri di castitati, ma per viviri ipsi in libertati. Undi ipsi su reputati santti et devoti di $28$li persuni chi non canuxinu lu secretu dintru, però chi ipsi in veritati sunu vani et amatrichi di loru medesmi. Quisti tali eu ti dicu chi tu li fugi, et eligi per compagni quilli li quali per grandi abstinentia hannu la fachi pallida, la conversationi di li quali è provata per vita et per etati, chi continuamenti in li loru cori chercanu in veritati lu so spusu Iesu Christu, dichendu quilla palora di la Cantica: «Dammi, spusu meu Iesu Christu, a vidiri undi tu paxi et undi tu riposi», zoè in chi operi et in quali cori tu ti deletti. Quisti tali animi gridanu cum sanctu Paulu apostulu, quandu dichi: «Eu desideru di essiri xoltu di la prixunia et ligami di lu meu corpu et essiri cum Christu». Sei sugetta et reverenti a toi patri spirituali et prelati, lassandu lu exemplu di multi imperfecti, et sequita cum fervuri et amuri lu to spusu Iesu Christu. Ama di stari multu secreta et sula, et, quantu poi, spartiti di ogni genti senza neccessaria et devuta accaxuni. Li santi martiri cherca et visita dintru di lu to cori, et li eclesii, per lu periculu di lu discurriri, non ti curari di frequentari. Però chi, si per omni accaxuni tu vorray ixiri di la casa, non serrà iammai chi per lu ingannu di lu diavulu chi tu non trovi apparenti accaxuni. Lu to chivu sia sobriu et moderatu, azò chi la tua ventri non sia troppu plina et gravata, però chi multi sunu quilli chi, avegnadeu chi ipsi sianu sobrii di vinu, nenti di minu ipsi su vicciati di penseri di troppu et vani chivi. Levanduti a matutinu, fa chi la cena tua sia stata sobria, azò cchi lu to stomacu non sia agravatu per lu superchu non digestu, ma plui tostu si senta la vacuitati di la ventri vota. Fa chi sei studiusa in legiri et sempri ti diletta di prindiri in la memoria multi santti et devoti cosi, azò cchi di ipsi cosi la tua memoria $29$sia sempri replina et occupata; et tantu ama lu studiu di li Sacri Scripturi chi, legendu ipsi Scripturi, lu sonnu si parta da ti et la fachi agravata per lu sonnu non inclini supra lu libru. Sianu a tti continui iheiuni et mai non ti impliri troppu, però chi stulta et inutili et viciusa cosa è portari vacanti lu ventri unu iornu, o dui, o plui, et poi subitamenti implirilu disordinatamenti. Multu, adunca, meglu è maniari omni iornu un poco et sobriamenti satisfari a la neccessità di la carni, chi da poi multi et longhi iheiuni satisfari a lu desideriu et a la concupisencia di la gula; però chi incontinenti la terra di la nostra misera carni, poi chi è bagnata et irrigata di multi chivi, ipsa genera spini et triboli di libidini et la menti diventa tenebrusa et pigra. Et si tu alcuna volta tu ti senti lu cori pichulu, non suspirari et desiderari lu fluri et la vanitati di la iuventuti per la refettioni di lu pastu chi hai prisu; et si tu, ià misa a pusari et a iachiri, ti senti assautari di li lusenghivili et miseri dilecti et movimenti illiciti di la libidini, pigla arditamenti lu scutu di la sancta fidi, per lu quali tu pozi amortari li infocati sagitti di lu diavulu. Or non sai tu chi lu propheta dichi: «Li cori di li adulteri sunu quasi furnu accensu»? ma tu, spusa di Yesu Christu, la quali vai per li soi vestigii, fa chi sei attenta a li soi dulchi parlamenti, ardendu di migluri focu di quillu chi ardianu quilli dui dixipuli di Christu, a li quali ipsu apparsi comu pellegrinu per la via, chi tu pozi diri cum loru comu è scriptu: «Or non ardia lu cori nostru di Christu, quandu ipsu ni parlava?». Et ancora pozi diri cum lu psalmista quilla palora chi dichi: «O Signuri et $30$spusu meu, lu to parlari è multu infocatu et la tua ancilla multu ama quistu tuo parlari». Difficili, anzi mayurmenti, impossibili cosa è chi la anima sia senza alcunu amuri in lu quali si deletta; et similimenti inpossibili cosa chi la menti non si destenda ad alcunu effettu. Vinchasi, adunca, lu amuri di la carni per ferventi amuri di spiritu, et lu focu di lu desideriu spirituali vincha et amorta lu desideriu carnali; però chi tu sai beni chi quantu plui manca lu desideriu di lu mundu et di li soi vani cosi, tantu crixi in nui lu desideriu et lu amuri di delettarisi di amari Deu et li soi eternali cosi. Consigluti, adunca, chi tu nutrichi et attizi quistu focu di lu sanctu desideriu, di lu quali, essendu spissu ferita, canti quilla palora di la Cantica chi dichi: «Nellu meu secretu cubiculu, zoè lettu, vayu chercandu la nocti lu meu spusu dilectu». Dichi lu apostulu Paulu: «Mortificati li menbri vostri chi sunu supra la terra». La qual cosa fachendu, ipsu arditamenti gridava dichendu: «Vivu eu, ià non eu, ma vivi in mi Christu». Ni dichi adunca chi, quantu lu homu plui si mortifica a lu mundu, plui vivi in Deu. Quistu tali homu, lu quali è cussì mortificatu, arditamenti po diri cum lu psalmista: «Eu àiu arrida et sicca la carni mia, sì comu lu utri diventa siccu per la acqua cauda». Fa chi tu sei chicala di notti, zoè chi comu la chicala canta lu iornu per lu caluri di lu suli, cussì tu di nocti per fervuri di spirituali caldu canta et grida a Deu cum lu desideriu. Lava omni nocti lu to cubiculu, zoè la tua consiencia, cum lacrimi di vera contrittioni; vigla et diventa comu passara solitaria in $31$solitudini, canta cum lu spiritu et cum lu intellectu et lauda a Deu, et dì cum lu psalmista: «O anima mia, lauda et benedichi Deu et mai non ti dementicari li soi beneficii; benedichilu et laudalu perzò chi ipsu ti ha perdunatu tutti li toi iniquitati et hatti sanati tutti li toi feriti, zoè chi ipsu ti conserva chi non ricadi. Benedichilu però chi ipsu ti ha liberata et ricaptata di la dapnationi eterna, et chi per sua gratia ti coruna di misericordia, et chi ti impla lu to cori di boni desiderii, et chi intenda di renovariti in la sua gloria et farti sempri beata». Et cui è hogi, sorella mia, di nui chi poza cum bona consciencia diri cum lu psalmista: «Eu maniava la chinniri comu lu pani et miscava l'acqua cum lu plantu in lu meu biviri», zoè chi, a llitteram, fachia quista tali penitencia oi altra sufficienti? Certamenti è multu da plangiri et da suspirari, pensandu chi lu anticu serpenti, havendu cachatu lu homu di lu paradisu di la virginitati, ancora tenta et induchi ad illichiti chivi et voluntati. Et volenduchi fari perdiri lu vestimentu di la innocencia, chi voli fari vestiri cum Adam di tonichi di pelliza; li quali tonichi Elya propheta, quandu fu transportatu im paradisu, li gittau da sì et dissi: «Chi è a mmi cum quista voluntati, la quali in brevi perixi?». Or cussì divi tu diri: «Chi haiu a ffari cum quistu mortiferu cantu di serini?». Dì arditamenti: «Eu non voglu stari a cquilla sentencia lata et data contra la fimina condepnata, chi Deu dissi: "Eu multiplichirò li toi miserii, et in duluri parturirai". Quista ligi et sentencia non è mia, ma è di Deu, et non è contra mi, ma è contra quilli chi non hannu per $32$spusu Iesu Christu. Lu meu proponimentu non intendi a cquista generationi, però chi quisti nozi ànnu certu fini et brevi, et terminanusi per morti; ma lu titulu di la mia virginitati è cum sacramentu fatta a la Virgini Maria et in Ihesu Christu, et non havirà mai fini». Cussì, adunca, o spusa di Iesu Christu, ti sacha confortari et scanpirati. %CAPITULO VI CAPITULO #VI@ &CComu misser sanctu Iheronimu si scusa chi non faza detrattioni di lu matrimoniu, ma innanti pongna la virginitati a lu matrimoniu.&c Dirria forsi alcunu: «Or comu si tu arditu di fari detracioni di li noçi carnali?». A cquisti cussì fatti cosi eu ti respundu et dicu chi a li nozi carnali non detrayu, nè lu matrimoniu blasfemu; ma arditamenti la virginitati mettasi innanzi a lu matrimoniu. Nullu homu saviu equala lu beni a lu mali; glorianusindi li maritati chi su di poi di li virgini, ma troppu è grandi differencia. Lu nostru Signuri Deu dissi a lloru: «Crixiti et multiplicati et reimpliti la terra». Crixinu adunca quilli li quali intendinu a reimpliri la terra, ma lu to fruttu divi essiri puru in chelu. $33$Quista palora chi dissi: «Crexiti et multiplicati» et cetera, non fu ditta in lu paradisu, quandu li primi nostri parenti eranu virgini, ma fu ditta di poi chi foru cachati di lu paradisu, per ricoprimentu di la loru nuditati et virgogna si eranu coperti di fogli di ficu. Intendinu a cquisti nozi carnali quilli li quali in suduri di loru vultu manianu lu loru pani et in loru la terra genera spini et triboli, lu cui semi è infuscatu di li spini, però chi eu voglu chi la mia semenza faza fruttu per unu chentu. Eu sachu beni chi Christu dissi chi quistu consiglu non è da tutti imprindutu nè intisu, ma è intisu et inprindutu sulamenti da quilli li quali di singulari gratia li è conchedutu. Tegna cui voli la castitati per neccessitati, chi eu per mi la ntendu di teniri per sula voluntati. Dichi Salamuni chi tempu è di abrazari, tempu è di gittari li petri et tempu è di arricoglirili; tempu è hora di gratia et di puritati a ccui lu canuxi. Perchì di la duriza di la nazioni, zoè genti pagani, sunnu generati figloli di Abraam, zoè chi multi sunnu convertuti per gratia et mutati ad essiri veri figloli di Abraam, incomenzanusi quisti sancti petri, zoè li sancti fidili, a voltarsi et livarsi in altu supra la terra, lassandu et trapassandu la turbidini et la tempesta di quista vita, in lu carru di Deu; et cum li roti di velochi amuri accomenzanu a ssagliri et hedificarsi in chelu. Quilli li quali recusanu la tunica, quilli etiam la tunica tessuta in tila hannu perduta, zoè quilli li quali hannu perduta la $34$innocentia, et quilli chi si delettanu cum li vuchi di li parvoli, li quali, naxendu, planginu profettandu chi in locu di miseria vegnanu. Eva in lu paradisu fu virgini, ma poi chi fu cachata et condepnata, di tunica di pilliza amantata, incomenzau la opera di lu matrimoniu. La tua contrata et regioni, o Eustochia, non è quistu mundu, ma lu paradisu. Conservati adunca in quista dignitati in la quali tu si nnata, et dì cum lu psalmista: «Retornati, anima, nella requie tua, zoè a la pachi di la menti, et contempla et pensa quantu beni Deu ti ha fattu». Et azò cchi tu sachi beni chi la virginitati <è> secundu la prima et bona natura, et lu matrimoniu da poi lu peccatu et da poi ià viciata et condepnata la natura, vidi et considera chi di nozi di corruttioni naxi la carni virgini, rindendu lu fruttu quillu beni chi in la radichi havia perdutu. Dichi lu propheta Ysaya: «La virga ixirà di la radichi di Iesse, et lu fluri di la sua radichi saglirà susu»; per quista virga tu sai chi s'intendi la matri di Iesu Christu, la quali simplichi, dricta et sincera, senza operationi humana, generau, virgini, Iesu Christu, lu quali da ipsa prochediu, : «Eu su fluri di lu campu, zoè senza humanu studiu natu, et su giglu di la valli», lu quali per Danieli propheta è chamatu petra priciusa di lu munti taglata et scarpellata senza mani humani; per la quali lu propheta dà ad intendiri chi virgini et di virgini, senza opera di homu, divia appariri Christu in lu mundu. Quistu fu ancora significatu in lu Vechu Testamentu, $35$quandu li animali, li quali foru misi in l'archa di Noè, accompagnati insembla masculu et fimmina, eranu inmundi secundu la Ligi; undi lu nostru Signuri è mundu e nectu. Et quistu intendimentu pozamu ancora referiri, chi a Moyses et a Iosuè fu comandatu chi cum li pedi mundi et nudi divissiru carpisari la terra santta. Et li dixipuli di Christu foru da ipsu mandati a predicari lu novu Evangeliu senza calzamenti; et li soldati, a lu tempu di la passioni di Christu, havendu divisi li vestimenti soi per sorti, non chi trovaru nixunu cauzamentu, però chi no&·ndi havia. No&·ndi volsi lu Signuri haviri in sì quillu chi havia vetatu a li soi dixipuli, zoè calzamenti, chi significanu li operi morti et corruptibili. Adunca, si tu hai ben intisu tutti li preditti cosi chi foru in figura et significacioni di la carni mundana et pura, eu non blasfemu lu matrimoniu, ma lu laudu, et sai tu chi ià ipsu genera li virgini. Eu coglu di li spini li rosi et di la terra coglu lu oru. Or divi lu homu tuttu lu iornu arari et di lu fruttu non gaudiri? Certu non! fruttu laboriusu è lu matrimoniu, ma fruttu meritoriu è la virginitati; però plui si honura lu matrimoniu, però chi lu primu chi naxi è plui amatu. Ma tu, o matri, perchì hai invidia di la tua figlola? O veramenti, perchì si tu dolenti chi ipsa hagia tantu beni? Di lu to latti ipsa è nutricata et di lu to ventri ipsa è nata et in lu scossu allivata, et da ti virgini parvula cum multa diligentia guardata. Or hai isdegnu però chi non volsi essiri spusa di lu cavaleri, ma sì di lu Re? Illa ti ha fattu grandi beneficiu et in gravi dignitati ipsa ti ha posta, si tu lu canuxi. Tu si divintata sogira di lu Eternu, da poi chi ipsa è fatta sua spusa. Audi quillu chi dichi lu $36$apostulu sanctu Paulu, parlandu di la dignitati di quistu fattu: «Eu non haiu comandamentu di lu Signuri chi eu comendi la virginitati». Omni homu non iungi in tanta altiza comu ipsu apostolu, lu quali non per neccessitati, ma per voluntati la virginitati observau. Undi quilli li quali dichinu chi lu apostulu Paulu appi mugleri, sunu di essiri cachati comu homini falsi et heretichi; cum so cia cosa chi ipsu midesmi, parlandu di la continencia et induchendu lu homu a perpetua castitati, dichi quisti palori: «Eu vorria chi omni homu fussi virgini comu su eu»; et poi subiungi dichendu: «Eu dicu a li non maritati et vidui che meglu serria per ipsi si stassiru comu eu, zoè in virginitati et in castitati». Non è adunca comandamentu di lu Signuri la virginitati, però chi dichi «multu è plui meritu offeriri et observari per propria voluntati quillu chi lu homu non è costrittu per forza oi per neccessitati». Et ancora, si la virginitati fussi stata comandata, ià li nozi parianu nenti et illiciti; et durissima cosa era costringiri lu homu, contra sua natura, di conservari in terra vita angelica et quasi dannari et reprobari la natura ordinata. Vidi, adunca, chi tanta è la excellencia di la virginitati, chi non si converria chi fussi comandamentu. Nella vecchia Ligi, anticamenti, fu altra beatitudini; undi è scriptu: «Beatu chi ha simenza in Syon et chi ha domestichi in Ierusalem!». Et ancora è scriptu: «#<...