% @@NT $3$TARGÙM SEL SAVU 'OT E scesi Mosèh de lu monti a lu populu e dissi ad issi: «Apperessimati e ricitati li dece cunmandamenti». E parlau dDeu tutti li paroli dde la usu chi ivu a ddiri. E bassau dDeu li celi a Sinai e dissi a Mosèh: «Liali meu [vini] e sali. Li omini di lu palazzu meu no spag&[urirannu&] a tia, Ca vinsi ad issi lu avulu toi di #[. . .]@ de focu fora a la calcara de Nimròd #[. . .]@ ardiri li pidi di lu avulu toi #[. . .]@ e lu focu di li angili mii #[.]a [. . .]@ c' ardi focu. Eccu eu #[. . .]@ $5$de li purpura mei, chi no esserà omu chi pozza apperissumari a tia. Pizzulu no essiri Mosèh avanzi de tia, Mosèh, ca no tu sai cantu è la amistati tua cu la mia. Istaveliscivi la spira de la salvazioni a la capu toa, chi nullu angilu poti apperissimari a tia. &[V&]ivu e firmu chi cheriai la figura tua avanti chi non avissi affundamentatu nì celu nì e terra. Li angili de lu celu si livaru ad issu ensebla, e di&[ci&]anu: «Chistu starneri chi è cà, dundi illu? Deu d&[on&]au cungedu ad omu de carni de apperissumari &[d&]i cà. È per rasciuni. Comu nui lu *1superimu*/?». Comu vidiru li angili ca rispusi e dissi ad issi: «Chistu [starneri] chi di cà, Eu lu farò assapiri a vui. $7$Per la umilatati sua fu camatu Mosèh, pasturi de li fili mei, leali de la casa mia». Inbasciau li celi e s'unauzzau la tirra, e torovausi *2statebi*/ immenzu li &CHajòt&c. Teremaru li angili, isteremisciru li arcangeli comu vidiru a Mosèh apperissumanti a li terenivi. Li capilli de lu corpu soi si levaru ad issu insebla. La figura de &AJa'aqòv&I *3si adirzi*/ inber de issu. «Tarasi ed apperussu&[m&]a a tia, pasturi de li fili mei» - gheridau de la sedia lu Re autu - «*4Adola*/ a tia tavuli de zanpinu de la sidia de lu Re autissimu». Alletu era Mosèh ed allegru ai lu cori soi, ca era lu Signuri Deu abbucatu soi. Apperissimaru li angili inber la sidia de lu Signuri $9$e dicianu: «Peregamu de tia, chi no potistii supra nui». «Lu capu de la rocca cu la virga sua illu faranzi, e bui cercati per *5addimagari*/ ad issu?». Lu potetissimu #4@dissi ad issu: «No ti spagurari Mosèh, ca lu dittu meu esserai in aiutu toi. Piglia la *6lii*/ mia e scindi a tia in paci, ca no torovai *7ta*/ li purufeti comu è tia #[..]@». &C'Anokhì&c. Lu cumandamintu lu perimaru, candu era escenti de lu dittu de lu Santu, benidittu Illu sia lu Nomu soi, benedittu in seculu siculoriu. Eccu toronu, ed eccu lanpi ed eccu vanpa de focu, balanduni de focu de la destara soa, e i balanduni de focu de la manca soa. Abulava e *8l&[o&]scidava*/ a l'airu $11$de lu celu, e tornava e cuntajjava supra li tavuli de la firmamentu ed era tornianti li alipergura d'&AIsra'èl&I e bootavasi in issi de cantu *9i·*/ cantu. E cusì era gheridanti e ddicenti: «Populu meu, fili d'&AIsra'èl&I, Eu lu Signuri Deu vostru, chi ricattai e cacciai a bbui de casa de servitutini». Lu cumandamentu lu sicundu, candu era escenti de lu dittu de lu Santu, benedittu Illu sia lu Nomu soi, benedittu in seculu secoloriu. Eccu toronu, ed eccu lanpi, ed eccu vanpa de focu, balanduni de focu de la destara sua, e balanduni di focu de la manca sua. Abulava ed *10enaloscidava*/ a l'airu de lu celu, e tornava e cuntajjava supra li tavuli de la firmamentu, ed era tornianti $13$supra li alipergura d'&AIsra'èl&I, e bootavasi in issi de cantu *11i·*/ cantu. E cusì ira gheridanti e dicenti: «Populu meu, fili d'&AIsra'èl&I, no sia a bbui Dei autri, autru ca Eu. No fazzati a bui majjna né figura, né nulla sembalitutini chi è a li celi de supra e chi è a la terra de sutta, e chi è a li *12auchi*/ de sutta la terra. No inchilinati ad issi e no sirviti annanti de issi. Ca Eu, lu Signuri Diu vostru, Deu inbidiusu, e *13revijanti revinjanza de gelusia*/, aricordanti piccati de patri supra li fili, arivelanti supra la jinirazioni la tirza e supra la jinerazioni la carta. Eu gardanti Eu buntati i beni a milli jinirazioni a li pjjatanzi de li jjusti a li gardanti $15$li cumandamenti de la ligi». «Veniti e ginocati a la majjna mia, vui palmi de dattula», dissi ad issi lu najjnu. «*14Integliaittati*/ chi fici a bbui candu *15irivu*/ in Siòn. Jettai disolamentu immenzu lu jjardinu de lu Signuri vostru». «Esti a nui patruni chi lu Nomu soi no dormi», gheridavanu tutti tere. «A lu patri nostru de lu celu, Illu è la speranza nostara», dicia Hannaniàh. «In Issu nui ni sperazzamu de li zitellizzi nosteri», dicia &AMisa'èl&I. «In focu nui ni ardirimu e ad Issu no pernegherimu», dicia 'Azariàh. «Nui no pernigherimu a chillu chi dissi: «no sia a bbui Deu autru», gheridavanu tutti tere. «C&[au&]zzi&[a&]ti $17$vui li corpora vosteri per si ardiri», dissi ad issi lu najjnu. «Li corpora vosteri esserajjnu fatti cinira immenzu la calcara de lu focu ardenti. Si forza e potiri avi lu Deu vosteru Illu scanperà a bui». - &CEsti&c - «La pagura de la majjna toa no è a lu cori nosteru», dicìa Hananiàh. «Sembelitutini de majjna no nui serventi», dicia &AMisa'èl&I. «Sappi ca lu patruni nosteru affigurau a tia», dicia 'Azariàh. - &CNui&c - «Comu pernigastivu a mia de no aginoca&[t&]i a mia, no a la majjna mia», dissi ad issi lu najjnu. «Essirà tenpu chi bbui ginochiriti senza la volintati vostara. Esti a bbui per sapiri ca a vui ginochiriti a#[. . .]@ la perisenza mia, i si no $19$vi ardiriti». - &CEsti&c - «A chi nui dicenti a Deu de lu celu», dicìa Hannaniàh. Ad Illu è palisi li ascusi e li ammuucciati», dicìa &AMisa'el&I. «Illu posa a lu lucisi e lu scuru ad Issu è palisi», dicia 'Azariàh. - &CNui&c - jettanti eu a bbui immenzu la calcara de lu focu ippasturati», dicia ad issi lu najjnu. «Incagnatu eu supra da vui insebla, ca a vui arivilastivu a mia ed a la majjna mia. Lu tenpu chi audiriti la vuci de lu cornu sonanti inginochiti annanti la majjna mia». - &CEsti&c- «Vivu e firmu Illu è lu patroni nosteru», dicia Hannaniàh. «Guai supra li fili chi arivelanu a lu patri loru», dicia &AMisa'èl&I #[. . .]@ a nui chi pernigamu a #[. . .]@ $21$#[. . .]@ a bbui Deu autru», dicia 'Azariàh. Populu meu, fili de &AIsra'èl&I, no jjuri nullu de vui lu nomu de lu Signuri Deu vosteru #[..]