>@» et «Li toi figloli comu ramichelli di oliva». Per li quali palori la virginitati et continentia si condanna et comendasi la fecunditati. Et cussì simiglantimenti, per grandi gratia, faza Deu promissioni di ricchizi et di sanitati et di autri beni temporali a cquilli chi observanu la Ligi. Ma hora, in quistu tempu di la gratia, dichi Deu per la bucca di Ysaya propheta, confortandu li stereli: «Non dicha chi è stereli $37$et senza figloli "Eu su lignu arridu et da nenti", però chi ipsu ha lu locu in chelu per multi figloli». Hora su beneditti et laudati li poviri et mendichi di ipsu Christu; Lazaru è misu innanti a lu riccu purpuratu; hora è laudatu lu infermu et lu tribulatu. In primu era vacanti lu mundu di genti, et sulamenti era la beatitudini di li figloli; et perzò Abraam ià vechu, per non muriri senza hereda, si accustau a la sua ancilla, la quali havia nomu Agar, et fichi cum ipsa unu figlu, lu quali si chamau Ismael. Et però Racchel, spusa di Iacob, la quali era bella ma era stereli, #<...>@; undi Lia, per li mandragoli chi ipsa dedi a Rachel, si fichi conchediri di ipsa chi cum ipsa la nocti iachiri divissi Iacob, so maritu, per haviri figloli; et volsi ipsa Racchel li mandragoli per putiri da ipsu ingravidari. Ma poi, crixendu la generationi humana, cessaru li predicti cosi et veniasi canuxendu la castitati, avengnadeu chi da pocu. Undi Elya virgini fu mandatu da Deu; Eliseu et multi altri figloli di propheti foru virgini, et Iheremia propheta, lu quali fu santtificatu nella ventri di la matri, Deu lu vetau chi non piglassi mugleri; et lu apostolu sanctu Paulu dichi: «A mmi pari chi lu meglu di lu homu sia, per la istanti neccessitati, chi ipsu staya senza compagna». Et quali è quista neccessitati, la quali leva a lu homu lu gauyu di li nozi? Audi la Scriptura chi ti lu insigna: «Lu nostru tempu è multu brevi et èchi neccessariu a multi cosi; però non è di perdirilu, nè di spendirlu a mali». Et però ipsu apostolu dichi chi quilli chi hannu mugleri fazanu raxuni di non li haviri, zoè chi non mettanu lu cori in quilli delizii; et im planto et sollizitudini $38$è lu diavulu ad ingannarichi. Perchì adunca intendirò eu a serviri lu matrimoniu et a nutricari pichulilli et vidirili poi spissi volti in miserii et non li putiri ayutari? Undi spissi volti vidimu adimpliri la profecia di Iheremia propheta, per la quali ipsu si lamenta et dichi: «La lingua di lu parvulu chi allattava, per la siti et per lu defettu di lu latti chi la matri non havia, si accostava a lu palatu; et li parvoli affamati et afflitti dimandavanu di lu pani, et non era nullu chi chi&·ndi dassi». Quisti foru, secundu la littera, quandu Nabuchdenasor, re di Babillonia, sconfissi et minau prixuni lu populu iudaycu. Ma ancora hogi adveni spissi volti lu simili per li guerri di tiranni, chi mettinu lu mundu in guerra, undi indi sequita fami et pestilencia. Et perchì adunca intendiri a generari figloli per vidirili in servituti et in fami et non li potiri ayutari? Ma tornamu a lu propositu nostru. Trovasi, comu ieu ti haiu dictu, quistu beni di la continentia in alcuni pochi homini; ma Eva cum li soi figloli sempri cum duluri parturia. Ma poi chi la Virgini Maria conchipiu in lu so ventri santtissinu et parturiu a nnui quillu benedittu parvulu Iesu Christu, lu cui imperiu, comu lu propheta Ysaya dichi, è supra lu so humeru, et lu so nomu è mirabili consiliariu, Deu forti et patri di lu futuru seculu et princhipi di pachi, solvuta et levata è la maledittioni di la fimmina; la morti s'intendi per Eva et la benedicioni et la vita per Maria. Et però chi longu tempu $39$lu dunu et lu beni di la virginitati fu in la fimmina , volsi Deu chi in la fimmina si restaurassi et incomenzassisi sollepnamenti. Et incontinenti chi ipsu figlolu di Deu per Maria Virgini vinni in lu mundu, ordinau nova ligi; et lu so patri Deu volsi chi quillu lu quali di li angili era adoratu in chelu, fussi di la Virgini adoratu in terra et servutu quasi comu di li angili terresti. Undi comu ipsu elessi statu di virginitati, cussì volsi chi fussi la sua beneditta matri Maria, et lu so dilettu dixipulu Iohanni Evangelista et lu so precursuri Iohanni Baptista. Allura si dichiarau la figura di quilla casta et santta Iudith, la quali taglau la testa di Olofernes; la quali Iudith significau la Virgini Maria. Et comu Iohanni lassaru lu patri Zebedeu et lassaru li riti et la navichella et omni effettu di cosa terrena et di tutti loru parenti et di tucti l'impachi di la cura di la casa, et sequitaru lu Salvaturi; allura fu audutu diri di Christu: «Cui voli viniri di poi mi, renuncii tutti li cosi di lu mundu et annege la sua propria voluntati et tolla la cruchi sua et sequiti a mmi». «Cruchi» dissi Christu, et non «riposu». Niunu cavaleri chi sia gentili di cori va cum la mugleri a la battagla. Or non sai chi a lu dixipulu chi volia andari in prima a sepelliri lu patri non li fu permisu, però chi Christu voli chi quillu lu quali è chamatu da ipsu curra velochimenti et per nixuna accaxuni si retegna. Dissi Christu: «Li vulpi hanu li tani et li auchelli lu nidu, et lu figlolu di la Virgini non ha undi reclina la testa sua». Si quistu pensi tu, non ti contristirai di stari disaxata et povira. Or non sai tu chi lu apostolu Paulu dichi: $40$«Quillu chi non è ligatu a matrimoniu è sollicitu et intentu di quillu chi poza plachiri a lu Signuri; ma quillu chi è legatu a matrimoniu, la sollicitudini et li cosi di lu mundu et la cura di la famigla lu teni chi non po vacari a Deu»? Ma la fimina virgini, la quali non è maritata, pensa et po pensari pur comu plachiri poza a Deu et comu poza essiri franca di lu corpu et di la menti; ma quilla chi è maritata pensa pur di lu mundu et comu poza plachiri lu maritu. Di quanti molesti è lu statu di lu matrimoniu et di quanti sollicitudini, ià eu sufficientimenti trattai in quillu libru lu quali eu fichi contra Elvidiu, parlandu di la virginitati di nostra Donna; et però hora non repetu quistu statu oi veru fattu, perchì mi pari essiri troppu longu. Et quillu chi voli di quistu fattu prindiri doctrina, leya in quillu trattatu chi eu haiu dittu di supra. Ma puru dirrò brevimenti per non tachiri tuttu. Cum so cia cosa chi lu apostolu Paulu chi amonisca et dica «orati senza intermissioni», e quillu chi voli satisfari a lu debitu di lu matrimoniu cussì orari non po, eu dicu chi veramenti eligimu virginitati per putiri sempri orari, oy veramenti chi nui lassamu in tuttu la orationi et intendimu a lu serviciu di li nozi. Nenti di minu lu apostolu Paulu dichi chi la virgini non pecca si ipsa si marita, ma si ipsa non fa quillu chi si requedi a lu ordini et statu di lu matrimoniu; in multi modi in zo si pecca, senza li tribulationi et sollicitudini chi in ipsu matrimoniu sequitanu. Eu non intendu diri plui per quista parti, però chi in lu principiu di quista epistola eu ti promisi di non distendirimi multu a trattari di li molestii di lu matrimoniu. Ma chi plui $41$plenamenti vulissi sapiri di quanti mali et di quanti molesti, fatighi et sollicitudini la virgini è liberata, et per lu contrariu la maritata è ligata et allacciata, et si puru di quistu non mi cridi, lega lu trattatu di Tertulianu, lu quali ipsu fichi ad unu so amicu, parlandu di la virginitati. Et lega lu libru di sanctu Chiprianu et maximamenti lega quilla epistola di sanctu Ambroxiu, chi scripsi a sua sorella, in la quali epistola preclaramenti et perfettamenti zo cchi li potti attribuiri di laudi et di comendationi di la sancta virginitati li scripsi: però chi eu per quista volta altru stilu tegnu di fari. Ma sachi chi la virginitati non sulamenti eu laudu, ma observala per opera, sapendu chi non basta di sapiri lu beni, si non si adopera et procura et guardasi attentamenti; però chi canuxiri et eligiri lu beni si aparteni ad homu chi ha sennu et discriptioni, ma guardarilu <è> di virtuti et di fatiga: quillu è comuni a multi, ma quistu è comuni a pochi. Or non sai chi Christu dissi «Quillu chi persevera perfina a lu fini serrà salvu»? Et ancora dissi chi multi su li chamati et pocu su li eletti. %CAPITULO VII CAPITULO #VII@ &CComu misser sanctu Iheronimu li mustra la sua dignitati et induchila ad havirichi reverencia.&c Adunca eu ti protestu et preguti et etiam scongiuruti $42$dananti di Deu patri, Iesu Christu et innanti li soi santti angili: perchì li vaxelli di lu templu, li quali suli sacerdoti era licitu di vidiri, però chi ipsi sulamenti eranu deputati a lu serviciu di lu sacrificiu di Deu, cussì ti dicu chi lu to corpu, lu quali tu hai consegratu a Deu, ligeramenti non lu demustri, et cum nixunu reu homu non haviri colloqui nè usanza. Or non sai tu quillu chi dichi la ystoria nellu Libru di lli Re, chi Occias, toccandu l'archa di Deu per bonu zelu, ma però chi non li era lizitu toccarila, subbitu fu da Deu percussu a morti? Et per certu chi non fu mai nullu vaxellu, nè di oru nè di qualunqua altra cosa priciusa, cussì caru a Deu, comu lu templu di lu corpu virginali ad ipsu consegratu. Quisti tali vaxelli a Deu consecrati foru in figura et significacioni di corpi mundi. Passata è l'umbra et hora è clara la veritati; fa chi tu ti hagi in reverentia et guardati. Tu simplichimenti et senza malicia parli et rispundi, per non mostrari chi minisprezi ad altrui; ma sachi chi non si forsi cussì viduta et rimirata innocentimenti. Altramenti vidinu li occhi impudichi, et altramenti vidinu li occhi pudichi et honesti; però chi li occhi impudichi non sannu mai mirari la billiza di l'anima si non quilla di lu corpu. Guarda, adunca, a tti et ad altrui non dari ligeramenti vista di ti. Ezecchias, re di li Iudei, simplichimenti mostrau a li imbaxaturi di li Assirii lu thesauru et li vaxelli di lu templu di Deu; et poi per divinu iudiciu, indignatu Deu di quistu contra $43$lu re, advinni chi contra li Iudei si levaru multi a guerriarili. Di chi a lu fini foru prisi di lu re di Babillonia, et li ditti vaxelli foru piglati et portati a lu dittu re di Babillonia. Et bivia cum ipsi vaxelli lu re Baldassar et li soi concubini, et teniali inreverentia a so usu: però chi li disonesti et viciusi persuni li pari fari et haviri gran vittoria, quandu ponnu fari vituperiu a li santti et honesti cosi. Or vidi quillu chi&·ndi sequitau di amostrarili incautamenti. Guarda ancora chi li toi aurichi non auyanu palori rey et vani, però chi, comu dichi lu apostolu sanctu Paulu, li mali raxunamenti corrumpinu etiamdeu li boni costumi. Et spissi volti veni chi, parlandu tantu, quilli tentanu la menti a lu audituri, et sollicitamenti consideranu si volinteri li asculta et ridisi di quilli palori lassivi. Or videndu ipsi chi si deletta ipsa in quilli palori lassivi, subitamenti laudanu zo cchi ipsa lauda et blasfemanu zo cchi ipsa blasfema et dichinu: «Or quista è una sancta et discreta persuna, però chi sì sa fari cum li agenti; quista è vera anzilla di Christu, simplichi et humili et non è comu quilla aspera et villana et salvagia, la quali forsi non appi maritu però chi no&·ndi trovau». Eccu, adunca, li adulaturi cum li fraudulenti lingui, li quali laudanu quilla chi è domestica et vana, et blasfemanu quilla chi è salvagia et savia, cum so cia cosa chi tuttu lu contrariu sia da fari. Et nui miseri et pocu cauti di la nostra saluti, multu ni lassamu minari, et però cadimu in quistu viciu di la laudi humana, et volimu plachiri a li nostri adulaturi et laudaturi. Et avegnadeu chi cum la lingua rispundamu chi simu $44$indigni et vili, et etiamdeu nui divintamu russi per vrigogna, nenti di minu la anima misera chi è dintra si relegra et contenta di essiri laudata. La spusa di Christu è comu l'archa di lu Vechu Testamentu, la quali era innaurata dintru et di fora, nella quali stavanu li tavuli di la ligi di Deu et la manna et la virga di Aron, fragellu di Moyses. Et comu in quilla non stava altru ecceptu cosi di Deu, cussì in lu cori to fa chi non intra alcunu pinseri mundanu; cussì comu la ditta archa era innaurata di fora per reverentia di li sancti cosi chi chi eranu di intru, cussì tutti li atti et costumi toi di fora fa chi sianu tutti honesti et puri. Et cussì fachendu, lu Signuri, chi sedi supra li cherubini, si delettirà et xindirà supra di ty; or dalli adunca locu. Ancora teni figura di ti quilla asina, per la quali Christu mandau a li soi dixipuli chi la disligassiru et minassirula per sedirichi di supra. Cussì dicu di ti, chi lu Signuri ti voli mundata da li curi et sollicitudini mondani et di li beni vani tutta spoglata, azò chi, essendu tu cussì ligera, pozi sequitari lu to spusu Yesu Christu, lu quali è poviru di omni cosa terrena, et per vera penitencia pozi intrari in la terra di promissioni, in la sua eternali gloria. Nixuna cosa sia chi ti tegna oi chi ti impedisca di intrari in quilla terra di promissioni, nè matri, nè sorella, nè fratellu, nè cognata. Audanu quillu chi Christu dissi quandu mandau li soi dixipuli a disligari l'asina: «Dichitili chi lu Signuri indi ha bisognu». O beata ti, poi chi lu Signuri dichi chi ti ha bisognu non certu per neccessitati, ma perchì cussì li plachi! Et si puru ti $45$vulissiru impediri, timanu li flagelli chi Deu mandau a Farahuni, lu quali non lassava andari lu populu so a sacrificarilu. Or non sai tu ancora chi, intrandu Iesu Christu in lu templu, tutti quilli cosi chi non si convenia stari in ipsu li gittau fora, però chi ipsu Deu è gelusu et zelanti et non voli chi la casa di lu so patri, la quali divissi esseri casa di orationi, diventa spelunca di latruni? Però chi, in veritati, in lu cori et in lu pettu undi sta lu viciu di la avaricia, per lu quali si vendinu li columbi, chi s'intendi per la puritati di lu Spiritu Sanctu, la simplichitati è occisa. Quandu in lu pettu virginali, lu quali divi essiri templu di Deu ornatu di onni puritati, bugli lu desideriu et lu amuri di li plachiri mundani, incontinenti si po diri chi lu velu di lu templu si strazau et ruppi et lu spusu si&·ndi parti indignatu et dichi quilla palora chi dissi a li Iudey: «Quista vostra casa rumarrà deserta!». Et cussì romani l'anima deserta quandu ipsa fa opera per la quali Christu si parti. Legi lu Evangeliu et vidi comu Maria Magdalena sta quieta et tranquilla sedi a li pedi di Christu, et è posta et preheletta innanti a Marta sua sorella, la quali si affatigava in serviciu di Iesu Christu; et quantumcumque si affatigassi in cossì laudabili exerciciu, comu era di apparichari et allibrigari a Christu et a li soi dixipuli, audi chi Christu dissi: «Martha, Martha, tu si sollicita et hai turbationi et impachu in multi cosi, ma sachi chi una $46$è la princhipali et la neccessaria cosa. Maria ha eletta la optima parti, la quali non li serrà may levata: quista una cosa non è altru si non attentamenti vacari in Deu». Fa chi tu sey Maria, però chi a cquistu statu è la tua vocacioni; poni innanti di audiri la doctrina di Christu, chi apparichari li chivi; li toi sorelli discurranu et sianu solliciti a richipiri Christu nelli servicii soi, et tu, chi hay in tuttu lu pinseri di lu seculu habbandunatu, sedili a li pedi cum Maria Magdalena, et guarda quilla palora di la Cantica chi dichi: «Eu haiu trovatu quillu lu quali la anima mia multu ama; eu lu terrò fermu et non lu lassirò». Et ipsu, delettandusi, dirrà etiam quill'altra palora di la Cantica: «Una è in mi unita et ricolta la columba mia et la perfetta mia et la inmaculata mia; una è la matri sua eletta et la sua genetrichi, zoè la sua celestiali Iherusalem, nella quali richippi li soi santti figloli». Sempri in lu secretu di lu to cubiculu, zoè di lu to cori, ti sollaza cum lu to spusu Christu; quandu tu ori, tu parli cum ipsu to spusu; quandu lu to sonnu di la contemplationi ti havirà prisu, ipsu spusu virrà arreri la parita et mittirà la sua manu per li findazi di la parita et tocchiratti lu ventri, zoè la menti, et sentira'tti gravida di sancti pinseri a lu so toccamentu, et, retornandu in ti, dirrai quilla palora di la Cantica chi dichi: «Eu su feruta di caritati»; et ipsu ti respundirà laudanduti et dirratti: «Tu si ortu di omni parti conclusu et si fontana sigillata». Guardati di non ixiri troppu di casa, et non discurriri, $47$comu fichi la figlola di Iacob per vidiri li donni di la contrata dundi passava, però chi tu sai chi fu prisa et vituperata, di undi multu mali ind'ixiu di poi. Eu non voglu chi tu cherchi lu to spusu Christu per li plazi et per li rughi et per li cantuni di la chitati, però chi tu sai chi la spusa in la Cantica dichi chi poi chi ipsa lu appi chercatu et dimandatundi per li plazi, zoè per li vii larghi, non lu trovau, nè ancora li respusi quillu lu quali è lu dilettu di la anima sua. Lu to spusu Christu non si trova per li plazi. Or non sai chi Christu dissi chi la via chi mina a la vita è stritta? et peyu ti&·ndi avirrà si tu andirai per li vii larghi, però chi sulamenti tu non lu attruvirai, ma etiamdeu serrai spoglata et feruta a morti; undi lamentanduti allura dirrai quilla palora chi dissi la spusa nella Cantica, zoè: «Li guardii di la chitati mi trovaru et percossirumi et piglarumi lu meu mantu». Cussì è certamenti, però chi, per traficari cum li agenti mundani, la anima indi rimani ferita et spuglata. Et si quistu adiveni a li perfetti, per usari et patricari in publicu, chi avirrà a li iuvinecti et novi nella via di Deu? Certamenti a lloru è bisognu mayuri guardia. Lu to spusu Christu è multu zelusu di ti et non voli chi autru viya la fachi tua. Et avegnadeu chi tu ti scusi et dichi: «Eu haiu beni cuperta la fachi cum lu vilu; eu ti chercai» dichi la spusa «et dissiti "demostrami undi tu paxi"», et lu spusu $48$respusi et dissi «nellu merigiu», nenti di minu ipsu si indignirà contra di ti, si ipsu ti vidirà ixiri fora di ti, et dirratti: «Si tu non ti canuxi et si tu non ti teni cara oi bella infra li fimmini, va fora da poi li gregi toi, zoè da poi li toy sentimenti bestiali». Vidi, adunca, chi quantumcumque tu si bella per puritati et ipsu ama quista belliza, nenti di minu si tu ti dismentichi a tti midesmi et non ti canuxi et non teni cara la tua dignitati, et cum omni studiu non guardi lu to cori, fugendu la viduta di li iuvini, ipsu ti cachirà a fururi di fora di lu so thalamu; et serray gettata a paxiri cum li bestii, li quali, comu dichi in lu Evangeliu, Christu in lu iornu di lu iudiciu ponirà a cquilli di la manu manca et iudichiralli eternalimenti in focu et in peni. Adunca, o Eustochia, figlola et donna et conserva et sorella mia, la quali cum veritati ti pozu chamari per tutti quisti nomi chi haiu dittu (tu si figlola per etati, tu si madonna mia però chi tu si spusa di lu meu Signuri, tu si conserva per christiana religioni, tu si mia sorella per caritati), audi Ysaya propheta chi chi amonixi et dichi: «Populu meu, intra in lu cubiculu to (zoè ritorna lu cori to) et serra li uxi (zoè refrena li toi sentimenti); amuchati unu pocu infina in tantu chi trapassa la indignationi di Deu». Li virgini stulti vannu vagabundi di fora, ma tu comu savia dimura dintru cum lu to spusu Christu. Certamenti sachi, chi secundu chi ti amonixi lu Evangeliu, chi si tu intrirai in lu to cubiculu et in segretu oriray a lu to spusu celestiali, incontinenti ipsu verrà ad ti et battirà lu cori to et dirratti quilla palora chi è scripta per Iohanni nell'Apocalipsi, zoè: «Eu stayu a la porta et battu, et si serrà alcunu chi mi aprirà, eu intrirò et cenirò cum ipsu et ipsu cum mi». Et tu $49$incontinenti li respundirai quilla palora di la Cantica chi dichi: «Or eu sentu et auyu la vuchi di lu fratellu meu chi batti et chama dichendu: "aprimi, sorella mia, aprimi, colupna mia, aprimi, perfetta mia!"». Et allura, ebria di amuri, dirray: «Eu mi hagiu spoglatu la tonica di la conversationi, et comu serrò eu ardita di vestirimila plui? Eu mi haiu mundatu li pedi, zoè li effetti viciusi, et comu m'imbrattirò eu plui, pensandu eu plui a cquistu amuri chi mi mustra quistu meu spusu Iesu Christu, chi voli ipsu chi eu sia pura?»; et allura in quistu fervuri ti leva et apri, azò cchi ipsu non si disdegni et partissisi di ti si tu adimurassi ad apririli. Et chi bisognu è chi lu to cori sia chusu a lu to spusu Christu? #<...>@ sequitandu la Sagra Scriptura chi dichi: «Si lu spiritu di quillu chi ha potestati, di lu to inimicu, t'assautassi, non lassari però lu locu to, ma sta ferma et costanti». Or non sai tu chi Danieli propheta, standu fermu in lu so cenaculu, tenia li fenestri aperti versu Iherusalem? Et cussì tu teni lu cori apertu versu li cosi celestiali, sì li intra dintru quillu lumi, per lu quali tu vidi et contempli quilla superna Iherusalem; ma non apriri quilli finestri per li quali, comu si lamenta Iheremia propheta, intra la morti, zoè li sentimenti di lu corpu, sequitandu li loru voluntati; per li quali sentimenti lu corpu intra nell'anima et auchiyala. %CAPITULO VIII $50$CAPITULO #VIII@ &CComu l'amunixi contra la vanagloria, appetittu disordinatu, et comu li demustra certi modi varii di spiritualitati.&c Et di quistu singularimenti ti ammonixu, o Eustochia, chi sollicitamenti ti guardi chi non siyi prisa di lu amuri et di lu arduri di la vanagloria. Comu quistu viciu sia periculusu et reu, Christu lu mustra quandu dissi a li Iudey: «Comu potiti vui cridiri, poi chi cercati vanagloria?», quasi dicat: «Vui non potiti cridiri». Vidi chi grandi mali sequita a cquillu chi è signuriatu di quistu viciu, però chi li occupa la persuna chi non lu lassa perfettamenti cridiri in Christu. Ma nui, fachendu per lu contrariu, dichimu humilimenti recognoscenduchi cum lu psalmista: «Tu, Deu meu, si la gloria mia». Et audemu quillu chi dichi Paulu apostolu: «Cui si voli gloriari, gloriasi in Christu et non in sì!»; et ancora dichi: «Si eu volissi et chercassi di plachiri a li homini, eu non serria servu di Christu»; et ancora dichi: «Non vogla Deu chi eu mi gloriya si non in la cruchi di Christu, per la quali lu mundu è cruchifissu a mmi et eu ad ipsu», zoè chi lu mundu ha in dispettu a mmi et eu ad ipsu. Et dichemu cum lu psalmista: «In ti et per ti, Signuri Deu meu, serrà sempri la mia laudi!». Quandu tu fai la elemosina non voliri chi autru chi Deu lu sacha; quandu tu diiuni, sia sempri la tua fachi leta et la vista sia munda et non inbrattata, nè non mostrari lu to diiunu per nixuna singularitati; non ti mostrari singolari disprezatrichi di vilitati $51$azò cchi li agenti, quandu ti ascontranu, et mostriranuti cum lu digitu dichendu: «Vidi comu quista è santta!»; guarda chi quisti palori non ti plazanu, si spiritualimenti tu non voi moriri. Non ti mostrari troppu religiusa et iusta, nè plui humili in vista di fora chi faza bisognu, sì chi, mostranduti tu voliri fugiri la gloria, tu la hagi electa. Quistu ti voglu diri: sianu li toi virtuti plui dintru lu cori chi di fori in vista. Quistu viciu di la vanagloria è multu suttili et ocultu, però chi multi indi trovu, li quali fugendu di non essiri viduti orari et diyunari et dari helemosini, per difendirisi di la viduta di fori et da quistu viciu non essiri comprisi, non di minu lu homu, dintru, quistu si gloria et parili essiri humili et vorria essiri laudatu et essiri tinutu chi ipsu non cherca gloria; sì chi è comprisu dintru di mayuri lazu chi non quillu chi è di fora, di lu quali ipsu si copria. Di autri defetti, li quali spissi volti occurrinu in la menti nostra per varii passioni et di leticia et di tristicia et di timuri et di speranza, multi indi trovu essiri liberati, ma chi plachiri non voglanu pocu indi trovu. Et quillu hogi lu iornu è optimu chi ha in lu corpu multi virtuti et pocu maculi et defetti. Eu non ti ammonixu hora di lu non gloriariti di li ricchizi et di la nobilitati di la schetta tua, nè chi non ti metti innanti $52$all'altri, però chi eu sachu beni la tua humilitati et ben sachu chi tu poi diri cum lu psalmista: «Signuri, lu cori meu non è exaltatu per suberbia, nè li occhi mei sunu exaltati, nè vayu supra mi plui chi si conveni a lu meu statu». Eu sachu beni chi la superbia, per la quali lu diabolu cadiu, appressu di ti non ha locu; undi a parlariti et amoniriti di quista superbia mi pari superchu, però chi stulta cosa è voliri insignari a la persuna quillu chi ipsa sa. Ma di quistu ti ammonixu chi tu siyi cauta et sollicita chi quista tua humilitati et perfettioni, per la quali tantu ti hai disprizatu di fora, guardati chi non ti faza gloriari dintru in lu to ocultu pinseri et fazati appariri santa; sicchì la vanagloria, la quali tu disprezasti et vinchisti nelli vestimenti innaurati chi solivi portari, nelli vestimenti religiusi et vili. Eu voglu chi, quandu tu ti trovi in li conloqui di li religiusi persuni, tu ti getti in terra in humili locu, per mostrariti humili; non voglu chi tu parli lentamenti cum industria et cum vuchi sumissa per mostrariti attenuata di li ieiuni; non voglu chi tu fazi andatura lenta et appoyanduti a li spalli di autrui comu si tu fussi debili, però chi tutti quisti sunu atti di pessima superbia et ypocrisia et a Deu multu odiati. Multi sunu quilli chi exterminanu li loru fachi per mostrari chi diyunanu, et comu vidinu chi altri li guardanu, abaxanu li gigli et suspiranu et mustranu di haviri grandi conpuncioni et danu vista di plangiri et di sugluzari. È la fachi coperta et li $53$occhi a tterra et li vestimenti vili et li manu et li pedi imbrattati, per mostrari chi si hagianu in dispectu et, chi non si po vidiri, et hannu plinu di disordinati chivi lu ventri loru. Audanu li preditti persuni quillu chi David dichi contra loru, zoè: «Deu destrudirà li ossa», zoè li operi di quilli chi si studianu di plachiri a li homini. Altri sunu plui sfachati, li quali, vestendusi vestimenti mascolini, pari chi si virgognanu di essiri fimmini, tundendusi a la retunda li loru capilli, et inprudentimenti levanu in altu la fachi. Altri sunu chi si vestinu di ciliciu et di cuculli fatti a studiu, sì chi pari chi ipsi voglanu retornari a la etati puerili non vestendusi di li panni, ma inviluppandusi ipsi dintru comu fannu li fantulini. Ma per non pariri chi eu parli puru contra li fimini, ti ammonixu et pregu chi non fazi comu quilli homini, li quali, per mostrari santitati, vannu incauti cum li capilli grandi comu si fussiru fimmini, fachendu contra la dottrina di lu apostolu, et cum la barba longa a modo di vecchi et cum lu mantu nigru et cum li pedi scalzi et nudi. Tutti quisti atti sunu et ponnu essiri argumenti et signi di la malidicta ypocrisia, introdutti da diabolica intencioni. Quisti tali trovau et provau cum loru dannu l'antica eclesia di Ruma: Antimio et Sofronio, li quali, poi chi incomenzaru ad intrari per li casi di li nobili donni et ingannari li fimminelli, fichiru multi scandali. Di quisti tali dichi lu apostolu Paulu chi quantumcumque pari chi ipsi sempri imparanu et studianu, non veninu may a sciencia et canuximentu di veritati, et si finginu cum la fachi $54$tristicia, et li longhi diiuni ricompensandu cum fortivi mangiari di nocti. Virgognumi di diri multi altri cosi et defetti, per non pariri chi eu plui prestu parla voluntariamenti riprindendu. Sunnundi alcuni altri (di li mei pari et di lu meu ordini et statu parlu) li quali per zo maximamenti desideranu et procuranu di essiri premissi et di essiri diaconi et previti per haviri plui accaxuni et oportunitati di potiri parlari cum li fimmini et piglari di loru domestichiza; la cura di quisti tali è di vestirisi dilicatamenti et chi di li loru vestimenti vegnanu oduri, et di cauzari stritti. Vannu multu pettinati et cum multi anelli in li digiti et vannu cum tanta ligiriza, chi non pari chi mettanu li pedi in terra. Quisti tali, quandu li vidi, pensa plui tostu et reputa chi sianu spusi et innamurati chi chiricchi. Sunu alcuni altri li quali sunu multu grandi parlaturi et lusingaturi, chi pari chi tuttu lu loru studiu hagianu postu in investigari et sapiri li nomi et li secreti et la antiquitati et parintatu et li casi et li costumi di li matroni et baronissi di tutta la chitati et di tutta la provincia; di li quali brevimenti ti&·ndi scrivu unu, lu quali in quista arti è mastru et è multu princhipali, azò cchi, canuxutu lu mastru, plui ligeramenti pozi canuxiri et discerniri cui sunu li dixipuli. Levasi lu predictu la matina per tempu et mettisi supra li cantuni di li vii, undi ipsu sa chi li donni et li agenti usanu di passari, et saluta ora a cquilla ora a cquista, et inclinasi et falle reverentia; et per quista tanta domestichiza, ipsu prindi securitati di andari et usari in li secreti cammari et a li letti di li homini et donni seculari. Et si ipsu li vidi $55$alcuna tovagla oi inmuccaturi, oi qualchi altra cosa chi