@ feti. Ca no *16appassa*/ Deu a chillu chi giura lu Nomu de dDeu a menzogna. Populu meu, fili de &AIsra'èl&I, siati aricordanti lu jjornu de lu Sabbàt per santificari ad issu. Sei jjorni laboreriti e fariti tutta la opera vostera e lu jjornu lu settimu abintaza e posanza de avanti lu Signuri Deu vosteru. No faciti nulla opera, vui e li fili vosteri e li fili vosteri [e li ser&]vi vosteri, e li scavi vostari e li bestii vosteri i li staraneri [vosteri] chi è a li citati vostari. Ca a sei jjorni fici Deu [lu ce&]l&[u e] la terra e tuttu chi è in issi, e posau $23$a lu jjornu lu settimu. Perzò benidissi dDeu lu jjornu de lu Sabbàt e santificau ad issu. Populu meu, fili de &AIsra'èl&I, siati solliciti de unurari lu patri toi e la mamma tua, perzò ca allongherainu li jjorni vosteri supra la terra chi lu Signuri Deu vosteru donanti a bbui. Dissi Ishàq ad Avrahàm lu patri soi: «Cantu è bbellu l'autaru chi murasti a mia, patri. *17Aigli*/, stendi la manu tua e piglia lu curtellu toi, *18ment&i*/ ca eu perigu avanti lu Signuri meu. Scopri lu brazzu toi e cigni li *19lubbi*/ toa, e si' comu omu chi feci li nozzi de lu filiu soi. Chistu è lu jjornu chi esserainu dicenti: «lu patri no $25$&[appia&]tiau supra lu figliu e lu figliu no *20s'indirittindi*/» Comu anderai e dirai a Sara, la mamma mia, comu tu parterai de mia ed anderai a la casa?». E basau Ishàq ad Avrahàm lu patri soi e peregau ad issu e cusì dissi ad issu: «Rantjja lu sangu meu supra lu dossu de lu autaru, e ricogli la cinira mia e portala a mammama. La vita i la morti tutta a la manu sua, e laudu eu ad issu ca cusì isceglisi a mia. I&[nbi&]atu tia patri ca esserajjnu dicenti #[. . .]@ eu #[. . .]@ olucastu a lu Deu vivu. [. . .] a supra li pjjatanzi toi, patri, [. .] ca no *21appjjat&[jj&]a*/ supra lu figliu soi. Com&[u. . .] piglia lu curtellu toi e scanna $27$a mia, e no camarrari a mia. No sia a la manu tua, ca eu me retegnu de tia, ca no de la manu tua retegnu la perzuni mia». «*22Perchì*/ cangi » - dissi Ishàq ad Avrahàm, lu patri soi. «Inbiatu mia ca asciaglisi a mia lu Signuri de tuttu lu mundu. Pusi lu spiritu meu supra l'autaru, ca comu escimu li doi cu [cori] adinchitu. Lu curtillu acuta a tia, patri, p&[ereg&]u de tia chi no incamarrari a mia. Li [occhi mei] vidinu li ligna *23arrigati*/ e lu focu allumatu a lu jjornu de lu &Cqorbàn&c meu. Apri la vocca toa, patri, e fa' &Cberakhàh&c, ed audiraula eu e dicirojju amèn. Lu collu meu è stisu a tia, patri, e zo chi è cumandatu a tia, patri, livati e fai» Li&[varu&]si $29$li angili a peregari a lu Signuri loru. «Peregamu a tia, *24appjjatjjati*/ supra lu zetellu. Li pjjatanzi de lu patri nui ni aricordamu, omu chi *25mangami*/ cun issu sali a la casa sua». Lu Potentissimu dissi ad issu: «No ti spagurari zetellu, ca Eu so' lu ricattaturi che ricatterojju a tia». Forti Illu lu Deu nosteru, e forti so' li operi soi, no ci abi autru comu Issu e no chi assimigliasi ad Issu. Populu meu, fili de &AIsra'èl&I, no siati micedari, nì cuppagnuni, né vi accuppagnati cu li micedari. E no si vija a la *26ricoota*/ de &AIsra'èl&I populu de micedari, chi no si livinu li figlioli vosteri apperessu de vui ed abinzanu *27eza*/ illi per essiri populu de micedari. Ca per lu piccatu de lu micediu la spata esci a lu mundu. $31$Vinciu cu la forza sua 'Adoniàh, lu figliu de Hagghìt, candu andau a lu cunzigliu de &AJo'àv&I, lu figliu de Serujàh. Intara li mutagni gheridava &AJo'àv&I e tutti li cheriaturi audianu la vuci sua. «Forti