li plaza, ipsu la lauda et piglala in manu et curtisimenti la dimanda, dichendu chi&·ndi ha bisognu: quasi oi per amuri oi per forza si la piglia, sicchì per la sua importunitati, plui tostu per virgogna chi per amuri, li su concheduti quilli cosi chi ipsu dimanda; et ancora multi volti li su concheduti et dati per pagura di non veniri cum ipsu a scandalu per la sua inordinata lingua. A cquistu tali è innimica la castitati et la abstinencia. Quistu tali ama di stari in conviti et in delicii di la sua inmaleditta et procachi lingua, la quali è sempri apparichata a diri ad altrui iniuria et villania. In qualunqua locu altri si revolginu, sempri si lu trovanu dananti; cum ogni homu et di omni cosa si intrametti et impacha, et di omni novella et di omni fama et infamia pari chi ipsu sia lu trovaturi et recitaturi. Ipsu non ha alcuna stabilitati et è schifu, et voli viviri dilicatu et starisi ad axu et essiri servutu, sicchì pari chi si reputi essiri frati di re. Vidi adunca quillu anticu nostru innimicu per varii modi indi combatti et impugna. Or non sai tu chi la Scriptura dichi chi lu serpenti era plui calidu et astutu di tutti li autri bestii chi Deu havia creatu supra la terra? Undi però dichi lu apostolu: «Beni canuxu li soi astucii», zoè di lu nostru adversariu diabolu. Insumma ti dicu, et quistu agi per regula, chi omni singularitati di plachiri a Deu et in vestimenti troppu vili et in altri atti $56$et costumi singulari indi avilixi ultra la comunitati di la christiana religioni oy veru ordini, undi la persuna è in congregationi. Et maximamenti singulari delicii non si conveninu a fidili christiani et servi di Deu. Si di alcuna cosa dubiti et vogli imprindiri di li Scripturi Santti, dimandandi a cquillu lu quali la vita lu commenda et la etati lu scusa et la fama non lu reproba, lu quali cum bona consciencia poza diri cum lu apostolu sanctu Paulu: «Eu hagiu a vui, virgini, in lu meu zelu, disponsati ad unu sulu spusu lu quali è Iesu Christu». Et si quisti tali non trovi, li quali ti pozanu respundiri di quillu chi tu dubiti, meglu a tti è ad non sapiri, chi cum periculu imprindiri. Vidi et considera chi la via tua è in mezu di multi lazoli; et multi antiqui virgini et di provata castitati nui legemu chi essendu ipsi appressu la morti, hannu perdutu la coruna per non si sapiri guardari. %CAPITULO VIIII CAPITULO #VIIII@ &CComu misser sanctu Iheronimu la induchi a portarsi humilimenti cum li soi ancilli et di non mostrarisi troppu savia, nè litterata.&c Si tu hay alcuni compagni di lu castu preponimentu, non insuperbiri contra loru, ma reputali per lu sanctu preponimentu chi ipsi ti siano sorelli et equali a tti. $57$Unu spusu haviti, lu quali è Iesu Christu; insembla orati et insembla equalimenti lu corpu di Christu piglati; perochì, adunca, divi essiri la menti diversa et divisa? Certamenti non chi è quista accaxuni. Undi humilimenti ti porta cum loru, chi li altri per la tua humilitati et exemplu prevochi a cquistu beni; et lu honuri chi tu fai a li to ancilli virgini, sia accaxuni di conservarili et reduchiri et tirari li altri a cquistu statu. Et si alcuna indi trovi debili et infirma nella fidi, trattala duchimenti et supportala et consulala et lusengala, et la castitati reputala in to guadagnu et to meritu. Ma si alcuna si mustra devota però chi tu la faci libera, et tu ti advidi chi in veritati ipsa non ama la castitati, dilli arditamenti quilla palora di lu apostolu, chi è scripta, zoè: «Meglu è a maritarsi chi ardiri di illicitu desideriu». Fugi comu tempesta quilli virgini et quilli vidui, li quali ipsi curiusamenti et studiusamenti vannu discurrendu per li casi di li matroni et hannu atti et costumi isfachati, considerandu chi, comu dichi lu apostolu Paulu, li mali palori et lassivi corrumpinu etiamdeu li boni costumi. Tutta la cura et tuttu lu studiu di quisti tali è di implirisi beni lu ventri; quisti tali, comu advocati di lu diavulu, solinu ancora diri a li iuvini, li quali ipsi vidinu disposti a ffari aspra vita: «Cattivella, non ti lassari moriri; fatti beni mentri tu poi ora; a ccui resarvirai quisti beni chi tu hai?»; et per quistu quisti pessimi et lassivi insignanu a teniri la via larga di la perdicioni cum li loru palori falsi a li puri et simplichi animi; etiamdeu amollanu li menti forti et ben sodi. Et quisti tali, da poi lu vutu $58$di la continencia, longu tempu ocultamenti hannu spisu in luxuria et in delicii, chercandu et volendu maritu, dichendu chi non displachi a Christu quistu matrimoniu carnali, ma li plachi. Ma sachanu per certu chi quisti tali a malu fini hannu ad viniri, però chi hannu fattu et fannu contra la fidi prima et contra lu vutu di la continentia, lu quali ipsi hannu promisu. Preguti ancora chi tu non vogli pariri, nè mostrariti troppu savia et intelligenti et maxime di libri poetichi et philosophichi; et preguti chi non ti studiyi di parlari compostu per sinni et per mutti. Et preguti chi tu non sequiti quisti matroni chi parlanu magnusamenti, stringendu li labri et diminzandu li palori; cridimi chi quisti tali etiamdeu li plachi lu adulteriu. Et chi conveniencia ha la luchi cum li tenebri, et chi ha fari Christu cum lu diabolu? et cussì dicu, chi conveniencia ha lu psalmista cum Oratiu, et lu Evangeliu cum Virgiliu poeta, et lu apostolu cum Tulliu rettoricu? Certu nixuna conveniencia chi è. Or non si porria scandalizari lu to proximu, si ipsu ti vidissi maniari chivi sacrificati all'idoli? Perchì, avegna chi, secundu dichi lu apostolu, omni cosa sia munda a li mundi, et nixunu chivu chi si prindi cum sacramentu di Deu è di schifari, nui non divimu per zo dari mala vista di nui et non potemu, comu dichi lu apostolu, insemblamenti viviri lu calichi di Christu et quillu di lu diabolu; et cussì non divemu nè potemu insemblamenti studiari in divina et mundana sientia. Eu dirrò quillu chi advinni a mini per studiari li libri di li poeti. Ià su multi anni, havendu ià eu renunciatu la casa mia et a tutti li mei parenti, et, chi plui difficili cosa, chi havendu ià $59$renunzatu la consuetudini di li chivi dilicati per desideriu di lu regnu di lu chelu, miseru eu, chi diyunandu legia li libri di Tulliu; et da poi multi vigili et multi lacrimi, li quali spargia per memoria di li mei peccati, piglava lu libru di Platuni et studiavalu. Et alcuna volta retornandu in mi di mal fari, lassava quisti libri di poeti et prindia quilli di li propheti. Displachiami lu loru stilu, lu quali mi paria grossu et ruzu, et però comu checu non vidia lu lumi di la veritati, undi eu non reputava la culpa a la mia chechitati, ma incolpandone a lu rozu stilu, zoè chi non mi canuxia checu, ma la scriptura di propheti scura et ruza. Et ingannandumi eu midesmi et essendu ià quasi meza la Quatraiesima, comu plachiu a Deu, mi supravinni una terribili febri et atterraumi et consumaumi in tantu chi non mi era quasi romasa si non la pelli et l'ossa. Et vinendu a lu extremu, et ià quasi apparichandusi li cosi per sutterrarimi, non essendumi rumasu autru chi unu pocu di caluri nellu pectu, subitamenti fu rattu lu spiritu et minatu dinnanzi ad una gran sedia di unu terribili iudichi, undi era tanta claritati di lumi, et quilli chi eranu dintornu gittavanu grandi sblenduri. Et eu per virgogna et stordutu cadivi in terra, non havendu audacia di livari in su la fachi. Allura lu iudichi mi dimandau di la mia condicioni, et eu li respusi chi era christianu. Allura ipsu turbatu, cum terribili vuchi mi dissi: «Tu menti, anzi si dixipulu di Chichiruni et non si christianu, perzò chi undi è lu cori to è quillu chi tu plui ami, et quillu è lu to studiu». A li quali palori non sapendu chi respundiri, ipsu mi fichi $60$duramenti battiri et flagellari. Ma multu mayuri pena mi era lu stimulu di la mia consiencia, videndumi cossì confusu et riprisu di non essiri veru christianu; et recordandumi di quillu versiculu di lu psalmista chi dichi: «Nellu infernu non è locu di confessarti et di salvarti», undi, timendu eu allura di non essiri iudicatu nellu infernu, incominzai cum grandi plantu a diri gridandu: «Agi misericordia di mi, o benignu Deu, agi misericordia di mi!». Et cussì gridava plangendu, et ipsu fachendumi tuttavia flagellari. All'ultimu, quilli chi eranu dintornu a lu iudichi, commossi a pietati di mi, si gittaru dananzi di lu iudichi ingenuchuni, pregandulu chi ipsu perdunassi a la mia parvuliza et dassi locu di penitencia a lu meu erruri et a la mia ingnorancia, dichenduli chi, si eu cadissi mai in simili defettu di legiri li libri di poeti et di pagani, chi gravimenti mi punissi. Allura, videndumi eu in tantu periculu et per scanpari omni gran cosa haviria impromisu, accomenzai a iurari et promettiri per lu so nomu et dissi: «Si may eu leyu oi tegnu quisti libri, reputa comu eu ti havissi negatu». Et cussì per quisti palori et promisi ipsu mi fichi lassari. Et maravigliandusi quilli chi eranu dintornu a lu corpu meu et standu attenti chi eu trapassassi, subitamenti retornai in mi midesmi, et aprendu li occhi eranu plini di lacrimi. Sicchì in quistu si mustra chi grandi passioni et doluri chi eu havia sustinutu. Et quistu non fu sognu vanu, comu spissi volti adveni per multi casi et accidenti, però chi comu testimoniu è lu iudichi, dinnanti lu quali eu raptu, #<...>@ ipsu per sua misericordia $61$mi guardi per li duri battituri chi eu sentivi, comu ià eu haiu dittu; poi, ritornatu in mi midesmi, mi trovai li spalli levidi et plagati. Per la quali cosa, sentendu eu chi a Deu era displachenti et di grandi offensa lu predittu meu studiu, lassai tutti quisti libri, et in santtu studiu cum grandi fervuri mi dedi di studiari et legiri la Sacra Scriptura, chi mai li preditti libri di philosophi et poeti non havia iammai tantu affetuosamenti studiatu. Or quistu haiu dittu a tti, o Eustochia, azò cchi, lassandu omni studiu vanu, tu pozi intendiri a lu studiu di la Sacra Scriptura. %CAPITULO X CAPITULO #X@ &CComu sanctu Iheronimo la induchi et amonixi di non essiri avara in li veri beni chi induchinu a la paciencia.&c Maximamenti lu viciu di la avaricia ti conveni fugiri, o Eustogia, et non sulamenti chi pigli li beni di altrui, però chi etiamdeu li ligi di lu mundu lu vetanu et condannanu, ma chi lu to propriu reputi fora di ti et non lu servi et ami avaramenti. Audi quilla bella palora et sentencia, la quali è scripta in lu Evangeliu, chi dissi Christu a li apostoli: «Si di li beni temporali, chi non sunu vostri proprii beni, vui non siti fidili dispensaturi, quillu chi è vostru, zoè lu beni di intru, cui lu darrà?»; quasi dicat: «Si di li beni di fora, chi non sunu proprii nè veri vostri beni, vui vi li mettiti in lu cori, ià vui siti fatti indigni di richipiri li veri beni spirituali, li quali propriamenti divinu esseri vostri». $62$Li quali beni propriamenti fora di nui sunu li tesori di lu oru et di lu argentu, ma la nostra posessioni propria è lu beni spirituali, di lu quali beni ancora è scriptu in unu altru locu chi dichi: «Redempcioni et beni di lu homu sunu li virtuti chi sunu et divinu essiri intru di nui et non chi pozanu accidentalimenti exiri di fora». Or non sai tu chi Christu dissi «Nixunu po serviri a dui signuri, zoè contrarii, però chi bisognu è chi agia l'unu in odiu et all'autru in amuri, et l'unu serva et di l'autru si faza beffa»? E subiungi Christu et dichi: «Vui non potiti serviri a Deu et a li ricchizi!». Quisti pinseri et sollicitudini di li cosi terreni sunu spini di la fidi et radichi di avaricia et cura et sollicitudini di pagani. Ma forsi chi tu poi diri: «Eu su iuvini dilicata et su usa di viviri cum li mei ricchizi et, si invecchiu oy cayu in qualchi infirmitati, cui mi suverrà et darrà quillu chi mi bisogna?». Audi contra quista tua infidilitati quillu chi dissi Christu a li apostoli: «Non pensati nè siati solliciti di quillu chi diviti maniari et vistiri; or non è la anima di mayuri prezu et dignitati chi non è lu chivu et lu corpu? or non è ipsa anima plui chi lu vestimentu?»; quasi dicat: «Quillu chi vi à datu li cosi mayuri ben vi darrà li cosi minuri». Et ancora dichi: «Risguardati et considerati li auchelli di lu chelu chi non siminanu nè ricoglinu, et lu vostru patri celestiali li paxi». Si tu timi chi ti vegna minu lu vestimentu, considera comu ipsu dichi di li gigli, comu senza loru studiu Deu li vesti et adorna, in tantu chi Salamuni cum tutta la gloria sua non era cussì beni adornatu et vestutu. Si tu timi fami, audi $63$quillu chi dichi lu apostolu: «Vui chi aviti fami et neccessitati, beati siti». Si tu hay affliccioni et doluri, audi chi dichi lu ferventi apostolu sanctu Paulu: «Eu mi complaiu et su contentu et allegru di li mei infirmitati et doluti et fatighi», et ancora: «Mi à datu lu stimulu di la carni mia Satanas chi mi affligi, azò cchi di li grandi duni di Deu non insuperbixa». Relegrati, sorella mia, et sei contenta in tutti li modi di Deu, però chi tu sai chi lu psalmista dichi: «Tutti li animi iusti chi confessanu a tti, Deu, si relegranu di li toi iudicii». Fa chi tu sempri ripensi in quilla palora di lu beatu Iob, chi dichi: «Nudu exivi di la ventri di mia matri et nudu tornirò». Et ancora ripensa a cquilla palora di lu apostolu chi dichi: «Nenti portamu in quistu mundu; non è dubiu chi nenti indi pozamu portari». Ma quisti cosi chi eu ti dicu, multi persuni chi su in habitu di religiusi non chi pensanu; et però multi su chi studianu a ben vestiri et calzari et stipari li loru armari et scrigni et caxi di varii vestimenti et mutarisi spissu li tonichi et altri vestimenti, ma puru non ponu schifari chi non li rudanu li tignoli, zoè li vermi. Ma cui fussi vera religiusa oi veru religiusu, terria sulamenti per ipsu la estrema necessitati di vestiri, et tutti li altri vestimenti darria a cui no&·ndi ha. Multi altri persuni fannu miniari li loru libri ad oru et altri varii coluri, et guarniri di oru et di argentu et altri varii guarnimenti, et lu poviru si mori di fami appressu di loru. Et si puru fannu alcuna elemosina a lu poviru, ipsi indi fannu grandi vista di lu cantu di fora. $64$Eu vidi cum li occhi mei proprii una donna, lu nomu di la quali ora mi taciu, la quali era multu nobili matrona di Ruma, et andandu quista per la eclesia cum multi eunuchi et dunzelli li andavanu innanzi, per plui mostrarisi religiusa et misericordiusa, cum sua propria manu dava a multi poviri unu dinaru per unu. Infra li quali poviri, vinendu una povira viccharella, richiputu ià l'unu dinaru, per havirindi un altru, comu multi fannu per inportunitati, et canuxendu quista matrona chi quilla veccharella indi havia avutu unu, per scaniu di l'autru dinaru, li dedi sì grandi pugnu chi li fichi ixiri lu sangu per la bucca. Adunca sì fatta elemosina non fu bona. Lu apostolu sanctu Paulu dichi chi la radichi di omni mali è la cupiditati, et però ipsu la chama servitudini di ydoli. Cherca adunca, comu Christu ti amustra, lu regnu di Deu et la sua iusticia, et di tutti quisti autri cosi Deu ti providirà largamenti. La Sancta Scriptura dichi chi Deu non lassirà periri di fami la anima di lu iustu, et lu psalmista dichi: «Eu fui iuvini et hora su vecchu et mai non vidi iustu abandonatu, nè li figloli soi abandonati et abisognari di pani». Or non sai tu chi Elya propheta per ministeriu di corvi fu paxutu et nutricatu ne la solitudini? Et la vidua di Nazareth, la quali non havendu plui di chi viviri, et credendu muriri la nocti sequenti ipsa et lu so figlu, dandu fidilimenti a maniari ad Helia $65$propheta di quillu pocu chi ipsa havia, per miraculu si trovau multiplicata la farina et lu oglu, et happi di chi viviri fina in tantu chi la caristia cessau. Dimandau limosina unu zoppu a santu Petru apostolu, et ipsu sì li dissi: «Argentu et oru non haiu, ma in lu nomu di Iesu Christu sta su et va». Ma multi ogi lu iornu per lu contrariu, avegna chi cum la lingua tachinu, nenti di minu cum lu penseri dichinu: «Fidi et misericordia non haiu, ma argentu et oru; quistu non ti dayu, ma cherchu di piglariti quantu tu indi teni». Dichi lu apostolu sanctu Paulu: «Avendu lu maniari et lu viviri et lu vestimentu, siamu contenti!». Audi quillu chi Iacob patriarcha dichi et adimandau a Deu nella sua orationi et vutu: «Si lu meu Signuri, Deu di Iacob, serrà rettu in quista via et guardiranni et darranni pani per maniari et vestimentu per vestiri, havirollu per meu Deu et Signuri». Vidi chi Iacob dimandau a Deu sulamenti la stritta neccessitati, ma Deu, comu Signuri largu et curtisi, lu multiplicau in tantu chi da poi vinti anni tornau riccu, et multiplicaulu di haviri et di famigla a la casa di lu so patri Isach, in la terra di Chanaam. Li exempli di la Sacra Scriptura su quasi infiniti, li quali condannanu la avaricia et mustranu comu ipsa è di fugiri. Ma però chi ora ti haiu dictu, et alcuna opera intendu di trattari plui plenamenti, si Deu mi lu conchedirà, lassu ora di parlari plui di quista materia, zoè di la avaricia; ma nenti di minu per conclusioni ti voglu diri quillu chi adivinni nella contrata di Nitria. Adivinni chi unu fratri, non tantu per avaricia quantu per una stulta providencia et cautela, tenia trenta dinari di argentu, non recordandusi nè pensanduchi chi Iuda tradituri havia tradutu a Christu per altri tanti; li quali dinari lu dittu frati havia guadagnatu di lavurari. Di undi divinni chi lu dittu $66$frati moriu et lassau li ditti dinari senza farindi alcuna mensioni. Et essendu trovati quisti dinari in la chella, incontinenti infra quilli sancti patri chi habitavanu per quillu desertu et in diversi chelli, li quali eranu ben chincumilia, indi fu fattu consiglu di zo cchi si&·ndi divissi fari supra lu dittu frati mortu di li preditti dinari. Et dichendu alcuni chi si offerissiru a li eclesii et alcuni altri chi si tornassiru et rendissiru a li soi parenti, Macariu et Pannuciu et Ysideru et altri princhipali patri, parlandu in loru et per loru lu Spiritu Sanctu, determinaru chi li preditti dinari si gittassiru in la fossa cum lu predittu frati mortu; et cussì fu deliberatu di fari. Undi, gittanduli adossu li preditti dinari, tutti li frati gridaru supra lu corpu mortu dichendu quilla palora chi dissi sanctu Petru apostolu a Simuni Magu, secundu chi è scriptu in li Acti di li Apostoli: «La pecunia tua sia cum ti im perditioni!». Et quistu non pensari tu chi fussi fattu crudilimenti, anzi fu fattu cum grandi providencia et sapiencia, comu si demustra per quillu chi&·ndi sequitau poi: però chi quistu intrau in sì gran pagura a tutti li monachi di lu Egiptu, chi si puru havissi lassatu unu soldu, era reputatu unu grandi maleficiu. Vidi, adunca, quantu displachi a Deu quista avara imprudencia. %CAPITULO XI $67$CAPITULO #XI@ &CComu li descrivi tri generationi di monachi et li loru usanze et condittioni, et induchila a multo orary.&c Et perzò chi di li monachi non hagiamu fattu mensioni et eu sachu chi tu ti delecti di audiri santti cosi, ti voglu in pocu izà di loru fatti parlari. Tri sunu in Egiptu li generacioni oi veru specii di monachi: la prima generacioni è chamata Cenobiti, li quali in nostra lingua propriamenti sunu ditti monachi chi vivinu in comuni; la secunda generationi è chamata Anacorithi, li quali habitanu suli per li deserti, et perchì di la habitacioni di li nomini sunu delongati però hannu cussì nomu; la terza generationi è chamata da lloru Reunoth, ma chi nui comunimenti li chamamu Sarabayti, et sunu terribili displachivili agenti, et di quisti tali è plina la mayuri parti di quista provincia et contrata. Quisti sunu dui oi tri per locu oi pocu plui insembla, li quali vivinu in libertati et a lloru sennu et dorminu et manianu et vannu et stannu comu volinu, et a nnixunu volinu essiri subietti; et quillu chi guadagnanu partinu infra loru, ma quantu a lu chivu vivinu in comuni. Et quasi la mayur parti stannu puru in chitati et castelli infra li agenti, et benchì li loru arti siano santi, nenti di minu la vita è ria et di zo cchi lavuranu vindinu mayur prezu chi li altri. Infra quisti tali sunu spissi volti discordi et contencioni, perzò cchi omni unu voli viviri a sso modu et non voli essiri subiettu l'unu all'altru. Quisti tali hannu li manichi et li calczi larghi et immoderati et lu vestimentu grossu et ruzu et gettanu multu grandi $68$suspiri et spissi, et si visitanu multu volinteri li casi et li lochi di li virgini et altri vidui et devoti fimmini; detraynu multu a religiusi et a chirichi, et quandu veni alcunu iornu di festa ipsi si implinu fina a lu vomitu. Ma lassamu quisti pestilencii et vegnamu a cquilli li quali eu dissi chi vivinu in comuni, et propriamenti sunu ditti monachi et Cenobiti. La prima ordinationi di quisti tali è di hobediri a li mayuri et fari perfettamenti zo cchi è a lloru comandatu. Sunu divisi et partuti per dichina et per chintinara, sicchì a li novi di è prepostu unu #<...>@ a li dechi di quisti tali decani et a li soi dechi; sicchì per quistu modu dechi minuri preposti hannu unu supra sì, lu quali è dittu centesimu. Stannu dispartuti in diversi chelli et chasquidunu per sì; et ordinamentu è infra loru di stari suli et in silenciu in chella infina all'ura di nona; et nixunu è arditu di andari all'autru, ecceptu quilli tali decani,
  • pozanu visitari a chasquidunu di quilli chi li sunu permisi, et confortari quali fussi tentatu, et ammonirilu et consularilu. Et in sull'ura di nona si ricoglinu insembla et dichinu et cantanu psalmi et leginu di li Sacri Scripturi per loru usanza; et compliti chi hannu certi loru orationi, si assettanu tutti ordinatamenti et lu princhipali di loru si leva et incomenza a parlari et disputari di li Sacri Scripturi. Et parlandu ipsi stanu ad audiri cum tanta reverencia et cum tantu silenciu, chi nixunu è puru arditu di sputari oi di tussiri oi di $69$guardarisi l'unu all'altru. Et comu plachi a lloru lu parlari di quillu loru princhipali et mayuri, tutti planginu et suspiranu cum mirabili devocioni. Ma per discreptioni et reverentia l'unu di l'autru, ipsi si guardanu di strepitu et rimuri in li loru planti et sugluzi et suspiri, comu multi persuni indiscreti fannu alcuna volta. Et quandu adveni chi quistu loru princhipali et mayuri parla di lu regnu di Christu et di la gloria et di la beatitudini, la quali ha apparichata a li soi eletti, eu li vitti tutti quanti ixiri quasi di sì midesmi et languiri di amuri divinu et levari li occhi a lu chelu et quasi chi ipsi dicanu infra sì medesmi quilla palora chi dichi lu psalmista, zoè: «Cui mi darrà pinni et ali comu di columba, azò cchi eu poza volari et reposarimi in quilla eterna requiem?». Et da poi a certu spatiu chasquiduna decina cum lu so decanu si partinu et vannu a maniari ordinatamenti insembla; nel loru maniari sunnu ordinati li ministri et servituri successivamenti per chasquiduna septimana; nè nixunu strepitu nè parlamentu si fa mentri manianu. La loru vidanda è pani cum ligumi et herbi cunduti cum lu sali et non cum altru cundimentu. Vinu non vivinu, si non li multi vecchi et li parvuli per la loru debiliza et infirmitati; et maniatu chi hannu, si levanu insembla devotamenti et rendinu gracii a Deu. Chasquiduna decina si&·ndi va cum lu so decanu a lu so locu, et illà si&·ndi stanu fina a vesperi in santti raxunamenti di Deu. Et quillu loru decanu, per provocarli mayurmenti a lu beni, raxuna all'unu di quilli chi ipsu vidi megluri appartatu di li altri et dichili cussì: «Or non vidisti tu a lu tali quantu $70$resblendi in ipsu la virtuti di la humilitati et di lu silenciu?». Et si vidinu alcunu infirmu et debili in virtuti, ipsi lu confortanu, et quillu chi vidinu ferventi et prontu ipsi lu provocanu a meglu cosa chi sia di sanu consiglu et di bonu exemplu. Et perzò cchi la nocti, da poi li publichi orationi chi fannu insembla lu iornu, chasquidunu per sì in la sua chella vigla, chasquidunu di quisti decani va chercandu a li chelli li soi subditi et planamenti metti li aurichi a li findazi et attentamenti asculta quillu chi fannu quilli chi sunnu intra li chelli. Et quandu ipsu senti lu frati negligenti, non lu reprindi nè mortifica per non li fari virgogna; ma, dissimulandu et mostrandu di non vidiri quillu chi vidi, ipsu là retorna spissu, finchì quillu frati si poza avidiri chi lu so decanu si avidi di la sua negligencia. Et per quistu modu, plui per duchiza e per cortisia chi per forza et per pagura, lu provoca ad orari et induchilu a meglurari. A chasquidunu è determinatu chi et quantu digia lavorari lu iornu, et chasquidunu rendi la opera et lu lavuri a lu so decanu, et quillu decanu la resigna a lu sindacu et a lu dispensaturi mayuri. Et lu sindacu cum grandi reverencia indi rendi poi raxuni a lu patri et prepostu di tutti. Etiamdeu di li vidandi et di li chivi si fa assayu non per vanitati et pompa, ma per vidiri si sunnu cotti et conduti a rraxuni. Et azò cchi nixunu hagia accaxuni di lamentarisi et di diri: «Eu non haiu tunica et saccu, oi tali et tali cosa chi mi bisogna», quistu tali sindacu providi a tutti discretamenti di quillu chi hannu bisognu; sicchì nixunu si po lamentari, nè ha bisognu di dimandarindi ad altru. Et quandu alcunu infirma, incontinenti è misu in la infirmaria, et cum tantu studiu et diligencia è servutu di tutti, iuvini et vecchi, et è si ben providutu di omni $71$cosa neccessaria, chi nixunu desidera, nè accaxuni di voliri serviciu da nostri oi patri oi matri, oi ha accaxuni di dimandari altri delicii di la chitati. Li iorni di li dominichi et di li altri festi princhipali, ipsi vacanu sulamenti a la orationi et a la lecioni, a li quali cosi etiamdeu li altri iorni di lavurari, et complutu chi hannu lu loru lavuri, chaschidunu attendi omni iornu et sforzasi di inprindiri alcuna cosa di li Sacri Scripturi. Lu diyunu di tuttu lu annu è equali, salvu chi a la Quatraiesima mayuri è conchedutu di plui diyunari et di viviri plui aspramenti. Di la Pasqua di Resurressioni infina a la Pentecosta, in quistu tempu si dispensa chi manianu plui per tempu, sicchì im parti condixindinu a la usanza eclesiastica; et nenti di minu non si gravanu di dupplicatu chivu, perchì ipsi manianu per tempu, ma non manianu per sì si non una volta a lu iornu. Vegnamu hora a li secundi, li quali di supra chamammu Anacoriti, li quali, poi chi per longu tempu su stati nelli cenobii, zoè in congrecacioni cum li altri, et havinu vintu et adomatu omni loru passioni di tentacioni di carni, et sunu experti di li bactagli corporali et spirituali, di licencia et consentimentu di li loru abbati, vannu a stari suli nelli deserti per provarisi cum li demonii a plui duri bactagli, et non portanu cum loru nenti, si non pani et sali. Princhipi et auturi di quista vita fu Paulu, primu heremita, et sanctu Antoniu. Et si nui voglamu risguardari et sagliri plui innanti, putemu diri chi Ioanni Babtista. Di quistu tali homu anacoritu pari chi scriva Iheremia $72$propheta et dichi: «Utili et bonu è a lu homu di portari et di prendiri lu iuvu di Deu infina di la sua adoloscencia». Quistu tali, solitariu, tachirà; per contemplacioni levirassi supra sì et serrà perfectu, però chi porgirà la gratia a ccui la vorrà. Di quisti tali et di la loru conversacioni et fatiga non mi stendu per ora a scriviriti, ma si tu vurrai, eu ti&·ndi scrivirò plui plenamenti un'altra volta». Retornamu, adunca, a lu nostru prepositu, però chi tu sai chi incomenzandu a parlari di la avaricia eu fichi mensioni di li monachi, li exempli di li quali eu ti dicu chi si tu ti preponi di sequitari, non sulamenti l'oru et lu argentu et li altri ricchizi, ma etiamdeu la terra et lu chelu cum li loru beni disprecieray; et sula contenta serrai corpurata et unita a lu to spusu Iesu Christu, et per allegriza cantirai et dirrai cum lu propheta: «Per la mia parti non haiu si non a sulu Deu». Ancora in la orationi ti recordu singularimenti chi supra omni cosa in zo sia lu to studiu et lu to amuri. Et avegnadeu chi lu apostolu chi ammonixa di sempri orari, et a li homini per lu loru bonu desideriu etiamdeu in lu sognu sia orationi, non di minu si conveni chi in simgularitati haiamu divisi et distinti certi princhipali uri di li iorni ordinati ad orationi; sicchì fussimu tenuti et impediti per multi occupationi, l'ura et lu tempu midesmu chi invita et $73$tira ad orari: l'ura prima, terza, sexta et nona, vespiri et complita. Ben sa chasquidunu fidili christianu chi non si conveni chi lu homu prinda lu chivu chi primeramenti non ora. Et cussì simiglantimenti, quandu lu homu si leva di la mensa, li conveni orari et rendiri gracii a Deu. Lu homu si divi levari la nocti dui oi tri volti ad orari et pensari et lagrimari di li Santi Scripturi. Quandu exemu di casa, oramu primu et recomandamuchi a Deu; et similimenti quandu siamo tornati in la casa, innanti chi ni assettamu a fari alcuna cosa, digiamu orari. Et non si conveni andari a dormiri oi a rriposari in lettu, si primu non oramu et implemu la menti et l'anima di chivu di santi orationi. Et generalimenti in omni nostru attu et opera chi divimu fari lu signu di la sancta cruchi et recomandarichi a Deu. %CAPITULO XII CAPITULO #XII@ &CComu misser sanctu Iheronimo l'amunixi di non diri mali di altrui, induchendula a sequitari lu beni et lassandu lu reu.