fustivu e no comu mia, e tutta la forza mia no giubau a mia. Chistu re Selomòh dannau a mia per essiri mortu, angusciau a mia, e no ascutau la parola mia. No te aricorda a tia, Selomòh lu re, tutti li buntati chi fici co Davìd, lu patri toi? Citati e castella cocustai de avanzi de issu, e tutti li isuli de lu mari e tuttu lu secangiu. Teremaru de mia tutti li re e tutti li forti sterimisciru de annanti de mia. Guai in chistu mundu chi omu comu è mia essiri $33$auccisu di spata». Sapurau &AJo'àv&I sapuri di morti, gheridau e ddissi a &AJo'èl&I, lu figliu soi: «&AJo'èl&I, figliu meu, canzi supra patrita e ddi' guai supra de tia, patri». Comu vidi &AJo'àv&I ca volianu auccidiri ad issu, gheridau e dissi a &AJo'èl&I, lu figliu soi: «A mammata unura e no fari comu facisti a la vita mia. A li frati toi cubberna e no abandunari ad issi. Chi fici a tia, Selomòh, lu re, chi rasciuni curudivuli judicau a mia?». Gheridau &AJo'àv&I *28i·*/ l'ura chilla, e caddiru li armaturi de tutti li forti. «Sutteni la perzuna tua e no auccidiri a mia. N'arrivi jjornu chi aricordirai a mia; lu tortu de 'Avnèr, lu figliu de Nèr no aricordari a mia, e de &"Amasà&", lu figliu de Jèter. Lassa a mia!». Respusi lu re Selomòh e dissi: $35$«Comu faraju per lu sagramintu de patrima?». Aperzi la vucca sua &AJo'àv&I e dissi a lu micedariu: «Benajàh, Benajàh, comu auccidirai a mia? Lu collu meu è forti e la spata tua è bivili, e comu tu porai per auccidiri a mia?». Tagliau Benajàh la capu de &AJo'àv&I e portaula a lu re Selomòh. Teremaru e sterimisciru tutti li forti e lu canziu li majurali de lu re. Audiru li fili dde &AIsra'èl&I ca fui auccisu &AJo'àv&I e canziru cantu grandi. E maravigliausi lu re Selomòh e dissi: «Laudu eu ed avantu annanti de #[. . .]@ per #[. . .]@ de patrima». Populu meu, figlioli de &AIsra'èl&I, no siati baurufferi, e no vi accuppagnati cu li baurufferi, e no si vija a la *29ricoota*/ vostera populu de baurufferi. Ca per lu piccatu de la bauruffaria $37$la morti esci a lu mundu. Populu meu, figlioli de &AIsra'èl&I no siati laruni, nì cuppagnuni de laruni e no vi accuppagnati cu li laruni, e no si vija a li *30ricoota*/ de &AIsra'èl&I populu laruni. Ca per lu peccatu de li laruni la fami esci a lu mundu. Populu meu, figlioli de &AIsra'èl&I no siati testimuni de fauzia, nì cunpagnuni, e né vi accunpagnati cu li testimuni de la fauzia, chi no si livinu li fili vosteri apperessu da vui ed abinzirainu per essiri populu de testimuni de fauzia. Ca per lu piccatu de lu tistimunjazzu de la fauzia li nuvi si passinu e la *31conga*/ no si scindi e la siccadina veni a lu mundu. Populu meu, figlioli de &AIsra'èl&I no siati $39$bidiusi nì cunpagnuni, e ni vi accunpagnati cu li bidiusi, e no si vija a la *32ricoota*/ de &AIsra'èl&I populu inbediusu. Chi no si levinu li fili vosteri apperessu da vui ed abinzanu per esseri populu de bidiusi. E no ti bidiari de la casa de lu cunpagnuni toi, né de la mugeri soa e no de lu voi soi e né de lu someri soi e né de tuttu chi è a lu conpagnuni toi. Ca per lu peccatu de la bidia la salvagina malvasa spurca a la terra, e li re gherjjanu chillu averi loru de li fili de li omini, e lu staricamentu veni a lu mundu.