&c Preguti ancora chi a nexuna persuna fazi scandalu, et chi non fazi detrattioni a nixuna persuni, nè d'altrui fatti et defetti t'impachi, nè parli senza stritta neccessitati di caritati. Audi comu di zo ti ammonixi sanctu Paulu apostolu $74$dichendu: «Tu chi si, la quali presummi di iudicari lu altrui servu?». A lu so Signuri sta ; si sta poi chi è beni potenti di confirmarilu et di mendarilu. Et avegnadeu chi ieiunassi dui iorni oi plui a li volti, non voglu però chi tu ti reputi megluri di cui non diyuna tantu: tu diyuni et si impacienti et curruchiti, et unu altru non diyuna tantu et è plui mansuetu et tranquillu. Tu, diyunandu, mustri la indisposiccioni et iracundia di la menti et la fami di la ventri et impaciencia per murmurari et per contenniri, et unu altru, chi non fa tanta abstinencia, mangia temperatamenti et ringracia a Deu cum duchiza et cum pachi. Contra quisti inpacienti et abstinenti et superbi diyunaturi, parla Deu per Ysaya propheta et dichi: «Eu non haiu elettu et non mi plachi tali diyunu comu vui fachiti. Vui diyunati et non vi astiniti di contendiri et gridari et di mettiri in secutioni li vostri voluntati». Et veramenti pocu è acceptu a Deu lu diyunu di quillu chi non sulamenti teni la iracundia in cori infina chi è culcatu lu suli, comu lu apostolu chi amaystra, ma etiamdeu per plui d'unu misi lassa passari chi ipsu non si pachifica cum lu inimicu so. Per certu pocu plachi a Deu lu diyunu di quisti tali. Considera, preguti, puru a tti midesmi et non ti gloriari, nè iustificari per comperationi et per respectu di cui cadi oi veru di cui è piyuri, ma risguarda puru li toi operi et quantu ti manca a perfettioni. $75$, eu ti pregu ancora, a lu exemplu di quilli li quali, havendu cura et sollicitudini di la propria carni plui chi di la saluti di l'anima, sollicitamenti procuranu li loru posessioni et renditi; però chi ben say chi li undichi apostuli non lassaru per zo di sequitari Christu, però chi Iuda lu tradissi, et non risguardaru a lu so exemplu. Et però Figellu et Alexandru et multi altri apostitassiru et rumpissiru, li altri sancti patri non lassaru per zo la fidi et la via di Deu. Et non diri: «Quilla et quill'altra, la quali gaudi li soi beni temporali et terreni et è honorata da multi persuni, et multi religiusi la visitanu volinteri, or non è illa però virgini?». Eu ti respundu arditamenti et dicu chi multu si po dubitari di quista tali, si ipsa è virgini oi no. Li homini vidinu zo cchi vidi Deu; dichi la Sacra Scriptura chi li homini vidinu quillu chi li pari di fora, ma Deu vidi lu secretu di lu cori. Ma si puru quista virgini è casta quantu a lu corpu, eu non sachu si è quantu a lu cori. Or non sai tu chi lu apostolu sanctu Paulu, scrivendu di la virgini, diffinixi et dichi chi divi essiri sancta et netta di lu corpu et di lu spiritu? Ma ponamu chi ipsa sia bona, et havissi la gloria sua iunta cum la siencia di sanctu Paulu, chi usandu li delicii mondani sia $76$bona, cum so cia cosa chi ipsu dica tuttu lu contrariu, dichendu chi la vidua chi sta in delicii, ponamu chi ipsa para viva, nenti di minu ipsa è morta; sequitamu nui, adunca, li exempli di li megluri per la plui secura via. Preponiti innanzi lu exemplu di la beata Virgini Maria, la quali, per la sua puritati et summa humilitati et perfeccioni, meritau di essiri matri di lu so figlu Iesu Christu; a la quali intrandu lu angilu Grabieli in forma humana, et salutandula dichendu «Ave, gracia plena, Dominus tecum», si spaventau et timiu in tantu chi ipsa non sapia chi si respundiri, però chi era cussì salvatica chi mai di homu havia statu salutata. Ma poi chi lu angilu l'appi confortata et ipsa l'appi canuxutu per veru angilu, li parlau poi securamenti; et si tu mi vulissi diri: «Illa era matri di Deu», eu ti respundu et dicu chi ancora poy essiri matri di Deu, et si non quantu a lu corpu, a lu minu quantu a la menti, chi è multu meglu, conchipendulu per amuri et parturendulu per boni operationi. Et allura porray diri cum lu propheta chi dichi: «Da lu to timuri, Deu, havemu concheputu et parturutu spiritu». Et allura quistu figlolu chi tu haviray cussì conchiputu et parturutu ti respundirà di intru, fachenduti honuri et dirratti: «Eccu la matri mia!» et cetera; et crixendu in ti lu amuri, crixirà quistu figlolu, lu quali è Deu, et di matri diverrai sua spusa. Grandi fatiga è di sforzarsi di essiri comu li sancti apostoli et comu li sancti martiri, et sequitari li vestigii di Christu. Ma mayuri è lu premiu et lu meritu, però chi fidilimenti ti adopera a sequitari li loru vestigii et partichipi di tutti li loru meriti et di tutti li meriti di tutti li catholichi fidili; però chi chasquidunu fidili adopera in unitati et caritati di tutti comu fichi Christu, lu quali offersi lu so Sanctissimu Spiritu a lu so patri generalimenti $77$per tutti li agenti. Ma per certu sachi chi fora di la sancta eclesia non è saluti; undi quilli virgini, li quali sunu appressu li Manichey et appressu li pagani, in comperationi di quilli tali virgini catholichi sunu di reputari meretrichi et non virgini. Però si, comu dissi quillu impissimu manicheu, lu diabolu è fatturi et creaturi di li loru corpi et di quilli altri corpi visibili, comu ponnu ipsi honorari in puritati quistu creaturi et salvaturi cussì fattu, cum so ccia cosa chi ipsu non ama si non corruptioni? Ma però chi sannu et vidinu chi lu nomu et lu titulu di la virginitati è in honuri, supta la pelli di la pecura nascundinu lu lupu, zoè chi supta specie et vista di innocencia fannu multi cattivitati. Et Antichristu si amustra Christu, et supta habitu et nomu di Spiritu ricoprinu et amantellanu la inpudicicia di loru vita. Gaudi et allegrati, sorella mia et figlola mia et virgini di Deu, perzò chi quillu di chi multi altri si finginu di essiri virgini, tu in veritati hai incomenzatu di essiri. Tutti li altri cosi chi avemu dittu, eu sachu chi pariranu duri a ccui non ama beni Christu; ma chi omni pompa et beni di quistu mundu reputassi comu vani, per possediri sulamenti Iesu Christu cruchifissu, et chi fussi mortu et resursitatu cum Christu in nova via di gracia et havissi crucifissa la carni sua contra li vicii et concupissencii, quistu tali gridiria liberamenti cum lu apostolu Paulu dichendu: «Cui chi porrà partiri di la caritati di Christu? Tribulacioni oi angustia, persecutioni oi fami, nuditati oi periculu oi cultellu?»; quasi dica: «Nixuna cosa chi porrà partiri di la caritati di Christu». Undi ipsu sequita et subiungi dichendu: «Certu sugnu chi nè per pena, nè per pagura di morti, nè per dilettu et amuri di vita; nè etiamdeu per li $78$beni chi divinu veniri, nè per li presenti diviri guadagnari, nè per forza di aversariu; nè si chi ponissinu tutti li angili et tutti li demonii, non si eu divissi etiamdeu scampari di non essiri dapnatu, nè si eu non divissi haviri plui gloria, nè qualunqua altra creatura mi potiria partiri nè seperari di la caritati et amuri di Deu, sì sugnu in ipsa furmatu». %CAPITULO XIII CAPITULO #XIII@ &CComu li descrivi lu beneficiu di la incarnacioni di lu figlolu di Deu, induchendula a pensari di la futura gloria.&c Et per accendiri et nutricari in ti lu preditu fervuri et amuri di lu apostolu Paulu, pensa chi lu figlolu di Deu per la nostra saluti deventau figlu di homu, zoè figlolu di la Virgini Maria, et nellu so ventri stetti rinchusu novi misi, sustinendu quilli fatighi chi sannu susteniri autri parvuli. Ipsu naxiu vilimenti comu li altri, et poi chi fu natu ipsu fu involutu in vili panni et prisu et sustinni tutti li miserii puerili et fu lavatu et infaxatu et allattatu et lusingatu comu un altru parvulu. Et quillu lu quali infra lu so pugnu conchudia et continiva tuttu lu mundu, naxiu et vinni in tanta puvirtati chi, non havendu locu in diversoriu, fu conlocatu et postu nellu presepiu infra lu boy et lu asinu. Trentatri anni chi campau, vilimenti volsi essiri trattatu et vili reputatu et fu contentu cum la povirtati di $79$Maria et di Iosep, non mostrandu la sua magnificencia comu figlolu di Deu. All'ultimu ipsu, essendu flagellatu et duramenti afflictu et schernitu, ipsu tachiu et, essendu crucifixu acerbamenti, pregau per li soi crucifixuri. Dichemu adunca cum lu psalmista: «Or chi purrò eu rendiri et retribuyri a lu meu Signuri Deu per tanti ismisurati beneficii, li quali ipsu mi ha fattu?»; et poi subiungi cum lu psalmista dichendu: «Eu prindirò et sentirò in mi per compassioni et sequitirò la passioni di lu meu Salvaturi, et omni cosa farrò nel suo nomu invocandulu in meu ayutu». Et ancora dichi lu psalmista: «La morti di li santti è priciusa in lu cospettu di lu Signuri, e quista è sula digna di retribucioni, quandu nui spargimu lu nostru sangu et damu la nostra vita per ipsu, comu ipsu fichi per nui. Et canuxenduchi recomperati di lu preciusu sangui di Iesu Christu, nostru Redempturi, volinteri moririamu per lu so amuri. Si ben pensi, or quali sanctu fu may coronatu senza dura battagla? Abel, homu iustu, fu mortu di Caym so fratellu; Abraham et li altri patriarchi et propheti per multi tribulationi chi passaru, et per non distendiri troppu li palori, eu lassu stari di nominaritili, et lassu stari la passioni la quali ipsi sustineru et comu foru morti in diversi modi. Ma tu midesmi cherca et considera li Sacri Scripturi et trovirai chi tutti li iusti homini per multi varii tribulationi chi passaru. Sulamenti si legi di Salamuni chi campau in delicii, et però forsi cussì laidamenti cadiu et displachiu a Deu. Ma, comu dichi la Sacra Scriptura, Deu castiya a cquillu lu quali ipsu ama, et $80$batti et corregi comu figlolu chi ipsu richipi. Or non è multu meglu di combattiri et sudari et affatigarsi a portari et resistiri a li tentacioni in quistu brevi tempu, et comu vinchituri gaudiri in eternu, chi, per la impaciencia di lu combattiri et per li delicii di li cosi brevissimi, ipsu stari poi perpetualimenti in servituti di lu diabolu et in peni senza misura? Quasi dica: «Meglu è a sustiniri in quista presenti vita ogni temptationi, tribulationi et fatiga, chi stari poi eternalimenti nellu focu di lu infernu». Nixuna cosa è dura e forti a cquilli li quali amanu a Christu, et a cquilli chi hannu grandi desideriu et chi aspettanu grandi premiu nixuna cosa li pari fatiga oi inpossibili. Vidi quanta fatiga et servitudini sustinni Iacob patriarcha per haviri Racchel per spusa. Dichi la Sacra Scriptura chi Iacob per haviri Racchel per spusa serviu setti anni et nenti li pariu per lu grandi amuri chi ipsu li portava. Undi poi dissi di sì midesmi: «Eu sustinia lu iornu grandi caudi et la nocti grandi fridi». Amamu nui a Iesu Christu et sempri desideramu di viniri a li soi dulchi abrazamenti, et omni fatiga et temptacioni chi parrà ligera et brevi, ma quantu a la nostra sensualitati parrà longa et gravi. Et cussì, feruti di lu cultellu di lu so amuri, plangendu per desideriu, dirremu cum lu psalmista: «Guay a nnui quandu chi si prolonga la stanza di quista misera vita et quandu chi prolonga quistu indugiu di tornari a la nostra vera patria!». Et cum lu apostolu chi confortirimu dichendu: «Li passioni et li tribulationi di quista vita non sunu condigni et quasi sunu nenti per respettu di la futura gloria chi nui ni guadagnamu». $81$La tribulationi et la temptationi adopera paciencia, zoè chi senza la tribulacioni et la temptacioni nui non pozamu haviri la paciencia, la quali chi è cussì necessaria. Et la paciencia chi prova, et la bona prova chi genera spiranza #<...>@ di la bona conscientia chi la caritati di Deu è diffusa nelli cori nostri per lu Spiritu Sanctu, lu quali chi è datu. Et quandu ti pari gravi et rencrixiti alcuna cosa chi tu sustegni, legi la secunda epistula di sanctu Paulu, lu quali manda a cquilli di Corintu, undi ipsu narra li multi tribulationi li quali ipsu sustinni, dichendu: «Eu su ministru di Iesu Christu, et quistu non mustru sulamenti per palori, ma etiamdeu per prova di operi, però chi eu haiu substinutu per so amuri multi fatighi: eu su statu multi volti im periculu di morti; eu chincu volti haiu sustinutu da li Iudei #XXXIX@ battituri et flagelli, tri volti cum li virghi eu fui battutu da li pagani, una volta fui lapidatu, tri volti ruppi in mari, et nocti et iornu stari a lu profundu di lu mari, scampandumi Deu miraculusamenti. Eu mi affatigay multi viagi et haiu substinuti et passati multi periculi di flumi et di latruni, multi periculi in solitudini et infra genti, et quillu chi è peyu et pluy gravi, mi è parutu chi su statu in multi altri fatighi di fami, di vigilii et affliccioni et miserii, et in siti et in fridu et nuditati et povirtati multa». Vidi, adunca, di chi et per chi lu apostolu si lu ha a gloria di essiri ministru di Iesu Christu: certamenti non si gloria in altru chi in mali patiri. Et quali di nui pur una partichella di $82$quisti virtuti si po avantari di haviri? Per li quali ipsu poi arditamenti dichia: «Eu inprisi bona battagla et haiu ben combattutu, et complitu haiu lu meu cursu et haiu consumatu la fidi; undi mi è riposta la coruna di la iusticia, la quali mi darrà lu iustu iudichi Deu in quillu iornu di lu iudiciu». Ma nui semu cossì dilicati, chi si pur la nostra vidanda è unu pocu scotta et non è beni apparichata, nui chi&·ndi turbamu et murmuramu, et si nui pur di acqua bivemu, ni pari di haviri fattu un grandi serviciu a Deu. Et semu sì impacienti chi puru si unu pichulillu picheri si rumpi oi altra qualunca cosa si chi traversa, subitamenti gridamu et turbati et adirati gittamu omni cosa per terra. Or non sai tu chi Christu dissi chi lu regnu di lu chelu si pigla per forza et
  • violenti lu rapinu, zoè quillu chi si amustra vinchituri a ssì midesmi vinchi omni rea tentacioni di lu inimicu? Si adunca tu non farrai forza, tu non acquistiray lu riami di lu chelu, et si importunamenti non battirai a la porta di Deu, tu non richipirai di lu so santu pani. Or non ti pari quista ben grandi violentia, quandu lu homu, postu in carni, sforza sì midesmi di essiri comu Deu et di sagliri a iudicari li angili rey in chelu dundi ipsi cadettinu? Eu ti pregu chi tu exi una pocu di la carceri di quistu mundu et di lu propriu corpu per fariti cum desideriu amari da Deu; et proponiti di ymaginari davanti li occhi di lu intellettu quilla retribucioni et merzì di la quali, comu dichi Ysaya propheta, nè occhi vitti et auricha audiu, nè cori di homu pocti comprindiri la gloria, la quali Deu ha apparichata a li soi amichi. $83$Or chi iornu di leticia serrà quillu quandu Maria Virgini, matri di Deu, regina di lu chelu, ti virrà incontru cum li chori di li angili per minarti accussì a gaudiri? Quandu, passatu lu Mari Russu et summersu Farahuni cum lu so exercitu, zoè vinti et sconfitti li demoni et tutti li vicii, tenendu in manu lu cimbalu, incomencirai quillu cantu bellissimu et dirrai cum Moyses: «Cantamu laudandu lu nostru Signuri, però cussì gloriusamenti è magnificatu, havendu habissatu lu nostru inimicu!». Et tu et li altri virgini sequitiriti lu cantu cum summu iubilu. Allura la Virgini gloriusa Maria currirà ad abrazariti cum leticia; allura lu to spusu Christu gloriusu si ti farrà incontru et dirratti quilla bella palora di la Cantica, la quali Deu dichi a la anima beata, zoè: «Sta su, veni cum mi proxima et amica mia et columba mia, però chi passatu è lu tempu di lu vernu et di la ploya, zoè lu tempu di li temptationi et di li afflittioni et di li periculi»; et allura tutti li angili si maraviglirannu et dirrannu quill'altra palora di la Cantica chi dichi: «Or cui è quista chi sagli za susu comu l'aurora, et è bella comu la luna et eletta et resblandenti comu lu suli?». Tutti li animi eletti et li spusi tutti et tutti li regini et li figloli di Deu, ti vidirannu et laudiranuti. Et li beati animi di li santi donni in diversi gradi di castitati, chasquiduna cum li soi sequachi, ti virrannu incontra a ffari festa. Et Maria Virgini, matri di Deu, cum li soi virgini ti virrà incontru. Quilla chi ti generau et portau nellu so ventri allura si relegrirà, et quilla chi ti insignau et amaistrau nella via di Deu allura gaudirà; et lu to spusu Iesu Christu intrirà cum la celestiali Iherusalem, gaudendu cum li soi eletti. Et allura porrai diri $84$quilla palora la quali predixi per Ysaya propheta quandu dissi: «Eccu a mmi cum li mei figloli diletti, li quali mi ha datu Deu!». Et allura tutti li electi, tenendu tu in manu la palma di la vittoria, ad una vuchi et cum grandi iubilu cantirannu et dirrannu: #«Osanna in excelsis! benedictus qui venit in nomine Domini! Osanna in excelsis!»@. Allura ancora quilli chentuquarantaquatru miglara di virgini, di li quali parla sanctu Iohanni nellu Apocalipsis, nellu cospettu di la Divina Maiestati et di seniori et di sancti patri, tenendu in manu citari di oru, cantirannu cum mirabili melodia unu cantu novellu, lu quali sulamenti ipsi et non autri lu pozanu diri. Lu quali cantu dichi cussì: «Quisti sunu quilli chi non sunnu quoinquinati, ma conservirannu perfetta virginitati et sequitirannu lu agnellu Iesu Christu duvi ipsu va». Quanti volti, adunca, ti tenta et diletta la vana habitacioni di quistu mundu, et quanti volti ti vidi nellu mundu in alcuna gloria et ricchiza et pompa, allura leva la menti a lu paradisu et contempla li preditti beni et incomenza ad essiri ià per desideriu et spiranza quilla chi tu divi essiri, passata chi serrai di quista brevi et caduca vita: zoè chi disprezandu omni pompa di lu mundu incomenzi in terra a minari vita beata et celestiali. Et allura audirai di lu to spusu Iesu Christu quilla palora chi dissi nella Cantica, zoè: «Ponimi comu signaculu supra lu cori to, zoè chi sempri per meu amuri adoperi omni beni chi tu poi». Et allura di la caritati di cori fundata, per boni operi exteriuri $85$fornita et adornata, gaudirai et dirrai ferventimenti quill'altra palora di la Cantica chi dichi: «Li multi tribulationi et dilicii oi veru beni temporali, li quali tutti cosi sunu significati per l'acqua, non porrannu amortari la mia caritati, tantu è accensa, nè flumi, zoè l'impituosi temptationi et li gravi tribulationi, non la porrannu impediri». Et cossì, incominzandu tu quista vita gloriusa, andirai poi tu cum lu to spusu Iesu Christu benedittu a gaudiri in eternu riposu, lu quali è benedittu per tutti li secoli di li seculi. Amen. %CAPITULO XIIII CAPITULO #XIIII@ &CMisser sanctu Iheronimo izà fa fini a la sua epistula chi manda ad Eustochia, nobilissima virgini romana, scrivenduli eciam di li temptacioni spirituali et di multi remedii contra ipsi tentacioni.&c Et perchì di li temptationi chi sunu appellati spirituali a distintioni di li corporali non è stata fatta mensioni, nè di li soi remedi, però, innanzi chi eu faza fini, narrili. Attendi, o Eustogiu, chi temptationi spirituali si è princhipalimenti intornu a cquilli cosi chi pozanu detrahiri lu spiritu et la menti et alienari lu animu et lu cori in cosi disusati et di supra narrati et contra lu usu di la sana doctrina et di li boni costumi. Et ancora è di notari chi tali tentacioni non hannu fundamentu intornu a li plachimenti corporali. Sunnu adunca li spirituali tentacioni princhipalimenti intornu a li atti puri di li animi nostri, sì $86$comu vigiu desiderari di haviri visioni oi veru revelationi; di fari signi oi miraculi et di essiri reputata oi adorata comu santa da poi la vita; et di quistu: haviri ambicioni di propria excellencia et honuri; haviri tentacioni di li atti et fatti di Christu et di la fidi; dubitari di li Sacri Scripturi; dubitari di la divina misericordia, pensari di fari cosi supra natura et supra la propria virtuti; mettirisi a ffari cosi dubii; mutari troppu consigli; lassari lu bonu propositu per tentacioni chi non plachissiru a Deu; dispirarisi in chasquiduna cosa; cridiri oi dubitari chi Deu ti abanduni; non cridiri chi li tentacioni su dati ad exerciciu di virtuti; iudicari li operi di Deu; dubitari in li reguli di la fidi; dubitari di lu statu di li animi nell'altra vita; andari diretru a li chechi raxuni chi fanu la anima dubia di lu veru. Or descendimu a certi generali remedi di quisti oi altri simili temptationi chi pozanu adveniri. Primu remediu si è chi l'anima, chi si voli dari a Deu per orationi oi per contemplacioni, si levi prima via lu effettu terrenu et omni amuri et cosa di quistu mundu, nella quali Deu non dimura, comu accaxuni princhipali et continua; et quistu però chi multi cosi incomenzanu per Deu et finixinu senza ipsu. Lu secundu remediu si è chi l'anima, la quali ha trovatu unu bonu consiglu, sì li vaya diretru cum purità et non vaya mutandu troppu consigli. Lu terzu remediu si è fugiri omni superbia domestica di li homini et di li donni. Lu quartu si è di fugiri omni cosa chi è accaxuni di peccari et di offendiri Deu. Lu quintu, fugiri li accaxuni et li cosi chi hannu a distrayri la menti et la voluntà et l'attu di li operi di Deu. $87$Lu sextu remediu si è chi la anima iammai non desideri visioni nè revelationi nè qualumqua sentimentu supra natura, null'autru, a lu comuni modu di quilli chi sunu stati servi di Deu, però chi tali desideriu teni principiu di superbia, quantumque lu homu havissi la fidi grandi. Et sachati chi tali cosa haviri non è possibili per alcunu ingegnu humanu, però chi tali cosi si hannu per pura bontà di Deu nell'anima multu timida et tenebrusa, quandu è in magna reverencia di Deu et amuri di ferventi fidi. Lu septimu remediu si è chi l'anima fugia omni dilectu oi plachimentu chi vinissi in ipsa orandu oi contemplandu; oi qualumqua altru attu fachissi chi fussi fundatu in superbia et presuntioni di sì stissa oi in appetittu di propriu honuri et gloria in quista vita oi in l'altra. Lu octavu si è chi l'anima fuya comu pestilencia omni revelationi oi visioni, la quali conduchissi lu cori in qualumqua afficioni contra la carità, contra la fidi, contra la obedientia, contra qualunqua sanu consiglu oi boni costumi. Lu nonu gradu et remediu si è di fugiri omni consiglu chi non fussi fundatu in descriptioni et secundu la vita et doctrina di Christu, la quali chi è stata declarata et demostrata da li santti. Lu decimu si è di fugiri omni persuna et levari omni fidi da cui securamenti si cridissi haviri inspirationi oi revelationi oi altri sentimenti di Deu, et specialimenti da cui chi va manifestandu et dichendu chi multi cosi Deu li manifesta a lu so vuliri. Lu undecimu remediu si è chi lu homu non staya mai nè audiri nè vidiri nè legiri scripturi oi palori oi doctrina oi vita oi exemplu, chi fussi contra la santtissima forma et vita di Christu oi contra la vita apostolica oi contra la vita di li santi, di $88$li quali è manifestu chi lu Spiritu Sanctu li à drizatu in omni neccessariu et perfeccioni. Lu duodecimu remediu si è chi lu homu non si metta mai a ffari cosa dubia et multu minu cosa suspetta oi disusata, di la quali non è manifesta certiza si plachi a Deu oi no. Ma in zo cchi fa, viya li circustancii dintornu et guardi beni la fini chi&·ndi po viniri; et ancora guardi di non essiri correnti et legiu ad cridiri ad omni spiritu. Lu terciodecimu remediu si è chi quandu si trova quietu et parili essiri liberu di li tentacioni non si confidi di quistu, ma sempri staya ben providutu et arricordasi chi lu cori di lu homu si muta comu lu tempu; et spissu si recordi chi di ligeru tali quieti si perdi et divi essiri cognoscenti et rendiri gracii a Deu; et in lu tempu di quista quieti impara la dottrina di la sapientia, et guardi beni di non veniri in presuncioni di reputarisi di zo dignu. Ma si tali presuntioni lu molestassi, divi humiliarisi in lu cospettu di Deu et reputarisi indignu di omni gratia et confundasi di sì midesmi. Lu quartadecimu remediu si è chi lu homu intri in quista intelligencia, chi quantu la anima plui si disponi a li virtuti et a li boni operi, tantu plui si li apparichanu occupationi di menti a lu so proponimentu contrarii et impachi et displachiri et iniurii et disdegni, tedi oi altri tentationi. Or allura l'anima sia savia et non si rumpa per impaciencia di aversitati; et guarda di non prosummiri di iudicari et condepnari lu divinu consiglu, ma sempri fermamenti crida chi omni cosa sia da Deu utilimenti premissa. $89$Lu quintodecimu remediu si è chi crida et speri chi quandu serrà compluta lu tempu di la sua probacioni, si havirà paciencia vera, Deu liberirà a lu so cori di omni tentacioni et tediusa duricia. Lu sextodecimu remediu si è chi homu si divi attentamenti guardarsi di non teniri troppu secreti li soi passioni di menti et tentacioni di cori; però chi li secreti di lu cori non revelati traynu l'anima di omni bonu statu et desideriu di Deu, et induchinula in periculi et oscuri pinseri et involginu lu cori in tenebrusa oscuritati di falsi inmaginationi. Lu decimoseptimu si è di sapirisi guardari di quilla stulta cautela chi hannu li animi stulti, chi per pagura oi virgogna chi ànnu, fannu vista chi tali et tali penseri non sianu a lloru; et, humana virgogna, sustegnanu lu periculu di l'anima loru, et cum la lingua si fannu puri et inexperti di lu mali, et di lu loru cori hannu fattu stalla di bruti animali plena di stercu di peccatu. Lu decimooctavu si è chi lu homo sempri haia bona et savia cautela di tutti li atti di la vita sua; et specialimenti si guardi di non andari per la via comuni di peccari, #<...>@ li quali solinu in omni peccatu precipitari et traboccari senza nixunu respettu di la offensa di Deu, nè guardandu nè locu nè tempu, nè sennu nè modu nè persuna. Or multi sunu li cosi chi si porrianu diri, ma eu voglu fari fini perchì lu meu longu diri non vi sia tediu. Attenda adunca omni unu, et chi qualumque di vui si sentissi in alcuna oi plui di quisti temptationi chi in quistu aiutoriu sunnu per diversi modi appellati, divi indrizari lu so cori in Deu, la menti et lu intellettu; et dimandi liberamenti $90$verberationi di tali passioni, quanti et comu sianu, di lu divinu plachiri et non plui. Et quistu cum humilitati et sanctu timuri di reverentia. Et non deliberi iammai altru nellu so cori, si non di stari contentu a lu voliri di Deu in quista et in omni altra cosa chi putissi haveniri, et quista serrà la via di la nostra saluti. Sì veramenti, chi quandu l'anima non po haviri liberationi di tali peni et tentacioni, allura si faza forza di dementicarisi, mittendu in menzu altru exerciciu intra loru et l'anima laudabili et honestu et licitu; secundu lu statu so et non plui, metta lu animu in lu penseri. Et ancora supporti im pachi di remaniri intra ipsi comu intra cosi di Deu dati ad so exerciciu, fachendu di la neccessitati virtuti, et quillu chi non po fugiri, cum virtuti et paciencia supporti. Et ancora si fazi fortimenti conceptu chi tali aversitati sianu plui tostu fragili, senza li quali lu usu di la humana vita et condittioni non po passari; adimanda sempri a Deu chi intra ipsi tentacioni duni et presta frutti di fortissima paciencia et di longa perseverancia et disernimentu di lu so vuliri, lu quali Deu è summu beni et premiu plui chi condignu a li operi nostri. Et quistu è lu salutari di Deu a nui promisu di lu patri in lu fini di lu psalmu. Quistu è lu aiutoriu di lu Altissimu a nnui promisu in lu principiu, lu quali aiutoriu sempri plachi a Deu chi sia cum nui in tutti li nostri fatighi in quista vita mortali, lu cui salutari in vera felichitati eterna beatitudini si digni lu patri demostrariti comu ha promisu: zoè Christu in sua magestati, lu quali cum sicu et cum lu Spiritu Sanctu in equali gloria vivit et regnat in saecula saeculorum. Amen. %CAPITULO XV $91$CAPITULO #XV@ &CComu li scrivi li septi gradi di la contemplacioni.&c La contemplationi chi si fa in la presenti vita alcuni santi la dividinu in septi gradi. Lu primu gradu è appellatu focu di divinu caluri; lu secundu è appellatu untioni; lu terzu exstassi; lu quartu speculationi; lu quintu gustu; lu sextu quieti; lu septimu gloria. Lu primu gradu di la contemplacioni è dittu focu, zoè fervuri di divinu caluri, lu quali sempri plui exardissi per movimentu di la menti tendenti in Deu. Or lu caluri di la contemplativa menti, di quistu focu accendi omni cosa mota et tutti li affettioni li quali incedinu susu nellu summu beni. Quistu caluri fa concremari et resolviri et consumari omni mali affettioni. Quistu caluri fa tutta la anima, quasi comu unu sacrificiu vespertinu et comu unu preciosissimu holocastu, incontra di Deu presentari. Quistu caluri, per indeficienti recessu consumata et liquefatta la anima di sì fattu caluri, tutta in Deu per indeficienti desideriu si converti. Lu secundu gradu si appella uncioni, zoè suavità di divinu amuri in liquefationi, la quali per distillationi di supernu sblenduri per tutta l'anima si defundi. Quista suavità sì insigna la anima in tutti li cosi et ungila plui suavimenti ammaystrandula: quista suavità si è perfettioni cum dilettu. L'affettioni et la cognitioni la una respundi di dulcedini et la altra di lumi. Lu terzu gradu si appella extassi, zoè una certa et dilettissima elevationi supra sì midesmi, chi deleva lu homu exteriuri ad $92$unu radiu supraintellettuali di divina luchi. La anima, adunca, la quali per divinu amuri serrà tutta infucata, et serrà in sancta exstassi constituita; per la quali extassi si fa accessu di li cosi exteriuri a li interiuri et di li interiuri si fa accessu a li superiuri, et da li superiuri si fa accessu a li cosi divini. Lu primu si per cognittioni di meditationi, lu secundu per fervuri di orationi, lu terzu per humilitati di contemplacioni. Lu quartu gradu si è speculationi, la quali si è fidili investigationi intellettuali et affettuali di lu divinu risguardamentu oi veru spettaculu di l'anima, fatta tutta pura alla inmediata participationi di li preditti cosi. Non la po l'anima perveniri, si non è primu, secundu lu intellectu, in dui modi disputata: l'unu, chi di tutti li fantasi sia perfettamenti purgata, et quistu secundu lu intellettu; lu altru, chi di tutti quanti li parti di li delettationi di la presenti vita sia perfettamenti seperata, et quistu secundu lu effettu. Quista speculationi di lu amuri fidili, puru et vacanti, non ha difficultati nè malagevuliza, perchì per la fidilitati lu animu diventa affitione, per la purità diventa in susu et lu ociu, frequenti et negociusu, si consolida in tentationi. Lu quintu gradu si appella gustu, zoè unu suavissimu et dilicatissimu sentimentu et suavissima dulchiza proporcionata et distillata in li lacrimi di contemplationi. Per beneficiu di quistu gradu richippi la anima cognicioni di experiencia, per la quali si conforma cum la cognicioni di li cosi celesti. Per quistu gradu la anima, quasi angelica in sì, accomenza la vita futura nella quali, intellettualimenti maniandu et gustandu, <è> refetta et recreata di divina dulcedini, et vivendu è informata di divina informacioni; et cussì rapta fori di sì per dulchissimu nutrimentu di lu celesti convitu, si ingrassa et nellu divinu amuri sempri tutta si assorbi. $93$Lu sextu gradu si è quieti, zoè una maraviglusa et suavi tranquilità di tutta la anima per continua astraccioni di li cosi mundani, per la quali li cosi a Deu plachenti sunu dulchi, et omni cosa ad ipsu Deu contraria li pari amara. La experientia di quista quieti si dà a suli quilli chi sunu multu spirituali, a li quali è donatu di non trovari alcuna resistencia in operari lu beni et intendiri lu veru, però chi la divina bontati si li fa familiari, in loru habitandu la quieti; per la quali accaxuni, dilatati di lu sonnu di lu sanctu disideriu, tali spirituali li beati influittioni havidissimamenti richipinu, la cui delettacioni è cussì quietissima comu suavissima. Lu septimu gradu si è gloria, la quali puru a nullu viaturi fu mai perfettamenti palisi, di la quali in lu so locu supta brevità tucchirò. %CAPITULO XVI CAPITULO #XVI@ &CComu misser sanctu Iheronimo li scrivi li tridichi gradi di perfettioni in quista vita.&c Quilla participadoni di lu salutari di Deu et so beatissimu regnu in quista prima vita, altri altramenti et per plui gradi distinguinu; et sunu quisti: Lu primu gradu si è plantu et displacencia et tristicia cordiali, la quali ha la anima spusa di Deu per la absencia di Deu so spusu. Et quista li interveni cogitandu la nobilitati et la $94$altitudini chi ipsa richippi per la presenciali unioni cum Deu et per anichilacioni et vilità chi senti per l'aspiracioni di la presencia di Deu. La anima in quistu gradu posta ha in orruri omni offensa di Deu et timi lu periculu di offendiri Deu oi di essiri seperata di la sua amicicia. Per li ditti raxuni di displacencia et duluri veni la anima in grandi angustia et amaritudini di Deu so spusu. In quistu gradu perdi la anima omni complacencia et consolattioni nella creatura et omni amuri humanu et temporali. Lu secundu gradu si è concupiscencia et siti cum langori et desideriu, lu quali ha la anima di essiri cum Deu spusu so; et quistu in parti per fugiri li occasioni di doluri ditti in lu primu gradu, et in parti tratta per complacencia et consentimentu cordiali di alti et nobili perfettioni chi su in Deu so spusu senza numeru et senza fini. Cui è quistu gradu perdi la mayuri forza di lu maniari et di lu dormiri et di omni amuri di creatura temporali. Lu terzu gradu si è unu violenti fervuri, et per quistu ferventi et importunu desideriu la anima non po multu sustiniri l'absencia di lu so spusu, et omni brevi tempu li pari longissimu. Cui è in quistu gradu, a quista vita ha abominationi cum omni sua virtuti et possanza. Lu quartu gradu si è unu incendenti, pungenti et penetranti duluri, perchì, quandu la presencia non è all'anima, fassi ad ipsa quasi eterna morti per abissu di amaritudini, la quali contrita et conculcata è conculcata a lu cori. Cui è in quistu gradu spissu perdi la loquela et lu regimentu di lu so corpu et parili chi li sianu raputi li interiuri. $95$Lu quintu gradu si è unu impitu di spiritu, lu quali ha l'anima per dirizamentu et elevationi et ricoglimentu di soi affettioni et desiderii, abrazandu et tinendu Deu spusu so, perzò chi ià senti in sè la sua vita et duluri chi tempera lu duluri di lu quartu gradu. In quistu gradu lu sangui chi è a la extremitati di lu corpu si chi ricogli a lu cori, undi in quilla extremità non ha nè senti doluri. Lu sextu gradu è quandu la anima per memoria, intellettu et affeccioni, abanduna sè medesma et omni creatura per seperacioni et negacioni di omni amuri creatu, lu quali po crixiri et semari oi sentirisi oi maginarisi, et levasi per effettioni oi intellettu in Deu; canuxendu et sentendu la bontà et siencia di Deu et li altri perfeccioni senza amuri et senza fini essiri supra omni intellettu et sentimentu di creatura, quantumcumque ancorchì non intenda nè senta determinatamenti chi cosa sia Deu, si non in confusu et in oscuru. Quistu gradu, quandu è in sua propria perfetioni, è princhipiu di lu veru raptu spirituali. Lu septimu gradu si è unu introytu nelli atti secreti di Deu, quandu Deu revela et manifesta sè medesmi a la anima spusa, la quali lu ha desideratu et fidilimenti chercatu nelli primi sei gradi di supra ditti; quantumque la anima spusa non agia ancora in quistu gradu perfettamenti la presencia di lu so spusu senza mezu, ma pur in longa et in magna distancia in quistu gradu richippi l'anima summa alterationi di intellettu et di affeccioni. Lu ottavu gradu si è appressamentu di l'anima cum lu so spusu per mirabili claritati d'intellettu et augmentacioni et riscaldamentu di amuri asorbendu a ssì stissa nella claritati et buntati et nelli altri affeccioni di lu so spusu, azò chi lu poza $96$vidiri senza mezu, non intendendu chi quista proximacioni sia locali, ma spirituali. Lu qual gradu si è unu desideratu amplexu et intencioni presenciali et spirituali, lu quali ha la anima di lu so spusu cum summu dulcori et consolationi, per unioni, senza menzu, di clarissimu intellettu et affettioni fortissima cum lu so spusu. Lu nonu gradu si è transformacioni di la anima nellu spusu per amplexu di amuri et arduri nella quali la anima diveni quasi tutta deificata. Lu decimu gradu si è unu ricoglimentu et una receptioni di lu spusu nellu mezu di la anima, quandu la anima, ampliandu la sua capachitati spirituali, ricogli omni sua affettioni et desideriu et intencioni nellu mezu di sì et nellu mezu di cordiali secreti di lu spusu richiputu nellu mezu di sì per equali introytu di l'unu all'autra. Lu undecimu gradu si è una circumvolucioni fortissima et impulsioni di lu intellettu et di la affeccioni di l'anima ad intendiri et sentiri omni accaxuni et raxuni di lu amuri di lu spusu: sì comu sunu li infiniti soi perfeccioni et li soi maraviglusi benefici et li soi superni operationi; per la quali revolucioni la anima richipi fortissimu isforzu di amuri in lu so spusu, secundu chi riquedinu li ditti raxuni di lu amuri per altiza di sentimentu, non ià appressu in alcuni di li primi gradi. Lu duodecimu gradu si è una vera concordia et pachificacioni di tutti li cogitacioni et desiderii, di tutti li affettioni et intencioni di li altri potencii di l'anima cum lu so spusu, in $97$quilla altitudini di lu amuri chi requedinu li raxuni di lu amuri di lu spusu di supra ditti. Et quistu secundu et quantu la anima po richipiri in quista vita presenti. Lu terciodecimu gradu si è clara et nuda visioni di Deu, secundu chi in quista vita si po haviri. Et nota chi, per tutti li cosi supra ditti in qualumque gradu, non intendu però concludiri chi l'anima in quista vita poza haviri presencia et visioni di Deu in quistu modu in lu quali lu havirannu li animi quandu serrannu glorificati, ma sulu in quillu modu lu quali è possibili in quista vita mortali; non di minu in comperationi di quillu è infimu et baxissimu, quantunque sia grandi et altu et supra omni nostra virtuti naturali. Et quisti cosi bastanu quantu a la prima participacioni et ostensioni chi chi prometti lu patri quandu dichi: «Ostendam illis salutare meum». %CAPITULO XVII CAPITULO #XVII@ &CDi la participacioni oi veru ostensioni di salutari di Deu, di poi di quista vita in lu so beatissimu regnu.&c Li suprascripti sunu li gradi ditti in li precedenti capituli, li quali gradi chi appena pocu capachi mortali pozanu intendiri, perzò chi sunu cosi supra natura et supra a lu humanu sensu, a li quali non po aiungiri la humana raxuni et virtuti nè quista nostra mortali capachitati. Et per zo crida chi di tali gradi, si $98$quilli havissiru sentimentu chi in quista vita da Deu, sagru focu, et porgati et chi patrichirannu, quisti non havirannu quieti et quilli puritati et quilli perfettioni, gloriusi et graciusi doni chi in quilli gradi sunu notati. Or ora di la participacioni, ancora di la plena posessioni di lu salutari di Deu, lu quali lu Patri prometti a ccui spera in ipsu, nellu versu chi ancora havemu per manu, alcuna cosa quantu si potirà per lu meu poviru ingegnu investigari, brevimenti dirrimu: Ora, animi mei fidili in Deu regenerati, manifesta cosa vi digia essiri chi omni cosa chi è, oy illa è da sì, oy illa è di autru principiu; da sì è sulu Deu nostru et summu beni infinitu, lu quali nelli gradi di li dui precedenti capituli appellamu spusu di li animi; ma da altri sunu li creaturi chi ànnu lu essiri loru di quistu summu et infinitu beni ià dittu. Ora lu beni essiri di quistu summu beni, non requedi compagni nè approximacioni di veruna altra cosa, però chi ipsu è existenti et vera et ineffabili essenciali perfettioni et vita di tutti, in cui omni vita vivi et senza cui omni vita mori. Et nulla cosa è paru ad ipsu, supra ipsu, per la cui approximationi passa lu so essiri; ma li cosi creati perzò cchi non hannu in sì principiu di so essiri, ma è reali distincioni intra loru et principiu loru, tantu hannu migluri essiri quantu a lloru principiu plui pozanu approximari. Et tantu lu essiri loru è plui perfettu quantu loru a lloru principiu si pozanu plui senza mezu viniri et conformari. Lu primu beni essiri si richippi in la santa vita, undi si vidi Deu per specie senza menzu; et quistu beni consisti in duppla beatitudini, secundu chi lu salutari di Deu, chi lu Patri indi ha promisu di mostrari, indi fa beati per dui modi secundu dui stati di $99$inmortalitati, li quali lu spusu duna a la spusa. L'una si è la beatitudini oi veru glorificacioni di lu corpu, et l'altra quilla di l'anima. Or la dota di lu patri si è quilla cosa la quali <è> inmediata e prima cognicioni di la anima a Deu, sì comu visioni, delettacioni et comprensioni: or sunu certi duni di patri sì comu è sapiencia et intellettu, li quali beni, si congiunginu l'anima a Deu, non la congiunginu senza mezu et però non si appellanu doti; et cussì non si appellanu doti omni dunu chi sia datu a la anima nella sua traditioni in gloria, sì comu in quista vita non si appellanu doti omni dunu chi si fa alla spusa quandu si traduchi a lu spusu. Ma quillu precipuu et sollepni duni, chi si fa et dà sustentacioni di la vita, si appella donu paternu, di lu patri dotari, et è la dota, posessioni di la spusa. Or prima di li doti di lu corpu è da sapiri chi quatru su li doti di lu corpu glorificatu, zoè claritati, impassibilitati, agibilitati et suttilitati. Et vidi quantu è la ordinatissima sapiencia di Deu. Manifesta cosa è chi la anima è plui imperfetta per sì nellu so corpu, chi non è seperata per li contrarii dispositioni di lu corpu chi impedixinu li potencii di la anima. Primu la indisposicioni di lu visu per la multiplicacioni di li specii, et imperzò la prima dota di lu corpu serrà claritati, per la quali si leva omni impedimentu di lu visu. La secunda serrà indispositioni, zoè l'alterationi corporali in varii peni et danni, et imperò dui doti di lu corpu serrà impassibilitati; et quisti doti dui quantu a lu sensu. $100$Dui autri contrarietati, chi porta la anima nellu so corpu, si apparteninu a lu motu. La una si è graviza, et per quista li serrà data dota ditta agibilitati; la autra si è resistencia di li cosi corporali, et per quistu li serrà data la dota di la suttilitati. Multi autri cosi si porrianu diri di li doti di lu corpu, ma abasta quistu chi è dittu in quistu presenti capitulu. Et però, Eustochia, sorella mia, ti fazu fini a cquista mia epistola et gradi, li quali di supra ti agiu scriptu, et cum la tua solita paciencia mi perdunirai si su statu alcuntantu prolixu. CAVALLU - #1493@